Tag: reciclatori

  • Aproape jumătate din gunoiul României poate deveni materie primă prin reciclare

    O persoană care locuieşte la oraş adună anual 346 de kilograme de deşeuri menajere, faţă de 95 kg la ţară. Din această cantitate, deşeurile reciclabile reprezintă aproximativ 39% în urban şi 52% în rural, din care aproximativ jumătate sunt ambalaje, potrivit unui studiu al Eco-Rom Ambalaje din perioada septembrie 2012 – august 2013. Datele arată că, în mediul urban, populaţia separă, în containerele dedicate,  6,3%, respectiv 8,4 kg din totalul deşeurilor reciclabile generate. Restul de aproximativ 94% se regăsesc în masa de deşeuri colectate în amestec şi trimise spre staţiile de sortare şi depozitele de deşeuri.

    Cele mai multe deşeuri reciclabile identificate de cetăţeni sunt cele de hârtie, urmate de cele de plastic şi de cele de sticlă. Din masa totală de deşeuri reciclabile, deşeurile de ambalaje reprezintă aproximativ 50% (65 kg), iar, raportat la totalul deşeurilor generate anual de o persoană în mediul urban, ambalajele reprezintă 18%. Un studiu similar din urmă cu zece ani arăta că toate deşeurile de ambalaje erau trimise la gropile de gunoi; în prezent, 7,5% din acestea sunt colectate în containere, respectiv 5 kg din totalul de 65 kg de deşeuri de ambalaje generate anual de o persoană, în mediul urban.

    Criza s-a simţit în coşul de gunoi, dat fiind că, faţă de anii de glorie ai economiei locale, producătorii de ambalaje au pus pe piaţă cu 30% mai puţin ambalaj, potrivit celor mai recente date disponibile. Astfel, dacă în 2006 companiile şi importatorii produceau 1,3 milioane de tone de ambalaje, în 2009, 2010 şi 2011 cantitatea a coborât sub un milion de tone. Cu toate acestea, cantitatea de ambalaje reciclate s-a dublat în 2011 faţă de 2004, pe seama îndeplinirii obligaţiilor de reciclare ale producătorilor. Conform statisticilor Eurostat, cantitatea de deşeu generată de fiecare locuitor a scăzut cu 20%, în comparaţie cu nivelul de 382 de kilograme per capita în anul 2008.

    Autorităţile locale din România sunt obligate să recicleze jumătate din deşeul municipal până în 2020, deşi procentajul actual la care se situează este de 1%, potrivit surselor oficiale, şi de 7-10% potrivit companiilor din industrie. În prezent, fiecare primărie are obligaţia de a devia 15% din deşeuri de la depozitarea lor în groapa de gunoi. Îndeplinirea obiectivului de 50% se poate face prin asumarea de obiective anuale care să crească gradual până la atingerea ţintei, crearea unui sistem de control transparent şi clar pentru toţi actorii implicaţi, dar şi prin raportări clare şi controlabile privind deşeurile colectate separat şi reciclate în România, realizate de toţi actorii implicaţi în sistem. Jucătorii din industrie cer ca acestea să fie coordonate şi integrate într-un sistem naţional creat, monitorizat şi comunicat către public de către instituţiile abilitate.

    „Odată cu extinderea infrastructurii de reciclare, a crescut şi numărul românilor care separă corect deşeurile de ambalaje. Efectele noilor investiţii cu fonduri europene şi private în gestionarea deşeurilor nu s-au făcut simţite în măsura aşteptată, cauza fiind participarea unui număr încă redus de persoane la colectarea separată a deşeurilor menajere. Trebuie ca toţi actorii – industrie, autorităţi, operatori de salubritate – să se implice mai mult în informarea şi conştientizarea publicului, astfel încât separarea deşeurilor să devină o obligaţie şi un obicei”, spune Sorin Cristian Popescu, directorul general al Eco-Rom Ambalaje.

  • Cum se fac bani din gunoi (VIDEO)

    Daca ar fi sa ma intrebati de trei ori, tot de atatea ori v-as spune ca m-as apuca de afacerea cu gunoiul. Este profitabila mereu. Din gunoi se pot scoate bani”, marturiseste Camelia Chirila, fondatoarea Cami Comexim. La 20 de ani de la infiintarea acestei companii, Chirila a schimbat de mai multe ori obiectul de activitate, pana cand a descoperit mirosul banilor. Dupa opt ani in industria confectiilor, anul 2000 a orientat businessul catre gunoi: “Am vrut sa imi duc cursurile de la facultate la un punct de colectare si nu avea cine sa mi le ia. Investitia a inceput cu o mie de lei si o masina pentru transportatul marfii pe datorie”.


    Primul camion pe care l-a transportat a fost catre Vrancart Adjud unde, pentru cele 40 de tone colectate, a primit un pic peste cinci mii de lei. “Ne-am achitat datoriile si am mers mai departe. Am mai cumparat masini pe care seara le reparam, iar dimineata le trimiteam pe drum”, isi aminteste ea cu nostalgie.In prezent, Cami Comexim colecteaza lunar 1.500 de tone de hartie si carton pe care le transporta atat in tara, cat si la export in Germania.

    “Cumparam hartia cu 10-35 de bani kilogramul si o vindem cu 45 catre reciclatori precum Vrancart si Petrocart, iar cele trei-patru tone de PET-uri pe care le colectam lunar le cumparam cu 0,35 lei pe kilogram si le vindem cu 0,85 lei la Buzau”, precizeaza patroana companiei cu afaceri anuale de peste 1,7 milioane de euro si un profit net de 100.000-200.000 de euro in fiecare din ultimii ani.

     

    Buzaul” despre care vorbeste Camelia Chirila este Greentech, o companie cu actionari taiwanezi, unul dintre cei mai mari reciclatori de PET din Romania. Sau, dupa cum rezuma Cristinel Dobrota, seful Greentech, o afacere pornita la sfarsitul anilor ’90 in urma unei idei taiwaneze (a sefului sau de atunci si actionarul fabricii de mase plastice la care lucra Dobrota), dar cu executie 100% romaneasca.


    “Cineva tot trebuie sa inceapa, deci mi-am zis sa fim chiar noi. Am avut discutii cu autoritatile de la Buzau despre viziunea Ministerului Mediului in ce priveste colectarea si reciclarea. Toti au vazut cu ochi buni aceasta idee si au fost impresionati. Dar atat, pentru ca alt suport nu am avut din partea autoritatilor”, isi aminteste Dobrota inceputurile uneia dintre primele afaceri din domeniul reciclarii deseurilor din Romania.

    Primul pas a fost sa cumpere o fosta ferma in apropierea Buzaului pentru depozit, iar in zona industriala a orasului au amenajat instalatia de transformare a deseurilor in materie prima. “Mai apoi am inceput sa umblam din poarta in poarta, la societati de salubritate, centre de tip remat sau puncte mici de colectare si la toti cei care aveau legaturi intr-un fel sau altul cu deseurile”, explica seful GreenTech, remarcand ca la acea vreme plasticul nu se colecta niciunde.

    Strategia a dat roade si daca in 2003 Greentech colecta anual circa 150 de tone si avea o singura instalatie de reciclat, in prezent cantitatea colectata este de 200 de ori mai mare, iar grupul detine patru instalatii de reciclare, doua la Buzau si doua la Iasi, unde din 2006, grupul a trecut la nivelul urmator de integrare si a infiintat o firma care transforma fulgii de PET-uri reciclate in fibre poliesterice, folosite, de exemplu, pentru covorasele masinilor sau umplerea pernelor.

  • Cum se fac bani din gunoi (VIDEO)

    Daca ar fi sa ma intrebati de trei ori, tot de atatea ori v-as spune ca m-as apuca de afacerea cu gunoiul. Este profitabila mereu. Din gunoi se pot scoate bani”, marturiseste Camelia Chirila, fondatoarea Cami Comexim. La 20 de ani de la infiintarea acestei companii, Chirila a schimbat de mai multe ori obiectul de activitate, pana cand a descoperit mirosul banilor. Dupa opt ani in industria confectiilor, anul 2000 a orientat businessul catre gunoi: “Am vrut sa imi duc cursurile de la facultate la un punct de colectare si nu avea cine sa mi le ia. Investitia a inceput cu o mie de lei si o masina pentru transportatul marfii pe datorie”.


    Primul camion pe care l-a transportat a fost catre Vrancart Adjud unde, pentru cele 40 de tone colectate, a primit un pic peste cinci mii de lei. “Ne-am achitat datoriile si am mers mai departe. Am mai cumparat masini pe care seara le reparam, iar dimineata le trimiteam pe drum”, isi aminteste ea cu nostalgie.In prezent, Cami Comexim colecteaza lunar 1.500 de tone de hartie si carton pe care le transporta atat in tara, cat si la export in Germania.

    “Cumparam hartia cu 10-35 de bani kilogramul si o vindem cu 45 catre reciclatori precum Vrancart si Petrocart, iar cele trei-patru tone de PET-uri pe care le colectam lunar le cumparam cu 0,35 lei pe kilogram si le vindem cu 0,85 lei la Buzau”, precizeaza patroana companiei cu afaceri anuale de peste 1,7 milioane de euro si un profit net de 100.000-200.000 de euro in fiecare din ultimii ani.

     

    Buzaul” despre care vorbeste Camelia Chirila este Greentech, o companie cu actionari taiwanezi, unul dintre cei mai mari reciclatori de PET din Romania. Sau, dupa cum rezuma Cristinel Dobrota, seful Greentech, o afacere pornita la sfarsitul anilor ’90 in urma unei idei taiwaneze (a sefului sau de atunci si actionarul fabricii de mase plastice la care lucra Dobrota), dar cu executie 100% romaneasca.


    “Cineva tot trebuie sa inceapa, deci mi-am zis sa fim chiar noi. Am avut discutii cu autoritatile de la Buzau despre viziunea Ministerului Mediului in ce priveste colectarea si reciclarea. Toti au vazut cu ochi buni aceasta idee si au fost impresionati. Dar atat, pentru ca alt suport nu am avut din partea autoritatilor”, isi aminteste Dobrota inceputurile uneia dintre primele afaceri din domeniul reciclarii deseurilor din Romania.

    Primul pas a fost sa cumpere o fosta ferma in apropierea Buzaului pentru depozit, iar in zona industriala a orasului au amenajat instalatia de transformare a deseurilor in materie prima. “Mai apoi am inceput sa umblam din poarta in poarta, la societati de salubritate, centre de tip remat sau puncte mici de colectare si la toti cei care aveau legaturi intr-un fel sau altul cu deseurile”, explica seful GreenTech, remarcand ca la acea vreme plasticul nu se colecta niciunde.

    Strategia a dat roade si daca in 2003 Greentech colecta anual circa 150 de tone si avea o singura instalatie de reciclat, in prezent cantitatea colectata este de 200 de ori mai mare, iar grupul detine patru instalatii de reciclare, doua la Buzau si doua la Iasi, unde din 2006, grupul a trecut la nivelul urmator de integrare si a infiintat o firma care transforma fulgii de PET-uri reciclate in fibre poliesterice, folosite, de exemplu, pentru covorasele masinilor sau umplerea pernelor.