La prima vedere, odata ce bancile trebuie acum sa imobilizeze in conturi la BNR 20% din sumele atrase de la clienti inclusiv prin depozite la termen, in loc de 16% cat era nivelul anterior al rezervei minime obligatorii la lei, ar rezulta o motivatie chiar de reducere a dobanzilor platite la depozite pentru a compensa majorarea costului cu constituirea rezervei.
Nu este insa mai putin adevarat ca aceeasi majorare a nivelului rezervei le provoaca bancilor o nevoie de lichiditati suplimentare, pe care le pot obtine fie de pe piata interbancara, antrenand cresteri ale dobanzilor, fie de la clientii nebancari, in schimbul unor bonificatii de dobanda mai tentante. Evident, fiecare banca si-a facut propriul calcul, optand pentru varianta considerata mai convenabila din punct de vedere al costurilor. Dupa cum scrie in cel mai recent raport asupra inflatiei, BNR crede ca eventuala tentatie de reducere a dobanzilor la depozite este contracarata de cresterea ratei dobanzii de politica monetara de la 8,5 la 8,75% – dobanda care si este executata efectiv de banca centrala la operatiunile de sterilizare, prin atragerea de depozite cu scadenta la o luna.
Pe termen scurt, BNR anticipeaza evolutii diferite ale dobanzilor la depozite, de la o banca la alta, in functie de situatia lichiditatii fiecareia si de capacitatea de a se adapta la efortul pe care il implica majorarea ratei de rezerva minima obligatorie (RMO), inclusiv la nivelul managementului de trezorerie.
Si chiar daca piata nu va consemna majorari semnificative de dobanda la depozitele la termen constituite in lei, banca centrala crede ca economisirea va fi incurajata de mentinerea tendintei de scadere a inflatiei, care va consolida castigurile reale aduse chiar de dobanzile oferite in prezent de mai multe banci.
Pentru continuarea dezinflatiei in 2007, BNR mizeaza explicit pe „revigorarea economisirii, pe fondul revenirii pe un palier pozitiv a randamentelor aferente depozitelor la termen“. Altfel spus, banca centrala se asteapta ca dobanzile la lei mai atractive sa reorienteze mai multi bani dinspre consumul imediat, fie si sub forma avansului pentru un credit, spre economisire pe termen cat mai indelungat.
BNR nu poate exclude insa si un scenariu pesimist. Ceea ce realmente sperie banca centrala este posibilitatea ca inclinatia spre consum a publicului sa fi devenit atat de puternica, incat prelungirea interesului slab pentru economisire sa nu poata fi impiedicata prin majorari de dobanda de un sfert de punct.
Daca se va dovedi ca este asa, Banca Nationala afirma ca va fi gata sa continue majorarea dobanzii pentru a atinge ambele mari tinte vizate: temperarea cererii de credite si stimularea economisirii.