Si la un curs de 4,36 lei/euro, si la unu de 4,25 lei/euro. E
buna si la rupturi de lichiditate pe piata monetara, si la
abundenta. Este chiar perfecta si a gasit-o BNR. Nu are termen de
expirare: a aparut in mai 2010 si inca e buna. Garanteaza chiar
Consiliul de Administratie al BNR.
Este buna si sa ne faca sa credem ca inflatia la final de an va
fi de 3,4%. Pardon, de 3,6% dupa ultimele socoteli ale expertilor
BNR, adica foarte aproape de tinta de 3% “angajata” de banca
centrala pentru 2011. Aceasta este tinta de inflatie pentru care
economia trage sa-si dea duhul cu dobanda de 6,25% la capatai. In
2010 economia a “fibrilat” (ca tot ii plac doctorului Franks
metaforele medicale) tot cu dobanda de 6,25%, de hatarul unei tinte
de inflatie de 3,5%. Dar ce sa vezi? Inflatia iesi mai mare, de 8%,
economia mai cazu cu 2%, BNR merse mai departe cu “ancorarea”
asteptarilor inflationiste.
Si de ce nu? Ca doar n-or mai creste o data accizele. Si doar nu
s-o liberaliza tocmai de anul asta pretul gazelor sau al energiei.
Dar chiar de-o fi asa, doar pentru asta sunt clauzele de
salvgardare in ghidul de buzunar al tintirii inflatiei. Tinta
ramane, ramane si dobanda, economia poate mai cade o data. Pana se
plictiseste si se ridica singura.
Avem dobanda de 6,25% si ne simtim bine. Nici nu mai vrem banii
ieftini de la FMI dupa care ne dadeam de ceasul mortii acum doua
luni, ca nu mai are BNR unde sa-i puna. Brusc, ne-a venit o idee
mai buna: luam alti bani, dar de pe piata, prin Ministerul
Finantelor, la cost dublu.
Economia e tot in recesiune, o zice si BNR, dar dobanda de 6,25%
e buna. Si de ce n-ar fi?
Ar fi putut sa urce, ca doar inflatia o intrece cu mult, dar ar
fi putut sa si scada, ca doar economia e scufundata in
recesiune.
Dar nici n-a crescut, nici n-a scazut. A ramas asa, dobanda
perfecta de 6,25%.
Iaca si motiv de suparare pentru guvernator: ca in alte triste
ocazii, nu s-a inteles bine ce a facut BNR. Nu se pune problema de
atitudine pasiva intre doua acorduri cu FMI. “Decizia” de saptamana
trecuta e chiar o mostra de “activism”, zice guvernatorul posomorat
ca optiunea BNR de a nu schimba nimic in politica monetara nu a
fost citita peste tot cum trebuie (ce-i drept, comunicatele BNR de
dupa sedintele de politica monetara nu au fost pana acum insotite
de indrumare intru corecta citire). De fapt, “activism” este un
neologism care nu sugereaza neaparat actiune, ci mai degraba
propaganda sau un tip de atitudine.
Oricum ar fi, guvernatorul ne da chiar doua variante de
interpretare a “deciziei”: fie ca BNR nu a majorat dobanda pe
masura nivelului ridicat al inflatiei, fie ca BNR nu a redus
dobanda pe masura recesiunii in care se zbate economia. In niciun
caz varianta gresita ca nu ar fi facut nimic.
Cu activism sau fara, BNR nu si-a asumat nicio directie: nici nu
merge pana in panzele albe cu lupta contra inflatiei pe care o
invoca atat de des, nici nu renunta, cel putin temporar, la
canoanele asa-zisei politici de tintire a inflatiei, care ii
interzic sa bage de seama ca economia s-a prabusit.
Nu putem sti daca acest tip de “activism” este rezultatul unui
vot propriu-zis in Consiliul de Administratie al BNR ori o asemenea
procedura este inutila in ipoteza ca toti cei noua membri gandesc
la fel ca si guvernatorul care prezideaza acest organism. Desi este
vorba despre nu mai putin de noua membri alesi de Parlament,
guvernatorul ramane “vocea”, misiunea membrilor simpli ai
Consiliului fiind sa se alinieze pe scaunele din primul rand la
conferintele de presa in care seful lor explica. Nimeni nu are
pareri, opinii, consideratii. Nici social-democratul Florin
Georgescu, nici liberalul Bogdan Olteanu. Nici Marin Dinu, decanul
Facultatii de Economie din ASE, nici Nicolae Danila, fost
presedinte al BCR. Disciplina se respecta, transparenta e doar
pentru natii mai rasarite de la vest de Nadlac.
BNR nu are treaba decat cu inflatia, dar, in mod dramatic, toti
factorii de risc care ii ameninta tinta de inflatie sunt in afara
sferei sale de influenta, dupa cum se exprima in comunicatul de
saptamana trecuta.
Altminteri, guvernatorul si-a inceput anul profesional 2011
infruntand gerul in costum pe treptele palatului BNR pentru poza cu
presedintele Traian Basescu venit in vizita cu premierul sau Emil
Boc sa discute de economie. L-a primit si pe noul ministru de
finante Gheorghe Ialomitianu, alaturi de care guvernatorul va semna
curand inca un acord cu FMI (al noualea pe care isi pune numele in
cariera de 21 de ani ca guvernator).
Dar in ciuda deselor contacte cu puterea executiva, BNR zice ca
se teme de eventuale inconsecvente in continuitatea “consolidarii
fiscale si a reformelor structurale”. Si isi trateaza “teama” cu
dobanda de 6,25%. Ca de economie ramane sa se ocupe doctorul de la
FMI.
Razvan Voican este redactor-sef adjunct al Ziarului Financiar.
Cititi mai multe materiale de opinie ale jurnalistilor ZF pe
www.zf.ro