Exponatele sunt în general rarităţi adunate pentru acest eveniment din diverse colecţii de prin lume şi prezintă teme religioase, peisaje, iar în unele dintre ele se poate vedea influenţa Vestului.
Artă chinezească pentru plăcerea Europei (GALERIE FOTO)
Unul dintre cele mai importante obiecte expuse este un pigment de prin anul 900 d.Hr. folosit în epocă pentru obţinerea culorii albastre. Pigmentul, încă utilizabil, a fost descoperit odată cu rămăşiţele atelierului unui pictor din acea vreme.
Printre obiectele de preţ ţinute departe de ochii lumii, aşa cum se arată în cartea “The Secret Museum” citată de publicaţia The Telegraph, se numără costumul purtat de către un membru al misiunii selenare Apollo 17, Harrison Schmitt. Particularitatea costumului său, păstrat cu grijă într-o încăpere specială de la Smithsonian National Air and Space Museum, este că e plin de praf de pe Lună, adunat de la căzăturile purtătorului său sau din momentele când acesta s-a târât pe sol ca să adune mostre de roci, astfel încât costumul nu poate fi expus fără a se pierde din praful de pe el.
British Library din Londra se laudă cu o tipăritură foarte veche, un exemplar din “Sutra de diamant” cu învăţături budiste, pe care se află o imagine a lui Buddha într-o grădină dăruindu-i această sutră discipolului său Subhuti. Tipăritura realizată în China datează din anul 868 d.Hr. şi, deoarece hârtia este foarte delicată, publicul o poate vedea foarte rar.
Royal Society deţine bucăţi din lemnul copacului din care a căzut celebrul măr al lui Newton, iar un muzeu al Universităţii Harvard are 430 de piese de sticlă realizate de către artiştii sticlari Leopold şi Rudolf Blaschka. Piesele reprezintă creaturi marine, printre care şi meduze, au fost confecţionate între anii 1886-1936 şi nu pot fi expuse deoarece s-ar putea sparge în cazul unui aflux prea mare de vizitatori.
Nu în ultimul rând, la National Maritime Museum din Greenwich se păstrează un drapel cu stema Castiliei şi Leonului capturat de forţele britanice conduse de amiralul Nelson în Bătalia de la Trafalgar, fiind cel mai mare drapel din colecţia muzeului, însă şi foarte fragil şi, ca atare, ascuns de ochii vizitatorilor.
Pe langa valoarea data de vechimea lor, ceasurile au si o
valoare istorica, fiind fabricate dupa moda orologera la momentul
respectiv.
Cele mai vechi ceasuri disponibile dateaza de pe la sfarsitul
anilor 1700. Demnitarii chinezi preferau ceasuri de buzunar cu
scene pastorale care erau la moda in Europa acelor vremuri, in stil
Ludovic al XV-lea sau Empire, batute cu perle si prevazute cu
secundar, element constructiv rar in Occident pe atunci. Pe de alta
parte, ceasurile din aceeasi vreme pentru Imperiul Otoman aveau
pictate pe ele peisaje, erau decorate cu pietre pretioase, iar ora
era afisata cu cifre turcesti. Cele mai cautate erau peisajele
exotice inspirate din picturi orientale.
Casele de licitatii inregistreaza in ultima vreme o cerere din ce
in ce mai mare pentru antichitati din domeniul orologer, iar
valoarea la care se adjudeca si ea a crescut semnificativ, dupa cum
explica oficialii casei de licitatii Christie’s, care a vandut anul
trecut la Geneva un ceas de buzunar cu aur, email, diamante si
pietre pretioase fabricat in 1783 pentru piata otomana de Daniel
Vaucher, un cunoscut ceasornicar elvetian stabilit la Paris, pentru
suma de 699.000 de franci, aproape de trei ori mai mult decat se
estimase initial.
Cererea de ceasuri vechi este sustinuta mai ales de colectionari
din China, Taiwan sau din Orientul Mijlociu. Ei cauta insa si alte
exemple ale maiestriei ceasornicarilor de altadata, cum ar fi
automatele muzicale, cu care se delecta inalta societate din
Europa, China si Rusia. Un astfel de obiect realizat in secolul al
XIX-lea de catre Isaac Daniel si Henri Capt, fabricanti celebri de
ceasuri si automate muzicale, si care a facut parte din colectia
ultimului rege al Egiptului, Farouk, a fost vandut anul trecut la
casa Sotheby’s. Automatul lucrat din aur in trei culori, email si
perle, inchipuind o pastorita cu doua oi, s-a vandut pentru suma de
746.000 de franci.