BusinessMagazin

Tag: randamente

  • Finanţe personale. Bursa de la Bucureşti creşte cu 40% în primele 10 luni din 2019 cu tot cu dividende. În octombrie, investitorii au avut un randament negativ de 0,6%

    Bursa de la Bucureşti a livrat investitorilor un randament de 40,1% în primele 10 luni din 2019, dinamică reflectată prin evoluţia indicelui BET-TR, care urmăreşte şi randa­men­tul dividendelor plătite de cele mai tranzacţionate com­panii, potrivit datelor BVB agregate de ZF.

    Spre comparaţie, în primele 10 luni din 2018 ran­da­mentul livrat investitorilor a fost de doar 19%.

    „Doi factori au contribuit decisiv la înregistrarea unui asemenea randament în primele 10 luni ale lui 2019. Primul este unul indirect, anume efectele OUG114, care prin apari­ţia sa a afectat semnificativ cotaţiile acţiunilor la sfârşitul anu­lui 2018, motiv pentru care începutul anului 2019 a con­sem­nat o bază de raportare scăzută. Al doilea factor este strâns legat de dimensiunea dividendelor plătite de com­pa­nii investitorilor, dividende care au susţinut pentru o lungă pe­rioadă de timp interesul participanţilor la piaţă“, spune Mihai Chişu, unul dintre cei mai vechi brokeri de la bursa locală, pentru ZF.

    Pe de altă parte, randamentul investiţiilor din octombrie 2019 a fost negativ, de minus 0,6%, respectiv cel mai scăzut din anul 2019, potrivit calculelor ZF. Spre comparaţie, octombrie 2018 a consemnat o creştere a BET-TR de 1,2%.

  • Oraşul din România care a luat faţa marilor capitale europene. A lăsat în urmă Londra, Paris sau Berlin

    Bucureşti este pe locul 3 în Europa, după Bruxelles şi Sofia, în topul randamentului chiriilor, arată un studiu al companiei de consultanţă Imoteca The Residential Experts, care a analizat piaţa chiriilor din 17 capitale europene. 

    Randamentul unei locuinţe se calculează pe baza preţului de achiziţie a unei locuinţe şi valoarea chiriei pentru aceeaşi locuinţă. Procentajul obţinut reprezintă randamentul din chirii pe care îl are acea locuinţă pe piaţă. Cu cât randamentul este mai mare, cu atat mai rentabilă este investiţia în locuinţă.

    Bucureştiul este atractiv pentru cei care investesc în imobiliare pentru că oferă un randament bun, iar impozitul pentru chiriile aferente este destul de redus în România, deci povara fiscală a beneficiarului nu este atât de mare. Se fac achiziţii cu scop de investiţie atât în zona de centru, cât şi la periferia oraşului. Investitorii caută să aibă cele mai bune randamente la locuinţa achiziţionată. Un randament din chirii bun păstrează şi valoarea locuinţei sus, în situaţia în care este vândută în următorii ani.

    Cel mai bun randament în Bucureşti îl au apartamentele aflate mai departe de centru, dar si anumite proiecte boutique din centrul capitalei, unde chiria depăşeşte cu mult media zonei. La un preţ mediu pe metrul pătrat de 1.000 de euro randamentul din chirii este de 5,09%, în schimb pentru o locuinţă din centru care are un preţ de 1.762 de euro/mp randamentul este de 4,65%. Potrivit specialiştilor Imoteca, în general randamentele din chirii variază de la 5% la 7%, dar sunt proiecte care au randamente chiar mai bune în funcţie de calitatea lucrării, facilităţi, proximitate sau alte beneficii aduse locatarilor.

    Sofia se află pe primul loc la randamentul din chirii pentru apartamentele de la periferie, iar Bruxelles ocupă un loc fruntaş la randamentele pentru apartamentele din centru

    În capitala Bulgariei, preţul pe metrul pătrat al apartamentelor din centru şi de la pariferie este la jumătate în comparaţie cu preţul cerut în Bruxelles. Totuşi, Sofia ocupă locul fruntaş la randamentul din chirii pentru aprtamentele de la periferie unde metrul pătrat se vinde cu 977 de euro, iar randamentul este de 5,93%, cel mai mare dintre toate cele 17 capitale europene analizate. La Bruxelles cel mai mare randament este cel al apartamentelor din centru, de 5,55%, pentru un cost pe metrul pătrat de 3.208 euro.

    La coada clasamentului, cu cele mai slabe randamente din chirii sunt Viena şi Paris, unde procentele nu depăşesc 3%.

  • Lumea pensiilor resimte din plin „vandalismul financiar“ al dobânzilor negative şi al prăbuşirii randamentelor

    Instituţii americane care administrează economii pentru pensii de ordinul miilor de miliarde de dolari îşi reduc pu­ter­nic aşteptările privind randamentele. Fondul guverna­men­tal de investiţii în pensii din Japonia, cel mai mare din lume, aver­tizează că administratorii de active riscă pierderi la nive­lul tuturor categoriilor de active. În Europa, fondurile de pen­sii ar putea fi obligate să reducă beneficiile în parte din cauza dobânzilor în declin.
     
    Investitorii îşi asumau deja mai mult risc de credit pentru a compensa veniturile în scădere de pe alte segmente. Acum, în condiţiile în care peste un sfert din obligaţiunile investment grade au randamente negative, managerii de portofolii văd o urgenţă şi mai mare în a găsi noi surse de câştiguri.
     
    „Adevărata nebunie este că fondurile de pensii sunt obli­ga­te să investească în active care vor înregistra garantat pier­deri“, arată Mark Dowding, de la BlueBay Asset Manage­ment. „Este vandalism financiar, iar guvernul şi băncile cen­tra­le trebuie să devină conştiente de acest lucru“.
     

  • Un nou gigant de 100 de miliarde se naşte în piaţă: SoftBank se pregăteşte să pună banii unor companii precum Apple şi Microsoft în proiecte de inteligenţă artificială

    SoftBank a anunţat vineri că va lansa al doilea mega fond din istoria băncii care va investi în companii de tehnologii, doar că acesta se va concentra pe domeniul inteligenţei artificiale la nivel global, potrivit CNBC.

    Contribuţia totală la SoftBank Vision Fund 2, atât din partea conglomeratului japonez dar şi din partea unor parteneri de talie mondială, se ridică la 108 miliarde de dolari, transmite compania.

    SoftBank va contribui cu 38 de miliarde de dolari la noul fond.

    Mai multe companii proeminente sunt aşteptate să participe în acest fond printre care Apple, Microsoft, Foxconn, banca Standard Chartered, şi giganţii financiari japonezi Mizuho Bank, Sumitomo Mitsui Banking Corporation şi MUFG Bank.

    Alţi investitori sunt Corporaţia Naţională de Investiţii a Băncii Naţionale din Kazhastan şi investitori din Taiwan.

    Fondurile suverane din Abu Dhabi şi Arabia Saudită, care au fost printre principalii investitori din primuil fond Vision, au lipsit de pe lista de investitori anunţaţi vineri de SoftBank.

    Primul fond a ajuns cunoscut la nivel global pentru investiţiile derulate în companii globale de tehnologie şi telecomuinicaţii. Fondul, care a livrat randamente de 45% investitorilor, a investit în companii precum Uber, Slack, The We Company, precum şi compania indiană de comerţ online Flipkart.

    În luna mai, CEO-ul Masayoshi Son a spus că Vision Fund 2 trebuie să aibă randamente cel puţin comparabile cu predecesorul său.

     

     

  • Record istoric: Fondul Suveran al Norvegiei anunţă că a câştigat suma gigantică de 84 miliarde dolari din randamente în primul trimestru

    Fondul de peste 1.000 miliarde dolari al Norvegiei a înregistrat randamente de 9,1% în primul trimestru din 2019, adică 84 miliarde dolari sau 16.000 de dolari per cetăţean, potrivit Bloomberg.

    Norvegienii au profitat de preţurile scăzute din piaţă pe finalul anului trecut pentru a-şi consolida portofoliul masiv.

    Portofoliul fondului a fost format în T1 în proporţie de 69,2% din acţiuni, 28% obligaţiuni şi 2,8% imobiliare. La nivel de randamente, acţiunile au crescut cu 12,2%, obligaţiunile cu 2,9%, iar imobiliarele cu 1,7%.

    Yngve Slyngstad, CEO-ul fondului, consideră că a fost un trimestru „excepţional”, în care norvegienii au înregistrat a treia cea mai bună performanţă din istorie la nivel de randamente procentuale, şi cea mai mare din istorie în termeni de capital.

    Strategia lui Slyngstad a fost de a direcţiona, cu acceleraţia la maxim, 30 miliarde dolari în acţiuni din noiembrie până în ianuarie pentru a profita de preţurile reduse, ceea ce a dus ponderea acţiunilor în portofoliu aproape de limita permisă, de 70%.

    „Cele mai semnificative schimbări din primul trimestru cred că au fost semnalele transmise de Fed (n.r: Federal Reserve – „banca” centrală americană), care au condus piaţa”, a declarat Slyngstad la o conferinţă de presă din Oslo.

     

  • Investitorii pariază masiv împotriva indicelui VIX, cunoscut ca „indicele fricii”

    În contextul în care randamentele pe obligaţiuni se ridică la nivel record în mai multe economii, volatilitatea începe să dispară. Fondurile de investiţii de tip hedge fund pariază că starea de calm şi stabilitate se va menţine şi deschid poziţii short pe Indicele VIX – indicele volatilităţii – într-un rtim nemaivăzut de 15 ani, potrivit Bloomberg.

    Speculatorii mari din piaţă, în special fondurile de tip hedge fund, avea deschise 178.000 de poziţii short pe indicele VIX în data de 23 aprilie, cel mai ridicat nivel din 2004 până în prezent, potrivit datelor CFTC citate de publicaţia americană.

    Cunoscut ca indicele fricii, pariurile agresive împotriva indicelui VIX pot fi văzute atât ca semne de încredere, dar şi ca un semnal de complacere faţă de condiţiile actuale din piaţă.

     

     

  • Bursa din Jamaica a devenit cea mai performantă bursă de acţiuni din lume

    Undeva în Marea Caraibilor, cea mai performantă bursă de acţiuni din lume funcţionează foarte diferit faţă de Wall Street. Nimeni nu se plânge cu privire la fondurile gigant de hedging care influenţează preţurile acţiunilor sau de traderii care încearcă să facă pariuri de tip short, pentru că niciuna din aceste categorii nu există aici.

    Tranzacţionarea înainte de deschiderea şedinţei sau după închiderea acesteia sunt de asemenea un mit aici, încât bursa din Jamaica tranzacţionează doar trei ore şi jumătate pe zi, potrivit Bloomberg.

    Practic, piaţa aceasta nu este pregătită pentru efervescenţa din birourile de tranzacţionare de la New York sau Londra. Nu încă, cel puţin. Nu există nicio acţiune jamaicană inclusă în ETF-urile americane, nici măcar în cele care urmăresc pieţe de frontieră precum Kazahstan, Sri Lanka şi Vietnam – cele mai emergente dintre pieţele emergente. Cu toate acestea, randamentele bursei din Jamaica sunt de tipul celor care ar putea convinge un investitor global să se aventureze în Marea Caraibilor, mai ales în contextul în care furtuna de pe pieţele bursiere de la finalul anului trecut a răvăşit portofoliile multor investitori.

    Doar în 2018 principalul indice bursier a crescut cu 29%, aceasta fiind cea mai mare creştere dintre toţi cei 94 de indici bursieri naţionali urmăriţi de experţii de la Bloomberg.
    Supraperformanţa bursei jamaicane în ultimii cinci ani este evidenţiată de un rezultat şi mai uluitor: bursa din Jamaica a crescut cu aproape 300%, o creştere de cinci ori mai mare faţă de următorul cel mai performant indice urmărit de publicaţie şi de şapte ori mai mare decât S&P 500.
    Cum pot fi însă explicate aceste creşteri exponenţiale? Un miracol economic pe care întreaga lume l-a trecut cu vederea? Nu chiar. Creşterea reală din Jamaica este în medie sub 1% pentru ultimii cinci ani şi ar trebui să se situeze la circa 1,7% pentru 2018.
    Zona de bull market este în principiu o perspectivă matematică, încât nu este nevoie de investiţii masive în termeni absoluţi pentru a genera un boom într-o piaţă minusculă. Valoarea totală a celor 37 de companii incluse în indicele principal din Jamaica se situează sub 11 miliarde dolari, adică de cinci ori mai puţin decât capitalizarea de piaţă a companiei Tesla, spre exemplu.
    Cu toate acestea, supraperformanţa bursei din Jamaica este şi rezultatul unui efort sincronizat al autorităţilor de a reinventa Kingstonul drept un hub financiar, în timp ce guvernul încearcă să îşi reducă datoria locală ce a aruncat ţara în pragul colapsului economic în urmă cu un deceniu.
    „Cu siguranţă, capitalul se duce oriunde se simte confortabil”, spune Paul Simpson, bancher şi investitor în vârstă de 36 ani din Kingston. „Dacă vedem capital care vine aici, înseamnă că oamenii se simt confortabil”.

    Industria financiară din Jamaica este concentrată în principal în vecinătăţile Kingstonului – care nu se aseamănă deloc cu imaginea care domină percepţia globală atunci când oamenii se gândesc la Jamaica. Reporterul de la Bloomberg notează că acei turişti care petrec nonstop sau locurile foarte sărace precum Trench Town nu mai sunt atât de vizibile cum erau până acum. În schimb, au apărut reprezentanţe ale unor giganţi precum Audi şi Porsche, precum şi câteva cafenele Starbucks care vând cafea din boabe măcinate chiar în apropierea locaţiilor.
    În ultimul deceniu, activele din sectorul financiar jamaican s-au triplat, iar numărul instituţiilor financiare din ţară a crescut de opt ori, potrivit cifrelor de la Fondul Monetar Internaţional. Mai mult, în timp ce Kingston apare în mod regulat pe lista globală a celor mai periculoase oraşe, Banca Mondială a situat capitala Jamaicăi pe locul şase în privinţa celui mai facil oraş în care poţi porni un business.
    „Dacă aş putea ţine un megafon prin care să le strig investitorilor că acesta este momentul, aş face-o”, spune economistul Uma Ramakrishnan, şeful misiunii Fondului Monetar Internaţional în Jamaica.

    Unii investitori au primit deja mesajul. Compania chineză Jiuquan Iron & Steel plănuieşte o investiţie de 6 miliarde de dolari în teritoriu pentru a extinde capacitatea de producţie de aluminiu printr-o fabrică şi pentru a construi încă un parc industrial. Mai mult, numărul investitorilor jamaicani care deţin conturi de brokeraj a crescut de la sub 5% la peste 10% în ultimul deceniu.

    Însă chiar şi pentru investitorii care aud strigătul economistului Uma Ramakrishnan există câteva limitări enorme de luat în calcul, începând cu dimensiunea minusculă a pieţei de acţiuni. Numărul de acţiuni deschise pentru public este însă şi mai mic, încât multe companii sunt deţinute majoritar de către conglomerate, în special de investitori străini care îşi fac intrarea în piaţa de capital din Jamaica.
    NCB Financial Group, cea mai mare bancă din ţară, care reprezintă aproape o treime din întreaga valoare a bursei în termeni absoluţi, este deţinută pe jumătate de miliardarul jamaiano-canadian Michael Lee-Chin. Scotia Group Jamaica, a doua cea mai mare companie de pe bursă, este deţinută în mare parte de Bank of Nova Scotia.

    Este un fenomen comun pe bursa jamaicană ca anumite acţiuni să nu aibă volum deloc pentru zile sau chiar săptămâni la rând. În orice moment sunt privite graficele bursiere din Jamaica, se poate observa că numărul acţiunilor netranzacţionate îl depăşeşte pe cel al acţiunilor vândute sau cumpărate.

    Marlene Street Forrest, managing director al bursei, a declarat pentru publicaţia americană că este familiarizată cu toate criticile aduse la adresa sectorului financiar jamaican, însă lucrează pas cu pas spre îmbunătăţirea situaţiei.
    Mai întâi, timpul pentru încheierea unei tranzacţii a fost scurtat de la trei zile la două zile pentru a se conforma standardelor internaţionale. Mai mult, bursa se pregăteşte să introducă şi alte instrumente cu care investitorii din pieţe mai mari sunt obişnuiţi, precum conturile marjă care permit investiţii cu bani împrumutaţi sau posibilitatea de short, pentru a paria pe scăderea preţurilor. Însă Street Forrest consideră că nu există niciun motiv momentan să extindă programul de tranzacţionare dacă cererea din partea investitorilor nu există încă. „Vrem să ne asigurăm că suntem pregătiţi înainte să facem o mutare”, spune ea.

    Street Forrest spune că deja se pregăteşte pentru 20 de listări noi doar anul acesta, printre care şi listarea furnizorului de energie deţinut de stat Wigton Windfarm, ca parte a unui efort de privatizare, precum şi a altor companii mici care vin pe piaţa secundară – o piaţă chiar şi mai mică şi mai puţin lichidă decât indicele principal.

    Bursa a fost creată în urmă cu 50 de ani de Edward Seaga, un jamaican educat la Harvard care şi-a început caeriera ca producător muzical în anii ’60. Mai târziu el a intrat în politică şi a fost numit ministru de finanţe. În anii ’70, Seaga a condus Partidul Muncitoresc din Jamaica, devenind rivalul capitalist al liderului socialist Michael Manley – care muta Kingstonul mai aproape de Havana, Cuba, decât de Washington.
    Probabil aportul cel mai mare în dezvoltarea bursei din Jamaica l-a avut efortul sincronizat de a scăpa de povara datoriei guvernamentale, un proiect care nu a venit fără costuri pentru poporul jamaican. Pentru mult timp, singurul mod evident în care puteai obţine profit în Jamaica era să creditezi ţara. În lumina crizei financiare bancare din anii ’90 şi a crizei globale din deceniul anterior, datoria guvernamentală a crescut cu 145% faţă de economie.
    Dobânzile plătite pe titlurile de stat au înghiţit mai mult de jumătate din veniturile guvernamentale, blocând proiecte importante de investiţii sociale şi proiecte de infrastructură. Jamaica avea totuşi un istoric impecabil la plată, însă criza din 2008 a ameninţat acest demers, încât pilonii principali de dezvoltare, printre care turismul şi exporturile de bauxită şi de aluminiu, au început să se diminueze.
    Ratingurile ţării au fost reduse, dolarul jamaican s-a prăbuşit, iar dobânzile cerute de investitori pe titlurile de stat pe termen scurt au sărit la un nivel cutremurător de 25%. Pentru ajutor, Jamaica s-a întors către FMI, cu care a avut o relaţie disfuncţională în ultimele cinci decenii.
    Printr-o strategie denumită iniţial „un experiment unic”, FMI a reuşit să restructureze o parte din datoria ţării şi, cu ajutor de la Banca Mondială, din 2010 încoace cifrele cu privire la economia jamaicană arată din ce în ce mai bine. Şomajul a atins un minim record de 8,4% în 2018, dolarul jamaican a rămas relativ stabil în ultimii doi ani, după decenii întregi de depreceiere, iar inflaţia a scăzut de la peste 9% la sub 4% în ultimii cinci ani.
    Banca centrală chiar se laudă cu rezultatul actual, distribuind pe contul de Twitter al instituţiei un video muzical cu versurile „Inflaţia redusă şi stabilă reprezintă pentru economie linia de bass din muzica reggae”.

  • Pure Alpha Strategy, fondul de hedge înfiinţat de miliardarul Ray Dalio, a obţinut randamente de aproape 15% în 2018, deşi întreaga piaţă a scăzut cu aproape 7%

    Fondul de investiţii Bridgewater Associates, reprezentativ pentru sectorul hedge fundurilor, a livrat investitorilor randamente de 14,6% pentru anul trecut deşi pieţele s-au prăbuşit masiv pe final de an, potrivit unui document citat de Bloomberg.

    Firma cu baza în Westport, Connecticut, este cel mai mare fond de investiţii de tip hedge fund (n.red: fonduri de investiţii care se angajează în speculaţii folosind linii de credit sau capital împrumutat), la nivel global, cu active de 160 de miliarde de dolari.

    Pure Alpha Strategy a reuşit să înregistreze acest randament dar majoritatea fondurilor din piaţă s-au confruntat cu pierderi masive din cauza volatilităţii ridicate care a lovit pieţele în ultimele luni, transformând 2018 într-unul dintre cei mai slabi ani din istoria industriei.

    Fondurile de tip hedge au pierdut în medie circa 6,7% din valoarea portofoliilor în 2018, potrivit indicelui HFRX, reprezentativ la nivel global pentru hedge fund. Această performanţă poate fi comparată şi parţial corelată cu declinul de 4,4% al indicelui bursier S&P 500.

    Încă de la înfiinţarea fondului în 1991, Pure Alpha Strategy a înregistrat randamente anualizate nete de 12%, potrivit documentului. Managerul tranzacţionează la nivel global  de-a lungul a peste 150 de pieţe.

    Firma a fost fondată de miliardarul Ray Dalio, iar în prezent este condus de David McCormick şi Eileen Murray.

     

     

     

  • Ce investiţie aţi ratat la bursa românească în 2018. Mai aveţi o şansă în 2019

    Cei care au rămas „loiali” investiţiei la Nuclearelectrica au de la începutul anului 2017 şi până în prezent un randament de circa 110%, iar cei care au intrat în acţionariat în prima şedinţă de tranzacţionare din 2018 sunt pe plus cu 48%.

    Puţini investitori ar fi crezut la începutul anului 2018 că acesta avea să fie anul în care Nuclearelectrica se va poziţiona pentru al doilea an consecutiv în topul celor mai performante acţiuni de la bursa de la Bucureşti din rândul companiilor mari. Şi mai puţini au crezut că producătorul de energie nucleară va fi în 2018, ca şi în 2017, compania care îşi recompensează acţionarii cu cel mai ridicat randament din cele mai căutate acţiuni de la bursă. 
    Cei care au rămas „loiali” investiţiei la Nuclearelectrica au de la începutul anului 2017 şi până în prezent un randament de circa 110%, iar cei care au intrat în acţionariat în prima şedinţă de tranzacţionare din 2018 sunt pe plus cu 48%. Spre comparaţie, bursa românească a urcat cu 20% de la începutului anului 2018, evoluţie reflectată prin prisma indicelui care măsoară şi dividendele plătite de companiile din prima ligă bursieră.
    Unii brokeri consideră însă că timpul nu este pierdut şi că Nuclearelectrica are şanse mari să fie din nou, pentru al treilea an consecutiv, în topul celor mai mari randamente de la bursă.
    „Nuclearelectrica (SNN) este pe locul doi în acest top (al randamentelor estimate pentru 2019 – n.red.) la foarte mică distanţă de BRD. Există şanse bune ca rezultatele din ultimul trimestru al anului să producă o schimbare în contextul creşterii preţului la energie şi astfel Nuclearelectrica să fie compania cu cel mai mare randament al dividendului în 2019 din rândul emitenţilor mari. Şi aici am considerat că rezultatele financiare îşi vor păstra dinamica”, spun brokerii de la Prime Transaction.
    Analiştii de la Tradeville notează că Nuclearelectrica ar putea fi cea mai generoasă companie de stat cu investitorii de la bursă în 2019 şi estimează un dividend brut de 1,41 lei pe acţiune şi în contextul unui profit net estimat mai mare în acest an faţă de 2017.
    Spre comparaţie, brokerii de la Prime Transaction estimează un dividend de 1,29 lei pe unitate. Ambele ipoteze iau în calcul distribuirea a 90% din profitul net realizat în 2018.

    De ce merge Nuclearelectrica atât de bine
    Pe lângă faptul că Nuclearelectrica a raportat rezultate îmbunătăţite în 2018 faţă de anul precedent, o mare parte a randamentului vine şi din „foamea” de bani a statului în contextul în care 90% din profitul realizat anul trecut s-a îndreptat spre investitori. Iar statul a cerut dividende suplimentare în această toamnă de la companiile din subordine, cel mai mare randament fiind întâlnit în cazul Nuclearelectrica, circa 15% la preţurile curente de tranzacţionare.
    Solicitări de dividende suplimentare au fost făcute şi la Romgaz, Transgaz, Transelectrica, ceea ce a dus bursa de la Bucureşti la maximele istorice prin prisma indicelui BET-TR, care urmăreşte şi dividendele plătite de companiile din prima ligă bursieră.
    „Aşa cum ne aşteptam, în urma acestor solicitări de dividende suplimentare, piaţa de la Bucureşti s-a dezgheţat. Anumite companii au avut evoluţii impresionante în ultimele două săptămâni, cum ar fi Nuclearelectrica, care a sărit din grafic şi părea chiar să se apropie de rezistenţa de la 10 lei pe acţiune şi apoi să se îndrepte spre nivelurile de la listare”, spune Georgiana Androne, senior broker în cadrul Tradeville.
    Pentru anul următor, analiştii societăţii de brokeraj estimează o uşoară creştere a profitului Nuclearelectrica în contextul creşterii preţurilor din piaţa de energie din ultima perioadă.

  • Cum arată sistemul ideal de pensii: Fondul de Pensii al Norvegiei, cu active totale de peste 1.000 de miliarde de dolari, a înregistrat randamente de 21 de miliarde de dolari din bursele americane în T3

    Fondul Suveran de Pensii al Norvegiei, cel mai mare fond de pensii din lume cu active de peste 1.000 de milairde de dolari, a obţinut în T3 randamente peste aşteptări din bursele americane, în contextul în care managerii giganţi de fonduri încearcă să traverseze perioada de turbulenţe din piaţă, potrivit Bloomberg.

    Fondul cu sediul central în Oslo a obţinut randamente de 2,1% în al treimea trimestru, adică 21 de miliarde de dolari. Acţiunile din America de Nord au dat randamente, în timp ce restul pieţelor de acţiuni din lume au avut o evoluţie mai slabă, transmite fondul.

    „Evoluţia pieţei a fost afectată de aşteptările cu privire la încetinirea creşterii economice şi de incertitudinea generată de noile bariere comerciale dintre ţări”, spune Yngve Slyngstad, CEO-ul fondului.

    Având investiţii în circa 1,4% din acţiunile listate la nivel global, fondul nu prea are cum să se ferească de turbulenţele din piaţă, investiţiile fiind diversificate şi acoperind întreaga piaţă globală de capital. Fondul se poate confrunta cu pierderi din cauza vânzărilor masive la nivel de piaţă, începând din New York şi până în Tokyo.

    Fondul a înregistrat randamente de 3,1% pe acţiuni şi a pierdut 0,3% pe obligaţiuni, în timp ce segmentul imobiliar a generat randamente de 1,9%. La sfârşitul trimestrului, portofoliul Fondului Suveran de Pensii al Norvegiei deţinea 67,6% din investiţii în acţiuni, 29,7% în obligaţiuni şi 2,7% în imobiliare.