Un obiect de fier întunecat stă pe biroul lui Richard Dinan din centrul Londrei. El insistă că nu este doar un element de design. Obiectul, forjat în inima unei stele în urmă cu miliarde de ani, este un meteorit şi i-a dat cea mai recentă idee de afacere lui Dinan, scrie Richard Gray pentru BBC.
Richard Dinan este cunoscut în Marea Britanie ca fiind milionarul care a devenit faimos datorită reality show-ului Made in Chelsea. Acum el conduce o companie de printare de cărţi de vizită şi o companie de printare 3D. Totuşi are un scop mai ambiţios: fuziunea nucleară.
De zeci de ani, fuziunea nucleară a fost visul oricărui om de ştiinţă care spera să rezolve problema energiei. Energia produsă de fuziunea nucleară ar putea avea utilizări numeroase şi ar reprezenta o sursă de energie curată şi sigură. Totuşi, acest vis încă a rămas îndepărtat. Oamenii de ştiinţă încearcă să transforme fuziunea nucleară într-o sursă de energie viabilă încă din anii ’50. Există chiar o glumă în comunitatea oamenilor de ştiinţă: lumea e la o distanţă de doar 30 de ani de beneficiile fuziunii nucleare… tot timpul a fost şi tot timpul va fi la o asemenea distanţă. Fuziunea nucleară este procesul prin care două nuclee atomice reacţionează pentru a forma un nou nucleu, mai greu (cu masă mai ridicată) decât nucleele iniţiale. Ca urmare a fuziunii se produc şi alte particule subatomice, ca de exemplu neutroni sau raze alfa (nuclee de heliu) sau beta (electroni sau pozitroni). Fuziunea nucleară se poate clasifica după condiţiile de desfăşurare în fuziune termonucleară şi fuziune la rece.
Fuziunea termonucleară ar putea deveni o sursă de energie practic nelimitată (şi ecologică) atunci când reactoarele de fuziune (care în prezent se află în fază experimentală şi nu produc încă un surplus net de energie) vor deveni viabile din punct de vedere tehnologic şi economic.
De-a lungul timpului, oamenii de ştiinţă s-au întrecut în a construi sisteme de fuziune nucleară care să poată furniza energie verde într-un mod cât mai sigur cu putinţă şi pe termen nelimitat. Realizarea fuziunii n-a fost niciodată o problemă, oamenii fiind capabili să realizeze fuziune termonucleară încă de la realizarea primei bombe cu hidrogen, în 1952, dar provocarea a fost cum să recupereze şi să utilizeze energia extraordinară pe care o eliberează fuziunea.
STADIUL ACTUAL AL PROIECTELOR DE FUZIUNE NUCLEARĂ.
Ţări din întreaga lume au aruncat miliarde de euro în dezvoltarea diverselor proiecte de fuziune, construind maşini uriaşe care încălzesc la temperaturi mai mari decât e capabil chiar Soarele. S-au înregistrat câteva progrese. Joint European Torus a demonstrat în 1991 că este posibil să elibereze energia din fuziunea nucleară într-un mediu controlat. A eliberat 16 megawaţi de energie, destul pentru a fierbe 6.400 de cazane cu apă. Însă, în acelaşi timp, a fost nevoie de 25 megawaţi pentru a declanşa fuziunea nucleară.
35 de ţări s-au angajat să construiască un nou reactor mai mare bazat pe acelaşi design, cunoscut ca International Thermonuclear Experimental Reactor (Iter). Scopul reactorului este acela de a genera un surplus de energie. Proiectul s-a lovit de nenumărate amânări şi cheltuielile au depăşit bugetul previzionat. Iniţial costul acestuia era estimat la 5 miliarde de euro, dar între timp cheltuielile s-au triplat, ajungând la 14 miliarde de euro.
În prezent, investitori precum Dinan cred că pot mişca lucrurile în direcţia bună. ”Tehnologia a avansat foarte mult de când Iter a fost proiectat“, spune Dinan, care adaugă că ”nu pot schimba fizica, dar pot construi tehnologia rapid şi ieftin“.
Planul lui Richard Dinan este să construiască reactoare mai mici şi mai compacte, care vor costa doar o fracţiune din investiţia necesară pentru Iter. El spune că deoarece compania sa este mai mică şi mai agilă, aceasta poate rezolva problema mai repede decât marile şi costisitoarele proiecte interguvernamentale. Mai mult, este încredinţat că avansul în domeniul supercomputerelor şi imprimării 3D îi va permite să construiască reactoare mult mai rapid. Speră să construiască două reactoare în următorii şapte ani cu 200 de milioane de lire sterline pe care se aşteaptă să-i obţină de la investitori.
Cele mai importante iniţiative în domeniul producerii reactoarelor care folosesc fuziunea nucleară sunt cele ale germanilor din Griefswald, care au fabricat stelaratorul Wendelstein 7-X, şi cele ale chinezilor de la EAST (Experimental Advanced Superconducting Tokamak). Niciuna dintre echipele de cercetători nu a reuşit însă să dovedească că poate produce energie nucleară sustenabilă prin intermediul fuziunii nucleare. Reactorul german de fuziune nucleară Wendelstein 7-X (W7-X) funcţionează şi promite energie infinită şi verde pentru totdeauna.
Deşi ar fi uşor să-l disconsideri pe Dinan, start-up-ul său, Applied Fusion Systems, este doar una dintre companiile care investesc în dezvoltarea fuziunii nucleare. Doar în Marea Britanie mai există cel puţin alte două companii care încearcă să producă energie creată prin fuziune nucleară, iar în SUA mai multe astfel de proiecte sunt susţinute de miliardari precum Jeff Bezos, Paul Allen sau Peter Thiel.
La urma urmei, în contextul în care schimbările climatice fac ca utilizarea combustibililor fosili să fie nesustenabilă, există o foame pentru alte surse de energie. Cu toate acestea, sursele de energie regenerabilă cum ar fi soarele sau vântul nu sunt încă pe deplin fiabile, iar fuziunea nucleară rămâne o alegere nepopulară din cauza deşeurilor pe care le produce. ”Nu mă surprinde faptul că există un număr din ce în ce mai mare de investitori interesaţi de fuziune nucleară. Această sursă de energie are un randament incredibil, fără deşeuri radioactive, necesită spaţiu redus şi are o sursă de alimentare inepuizabilă“, spune Ian Chapman, şeful Autorităţii pentru Energie Atomică din Marea Britanie şi şeful centrului ştiinţific Culham.
O MULŢIME DE BANI AR PUTEA FI FĂCUŢI ÎN ACEST DOMENIU.
Când Iter va porni (programat deocamdată pentru 2025), este de aşteptat să aibă o capacitate de producere de 500 MW, adică de 10 ori mai mult decât ar fi necesar pentru pornirea unei reacţii de fuziune nucleară. Rămâne de văzut dacă aşa se va şi întâmpla. ”Încă ne aflăm în stadiul în care încercăm să demonstrăm că putem produce mai multă energie decât consumăm şi că poate fi folosită în mod comercial“, spune Chapman.
Succesul lui Iter va însemna începutul unei schimbări fundamentale în peisajul energetic al lumii. Dinan, precum multe ale companii din industrie, speră ca aceia care ştiu deja să construiască reactoare să aibă parte de cele mai mari recompense când acest lucru se va întâmpla.