“Fiara” dinlauntru ne face adesea sa gresim, sa ne comportam
ciudat, stangaci, dezagreabil, cumva in raspar cu linia generala a
caracterului nostru. Dupa ce facem pozna, uluiti noi insine de ce
ne-a putut pielea, rostim eternul monolog interior care incepe cu
“Unde mi-a fost capul?, sau cu “De ce n-am putut rezista ispitei?”.
Regretam momentul de slabiciune, dar, pusi intr-un context similar
sau chiar identic, probabil ca vom face la fel.
Pauline Wallin face o scurta trecere in revista a studiului
psihicului uman, purtand-ne de la teoria umorilor lui Hipocrat si
pana la esafodajele psihanalitice freudiene, pentru a sublinia
faptul ca, in ciuda divergentelor terapeutice, curentele
psihologiei converg catre ideea ca “rebelul nostru interior” isi
are radacinile in fortele interne ale psihicului, in traume
nevindecate din timpul varstei fragede. Identificarea lor, potrivit
unei metode psihoterapeutice proprii, o ajuta pe Wallin sa faca
portretul fiecarui “rebel interior”. Odata ce au inteles cu
adevarat cum de s-au impotmolit in problemele personale, cum de nu
pot renunta la dependente (fumat, baut, consum de dulciuri etc.)
sau la reactii necontrolate in societate, oamenii isi pot concentra
energiile pe gasirea unor solutii la pornirile lor
contraproductive.
Insiruind numeroase studii de caz, autoarea propune o serie de
strategii care sa ne impiedice sa ne mai autosabotam. In acelasi
timp, insa, ne sfatuieste sa nu ne sufocam pe de-a-ntregul
impulsurile si sa ne pastram intotdeauna o portita deschisa pentru
capricii si dorinte, pentru ca acolo se afla principalul izvor de
spontaneitate si de creativitate al psihicului.
Pauline Wallin, “Cum sa-ti imblanzesti rebelul interior”,
Editura Trei, Bucuresti, 2011