Am trăit o mare surpriză în momentul în care Romulus Oprică, tânăr antreprenor, sociolog de meserie, m-a sunat pentru a-mi spune că a făcut din catalogul tinerilor manageri de top un obiect de studiu şi subiectul tezei sale de doctorat, intitulată „Influenţa capitalului social asupra evoluţiei în carieră“. Romulus Oprică este doctor în sociologie, managing partner al companiei de cercetări de piaţă Brandberry şi partener cu antropologul Vintilă Mihăilescu.
El a identificat linii definitorii şi pentru angajaţii din corporaţii, dar şi pentru antreprenorii care au apărut în catalog, a remarcat mutaţiile care au avut loc în componenţa catalogului de-a lungul timpului, din cauza schimbărilor din economie sau din cauza situaţiei economice, a crizei pe care am traversat-o, dar şi elementele care compun succesul profesional, conform tinerilor cu care a stat de vorbă.
Iar când au fost puşi să definească în câteva cuvinte domeniul în care activează, au creionat antreprenoriatul ca fiind definit de „sânge“, „criză“ şi „responsabilitate“, iar managementul ca fiind definit de „oameni“, „echipă“ şi „rezultate“. Iată în continuare o analiză a primilor 10 ani ai catalogului tinerilor manageri de top, aşa cum i-a văzut sociologul.
2006-2015
Câte 100 de tineri manageri premiaţi în fiecare an. În total, 1.000 de manageri, într-un deceniu de top. Acum, înaintea lansării ediţiei a 11-a a catalogului Tineri manageri de top, prima din cel de-al doilea deceniu, facem radiografia unui deceniu de top şi profilul „tânărului manager“ premiat în ultimii 10 ani.
Am început să mă uit cu atenţie la acest proiect al Business Magazin prin 2009, după ce am citit un studiu realizat de Herminia Ibara (INSEAD) despre reţelele sociale ale managerilor. Acel studiu şi proiectul BM au definit direcţia tezei mele de doctorat: „Influenţa capitalului social asupra evoluţiei în carieră“. Chiar dacă am finalizat teza în 2014, am rămas apropiat acestui subiect şi am continuat studiul şi cu generaţia nominalizată în 2014, pe care n-o abordasem în teză, şi cu cea din 2015. Aşa am ajuns la „profilul tânărului manager de top“ în primul deceniu de proiect.
Printre cei nominalizaţi de Business Magazin în acest deceniu se regăsesc atât manageri „de linie“ (sau „de carieră“ – adică manageri angajaţi) cât şi antreprenori. Pe măsură ce mi-am pregătit cercetarea am discutat informal atât cu o parte dintre cei vizaţi, cât şi cu lumea conexă businessului românesc (presă, organizatorii de evenimente, oameni de PR etc.) şi am descoperit un clişeu foarte puternic împământenit în descrierea diferenţelor dintre cele două categorii. Mi se spunea adeseori: „Băi, antreprenorii sunt vii! Sunt altă specie! Corporatiştii ăştia sunt închişi în nişte şabloane şi exploataţi. Sunt altceva!“. M-a intrigat foarte mult această abordare şi mi-am propus să descopăr, atât cât este posibil, cât de mari sunt diferenţele dintre antreprenori şi manageri. Din motive strict tehnice am să-i numesc pe toţi cei nominalizaţi de BM „lideri“ şi am să fac diferenţa între manager şi antreprenor acolo unde este cazul. Ceea ce am descoperit… vă spun imediat.
Cercetarea are o abordare complexă, cu analiză de date secundare, cercetare calitativă, interviuri de profunzime şi cercetare cantitativă, cu chestionare aplicate liderilor nominalizaţi de BM. Au fost chestionaţi 286 de lideri, ceea ce, raportat la numărul total de nominalizaţi în proiect, reprezintă un studiu cu o marjă de eroare de ±4,9%, şi intervievaţi 30 de subiecţi.
Unul dintre primele lucruri pe care l-am observat a fost evoluţia nominalizărilor făcute de BM, după genul acestora.
Dacă în prima ediţie au fost 83% bărbaţi şi doar 17% femei, procentul de liderilor femei nominalizaţi a crescut în mod constant, la 25% în a doua ediţie şi până la un maxim de 40% în 2012, respectiv 38% în 2015. Vârsta medie a celor nominalizaţi în proiectul 100 tineri manageri de top este de 34 ani şi 11 luni. Din punctul de vedere al grupării lor după poziţia de antreprenor sau manager angajat am constatat că, după o creştere constantă a poziţiei de antreprenor în nominalizările din anii 2006 (15%), 2007 (19%) şi 2008 (22%), a urmat o scădere de până la 8% a prezenţei acestora în topurile din anii 2009 (11%) şi 2010 (8%). Aceştia sunt şi anii în care criza s-a făcut cel mai puternic simţită în businessul românesc, şi nu numai. După aceştia, prezenţa antreprenorilor în top s-a stabilizat pe la 15%.
