BusinessMagazin

Tag: reciclarea

  • Cum poate arta să impulsioneze reciclarea

    Generaţia Z este adesea prezentată drept generaţia care va forţa schimbarea. Este generaţia protestelor climatice, a activismului digital, a presiunii constante asupra brandurilor şi a discursului public despre responsabilitate. În sondaje, în social media şi în dezbaterea publică, tinerii din Gen Z se poziţionează ferm de partea sustenabilităţii şi a protecţiei mediului. Însă în viaţa de zi cu zi apar paradoxurile.

    Când analiza coboară din zona valorilor declarative în cea a sistemelor concrete, apare un paradox greu de ignorat. Datele arată că Gen Z susţine mai puţin decât alte generaţii tocmai mecanismele care transformă sustenabilitatea din principiu abstract în infrastructură funcţională”, afirmă Anca Popa, manager al Every Can Counts România. Iniţiativa Every Can Counts s-a născut în 2009 în Marea Britanie şi are misiunea de a inspira, încuraja şi sprijini oamenii să recicleze dozele de băuturi oriunde s-ar afla – acasă, la birou, în şcoli, universităţi, parcuri sau la festivaluri. Proiectul, derulat în 21 ţări, este un parteneriat între producătorii de doze, industria reciclării şi brandurile de băuturi, care se bazează pe faptul că dozele de aluminiu se pot recicla la nesfârşit.   

    Potrivit sondajului global „Reciclare, obiceiuri şi atitudini 2025”, realizat pentru Every Can Counts în 16 ţări pe un eşantion de peste 16.000 de respondenţi, dintre care 1.013 în România, doar 59% dintre tinerii din generaţia Z susţin sistemele de garanţie -returnare (SGR). Prin comparaţie, sprijinul creşte constant odată cu vârsta: 69% în rândul Millennials, 74% pentru Generaţia X şi 80% pentru Baby Boomers. „Practic, rezultatele arată un consens aproape total în rândul generaţiilor mai mature, în timp ce tinerii văd potenţialul sistemului, dar îşi doresc mai multă educaţie şi campanii dedicate pentru a se implica activ. Tocmai de aceea, scepticismul faţă de SGR (Sistemul de Garanţie Returnare – n.red.) nu indică neapărat o respingere a sustenabilităţii, asta în niciun caz, ci o relaţie diferită cu soluţiile propuse”, potrivit lui Anca Popa.

    La nivel global, 88% dintre respondenţi declară că au încredere că ambalajele returnate prin SGR sunt într-adevăr reciclate. Sistemul este, aşadar, perceput ca funcţional. Cu toate acestea, pentru Gen Z, relaţia cu acest mecanism rămâne una rezervată.

     

    Circularitatea ca limbaj versus circularitatea ca mecanism

    Circularitatea devine parte din mentalul colectiv, potrivit studiului. „Jumătate dintre respondenţi din studiul Every Can Counts asociază ambalajele circulare cu ideea de a fi reciclate în mod repetat în acelaşi tip de produs (53% în România), iar doar 43% le consideră reutilizabile (35% în România)”, afirmă Anca Popa.

    Un prim indiciu al acestui decalaj apare în modul în care tinerii înţeleg conceptele de bază ale economiei circulare. Limbajul sustenabilităţii este omniprezent în rândul generaţiei Z, dar datele arată că înţelegerea mecanismelor din spatele lui este fragmentată. Doar 44% dintre tinerii din Gen Z asociază corect „ambalajele circulare” cu reciclarea repetată în acelaşi tip de produs, cel mai scăzut procent dintre toate generaţiile analizate. Mai mult, mai puţin de doi din zece respondenţi, la nivel global, identifică dozele de aluminiu drept cel mai reciclabil ambalaj pentru băuturi, deşi acest tip de ambalaj poate fi reciclat 100%, de oricâte ori, fără pierderi de calitate.

    „Această confuzie este relevantă nu numai ca problemă de informare, ci şi ca simptom al unei rupturi între discurs şi funcţionalitate, datele tehnice arătând clar că dozele de aluminiu sunt cele mai reciclate recipiente de băuturi din lume”, spune Anca Popa. Rata globală de reciclare a aluminiului este de 71%, comparativ cu aproximativ 40% pentru PET şi 34% pentru sticlă. Mai mult, aluminiul are cea mai mare rată de reciclare în circuit închis, respectiv 33%, ceea ce înseamnă că materialul este transformat din nou în produse similare, nu degradat într-un ciclu inferior.

    O doză de aluminiu reciclată poate reveni pe raft sub forma uneia noi în aproximativ 60 de zile şi economiseşte până la 95% din energia necesară producerii din materii prime virgine. „Cu toate acestea, pentru mulţi tineri, aceste date nu sunt parte din mentalul colectiv. Pentru Gen Z, circularitatea funcţionează mai degrabă ca valoare simbolică decât ca sistem tehnic. Este un ideal moral, nu un lanţ concret de procese. Iar în lipsa unei legături clare între gest şi impact, mecanismele concrete rămân în plan secund”, punctează Anca Popa.

    Responsabilitatea mutată „în sus”

    Diferenţele dintre generaţii devin şi mai evidente atunci când analizăm percepţia asupra responsabilităţii. Gen Z este generaţia care plasează cel mai frecvent responsabilitatea sustenabilităţii în sarcina autorităţilor şi a marilor jucători din piaţă. În România, observă Anca Popa, 91% dintre respondenţi consideră că producătorii şi brandurile ar trebui obligaţi să folosească ambalaje complet reciclabile sau realizate din materiale reciclate. Această poziţie este susţinută puternic de tineri, care cer intervenţii clare şi reguli ferme, dincolo de iniţiative voluntare.

    În acelaşi timp, Gen Z este mai puţin dispusă să atribuie responsabilitatea reciclării consumatorilor. „Pentru această generaţie, schimbarea trebuie să vină «de sus», prin politici publice, legislaţie şi standarde impuse industriei. Sistemele care presupun un gest individual repetitiv, precum returnarea ambalajelor, pot părea insuficiente sau chiar irelevante dacă nu sunt susţinute de rezultate vizibile şi uşor de înţeles”, afirmă Anca Popa.

    Totuşi, datele arată o nuanţă importantă: 75% dintre respondenţi, atât la nivel global, cât şi în România, declară că ar recicla mai mult dacă procesul ar fi mai plăcut sau mai interactiv. Implicarea, experienţa şi feedbackul sunt factori decisivi, în special pentru generaţiile tinere. Această observaţie sugerează că problema nu este respingerea responsabilităţii individuale, ci lipsa unei experienţe care să valideze gestul.

    Când sistemul funcţionează vizibil

    România oferă un studiu de caz relevant în această ecuaţie. Deşi nu este o ţară asociată tradiţional cu performanţe ridicate în reciclare, implementarea sistemului de garanţie-returnare la finalul anului 2023 a produs rezultate rapide şi măsurabile.

    În 2025, rata naţională de returnare a dozelor de aluminiu a ajuns la 83%, iar rata de reciclare s-a menţinut la 75%, de peste două ori mai mare decât nivelul raportat în 2022. La nivelul tuturor ambalajelor SGR, ratele de returnare depăşesc 80%, iar reciclarea efectivă se situează constant în jurul valorii de 75%.

    „Poate chiar mai important decât cifrele brute este comportamentul din spatele lor. Nouă din zece români declară că participă la sistem, iar 71% spun că se simt personal responsabili pentru reciclare,  cel mai mare procent la nivel global. Datele indică faptul că, atunci când un sistem este clar, accesibil şi produce rezultate vizibile, responsabilitatea individuală nu este respinsă, ci asumată”, conform Ancăi Popa.

    Chiar şi aici, însă, apare o nuanţă relevantă pentru Gen Z. Pentru 41% dintre români, un proces de returnare mai rapid ar creşte motivaţia, iar pentru 38%, punctele de colectare mai accesibile. Sistemul funcţionează, dar există aşteptarea ca el să devină mai simplu, mai fluent şi mai integrat în rutina zilnică.

    Acelaşi paradox, dincolo de reciclare


    Şi totuşi, paradoxul observat în reciclare nu este izolat. El se regăseşte şi în alte segmente de piaţă, un exemplu la îndemână fiind industria de fashion. Gen Z este una dintre cele mai vocale generaţii în ceea ce priveşte impactul industriei textile asupra mediului, dar este şi un consumator major de fast-fashion, atras de preţuri mici, acces rapid şi volum mare.

    Totodată, potrivit eCommerce Insights 2025, un studiu lansat de MerchantPro, care analizează comerţul online local şi evidenţiază tendinţe, predicţii şi perspective ale liderilor din industrie, confirmă această tensiune la nivel de piaţă: platforme globale precum Shein şi Temu au amplificat concurenţa în performance marketing şi au contribuit la creşterea costurilor de achiziţie de client, influenţând direct dinamica preţurilor şi comportamentul de cumpărare în România, observă Anca Popa. Mai mult, Temu se află deja în topul celor mai vizitate magazine online din România, alături de retaileri consacraţi din fashion şi non-fashion, semn al unei adopţii accelerate, în special în rândul publicului tânăr. În acest context, brandurile răspund presiunii publice prin discursuri de sustenabilitate, în timp ce autorităţile europene intervin tot mai ferm pentru a limita greenwashingul şi pentru a impune standarde clare. „Din nou, apare acelaşi tipar: valori declarative ridicate, dar dificultăţi reale în internalizarea sistemelor autentice de schimbare atunci când acestea intră în conflict cu experienţa imediată şi comoditatea”, observă Anca Popa.

    Şi totuşi, cum poate fi câştigată generaţia sceptică?


    Privite în ansamblu, datele nu indică o generaţie indiferentă faţă de mediu, ci una exigentă. „Gen Z nu respinge circularitatea, ci o supune unui test diferit de cel al generaţiilor anterioare. Vrea dovezi palpabile. Funcţionalitate. Şi, mai ales, impact vizibil, dincolo de corectitudine teoretică”, spune Anca Popa.

    Tot el mai spune că sistemele de garanţie-returnare arată că economia circulară poate funcţiona la scară mare, atunci când infrastructura este clară şi rezultatele sunt uşor de observat. Provocarea nu este tehnică, ci de traducere: cum transformi un mecanism eficient într-un comportament firesc pentru o generaţie care gândeşte sustenabilitatea în termeni de sistem, nu de gest individual.

    Răspunsul pare să stea mai puţin în explicaţii suplimentare şi mai mult în experienţă. Iniţiativele dezvoltate de Every Can Counts de-a lungul anului trecut în ţara noastră pornesc tocmai de la această logică: pentru ca circularitatea să fie internalizată, ea trebuie întâi văzută, trăită şi simţită. „Instalaţiile artistice publice «I CAN», alături de activităţile derulate de Every Can Counts în cele 21 de ţări în care este prezentă, transformă ideea abstractă a reciclării într-o experienţă tangibilă, inspiraţională şi uşor de împărtăşit”, afirmă Anca Popa.

    În România, aceste instalaţii au fost concepute exact cu acest scop: să aducă reciclarea în viaţa de zi cu zi prin artă şi implicare publică, făcând valoarea dozelor de aluminiu vizibilă şi relevantă pentru audienţe diverse. „Realizate de artistul român Sergiu Chihaia şi construite integral din doze de aluminiu, lucrările nu explică circularitatea, ci o arată. Mesajele lor – I CAN DREAM, I CAN LOVE, I CAN GROW, I CAN CONTINUE, I CAN FLY, I CAN IMAGINE – mută, astfel discuţia de la obligaţie la potenţial şi de la regulă la posibilitate”, explică reprezentanta din România a Every Can Counts.

    Prezenţa acestor instalaţii în spaţii publice, muzee, festivaluri, evenimente de familie sau de business creează exact tipul de contact pe care Gen Z îl validează: direct, vizual, participativ. În locul unui discurs normativ, sustenabilitatea devine experienţă culturală. „Gen Z nu respinge circularitatea. O supune unor teste noi. Pentru Gen Z, circularitatea trebuie să fie nu numai posibilă, ci, mai ales, relevantă”, conchide Anca Popa.   

    David Van Heuverswyn, Global Director, Every Can Counts: „Datele confirmă ceea ce vedem zilnic în activitatea Every Can Counts: oamenilor le pasă, doar că vor să simtă că fac parte din schimbare şi să înţeleagă de ce reciclarea autentică contează. Sistemele de garanţie-returnare reprezintă doar începutul. Misiunea noastră este să continuăm educarea publicului, în cele 21 de ţări în care activăm, despre potenţialul extraordinar al dozelor din aluminiu.“

  • Reciclarea la un swipe distanţă

    Un start-up românesc transformă reciclarea ambalajelor într-o oportunitate de câştig pentru ambele părţi implicate, printr-o aplicaţie mobilă care conectează persoanele care vor să returneze sticle cu cele dispuse să le colecteze, în contextul noului sistem de garanţie-returnare. Lansată în septembrie 2024, aplicaţia Reverse PET a atras deja peste 6.200 de utilizatori şi procesează, în medie, 200 de sticle introduse zilnic.

     

    Cu o investiţie iniţială din fonduri proprii şi un model de business în care platforma reţine 10% din valoarea garanţiei pentru dezvoltare, start-up-ul îşi propune să ajungă la 10.000 de utilizatori până la finalul lui 2025 şi pregăteşte extinderea pe pieţe precum Polonia, Portugalia şi Marea Britanie, unde urmează să fie implementate sisteme similare de garanţie-returnare. „Pentru anul 2025, obiectivul este să ajungem la 10.000 de utilizatori în aplicaţie şi nu mai avem mult până atunci, pentru că 60% din ţintă este deja atinsă. Iar pentru următorii ani vrem să ne extindem şi pe alte domenii, cum ar fi textilele şi uleiurile, dar şi alte produse care se pot recicla. Nu în ultimul rând, pentru 2027 dorim să intrăm şi pe piaţa internaţională, testând această aplicaţie şi în alte ţări“, a declarat Ion Bogatu, cofondator al Reverse PET, în cadrul emisiunii ZF IT Generation. Aplicaţia funcţionează ca o platformă care conectează două categorii de utilizatori: reciclatorii, care au ambalaje de returnat, şi colectorii, care sunt dispuşi să le preia în schimbul unei părţi din garanţie. Comenzile pot conţine între 50 şi 500 de sticle, iar garanţia de 50 de bani per ambalaj se împarte între cele trei părţi implicate – reciclator (20 de bani), colector (25 de bani) şi platformă, aceasta din urmă reţinând 5 bani (10%) pentru dezvoltare. „Oricine poate fi atât reciclator, cât şi colector. Utilizatorii pot schimba oricând rolul în aplicaţie. Dacă vrei să dai sticlele de acasă, eşti reciclator şi introduci numărul de sticle, adresa şi numărul de telefon. Dacă vrei să obţii venituri suplimentare, eşti colector şi trebuie să depui iniţial bani în aplicaţie, pentru că din acei bani plăteşti sticlele pe care le preiei“, a explicat Bogdan Roşu, cofondator al Reverse PET. Printre funcţionalităţile nou adăugate se numără îmbunătăţirea sistemului de adrese pentru localizarea mai exactă a reciclatorilor şi adăugarea unui istoric al plăţilor. Pentru viitor, fondatorii lucrează la implementarea unei opţiuni de donaţii. „Urmează să îmbunătăţim aplicaţia şi să aducem funcţionalităţi noi, cum ar fi posibilitatea ca reciclatorii să poată dona suma pe care o încasează către o cauză nobilă“, a menţionat Ion Bogatu. „De asemenea, din feedbackul primit am aflat că unii utilizatori ar dori să doneze întreaga sumă colectorilor, astfel că vom implementa şi această opţiune“, a adăugat Bogdan Roşu. În prezent, există un dezechilibru între cerere şi ofertă pe platformă, cu mai mulţi utilizatori care vor să recicleze decât colectori disponibili. Din totalul de comenzi plasate, doar aproximativ 20% sunt preluate de colectori, deşi acest procent a crescut de la 7-10% cât era la început. „La început, procesul de reciclare era mai dificil. Se vedea clar că oamenii erau dispuşi să adauge sticle în aplicaţie, dar, având puţini colectori, acestea nu erau preluate. Acum am ajuns la un procent de 20% din sticlele preluate şi avem aproximativ 40.000 de sticle disponibile în aplicaţie“, a explicat Ion Bogatu. „În medie, avem circa 200 de sticle introduse zilnic în aplicaţie de către reciclatori şi circa 50 ridicate“, a completat Bogdan Roşu. Deşi există şi alte alternative pentru returnarea ambalajelor direct de la domiciliu, prin supermarketuri online, potenţialul de dezvoltare al acestei platforme rămâne semnificativ. „Poate că cifrele nu sunt foarte mari, dar nu ne comparăm cu alţi jucători mult mai mari care au introdus acest serviciu. Însă, pentru noi, este o confirmare că funcţionează şi că oamenii sunt deschişi să încerce acest serviciu“, a menţionat Roşu. În ceea ce priveşte extinderea internaţională, fondatorii monitorizează pieţele unde urmează să fie implementate sisteme similare cu SGR. „Urmărim constant şi alte ţări din Europa. Spre exemplu, ştim că anul acesta s-a lansat acest sistem în Polonia, în 2026 va fi lansat în Portugalia, unde legislaţia a fost deja aprobată, iar în 2027 va fi implementat în Anglia şi Scoţia. Dacă noi testăm deja ideea în România şi vedem că funcţionează, atunci avem oportunitatea de a găsi parteneri din aceste ţări pentru a implementa conceptul şi acolo“, a precizat Bogdan Roşu.   

    „La început, procesul de reciclare era mai greu, adică se vedea cu ochiul liber că lumea era dispusă să adauge sticle în aplicaţie. Având şi mai puţini colectori, la început aceste sticle nu erau toate preluate. Acum am ajuns la un procent de 20% din sticlele preluate. Avem aproximativ 40.000 de sticle disponibile în aplicaţie.“

    Ion Bogatu, cofondator, Reverse PET

    „Urmărim constant şi alte ţări din Europa. Spre exemplu, ştim că anul acesta s-a lansat acest sistem în Polonia, în 2026 va fi lansat în Portugalia, unde legislaţia a fost deja aprobată, iar în 2027 va fi implementat în Anglia şi Scoţia. Dacă noi testăm deja ideea în România şi vedem că funcţionează, atunci avem oportunitatea de a găsi parteneri din aceste ţări pentru a implementa conceptul şi acolo.“

    Bogdan Roşu, cofondator, Reverse PET

    Rubrica “Start-up Pitch”

    1. Invitat: Olivia Niţă, cofondatoare Bloomplate 

    Ce face? A dezvoltat o platformă de nutriţie personalizată care a fost lansată în octombrie 2024. Pe baza unui chestionar, algoritmii din spatele platformei Bloomplate generează automat planuri de mese personalizate pentru utilizatori, iar anul acesta start-up-ul vrea să integreze şi serviciul de livrare a ingredientelor necesare preparării reţetelor, fiind în discuţii în prezent cu un retailer de pe plan local.

    „Noi considerăm că cel mai bine îţi prepari tu mesele, chiar dacă îţi consumă timp, este mai bine să ştii tu ce ai în farfurie. Pentru că, 

    într-adevăr, poţi să-ţi comanzi, este mai uşor, dar nu ai certitudinea că totul este 100% curat, mai ales când vorbim de probleme hormonale, unde trebuie să te asiguri că nu sunt tocmai alimentele nepotrivite.“

    2. Invitaţi: Ion Bogatu şi Bogdan Roşu, fondatorii Reverse PET

    Ce fac? Au dezvoltat aplicaţia mobilă cu acelaşi nume prin intermediul căreia utilizatorii pot solicita ridicarea PET-urilor pentru reciclare direct de la domiciliu. 

    Rubrica „Start-up Update”

    1. Invitat: Sebastian Piu, fondator al platformei 123Credit – platformă care facilitează accesarea mai multor tipuri de credite

    Ce e nou? Start-up-ul dezvoltă acum instrumente bazate pe inteligenţă artificială (AI) pentru a reduce la câteva minute timpul necesar utilizatorilor să aleagă creditul potrivit.

    „Prin fluxurile digitale, prin verificările pe care le putem face, prin analizele care rulează automat pe sistemele noastre şi prin experţii pe care-i avem, putem să asigurăm o ofertă personalizată şi potrivită unui client în câteva minute. De la câteva zile cât durează în mod tradiţional.“

    2. Invitat: Dan Marc, fondator şi CEO al Footprints AI, şi Paul Gheorghiu, cofondator al Footprints AI – platformă AI pentru retail media

    Ce e nou? Start-up-ul local se pregăteşte pentru o nouă etapă de creştere după ce în 2024 a înre-gistrat o creştere de şase ori a veniturilor.

    Dan Marc: „După o creştere de şase ori în 2024, provocarea pentru 2025 va fi menţinerea acestui ritm. Aşteptările sunt mari, atât ale noastre, cât şi ale investitorilor. Creşterea veniturilor este un indicator al faptului că facem lucrurile corect, dar trebuie să excelăm pe toate planurile pentru a atinge acest obiec¬tiv ambiţios.“

    Paul Gheorghiu: „Retailul media este considerat al treilea val în advertising-ul digital, după search media care a generat Google şi social media care a generat Meta. Acest lucru este confirmat de analize McKinsey şi Boston Consulting Group. În ceea ce priveşte finanţarea, probabil că în săptămânile următoare vom anunţa ceva pe zona aceasta. Acum nu putem să spunem mai multe, din păcate.”

    Rubrica „Investor Watch”

    Invitat: Valentin Filip, managing partner, Fortech Investments

    Investiţii de 8 mil. euro în 18 start-up-uri tech 

    „Noi am pornit la drum cu ambiţia să investim 13 milioane. Vom vedea până unde ajungem, bineînţeles, în funcţie şi de evoluţia pe care o vor avea start-up-urile din portofoliu. De principiu, ne apropiem de 100% într-o oarecare măsură când vine vorba de investiţiile noi şi atunci majoritatea fondurilor care vor mai fi investite vor depinde de evoluţia start-up-urilor din portofoliu.“

    Dacă aveţi un proiect de start-up tech scrieţi-ne pe adresa de e-mail zfitgeneration@zf.ro.

    Urmăreşte de luni până vineri emisiunea pe www.zf.ro şi pe pagina de Facebook a Ziarului Financiar de la ora 19.00 sau accesează platforma www.zf.ro/zf-it-generation

    ZF IT Generation, emisiune lansată de ZF în noiembrie 2019 şi realizată în prezent împreună cu BCR Innovx, are ca ţintă descoperirea start-up-urilor hi-tech cu idei de produse sau servicii care vor duce la dezvoltarea unei noi generaţii de milionari din IT ai României. După mai bine de 370 de ediţii, emisiunea are un nou format în care adăugăm o serie de rubrici pentru a aduce plus valoare în ecosistemul local de start-up-uri tech – Start-up Pitch, Start-up Update, Start-up Boost, Start-up Star, Investor Watch, Sfatul expertului şi What’s Hot.

  • Adrian Podaru, project manager, Wasteless Management Group: De ce reciclarea nu rezolvă toate problemele de mediu? 5 mituri

    Mulţi cred că reciclarea este soluţia supremă pentru protejarea mediului, dar realitatea este mai complexă. De ce reciclarea nu este suficientă? 

    Reciclarea este, fără îndoială, un instrument important pentru reducerea impactului asupra mediului, dar este doar o parte a soluţiei. Strategia corectă pentru un mediu mai curat se bazează pe trei piloni: reduce, reuse, recycle (reducerea consumului, reutilizarea şi, abia apoi, reciclarea). Putem spune că un audit de mediu ajută companiile să adopte o strategie corectă? Absolut. Un audit de mediu poate ajuta o companie să identifice unde generează cele mai multe deşeuri şi cum poate să le reducă sau să le gestioneze mai bine. Este important să ai o strategie de sustenabilitate, nu doar să te bazezi pe reciclare.

    Mitul 1: „În România nu se reciclează deloc”

    Mulţi oameni cred că reciclarea este inexistentă la noi. Cât de adevărat este acest lucru?

    Adevărul este că se reciclează, dar nu la un nivel optim. România are fabrici de reciclare pentru hârtie, sticlă, plastic, metale şi textile. Tot mai multe companii şi ONG-uri implementează sisteme de colectare separată, încurajând populaţia să fie mai responsabilă. Cu toate acestea, rata de reciclare este sub media europeană din cauza lipsei infrastructurii adecvate şi a educaţiei ecologice.

    Mitul 2: „Nu toate companiile au impact asupra mediului”

    Există ideea că doar marile fabrici poluează, dar ce se întâmplă cu celelalte tipuri de companii? Orice companie are un impact asupra mediului, indiferent de dimensiune:

    •Ÿ Industria grea sau producţia: emisii de gaze cu efect de seră, poluarea apei sau solului;

    Ÿ• Construcţii: generarea deşeurilor de materiale, consum ridicat de resurse naturale;

    Ÿ• Companii de servicii sau birouri: consum de energie electrică, apă, hârtie şi generarea de deşeuri;

    Ÿ• Retail şi comerţ online: ambalaje utilizate în exces, transport şi logistică ce contribuie la emisii;

    Ÿ• Companiile digitale: centrele de date consumă cantităţi semnificative de energie.

    Chiar şi un mic magazin local influenţează mediul prin consumul de energie şi modul în care gestionează deşeurile.

    Mitul 3: „Degeaba colectăm selectiv, vine aceeaşi maşină şi amestecă deşeurile”

    Sunt destule voci în business şi în societatea civilă care spun că reciclarea nu are rost pentru că deşeurile ajung toate la groapa de gunoi. Cât de adevărat este? 

    Este un mit! Chiar dacă o firmă de salubritate foloseşte acelaşi tip de maşină, deşeurile sunt preluate separat. Deşeurile menajere merg la staţia de tratare, iar cele reciclabile la centrele de sortare. De altfel, companiile de salubritate au obiective minime de colectare impuse prin contractele cu autorităţile locale. 

    Mitul 4: „Plasticul biodegradabil este soluţia ideală” 

    Oamenii cred că dacă folosim plastic biodegradabil, problema este rezolvată. Este chiar aşa? 

    Nu, pentru că plasticul biodegradabil necesară condiţii speciale de descompunere (temperatură, umiditate), care nu sunt disponibile în natură sau în gropile de gunoi. Dacă nu este procesat corespunzător, poate polua la fel ca plasticul convenţional.

    Mitul 5: „Toate tipurile de plastic pot fi reciclate” 

    Se spune că putem recicla orice tip de plastic. Este adevărat? Nu toate tipurile de plastic sunt reciclabile. Unele sunt dificil de procesat din cauza compoziţiei chimice sau a lipsei infrastructurii adecvate. De exemplu, ambalajele cu mai multe straturi, cum sunt pungile de chipsuri, sunt greu de reciclat. Totuşi, dacă sunt colectate selectiv, ele pot fi folosite pentru producerea de energie. 

    Ce ar trebui să facă firmele pentru a contribui mai eficient la protecţia mediului? Pentru companii, gestionarea sustenabilă a resurselor şi a deşeurilor este esenţială nu doar pentru conformitate legală, ci şi pentru optimizarea costurilor şi protejarea reputaţiei. Implementarea unui audit de mediu, educarea angajaţilor şi adoptarea unor strategii eficiente de reducere, reutilizare şi reciclare pot contribui la un impact mai mic asupra mediului. Pe lângă reciclare, cel mai important lucru este să reducem consumul şi să reutilizăm produsele cât mai mult. Alegerea unor produse sustenabile, reducerea ambalajelor de unică folosinţă şi educaţia ecologică sunt esenţiale pentru un viitor mai verde. În contextul în care reglementările sunt şi vor fi din ce în ce mai stricte opţiunile companiilor sunt fie să desemneze personal specializat care să se documenteze constant, fie să apeleze la o companie care oferă soluţii personalizate pentru managementul deşeurilor, consultanţă de mediu, audituri ecologice şi implementarea strategiilor de sustenabilitate. Pentru că este important pentru viitorul afacerii, al societăţii, dar şi al planetei să deveniţi mai eco-friendly, reducând totodată costurile operaţionale!    

  • Analiză. Pagina verde. Obligaţia de a colecta textile a luat România „prin surprindere“. În multe localităţi abia acum se pune la punct modul de colectare a deşeurilor textile, dar ce se va întâmpla ulterior cu acestea rămâne un semn de întrebare. „Există puţine iniţiative care presupun reciclarea sau reutilizarea textilelor“

    ♦ În prezent, românii colectează 0,5 – 0,7 kg de deşeuri textile de persoană, faţă de media ţărilor vestice, de până la 16 kg de persoană anual, conform datelor de la Asociaţia Română pentru Reutilizare şi Reciclare Textile (ARETEX) ♦ România are nevoie de mai multe fabrici de reciclare a textilelor, altfel acestea vor ajunge să fie depozitate sau incinerate. 

    De la începutul acestui an, colectarea separată a textilelor utilizate a devenit obligatorie la nivelul Uniunii Europene, inclusiv în România, însă ţara noastră este departe de a avea o infrastructură pregătită pentru a ridica gradul de colectare care astăzi este cu mult în urmă faţă de ţările din vest. În multe localităţi, mai ales din mediul rural, încă se discută modul în care această colectare va fi realizată, în timp ce în oraşele mai mari, oamenii nu sunt deloc impulsionaţi în a colecta selectiv hainele pe care nu le mai pot folosi pentru că nu au puncte de colectare la îndemână. 

    „Sunt unele localităţi care au început colectarea separată a cu mult înainte de data limită stabilită prin lege (1 ianuarie 2025). Multe altele încă nu s-au organizat. Fiecare localitate colectează separat textilele după propriile reguli. Nu există recomandări de semnalistică, cod de culoare sau tipuri de containere care să uniformizeze modul de colectare la nivel naţional“, explică  Mihail Tănase, specialist comunicare pentru proiectul Harta Reciclării. El adaugă că textilele sunt colectate în anumite perioade de către unele primării,  pot fi lăsate la containere dedicate sau pot fi duse la centrele de aport voluntar, alături de alte tipuri de deşeuri (din construcţii şi demolări, voluminoase, vegetale, de echipamente electrice şi electronice etc.)

    Obligativitatea de a colecta textile a devenit obli­gatorie începând de la 1 ianuarie, iar datele de la Asociaţia Română pentru Reutilizare şi Reciclare Textile (ARETEX) arată că românii colectează 0,5-0,7 kg de persoană, faţă de media ţărilor vestice, de până la 16 kg de persoană anual. Avem infrastructură pentru a colecta mai mult?

    ZF a întrebat mai multe companii de salubrizare din marile oraşe cum s-a organizat activitatea de colectare în localităţile în care activează şi a încercat să vadă dacă toate primăriile au realizat această etapă încă de anul trecut. 

    „La nivelul sectorului 2 au fost implementate două puncte de colectare prin aport voluntar, unde populaţia poate preda fluxul de deşeuri textile. Punctele sunt dotate cu recipienţi pentru depozitare, de unde SC SUPERCOM SA preia acest tip de deşeu si îl transporta către reciclatorului final autorizat“, spune Radu Chirca, director executiv al Supercom,  jucător pe piaţa serviciilor publice de salubritate şi de management al deşeurilor, care se ocupă, printre altele, de salubrizare în sectorul 2. Punctele de colectare se situează în zonele Obor şi Baicului, iar deşeurile pot fi predate doar dacă sunt sortate şi doar de către locuitorii din Sectorul 2. 

    Pe de altă parte, în muni­cipiul Iaşi s-a organizat un centru  de colectare cu aport voluntar (CMCI) situat pe Stradela Grădinari nr.26, dar şi 13 platforme (con­tainere) de colectare deşeuri textile în mai multe zone. 

    „Menţionăm faptul că cele 14 sis­teme de colectare sunt destinate exclusiv colectării articolelor de îmbrăcăminte.  în scopul reciclării deşeurilor textile, Societatea Salubris  a încheiat un protocol de colaborare cu Asociaţia Armata Salvării din România“, au spus reprezentanţii Salubris, companie care se ocupă de salubrizare în Iaşi. 

    Ioan Iancu Popa, primarul comunei Sântimbru (jud. Alba), scria la începutul acestui an pe o pagina de socializare că va reveni în perioada următoare despre cum se va proceda cu colectarea textilelor „dacă vom avea containere puse periodic precum cele pentru deşeurile voluminoase sau dacă se vor ridica din faţa porţii într-un sac special doar pentru ele”, scria primarul.

    „Începând cu acest an, avem obligaţia să colectăm şi deşeurile textile. Momentan nu dispunem de pubele special destinate acestora, dar vom identifica o soluţie eficientă de colectare. Până atunci, rog cetăţenii care colectează o cantitate semnificativă de deşeuri textile să mă contacteze direct pentru organizare“, spunea recent Iulian Burdea, primar în comuna Vlădeni (jud. Iaşi). 

    Pe de altă parte, până când toate primăriile se vor organiza în a înfiinţa puncte de colectare a textilelor, sunt mai multe iniţiative private sau ale asociaţiilor care au instalat containere în vederea colectării. 

     

    Ce se întâmplă după colectare şi de ce avem nevoie de reciclare?

    Mihail Tănase de la Harta Reciclării crede că o colectarea separată a deşeurilor textile ar putea fi favorizată de dezvoltarea infrastructurii de centre de aport voluntar la nivel naţional, pentru care există un proiect în derulare, finanţat din fonduri europene. 

    „Prea puţine astfel de centre au fost puse în funcţiune deja, în condiţiile în care unele judeţe sunt încă la stadiul de licitaţie pentru desemnarea firmelor care le vor construi.

    Administraţiile locale şi firmele de salubritate sunt actori care au început relativ recent colectarea separată a textilelor“, explică el.  în mod tradiţional, adaugă Mihail Tănase, articolele vestimentare şi de încălţăminte folosite, dar care mai pot fi utilizate, au fost colectate de iniţiativele sociale şi cele nonprofit pentru a le da mai departe persoanelor din medii defavorizate. 

    „Unele ONG-uri au încheiat parteneriate cu companii pentru derularea de proiecte multianuale de colectare a hainelor pentru donaţii. În România, majoritatea deşeurilor de îmbrăcăminte şi încălţăminte colectate separat sunt trimise la incinerat. Există puţine iniţiative care presupun reciclarea sau reutilizarea textilelor. Dintre acestea, cele mai multe utilizează deşeurile provenite din industria textilă ca materie primă. Un exemplu de reutilizare este tocarea resturilor textile şi utilizarea acestora ca umplutură sau ca material izolator (pâslă) în diferite industrii“. 

    Şi reprezentanţii ARETEX spun că, pentru o implementare sustenabilă a directivei europene privind colectarea separată a textilelor utilizate este necesară susţinerea financiară a dezvoltării infrastructurii de colectare, cu containere speciale pentru textile, dezvoltarea unui program de finanţare a investiţiilor în tehnologii de sortare cu scop de reutilizare şi reciclare, dar şi în tehnologii de reciclare.

    „În lipsa acestora, ceea ce va fi colectat separat de la 1 ianuarie 2025, va urma acelaşi traseu ca şi până acum: depozitarea la groapa de gunoi sau incinerare. Conform experţilor ARETEX, este nevoie de un dialog susţinut cu factorii de decizie, autorităţi locale responsabile de implementare şi sectorul privat, alături de un efort comun de educare a populaţiei în vederea unui proces corect de colectare a deşeurilor“, au spus reprezentanţii ARETEX.