Probabil cel mai des repetat termen în discuţia de la MEET THE CEO ce l-a avut ca invitat pe Henk Paardekooper a fost “a se reconstrui”, cu varii sinonime – cariere care se reinventează, companii care se transformă, strategii care trebuie reajustate, sfatul de a se reconstrui pe sine adresat tinerilor manageri, fie ei bancheri sau din orice alt domeniu. “Companiile care nu-şi ajustează strategiile sfârşesc prin eşua. Li s-a întâmplat şi companiilor mari, cu istorie de zeci de ani, pentru că nu s-au adaptat, nu s-au reconstruit”, afirmă şeful RBS România. “Acelaşi lucru e valabil şi pentru oameni: dacă nu vă reinventaţi, reconstruiţi sau cum vreţi să-i spuneţi, atunci cel mai rău lucru care vi se poate întâmpla e să rămâneţi fără slujbă sau să nu fiţi capabili să vă găsiţi una nouă, iar cel mai puţin rău lucru e să aveţi în continuare de lucru, dar să vă aflaţi într-un post plictisitor, de unde e greu să scăpaţi.” Astfel de spuse pot fi citite prin prisma culturii extrem de competitive din bankingul de dinainte de criză, dar sunt cu atât mai relevante în raport cu efectele crizei financiare şi cu uriaşul proces de transformare a industriei bancare care are loc în prezent şi la capătul căruia Paardekooper vede un sistem global cu alte standarde de evaluare a riscurilor şi cu bănci mult mai prudente.
Procesul respectiv a afectat şi profesiunea de bancher, în primul rând în ţările unde statele au fost nevoite să salveze băncile cu bani publici sau să le naţionalizeze (cum a fost şi cazul grupului RBS, naţionalizat de Londra în 2009) sau acolo unde fraudele au dus la o percepţie negativă asupra bancherilor în general. “În 25 de ani de carieră în banking, au fost epoci când a fost la modă să lucrezi în domeniu şi altele când n-a mai fost la modă deloc. Acum există într-adevăr această percepţie negativă şi poate fi dificil, mai ales pentru un student care termină facultatea şi îşi doreşte o carieră într-o bancă. Însă trebuie să privim lucrurile pe termen lung. Dacă sunt 1-2 bancheri din Europa sau SUA care au ajuns în închisoare în urma unor scandaluri, 99%, poate 99,99% dintre cei care lucrează în sistemul bancar sunt oameni care muncesc din greu şi încearcă să-şi facă treaba cât pot de bine”, comentează Paardekooper. Cât priveşte grupul RBS, “din moment ce familia regală britanică face în continuare banking cu noi, cred că oferim într-adevăr servicii bune”.
Ca să-i facă pe cei prezenţi la MEET THE CEO să înţeleagă mai bine “ce-l mână în luptă” – ori în carieră – pe un bancher, Henk Paardekooper insistă că pentru un om care lucrează în industria financiară, motivaţia principală nu sunt banii, sau nu ar trebui să fie banii, ci dezvoltarea personală: să se afle permanent în postura de a învăţa ceva nou, de a fi incitat să-şi folosească la maximum inteligenţa şi ceea ce ştie. “Când acest factor se epuizează, atunci apar rutina, plictiseala şi intervine nevoia de schimbare. Nu-ţi dai seama însă de asta peste noapte, ci în luni de zile, poate într-un an. Trebuie să-ţi recunoşti propriile semnale – cel puţin aşa e în cazul meu. De aceea şi fac comparaţia cu companiile: unora le ia mai mult să-şi dea seama că trebuie să-şi ajusteze strategiile, indiferent cât succes ar fi avut în trecut. Cu cât îşi dau seama mai repede, cu atât pot evolua mai bine.” De aici şi recomandarea lui stăruitoare pentru tinerii manageri de a-şi găsi în carieră mentori şi de a-şi forma echipele astfel încât “să poată fi provocaţi”, stimulaţi să-şi depăşească propriile automatisme de gândire şi, dacă e cazul, aduşi la realitate.
SUNT ROMÂNII BUNI BANCHERI?
“Nu toţi”, răspunde diplomatic olandezul. “Dar România are bancheri de calitate foarte bună. Bineînţeles, în primul rând dl. Isărescu, care e <tatăl> nostru”, adaugă apoi cu simpatie. Exemple nu dă, însă, întrebat dacă ar avea în vedere pe unii dintre ei cu care ar vrea să lucreze la RBS, replică: “Sunt aici de un an, am avut prilejul să întâlnesc mulţi bancheri şi… am o memorie bună”. Cert e că, în interiorul băncii, a avut ocazia să numească manageri noi, tineri, iar unii dintre ei au urcat astfel chiar două trepte ierarhice dintr-un foc.
Paardekooper califică sistemul bancar din România ca fiind “stabil”, în special prin raportare la ceea ce se întâmplă pe pieţe dezvoltate din Vest unde bula creditării a avut mult mai mult timp să se extindă, precum Spania, Grecia, Irlanda. Sectorul bancar românesc este acum pe pierdere, din cauza provizioanelor în creştere: după primul trimestru, pierderea cumulată se situa la 192 mld. lei (43 mil. euro), în timp ce anul 2011 s-a încheiat cu o pierdere de aproape 777 mil. lei. La jumătatea anului, 18 bănci erau pe profit, 23 pe pierdere, iar creditele clasificate ca pierdere reprezentau 16,76% din total. “Ceea ce vedem e însă că băncile au devenit mai prudente şi iau măsuri de a remedia ceea ce e nesustenabil, iar calitatea supravegherii bancare este foarte bună, graţie profesionalismului înalt al BNR, care se bucură de o reputaţie excelentă în Europa”, spune şeful RBS România. Cu 41 de bănci, dintre care o bună parte au veleităţi de bancă universală, e de aşteptat însă ca structura sistemului să se schimbe: “Dacă vă uitaţi în jur la alte ţări, la pieţele dezvoltate, există doar câte 4-5 bănci universale mari, iar celelalte sunt de nişă, cu specializări diverse. Se va ajunge în cele din urmă şi în România la o astfel de structură”.
