BusinessMagazin

Tag: Punct si de la capat?

  • Ce hotărâre a luat o femeie din România după 10 luni în care a fost refuzată de angajatori, pentru că aceştia preferau să angajeze candidaţi mai tineri

    Anca Dragomir a decis să intre în mediul antreprenorial după aproape un an în care a căutat fără succes un job. A început de la zero în domeniul comerţului online, alegând o nişă despre care crede că va fi mereu căutată – hainele şi jucăriile pentru copii – iar din 2016 şi până în prezent, aceAsta a înregistrat creşteri constante ale veniturilor.

    Am înfiinţat businessul după o perioadă mai puţin fastă, tulbure, în viaţa mea personală şi profesională, o despărţire în familia mea, iar după scurt timp, căutarea fără succes a  unui alt job – trecuseră 10 luni şi eu ajungeam între ultimii trei candidaţi, întotdeauna era aleasă varianta mai tânără, drept urmare am spus că trebuie să fac ceva fiindcă altfel nu ajungeam nicăieri”, a povestit antreprenoarea în cea mai recentă ediţie a emisiunii ZF Ecosistemul Marketplace.

    Anca Dragomir a dezvoltat un business axat exclusiv pe comerţul online, respectiv comercializarea de articole pentru copii (haine pentru copii, încălţăminte pentru copii şi jucării).

    Compania sa importă produse direct din Europa şi din Asia, dar a dezvoltat o secţiune unde se vând şi produsele unor jucători din România. Antreprenoarea a povestit în cadrul celei mai recente ediţii a emisiunii ZF Ecosistemul Marketplace că a lansat businessul la finalul anului 2015, în lipsa găsirii altor oportunităţi profesionale.

    S-a gândit să intre în acest business pornind de la ideea că „întotdeauna vor fi căutate produsele pentru copii”. A început cu investiţie de 5.000 de euro, direcţionaţi în dezvoltarea site-ului, în configurare şi în alte aspecte tehnice. „După un timp, am constatat că trebuie investit şi mai mult, este un business care se bazează pe diversitate, oamenii trebuie să vadă multe produse ca să aleagă unul şi, în plus, trebuie investit şi în aspectele tehnice.” Businessul a evoluat bine, în contextul în care cifra de afaceri a crescut de la an la an la an, ajungând în 2020 la peste 30.000 de lei. În prezent, circa 70% din venituri sunt generate de platforma marketplace a eMAG.

    Din rândul provocărilor cu care se confruntă, ea a menţionat competiţia cu marile branduri care activează pe segmentul fashion. „O firmă mică nu poate ţine preţurile pe care le ţine o firmă mare, dacă mă duc şi fac un contract de achiziţie, nu voi obţine niciodată preţurile pe care le obţine un jucător de talie mare, când vin cu un produs nou, nu pot ajunge la aceleaşi preţuri, atunci câştigul este foarte mic.”

    În ceea ce priveşte comportamentul clienţilor în pandemie, ea observă că acesta s-a schimbat foarte mult, învaţă şi se dezvoltă odată cu dezvoltarea businessului din online, devin din ce în ce mai pretenţioşi.

    Sfatul ei pentru cei care vor să înceapă o astfel de afacere în online? „Înainte să pornească orice fel de afacere, trebuie să se consulte cu un specialist sau să se sfătuiască cu cineva care a mai trecut prin dezvoltarea unui business online.”


     

  • Ce hotărâre a luat o femeie din România după 10 luni în care a fost refuzată de angajatori, pentru că aceştia preferau să angajeze candidaţi mai tineri

    Anca Dragomir a decis să intre în mediul antreprenorial după aproape un an în care a căutat fără succes un job. A început de la zero în domeniul comerţului online, alegând o nişă despre care crede că va fi mereu căutată – hainele şi jucăriile pentru copii – iar din 2016 şi până în prezent, aceAsta a înregistrat creşteri constante ale veniturilor.

    Am înfiinţat businessul după o perioadă mai puţin fastă, tulbure, în viaţa mea personală şi profesională, o despărţire în familia mea, iar după scurt timp, căutarea fără succes a  unui alt job – trecuseră 10 luni şi eu ajungeam între ultimii trei candidaţi, întotdeauna era aleasă varianta mai tânără, drept urmare am spus că trebuie să fac ceva fiindcă altfel nu ajungeam nicăieri”, a povestit antreprenoarea în cea mai recentă ediţie a emisiunii ZF Ecosistemul Marketplace.

    Anca Dragomir a dezvoltat un business axat exclusiv pe comerţul online, respectiv comercializarea de articole pentru copii (haine pentru copii, încălţăminte pentru copii şi jucării). Compania sa importă produse direct din Europa şi din Asia, dar a dezvoltat o secţiune unde se vând şi produsele unor jucători din România. Antreprenoarea a povestit în cadrul celei mai recente ediţii a emisiunii ZF Ecosistemul Marketplace că a lansat businessul la finalul anului 2015, în lipsa găsirii altor oportunităţi profesionale.

    S-a gândit să intre în acest business pornind de la ideea că „întotdeauna vor fi căutate produsele pentru copii”. A început cu investiţie de 5.000 de euro, direcţionaţi în dezvoltarea site-ului, în configurare şi în alte aspecte tehnice. „După un timp, am constatat că trebuie investit şi mai mult, este un business care se bazează pe diversitate, oamenii trebuie să vadă multe produse ca să aleagă unul şi, în plus, trebuie investit şi în aspectele tehnice.” Businessul a evoluat bine, în contextul în care cifra de afaceri a crescut de la an la an la an, ajungând în 2020 la peste 30.000 de lei. În prezent, circa 70% din venituri sunt generate de platforma marketplace a eMAG.

    CITITI AICI MATERIALUL INTREG

  • Ce hotărâre a luat o femeie din România după 10 luni în care a fost refuzată de angajatori, pentru că aceştia preferau să angajeze candidaţi mai tineri

    Anca Dragomir a decis să intre în mediul antreprenorial după aproape un an în care a căutat fără succes un job. A început de la zero în domeniul comerţului online, alegând o nişă despre care crede că va fi mereu căutată – hainele şi jucăriile pentru copii – iar din 2016 şi până în prezent, aceAsta a înregistrat creşteri constante ale veniturilor.

    Am înfiinţat businessul după o perioadă mai puţin fastă, tulbure, în viaţa mea personală şi profesională, o despărţire în familia mea, iar după scurt timp, căutarea fără succes a  unui alt job – trecuseră 10 luni şi eu ajungeam între ultimii trei candidaţi, întotdeauna era aleasă varianta mai tânără, drept urmare am spus că trebuie să fac ceva fiindcă altfel nu ajungeam nicăieri”, a povestit antreprenoarea în cea mai recentă ediţie a emisiunii ZF Ecosistemul Marketplace. Anca Dragomir a dezvoltat un business axat exclusiv pe comerţul online, respectiv comercializarea de articole pentru copii (haine pentru copii, încălţăminte pentru copii şi jucării). Compania sa importă produse direct din Europa şi din Asia, dar a dezvoltat o secţiune unde se vând şi produsele unor jucători din România. Antreprenoarea a povestit în cadrul celei mai recente ediţii a emisiunii ZF Ecosistemul Marketplace că a lansat businessul la finalul anului 2015, în lipsa găsirii altor oportunităţi profesionale.

    S-a gândit să intre în acest business pornind de la ideea că „întotdeauna vor fi căutate produsele pentru copii”. A început cu investiţie de 5.000 de euro, direcţionaţi în dezvoltarea site-ului, în configurare şi în alte aspecte tehnice. „După un timp, am constatat că trebuie investit şi mai mult, este un business care se bazează pe diversitate, oamenii trebuie să vadă multe produse ca să aleagă unul şi, în plus, trebuie investit şi în aspectele tehnice.” Businessul a evoluat bine, în contextul în care cifra de afaceri a crescut de la an la an la an, ajungând în 2020 la peste 30.000 de lei. În prezent, circa 70% din venituri sunt generate de platforma marketplace a eMAG.

    Din rândul provocărilor cu care se confruntă, ea a menţionat competiţia cu marile branduri care activează pe segmentul fashion. „O firmă mică nu poate ţine preţurile pe care le ţine o firmă mare, dacă mă duc şi fac un contract de achiziţie, nu voi obţine niciodată preţurile pe care le obţine un jucător de talie mare, când vin cu un produs nou, nu pot ajunge la aceleaşi preţuri, atunci câştigul este foarte mic.”

    În ceea ce priveşte comportamentul clienţilor în pandemie, ea observă că acesta s-a schimbat foarte mult, învaţă şi se dezvoltă odată cu dezvoltarea businessului din online, devin din ce în ce mai pretenţioşi.

    Sfatul ei pentru cei care vor să înceapă o astfel de afacere în online? „Înainte să pornească orice fel de afacere, trebuie să se consulte cu un specialist sau să se sfătuiască cu cineva care a mai trecut prin dezvoltarea unui business online.”


     

  • PUNCT SI DE LA CAPAT

    Dan Garlasu e un nume in retelistica din Romania. A lucrat pentru cele mai mari companii din lume, dar a decis, dupa mai bine de un deceniu, sa paraseasca acest domeniu si sa se reorienteze spre soft. 

    1991: Sales & Marketing director la KT Technology.
    1995: Senior Sales Manager pe Romania AT&T/NCR Romania pentru sectorul public, banci, finante.
    1998: Pune bazele reprezentantei in Romania si Bulgaria al celui mai mare producator mondial de echipamente de retea, Cisco. Pana in 2004 reuseste sa incheie contracte importante cu Connex, Astral Telecom, RomTelecom.
    2004: Paraseste Cisco pentru rivalul Nortel care isi deschisese reprezentanta in Romania. Devine Country Manager.
    2005: In martie, este cooptat in echipa Oracle Romania ca Technology Sales Manager.

  • PUNCT SI DE LA CAPAT

    Pentru piata de electricitate, 2005 a fost mai degraba un an linistit. S-a inaintat in liberalizarea pietei, s-au finalizat privatizarile pentru doua distributii si s-au platit in continuare subventii pentru Termoelectrica. Dar a fost doar linistea dinaintea furtunii care sta sa se dezlantuie.

    Daca autoritatile se tin de cuvant, 2006 va fi un an care nu trebuie ratat de nici unul dintre investitorii dornici sa intre in Romania. Si asta deoarece vor fi scoase la vanzare cele mai profitabile si mai atractive companii pe care acestia ar dori sa le cumpere: Electrica Muntenia Sud (EMS), complexurile energetice din Oltenia sau Romgaz. Iar rezultatele acestor privatizari ne-ar putea aduce in fata Bulgariei, care a primit in 2005 premiul cu coronita pentru cat de bine a stiut sa isi vanda distributiile de electricitate. Mai exact, autoritatile de la Sofia au obtinut 693 de milioane de euro pe 67% din pachetul care includea toate cele sapte companii distribuitoare de energie electrica. Pana acum, cehii de la CEZ au castigat unitatea din vestul tarii, nemtii de la E.ON au intrat pe zona din nord-est, iar compania austriaca EVN a preluat sud-estul Bulgariei. Enel, companie de stat cu probleme de imagine la ea acasa, a pierdut in Bulgaria, in timp ce in Romania a castigat doua distributii (Dobrogea si Banat), pe care a platit un pic peste 100 de milioane de euro, ceea ce ne-a dat o noua bila neagra in comparatie cu Bulgaria. Dar venim din urma.

    Revenind in Romania, EMS este evaluata in piata la un pret de vanzare de cel putin 350 mil. euro, adica exact cat a luat statul roman pe cele patru distributii vandute pana acum. Iar cel tarziu pana in 2007 va trebui finalizate privatizarile la alte trei distributii. Pana una alta, 2005 ne-a mai revigorat putin. Asta pentru ca CEZ si E.ON au intrat si in Romania, preluand distributiile din Oltenia si Moldova. Cei doi au platit 251 de milioane de euro, cea mai mare parte a acestor bani urmand sa fie folosita pentru investitii. Daca e sa adunam aporturile de capital pe care cei doi investitori au anuntat ca urmeaza sa le investeasca in companiile cumparate, ajungem la un total de 170 mil. euro. Dintre care peste 100 de milioane de euro trebuie investite de CEZ (care a platit cel mai bun pret pe o distributie pana acum), iar peste 68 de milioane de euro de E.ON.

    Inspre ce se vor indrepta acesti bani? „Infrastructura, imbunatatirea serviciilor si IT“, spune Henning Probst, reprezentantul E.ON pentru Romania, companie care a intrat in posesia Electrica Moldova. Mai precis, o mai buna relationare cu clientul, o mai buna si mai prompta rezolvare a caderilor (mai rare) de curent si o retea integrata a filialelor, spun investitorii. Iar pentru a dovedi ca planificarea investitiilor este de cursa lunga, acestia tin sa precizeze ca aporturile de capital nu vor fi primele si ultimele investitii. „Pentru urmatorii ani am programat investitii de 10 milioane de euro pe an in aceste domenii“, au declarat oficialii E.ON pentru BUSINESS Magazin. In ceea ce priveste Electrica Oltenia, CEZ a cumparat direct un pachet de 24,62% din actiuni cu 47,4 milioane de euro, iar ulterior a atins o participatie de 51%, in urma unei majorari de capital cu 25.036.265 de actiuni nou emise, la care aportul firmei cehe va fi 103,6 milioane de euro. Martin Roman, presedintele CA si directorul general al CEZ, a promis la preluarea companiei ca Electrica Oltenia va avea si fonduri suplimentare pentru investitii, pe langa cele provenite din majorarea de capital. Daca e sa ne luam dupa faptul ca distributiile romanesti sufera din cauza infrastructurii uzate, piata se poate astepta ca investitiile facute in infrastructura sa se reflecte si in preturi.

    Majoritatea studiilor de specialitate sunt „unanime“ in a vorbi in cazul Romaniei despre o piata caracterizata printr-o dezvoltare precara a infrastructurii electrice, prin insecuritatea alimentarii, lipsa competitiei si a investitiilor. Cum toate acestea „se leaga“, investitorii considera ca prin modernizarea sau refacerea infrastructurii in zonele preluate vor putea demara insasi competitia pe piata electricitatii

    „Investitiile vor duce la ameliorarea infrastructurii, iar in final la o distributie mai eficienta, cu costuri mai mici. Aceste costuri, reflectate in tarifele de distributie si furnizare, vor exercita presiuni concurentiale asupra celorlalte filiale ale Electrica“, spun oficialii CEZ. Astfel, reprezentantii celor doua companii sunt de acord sa isi amortizeze investitiile prin marirea tarifelor, in masura in care Autoritatea Nationala a Reglementarii Energiei (ANRE) le va permite acest lucru. „In nici un caz aceasta nu se va putea intampla prin majorarea tarifelor pentru consumatorii captivi“, a precizat ministrul economiei, Codrut Seres.

    Despre consumatorii industriali nici un cuvintel, deoarece – pana la urma – pentru ei s-a liberalizat piata. Iar acestia vor mai avea de suferit pana la maturizarea pietei, cand preturile se vor aseza si vor putea practica si ei tarife la energie comparabile cu cele ale tarilor vestice. Insa experienta altor state arata ca liberalizarea aduce cu ea o perioada in care tarifele cresc, urmand ca in cativa ani sa se echilibreze. Deocamdata, pretul platit pentru energie de cea mai mare parte din consumatorii eligibili este asemanator cu cel platit de consumatorii captivi. Este drept ca pentru acestia din urma pretul este subventionat. Numai ca, vazute din afara sistemului, lucrurile arata ceva de genul: un consumator casnic autohton plateste aproximativ 70 de euro/MWh, fata de 40 de euro cat scoate din buzunare unul din Cehia.

    Iar daca statul va mai tine preturile in frau pentru o perioada, lucrurile s-ar putea schimba intr-un an, cand liberalizarea totala a pietei va da oportunitatea proprietarilor de distributii sa poata practica adaosuri mai mari. Nu foarte mari, ce-i drept, deoarece si in pietele liberalizate 100% preturile sunt in continuare urmarite de autoritatile de reglementare. Iar o prima consecinta a acestui fapt ar fi aceea ca, in tarile vestice, deocamdata, distributia de electricitate nu mai este privita ca o afacere cu profit sigur si recuperare rapida a investitiei.

    Dar in Romania, distributia e inca profitabila, deoarece competitia nu e dezvoltata, iar infrastructura de transport e una singura si apartine monopolului Electrica.

  • Punct si de la capat?

    Violentele de strada care au zguduit Franta au si o parte pozitiva. Aidoma respingerii referendumului pentru constitutie, obliga Europa sa se priveasca mai atent in oglinda.

     

    „Obsesia punctului este linia“ – imi scria, intr-o poezie, o iubire din tinerete. Iar obsesia liniei este punctul, as putea ingana acum, ajuns – hai sa zicem – la maturitate. Fireste, fiecare poate citi in acest vers ce vrea. De la poezie primesti doar ce ai pus in ea.

     

    E un alt fel de a manca „din traista“ – fiecare ce si-a adus de-acasa. Pentru unul, metafora sugereaza obsesia neodihnirii (neostoirii?) versus obsesia repausului, a destinatiei finale. 

     

    Pentru altul e pur si simplu un fel poetic de a face geometrie. In fine, pentru o minte mai ciudata poate fi vorba de o descriere plastica a razmeritelor de strada din Franta.

     

    Pentru ca exista un punct dincolo de care explicatiile „sociologice“ pur si simplu nu mai „tin“. Se destrama vazand cu ochii. S-a vorbit in ultimele zile pana la saturatie despre cauzele acestei „revolte a marginalizatilor“. S-a facut abuz, pana la greata, de limbajul politically correct. Au fost identificati vinovatii.

     

    Mai intai (spre bucuria „stangaci“ mascata a  premierului Dominique de Villepin si a presedintelui Chirac), Nicolas Sarkozy, actualul ministru de interne si – pana mai ieri – principalul candidat la „tronul prezidential“ (in cazul Frantei, metafora nu este catusi de putin fortata). Problema cu Sarkozy ar fi ca limbajul „excesiv“ al acestuia la adresa protestatarilor („scursuri“) a fost folosit DUPA inceperea incendierilor de masini. Oricat de maleabila ar fi logica, relatia cauza-efect e mai dificila de intors decat o manusa.

     

    Pe lista vinovatilor a urmat, intr-o ordine mai mult sau mai putin aleatorie, Islamul in general si Al-Qaida in particular. Problema aici ar fi ca tinerii musulmani dedati la rautati nu erau din categoria celor dusi la… moschee. Dimpotriva. In Clichy-sous-Bois, bunaoara, acolo unde a inceput totul, calmul a revenit abia dupa interventia pacifista a tinerilor musulmani practicanti. Iar a suspecta Al Qaida de control asupra rapperilor arabi vorbitori exclusiv de franceza e totusi prea mult.

     

    Au mai fost aratate cu degetul saracia si somajul (dublu fata de media nationala) – dar saraci si someri sunt si alte minoritati, catusi de putin belicoase (a auzit cineva, vreodata, de un minoritar chinez revoltandu-se?).

     

    In fine, dar nu in cele din urma, a fost pusa la punct politica de „integrare agresiva“ dusa de Franta – prin contrapunere directa cu „multiculturalismul tolerant“ practicat in Statele Unite.

     

    Referitor la aceasta contrapunere, memoria multora are picioare scurte. In 1992, Los Angelesul ardea si el, de la periferie spre centru, in ciuda (sau tocmai datorita?) multiculturalismului.

     

    Pentru cei suparati de achitarea politistilor acuzati de uciderea lui Rodney King diferenta de abordare n-a contat nici cat o ceapa degerata. Si acolo s-au incendiat masini (mai multe decat in Franta) si magazine (mai multe, mai mari si mai centrale), si acolo au fost morti (mai multi – peste 50), ba se mai si tragea cu pusca in fortele de ordine (fenomen care, cel putin pana la ora la care scriu, n-a fost semnalat in Franta).

     

    Asadar, nici aceasta explicatie nu rezista unei analize mai atente. Si-atunci? Atunci explicatiile se cuvin cautate in cu totul alt registru decat cel al sociologiei si-al psihanalizei de cafenea.

     

    Pentru ca, in primul rand, nu avem de-a face cu o revolta. De revoltat, ma pot revolta doar impotriva a ceva. In cazul Frantei, nu e cazul. Pretextul celor doi electrocutati a fost doar atat – un pretext si nimic mai mult. Nici macar incendiatorii nu mai pretind c-ar face-o pentru razbunarea celor doi nefericiti.

     

    Aici instrumentele logicii comune nu mai functioneaza. In zadar incearca clasa politica franceza gasirea unor solutii. Pentru a gasi solutii trebuie mai intai definita/identificata o problema. Tinerii francezi implicati in incidentele de strada nu sunt capabili de acest grad de abstractizare. Vantul bate, ploaia ploua, ei dau foc masinilor. Prostia nu are logica, altminteri n-ar mai fi prostie. Punct. Un punct care ravneste din rasputeri sa devina linie n-are nevoie de alte explicatii logice. El ravneste, pur si simplu, in virtutea calitatii sale de punct. De cealalta parte, „barbatia lui Sarkozy e o incercare disperata de a pune punct unei linii care, prin definitie, nu poate fi oprita (in geometrie, orice linie dreapta e, prin definitie, infinita).

     

    Crizele postmodernitatii nu pot fi rezolvate cu instrumentele modernitatii. In postmodernitate, ambitia liniei este sa devina cerc. Vicios. („Luati un cerc, mangaiati-l, va deveni vicios“ – spunea odinioara Eugen Ionesco, printre altele membru al Academiei Franceze). Daca exista solutii – provizorii, paleative -, ele se cuvin cautate intr-o logica mult mai traditionala – cea a bunului simt. In aceasta logica „prafuita“, conceptul de responsabilitate personala mai functioneaza.

     

    Nu pot injura claxonand traficul aglomerat, cata vreme insasi prezenta masinii mele in trafic creeaza „ambouteillage“-ul, vorba francezilor. Si nu pot arunca toata responsabilitatea punctului in carca liniei. Iaca de ce vin si zic ca, dupa respingerea Constitutiei, Europa mai are inca o sansa de a se privi cu atentie in oglinda. Europa nu e doar postmoderna, mai e, pe deasupra, si batrana. Ar trebui, prin urmare, sa se priceapa la fel de bine la geometria in spatiu si la storsul cosurilor de pe obraz.

      

    Europa nu e doar postmoderna, e si batrana. Ar trebui sa se priceapa la fel de bine la geometria in spatiu si la storsul cosurilor de pe obraz