Distribuitorul de electrocasnice Marelvi Impex din Rădăuţi, judeţul Suceava, controlat de familia de antreprenori locali Mihalescul, a raportat pentru 2018 o cifră de afaceri de 261,2 mil. lei (56,2 mil. euro), în creştere cu aproximativ 5% faţă de anul anterior, potrivit calculelor ZF făcute pe baza datelor de la Ministerul Finanţelor. Compania a avut anul trecut un profit net de peste 5,7 mil. lei (1,2 mil. euro), rezultat apropiat de cel din 2017, şi un număr mediu de 166 de angajaţi, conform datelor publice.
Tag: Radauti
-
Cea mai nouă investiţie a fraţilor Pavăl de la Dedeman DUDUIE. Din ce îşi fac acum milioanele
Dragoş Pavăl, unul dintre cei doi fraţi fondatori ai retailerului de bricolaj Dedeman, cu afaceri de 6,3 mld. lei în 2017, a fost numit în consiliul de administraţie al producătorului de cărămizi Cemacon Cluj, din care Dedeman deţine un pachet de 40% din acţiuni.„Se aprobă alegerea a doi administratori pe locurile vacante din Consiliul de administraţie al Cemacon SA, pentru un mandat egal cu al celorlalţi membri ai consiliului, respectiv până la data de 27 aprilie 2021. Pe locurile vacante au fost aleşi Dragoş Pavăl şi Marian Adam“, se arată într-un document publicat pe site-ul bursei de la Bucureşti, unde este listată Cemacon. -
Cel mai mare distribuitor de electronice şi electrocasnice din România se alătură campaniei „România vrea autostrăzi”
„Faptul că Ştefan Mandachi a luat iniţiativa de a face ceva, de a nu sta nepăsător, nu mă face decât să-l apreciez şi să-l susţin cu toată inima, împreună cu toţi colegii din cadrul companiei Marelvi. Vreau să luăm atitudine, să arătăm că ne pasă, pentru că bucovinenii ştiu să fie uniţi şi să-şi unească forţele în suţinerea unei cauze bune.
Noi, ca antreprenori şi contribuabili trebuie să acţionăm unitar şi să luăm atitudine în România noastră dragă, care în fiecare an vine cu noi provocări şi modificări legislative, cu tot mai multe taxe care nu fac decât să îngreuneze activitatea fiecărui business. Am văzut că Ştefan Mandachi a provocat trei antreprenori, iar aceştia la rândul lor, dau mai departe provocarea, aşa că ne-am gândit să fim solidari în această acţiune alături de compania Marelbo, compania Killer şi compania Baxcom. Aceste companii sunt cu specific diferit de activitate: producţie de încălţăminte, producţie de produse alimentare şi construcţii, însă cu toţii se lovesc de aceleaşi probleme de infrastructură.
Este de apreciat faptul că aceasta acţiune nu are nici o culoare politică. Cu siguranţă există multe subiecte negative de dezbătut pe această temă datorită promisiunilor nenumărate făcute de-a lungul anilor, proiecte care nu s-au mai finalizat. Noi, care suntem aici, foarte aproape de graniţă, avem nevoie de o susţinere şi o atenţie sporită însă Moldova a fost lăsată tot timpul la finalul listei de prioriăţi. Dacă vrem să ne dezvoltăm, dacă vrem ca România să evolueze şi zona să crească din punct de vedere economic, infrastructura este primordială. Ulterior vor veni şi investitorii, iar noi proiecte vor putea fi dezvoltate si implementate alaturi de localnici, crescând forţa de muncă din zonă, şi, de ce nu, turismul.Pentru bucureşteni, ideea de a ajunge în Rădăuţi, Bucovina, Suceava e asemănătoare cu plecarea la capătul lumii. Noi, cei din zonă, ne-am obişnuit, însă e aproape imposibil să parcurgi drumul Rădăuţi-Bucureşti în mai puţin de 9 ore. Acelaşi lucru se întâmplă şi dacă te deplasezi în cealaltă parte a ţării, către Transilvania.Felicitările mele lui Ştefan Mandachi pentru că a luat atitudine, sunt mândră că e de la noi din zonă, îl susţinem şi suntem alături de el. În ziua de 15 martie, la ora 15.00, vom sista activitatea pentru 15 minute, vom organiza fiecare locaţie cu afişe de informare astfel încât clienţii şi angajaţii noştri să ştie că suntem solidari cu acest protest şi că pentru 15 minute vom bloca întreaga activitate alături de celelalte companii care se vor alătura acestei acţiuni”,a declarat directorul general al firmei Marelvi, Daniela Bîzgan.Firma Marelvi este cel mai mare distribuitor de electronice şi electrocasnice din RomâniaCompania Marelvi a fost înfiinţată în anul 1995 cu capital exclusiv românesc. În 1998 şi-a dezvoltat propria reţea de service , în 2007 a ajuns lider în distribuţie, iar astăzi, Marelvi este cel mai important distribuitor naţional de electronice şi electrocasnice din România, cu o cifră de afaceri de 56 milioane de euro.„Avem o acoperire naţională prin cele trei depozite din Bucureşti, Deva şi Rădăuţi, unde avem peste 25.000 de articole şi un spaţiu de depozitare ce depăşeşte 13.000 mp. În plus, am dezvoltat şi o reţea de magazine şi suntem prezenţi în 23 de oraşe. Am ajuns aici cu ajutorul unei echipe puternice, formată din 180 de persoane, din care o mare parte străbat ţara în lung şi în lat prin intermediul celor 70 de autoturisme şi autilitare deţinute de companie. -
Cine este ”baronul pădurilor” din România. El controlează firma fondată de familia sa în urmă cu 400 de ani şi are o avere de peste 1,15 mld. euro
Gerald Schweighofer, cu afaceri pe piaţa locală de 1,9 miliarde de lei în 2016, potrivit ultimelor date furnizate de Ministerul de Finanţe, este în mijlocul unui scandal după ce Procurorii DIICOT şi poliţiştii au făcut percheziţii, la sfârşitul lunii mai, la fabricile din Rădăuţi şi Sebeş ale firmei Schweighofer Holzindustrie. Procurorii au efectuat percheziţiile în cadrul unui dosar privind comerţul ilegal cu lemne, prejudiciul fiind estimat la 25 milioane de euro.
Proprietar al Palatelor Herberstein şi Carl Ludwig, austriacul Gerald Schweighofer este cunoscut în România în special drept „baronul pădurilor”. El controlează grupul austriac Holzindustrie Schweighofer, considerat cel mai mare producător de cherestea din România şi chiar unul dintre cei mai mari din lume.
Familia Schweighofer a pus bazele grupului în urmă cu mai bine de 400 de ani, însă businessul a luat amploare abia după ce a fost preluat de părinţii lui Gerald, Franz şi Maria, în 1956. Ei sunt cei care au început strategia de expansiune; între primii paşi: preluarea, în anii ’50, a unei fabrici de cherestea de la o altă familie de austrieci, familia Brand.
Potrivit celor mai recente informaţii publicate de presa din Austria, publicaţia Advantage Austria estima averea lui Gerald Schweighofer la 1,15 miliarde de euro în 2014. În România, grupul Holzindustrie Schweighofer avea pe piaţa locală, la sfârşitul anului 2016, o cifră de afaceri netă de 1,9 miliarde lei (aproximativ 420 milioane euro), la care a obţinut un profit de 193,7 milioane lei (aproximativ 43 mil. euro) cu 2.170 de angajaţi, potrivit datelor de la Ministerul de Finanţe.
În 1975, Gerald a luat afacerea familiei în propriile mâini şi a continuat politica de expansiune începută de părinţii săi. Astfel, în 1977, el a deschis o linie de profilare a buşteanului de mici diametre, unică în lume la acea vreme. Şapte ani mai târziu, el a inaugurat cea mai mare fabrică de cherestea din Europa acelor ani, în Ybbs an der Donau, Austria.
Dezvoltarea a continuat, iar în 1991 grupul Holzindustrie Schweighofer a preluat şi extins fabrica de cherestea din Sollenau, în încercarea de a ajunge liderul mondial în această industrie. Cinci ani mai târziu, industriaşul prelua cea mai mare fabrică de cherestea din Republica Cehă, în localitatea Zdirec.
Deja în 1997 grupul austriac avea şase fabrici de cherestea, după ce le-a preluat pe cele din Bad St. Leonhard (Austria) şi Plana (Republica Cehă), iar capacitatea anuală de debitare depăşea 3 milioane de metri cubi. 1977 şi 1998 au reprezentat o perioadă de cotitură în dezvoltarea companiei lui Gerald Schweighofer; în acest interval a fost construită fabrica de grinzi lamelare Lamco în cooperare cu japonezii de la Meiken; tot atunci a fost înfiinţată şi Schweighofer Privatstiftung (Fundaţia Privată Schweighofer).
Într-o piaţă din ce în ce mai puternică şi mai concurenţială, într-o lume din ce în ce mai liberă în care regimurile totalitariste picau pe capete de la an la an şi lăsau pieţe noi deschise, Gerald Schweighofer a făcut alegerea care a schimbat direcţia de dezvoltare a grupului: în 1998, Holzindustrie Schweighofer fuzionează cu Enso Timber şi creează ceea ce era pe atunci a treia cea mai mare companie de prelucrare a cherestelei din lume.
Însă, în 2001, în contextul în care antreprenorul începe să se confrunte cu legislaţiile statului austriac în continuă schimbare, alege să vândă, prin Schweighofer Privatstiftung, participaţia către asociatul majoritar Stora Enso şi, totodată, toate fabricile de cherestea din Austria şi Republica Cehă. Website-ul companiei marchează „2003 – Un nou început în România”; intrarea companiei pe piaţa locală s-a făcut prin intermediul fabricii de cherestea de la Sebeş.
În 2007, industriaşul a deschis pe plan local un hotel de patru stele, în Rădăuţi: The Gerald’s. În 2008, activităţile grupului pe plan local se extind prin punerea în funcţiune a celei de-a doua fabrici de cherestea, în Rădăuţi, în apropierea noului hotel.
Politica de expansiune, care a fost condusă în secolul XX la nivel european, a fost aplicată acum de Schweighofer la nivelul pieţei locale. În 2009, acesta a preluat unitatea de producţie Swedwood din Siret, situată la 12 kilometri de fabrica din Rădăuţi. După ce s-a investit în modernizarea şi extinderea acestei fabrici, ea a servit pentru producţia de panouri din lemn masiv.
În 2010, când România, Europa şi lumea întreagă se confruntau cu criza economică globală, austriacul continua să cumpere şi să se extindă, de pildă preluat Finnforest BACO. Holzindustrie Schweighofer BACO produce panel şi panel cu film în fosta fabrică Finnforest din Comăneşti, iar în 2011 preia grupul M-real Hallein GmbH din Austria. Întreprinderea, care şi-a continuat activitatea sub numele Schweighofer Fiber GmbH, i-a oferit lui Schweighofer o intrare pe piaţa producerii de celuloză de înaltă calitate şi a energiei din surse regenerabile. După o analiză a pieţei, această fabrică se îndepărtează de producţia de celuloză pentru hârtie şi se reorientează spre cea de vâscoză.
În 2014 Schweighofer decide să extindă fabrica din Comăneşti şi o transformă în cea mai mare fabrică de panel din lume ce activează într-o singură locaţie. Modernizarea devine un trend, iar în 2015 este necesară punerea în funcţiune a unei noi instalaţii pentru grinzi lamelare în fabrica din Rădăuţi. Aici se realizează produsele pentru piaţa japoneză, unde compania sărbătoreşte o prezenţă de peste 20 de ani. În 2015, austriacul pune în funcţiune ceea ce compania susţine a fi „a cincea fabrică de cherestea cu prelucrare avansată din România a grupului”, de data aceasta inaugurată în localitatea Reci. În acest moment, deja totalul investiţiilor austriacului în România se ridică la aproape 800 milioane euro.
Austriacul s-a confruntat în România cu furia opiniei publice după ce a fost acuzat, în urmă cu trei ani, că achiziţionează lemn tăiat ilegal din pădurile ţării. Pe 17 februarie 2017, FSC (Forest Steward Council) a retras afilierea companiei din cauza implicării acesteia în achiziţionarea şi comercializarea lemnului recoltat ilegal din România, acest lucru având un impact negativ asupra zonelor naturale protejate ale ţării.
În luna iulie a anului trecut, retailerul Leroy Merlin a anunţat că a exclus din lanţul său de aprovizionare 25 de furnizori printre care şi producătorul austriac, deoarece nu avea certificare de la FSC. Anterior, şi alte lanţuri de bricoaj precum Hornbach sau Brico Dépôt România anunţaseră că au redus sau sistat aprovizionarea cu produse din lemn provenind de la Holzindustrie Schweighofer.
În încercarea de a îndepărta aceste acuzaţii, compania austriacului a prezentat un plan de acţiune pentru o industrie durabilă. Acesta vizează un sistem de urmărire prin GPS numit Timflow. Astfel, Holzindustrie Schweighofer înregistrează traseul camioanelor care livrează masă lemnoasă către fabricile de cherestea. Aceste date, împreună cu fotografiile camioanelor încărcate, sunt făcute publice pe www.timflow.com. Holzindustrie Schweighofer doreşte să demonstreze prin aceste date că nu primeşte lemn de origine ilegală şi respectă, de asemenea, angajamentul său voluntar de a nu accepta lemn din parcurile naţionale.
La sfârşitul lunii martie 2018, austriacul anunţa că vinde cele 14.283 de hectare de păduri pe care le deţine în România companiei suedeze Green Gold Asset Management AB/KB, într-o tranzacţie estimată la 90 milioane euro. Pădurile care au intrat în portofoliul Green Gold sunt localizate în judeţele Hunedoara, Gorj, Vrancea, Prahova, Buzău, Neamţ şi Suceava, unde preţul mediu al unui hectar de pădure variază între 4.000 şi 7.000 de euro. Astfel, la o medie de 6.000 de euro pe hectar şi 15.000 de hectare preluate, acordul ar putea ajunge la 90 de milioane de euro, potrivit estimărilor.
Lemnul nu este singura pasiune a lui Gerald Schweighofer. Acesta are o afinitate pentru imobiliare, în special pentru cele de lux. Drept dovadă, el şi-a achiziţionat două palate: palatul Herverstein, construit în 1986, pe care a plătit peste 35 milioane de euro, şi palatul Carl Ludwig, a cărui valoare nu este publică. Printre ultimele proiecte imobiliare ale industriaşului se numără proiectul Oberfeld. El intenţionează să investească peste 50 milioane euro pentru a transforma cazarma Oberfeld din Dachstein într-un hotel de lux, potrivit publicaţiei germane Trend.
-
Cine este ”baronul pădurilor” din România. El controlează firma fondată de familia sa în urmă cu 400 de ani şi are o avere de peste 1,15 mld. euro
Compania lui Gerald Schweighofer, cu afaceri pe piaţa locală de 1,9 miliarde de lei în 2016, potrivit ultimelor date furnizate de Ministerul de Finanţe, este în mijlocul unui scandal după ce Procurorii DIICOT şi poliţiştii au făcut percheziţii, la sfârşitul lunii mai, la fabricile din Rădăuţi şi Sebeş ale firmei Schweighofer Holzindustrie, cercetând mai mulţi directori. Procurorii au efectuat percheziţiile în cadrul unui dosar privind comerţul ilegal cu lemne, prejudiciul fiind estimat la 25 milioane de euro.
Proprietar al Palatelor Herberstein şi Carl Ludwig, austriacul Gerald Schweighofer era cunoscut în România în special drept „baronul pădurilor”. El controlează grupul austriac Holzindustrie Schweighofer, considerat cel mai mare producător de cherestea din România şi chiar unul dintre cei mai mari din lume.
Familia Schweighofer a pus bazele grupului în urmă cu mai bine de 400 de ani, însă businessul a luat amploare abia după ce a fost preluat de părinţii lui Gerald, Franz şi Maria, în 1956. Ei sunt cei care au început strategia de expansiune; între primii paşi: preluarea, în anii ’50, a unei fabrici de cherestea de la o altă familie de austrieci, familia Brand.
Potrivit celor mai recente informaţii publicate de presa din Austria, publicaţia Advantage Austria estima averea lui Gerald Schweighofer la 1,15 miliarde de euro în 2014. În România, grupul Holzindustrie Schweighofer avea pe piaţa locală, la sfârşitul anului 2016, o cifră de afaceri netă de 1,9 miliarde lei (aproximativ 420 milioane euro), la care a obţinut un profit de 193,7 milioane lei (aproximativ 43 mil. euro) cu 2.170 de angajaţi, potrivit datelor de la Ministerul de Finanţe.
În 1975, Gerald a luat afacerea familiei în propriile mâini şi a continuat politica de expansiune începută de părinţii săi. Astfel, în 1977, el a deschis o linie de profilare a buşteanului de mici diametre, unică în lume la acea vreme. Şapte ani mai târziu, el a inaugurat cea mai mare fabrică de cherestea din Europa acelor ani, în Ybbs an der Donau, Austria.
Dezvoltarea a continuat, iar în 1991 grupul Holzindustrie Schweighofer a preluat şi extins fabrica de cherestea din Sollenau, în încercarea de a ajunge liderul mondial în această industrie. Cinci ani mai târziu, industriaşul prelua cea mai mare fabrică de cherestea din Republica Cehă, în localitatea Zdirec.
Deja în 1997 grupul austriac avea şase fabrici de cherestea, după ce le-a preluat pe cele din Bad St. Leonhard (Austria) şi Plana (Republica Cehă), iar capacitatea anuală de debitare depăşea 3 milioane de metri cubi. 1977 şi 1998 au reprezentat o perioadă de cotitură în dezvoltarea companiei lui Gerald Schweighofer; în acest interval a fost construită fabrica de grinzi lamelare Lamco în cooperare cu japonezii de la Meiken; tot atunci a fost înfiinţată şi Schweighofer Privatstiftung (Fundaţia Privată Schweighofer).
Într-o piaţă din ce în ce mai puternică şi mai concurenţială, într-o lume din ce în ce mai liberă în care regimurile totalitariste picau pe capete de la an la an şi lăsau pieţe noi deschise, Gerald Schweighofer a făcut alegerea care a schimbat direcţia de dezvoltare a grupului: în 1998, Holzindustrie Schweighofer fuzionează cu Enso Timber şi creează ceea ce era pe atunci a treia cea mai mare companie de prelucrare a cherestelei din lume.
Însă, în 2001, în contextul în care antreprenorul începe să se confrunte cu legislaţiile statului austriac în continuă schimbare, alege să vândă, prin Schweighofer Privatstiftung, participaţia către asociatul majoritar Stora Enso şi, totodată, toate fabricile de cherestea din Austria şi Republica Cehă. Website-ul companiei marchează „2003 – Un nou început în România”; intrarea companiei pe piaţa locală s-a făcut prin intermediul fabricii de cherestea de la Sebeş.
În 2007, industriaşul a deschis pe plan local un hotel de patru stele, în Rădăuţi: The Gerald’s. În 2008, activităţile grupului pe plan local se extind prin punerea în funcţiune a celei de-a doua fabrici de cherestea, în Rădăuţi, în apropierea noului hotel.
Politica de expansiune, care a fost condusă în secolul XX la nivel european, a fost aplicată acum de Schweighofer la nivelul pieţei locale. În 2009, acesta a preluat unitatea de producţie Swedwood din Siret, situată la 12 kilometri de fabrica din Rădăuţi. După ce s-a investit în modernizarea şi extinderea acestei fabrici, ea a servit pentru producţia de panouri din lemn masiv.
În 2010, când România, Europa şi lumea întreagă se confruntau cu criza economică globală, austriacul continua să cumpere şi să se extindă, de pildă preluat Finnforest BACO. Holzindustrie Schweighofer BACO produce panel şi panel cu film în fosta fabrică Finnforest din Comăneşti, iar în 2011 preia grupul M-real Hallein GmbH din Austria. Întreprinderea, care şi-a continuat activitatea sub numele Schweighofer Fiber GmbH, i-a oferit lui Schweighofer o intrare pe piaţa producerii de celuloză de înaltă calitate şi a energiei din surse regenerabile. După o analiză a pieţei, această fabrică se îndepărtează de producţia de celuloză pentru hârtie şi se reorientează spre cea de vâscoză.
În 2014 Schweighofer decide să extindă fabrica din Comăneşti şi o transformă în cea mai mare fabrică de panel din lume ce activează într-o singură locaţie. Modernizarea devine un trend, iar în 2015 este necesară punerea în funcţiune a unei noi instalaţii pentru grinzi lamelare în fabrica din Rădăuţi. Aici se realizează produsele pentru piaţa japoneză, unde compania sărbătoreşte o prezenţă de peste 20 de ani. În 2015, austriacul pune în funcţiune ceea ce compania susţine a fi „a cincea fabrică de cherestea cu prelucrare avansată din România a grupului”, de data aceasta inaugurată în localitatea Reci. În acest moment, deja totalul investiţiilor austriacului în România se ridică la aproape 800 milioane euro.
Austriacul s-a confruntat în România cu furia opiniei publice după ce a fost acuzat, în urmă cu trei ani, că achiziţionează lemn tăiat ilegal din pădurile ţării. Pe 17 februarie 2017, FSC (Forest Steward Council) a retras afilierea companiei din cauza implicării acesteia în achiziţionarea şi comercializarea lemnului recoltat ilegal din România, acest lucru având un impact negativ asupra zonelor naturale protejate ale ţării.
În luna iulie a anului trecut, retailerul Leroy Merlin a anunţat că a exclus din lanţul său de aprovizionare 25 de furnizori printre care şi producătorul austriac, deoarece nu avea certificare de la FSC. Anterior, şi alte lanţuri de bricoaj precum Hornbach sau Brico Dépôt România anunţaseră că au redus sau sistat aprovizionarea cu produse din lemn provenind de la Holzindustrie Schweighofer.
În încercarea de a îndepărta aceste acuzaţii, compania austriacului a prezentat un plan de acţiune pentru o industrie durabilă. Acesta vizează un sistem de urmărire prin GPS numit Timflow. Astfel, Holzindustrie Schweighofer înregistrează traseul camioanelor care livrează masă lemnoasă către fabricile de cherestea. Aceste date, împreună cu fotografiile camioanelor încărcate, sunt făcute publice pe www.timflow.com. Holzindustrie Schweighofer doreşte să demonstreze prin aceste date că nu primeşte lemn de origine ilegală şi respectă, de asemenea, angajamentul său voluntar de a nu accepta lemn din parcurile naţionale.
La sfârşitul lunii martie 2018, austriacul anunţa că vinde cele 14.283 de hectare de păduri pe care le deţine în România companiei suedeze Green Gold Asset Management AB/KB, într-o tranzacţie estimată la 90 milioane euro. Pădurile care au intrat în portofoliul Green Gold sunt localizate în judeţele Hunedoara, Gorj, Vrancea, Prahova, Buzău, Neamţ şi Suceava, unde preţul mediu al unui hectar de pădure variază între 4.000 şi 7.000 de euro. Astfel, la o medie de 6.000 de euro pe hectar şi 15.000 de hectare preluate, acordul ar putea ajunge la 90 de milioane de euro, potrivit estimărilor.
Lemnul nu este singura pasiune a lui Gerald Schweighofer. Acesta are o afinitate pentru imobiliare, în special pentru cele de lux. Drept dovadă, el şi-a achiziţionat două palate: palatul Herverstein, construit în 1986, pe care a plătit peste 35 milioane de euro, şi palatul Carl Ludwig, a cărui valoare nu este publică. Printre ultimele proiecte imobiliare ale industriaşului se numără proiectul Oberfeld. El intenţionează să investească peste 50 milioane euro pentru a transforma cazarma Oberfeld din Dachstein într-un hotel de lux, potrivit publicaţiei germane Trend.
-
Cum a ajuns această tânăra din Rădăuţi să conducă o afacere de 50,9 milioane de euro
Compania a realizat anul trecut o cifră de afaceri de 50,9 milioane de euro, în creştere cu 21% faţă de 2015; previziunile pentru anul în curs se referă la un avans de cel puţin 10%.
„Sunt mama unei fetiţe de un an şi nouă luni, iar aceasta îmi răpeşte aproape tot timpul din afara carierei. Încerc să mă organizez cât mai bine, pentru a petrece timp cu ea, cu soţul meu, dar şi pentru a avea timp pentru mine ca femeie”.
În scenariul propus de BM, în care ar fi pentru o zi preşedinte, Daniela Bîzgan enumeră deciziile cele mai importante, menţionând că acestea sunt, din punctul său de vedere cele mai urgente şi importante pentru ţară.
„1. Susţinerea justiţiei şi a luptei anticorupţie pentru protejarea democraţiei: România trebuie să devină un stat drept şi corect, ce se poate impune în Europa pentru protejarea intereselor externe, fapt ce va îmbunătăţi imaginea noastră în UE, dar şi relaţiile cu celelalte state; astfel, vom atrage mai mulţi investitori străini. 2. Corelarea sistemului de învăţământ la cerinţele actuale: astfel, un popor de oameni educaţi şi bine informaţi ar fi mai greu de manipulat. Trebuie să fim capabili să sintetizăm informaţiile, să le verificăm şi abia apoi să acţionăm în consecinţă. Pe de altă parte, aş pune accent pe şcolile profesionale, cursuri de recalificare profesională şi pregătirea pentru meserii ce sunt la mare căutare, reducându-se numărul şomerilor. 3. Sprijinirea mediului de afaceri: încurajarea antreprenoriatului prin politici fiscale, fapt ce va creşte bugetul statului român.”
-
Prefectul de Suceava îi scrie premierului Victor Ponta despre situaţia de blocaj din Rădăuţi
Harasim a declarat corespondentului MEDIAFAX că a transmis premierului Victor Ponta o informare care conţine tot istoricul situaţiei municipiului Rădăuţi, rămas fără conducere după ce primarul Aurel Olărean a fost suspendat, fiind arestat la domiciliu, Consiliul local este dizolvat, iar mandatul secretarului Consiliului local s-a încheiat în 27 aprilie.
Prefectul prezintă în informare toate demersurile pe care le-a făcut către Ministerul Afacerilor Interne, Ministerul Dezvoltării Regionale şi Administraţiei Publice şi Autorităţii Electorale Permanente, el solicitând, pe rând, organizarea de alegeri parţiale pentru Consiliul local, iar după ieşirea din termen, găsirea unei soluţii legale pentru numirea provizorie a unui primar şi viceprimar, prin modificarea, prin ordonanţă de urgenţă, a Legii administraţiei publice locale.
Harasim a spus că, în prezent, blocarea activităţii instituţiei are repercusiuni pe termen imediat, mediu şi lung asupra salariaţilor, a bugetului, cum ar fi penalităţile, majorări pentru întârzieri la plata angajamentelor, iar cel mai important, faptul că nu se pot asigura serviciile curente care intră în sarcina instituţiei.
Totodată, tot din cauza acestui blocaj, aproximativ 200 de salariaţi ai Primăriei nu şi-au primit salariile, existând, în acelaşi timp, probleme la Spitalul Municipal din Rădăuţi, care a rămas fără conducere din 10 mai.
Prefectul a spus că salariaţii din Primăria Rădăuţi vor să organizeze joi un protest la sediul primăriei, el urmând să meargă în zonă pentru a discuta cu aceştia.
Constantin Harasim a precizat că prin această scrisoare îl roagă pe premierul Victor Ponta “să dispună cu celeritate rezolvarea acestei probleme de blocaj a municipiului Rădăuţi”.
Prefectul de Suceava a înaintat, în urmă cu două săptămâni, Ministerului Dezvoltării Regionale şi Administraţiei Publice, Ministerului Afacerilor Interne şi Secretariatului General al Guvernului, o adresă prin care solicită urgentarea promovării unui proiect de act normativ, o ordonanţă de urgenţă, privind completarea art. 55 alin.(8) din Legea administraţiei publice locale nr. 215/2001 astfel încât să poată fi numite temporar două persoane care să preia atribuţiile de primar şi viceprimar.
Situaţia de la Rădăuţi a fost semnalată ministrului Afacerilor Interne şi de senatorul PNL de Suceava Gheorghe Flutur, care, printr-o interpelare, a atras atenţia ministrului Gabriel Oprea că la Rădăuţi salariaţii primăriei, profesorii, poliţiştii locali şi angajaţii spitalului municipal nu-şi pot primi salariile.
Primăria Rădăuţi a rămas, din 27 aprilie, fără conducere după ce mandatul primarului ales al municipiului, Aurel Olărean, trimis în judecată pentru fapte de corupţie, este suspendat din septembrie 2014, Consiliul Local al Municipiului Rădăuţi a fost dizolvat prin hotărâre judecătorească definitivă, iar mandatul secretarului interimar al Primăriei municipiului, Adrian Onciul, transferat de la Primăria Marginea, singurul care mai avea dreptul să semneze documentele importante pentru funcţionarea primăriei, a expirat în 27 aprilie. Oricum, Onciul avea atribuţii limitate, respectiv doar de gestionare a treburilor curente.
“După această dată, o problemă deosebită este cea a ordonatorului de credite, cel care trebuie să semneze plăţile. Nu există un angajat al Primăriei căruia să-i fi fost delegate astfel de atribuţii”, preciza senatorul liberal Gheorghe Flutur.
O situaţie deosebit de gravă se înregistrează şi la Spitalul municipal Rădăuţi privind plata salariilor celor 420 de angajaţi, după ce mandatul provizoriu al managerului a încetat la data de 10 mai 2015, iar directorul medical şi-a dat demisia, un blocaj fiind înregistrat şi în ceea ce priveşte plata facturilor pentru lucrările de investiţii aflate în derulare, emiterea certificatelor de naştere, de deces sau de căsătorie, a documentelor de urbanism în Rădăuţi.
Consiliul Local al municipiului Rădăuţi a fost dizolvat, la sfârşitul lunii martie, prin hotărâre judecătorească definitivă.
De la suspendarea lui Olărean, în septembrie 2014, după arestarea sa, până la dizolvarea Consiliului Local, funcţia de primar a fost asigurată de viceprimar. După dizolvarea CL Rădăuţi, consilierii locali, inclusiv viceprimarul cu atribuţii de primar, au pierdut mandatul.
Tribunalul Suceava a decis, în 9 octombrie 2014, dizolvarea de drept a Consiliului Local Rădăuţi şi a admis astfel cererea formulată de Prefectura Suceava de dizolvare a CL, care nu s-a întrunit două luni consecutiv în şedinţă, deşi a fost convocat conform prevederilor legale.
Decizia Tribunalului Suceava a fost contestată, iar Curtea de Apel Suceava a respins recursul. Astfel, Curtea de Apel Suceava a menţinut, în 31 martie, decizia Tribunalului Suceava, iar Consiliul Local Rădăuţi a fost dizolvat de drept.
-
Tânăra de 30 de ani din Rădăuţi care conduce o afacere de 40 de milioane de euro
Daniela Bîzgan este una dintre cele trei fiice ale lui Dumitru Mihalescul, antreprenorul care a clădit afacerea Marelvi, cel mai mare distribuitor de electronice şi electrocasnice, fiind, ca director general al firmei, mâna sa dreaptă.
Daniela Bîzgan a absolvit în 2004, la Iaşi, Facultatea de Finanţe-Contabilitate, în acelaşi an începând să lucreze şi în afacerea familiei; în 2005 “s-a nimerit să aibă loc separarea de fostul asociat al Marelvi şi am rămas doar eu şi o colegă să ne ocupăm de contabilitate”. A înţeles însă că nu-i plăcea domeniul, având activităţi repetitive, în fiecare zi, şi a încercat să descopere ce se întâmplă în alte departamente. A urmat un curs de management la CODECS şi a lucrat cot la cot cu directorii executivi, care au biroul în Bucureşti, iar din 2006 a devenit mâna dreaptă a directorului general.
“E ceea ce-mi place.” Una din realizările profesionale cu care se mândreşte este aducerea în România a brandului premium Liebherr, marca germană de produse frigorifice. “Este brandul meu de suflet.” Soţul ei, Vasile Bîzgan, are propria afacere, un magazin online de electronice şi electrocasnice care a realizat în 2013 o cifră de afaceri de peste 1 milion de euro, rulajele fiind realizate în proporţie de 70% de clienţii din Bucureşti. Marelvi a înregistrat anul trecut o cifră de afaceri în jur de 40 de milioane de euro, în firmă fiind implicaţi deopotrivă antreprenorul, Dumitru Mihalescul, cele trei fiice ale sale şi soţii acestora.
-
Tânăra de 30 de ani din Rădăuţi care conduce o afacere de 40 de milioane de euro
Daniela Bîzgan este una dintre cele trei fiice ale lui Dumitru Mihalescul, antreprenorul care a clădit afacerea Marelvi, cel mai mare distribuitor de electronice şi electrocasnice, fiind, ca director general al firmei, mâna sa dreaptă.
Daniela Bîzgan a absolvit în 2004, la Iaşi, Facultatea de Finanţe-Contabilitate, în acelaşi an începând să lucreze şi în afacerea familiei; în 2005 “s-a nimerit să aibă loc separarea de fostul asociat al Marelvi şi am rămas doar eu şi o colegă să ne ocupăm de contabilitate”. A înţeles însă că nu-i plăcea domeniul, având activităţi repetitive, în fiecare zi, şi a încercat să descopere ce se întâmplă în alte departamente. A urmat un curs de management la CODECS şi a lucrat cot la cot cu directorii executivi, care au biroul în Bucureşti, iar din 2006 a devenit mâna dreaptă a directorului general.
“E ceea ce-mi place.” Una din realizările profesionale cu care se mândreşte este aducerea în România a brandului premium Liebherr, marca germană de produse frigorifice. “Este brandul meu de suflet.” Soţul ei, Vasile Bîzgan, are propria afacere, un magazin online de electronice şi electrocasnice care a realizat în 2013 o cifră de afaceri de peste 1 milion de euro, rulajele fiind realizate în proporţie de 70% de clienţii din Bucureşti. Marelvi a înregistrat anul trecut o cifră de afaceri în jur de 40 de milioane de euro, în firmă fiind implicaţi deopotrivă antreprenorul, Dumitru Mihalescul, cele trei fiice ale sale şi soţii acestora.
Daniela Bîzgan, director general adjunct al Marelvi, a fost premiată în cadrul Galei Business Magazin, Woman in Power 2014.
-
Cele trei fete ale împăratului electrocasnicelor conduc de la Rădăuţi o afacere de 40 de milioane de euro
Flancat de şase membri ai familiei sale – trei fiice şi soţii lor – Dumitru Mihalescul îşi conduce afacerea de la Rădăuţi, dar vine adeseori în Capitală, unde firma are o reprezentanţă, într-o vilă aflată în apropierea sediului televiziunii naţionale. Vorbeşte rar, laconic, dar răspunde la toate întrebările. N-a mai vorbit cu jurnalişti de-a lungul timpului şi povesteşte că într-o vreme chiar multă lume din Rădăuţi credea că este un simplu angajat al Marelvi.
Afacerea sa, singurul distribuitor din România care aprovizionează magazinele tradiţionale de electronice şi electrocasnice, este şi cea mai mare firmă din domeniul său. Cifra de afaceri estimată pentru anul acesta este de 40 de milioane de euro, în creştere faţă de 38 de milioane de euro în 2012. „Rezultatele din primele şase luni ale anului au fost uşor peste cele din aceeaşi perioadă din 2012″, povesteşte Mihalescul, a cărui firmă are în jur de 100 de angajaţi. Compania distribuie 39 de mărci de electronice şi electrocasnice, între care Arctic, Ariston, Bosch, Sony sau Samsung. Patru sunt mărcile pentru care firma bucovinenilor derulează şi activităţile de import: Liebherr, Fagor, DeDietrich şi Serreno (care este marca proprie a Marelvi).
Compania aprovizionează 300 de clienţi, care au în total în jur de 600 de spaţii de vânzare; între clienţi se numără Flanco şi eMAG. Una dintre mărcile din portofoliu, Liebherr, ar urma să-şi dubleze în doi ani cota de piaţă, conform planurilor companiei. Aproximativ 40% din cifra de afaceri a Marelvi este reprezentată de vânzările de aparate frigorifice, iar distribuitorul a adus anul acesta pe piaţa românească, sub umbrela Liebherr, aparatul frigorific cu cel mai înalt grad de eficienţă energetică la nivel mondial, adică A+++. Marca nemţească deţine, conform reprezentanţilor companiei, peste 25% din piaţa electrocasnicelor frigorifice premium din România, grupul Liebherr având o cifră de afaceri de peste 9 miliarde de euro în 2012 şi peste 100 de companii în întreaga lume.
De câţiva ani, evenimentul anului în domeniul electro-IT a devenit Vinerea Neagră, când vânzările dintr-o singură zi echi-va–lează cu rulajele pe câteva săptămâni. La eMAG, de Black Friday, au fost comandate 250.000 de produse în valoare totală de 23 milioane de euro, peste estimările iniţiale, conform informaţiilor transmise de companie. {i cei de la Marelvi au remarcat o creştere a rulajelor, care au fost cu 20% mai mari comparativ cu aceeaşi perioadă a anului trecut. „În topul vânzărilor s-au aflat produsele încorporabile, cu o creştere de peste 40%, şi maşinile de spălat, cu un plus de aproximativ 35%„, spune Viorica Harja, director de marketing al Marelvi, una dintre cele trei fiice ale antreprenorului. Ea a adăugat că anul acesta mulţi cumpărători s-au orientat către magazinele offline, „având în vedere că în anii trecuţi stocurile magazinelor online s-au epuizat rapid, lăsând mulţi potenţiali cumpărători cu comenzi neonorate. Idee susţinută şi de rezultatele reţelei Flanco: în week-end-ul de Black Friday, vânzările au fost cu 31% mai mari faţă de anul trecut, ajungând la 72 de milioane de lei; peste 750.000 de vizitatori au intrat în magazinele lanţului.