Tag: protejare
-
ŞOCANT. Cum au dus mofturile bogaţilor la o problemă de “proporţii epidemice”
Aproximativ 300 de pui de ghepard sunt traficaţi, anual, dintr-o regiune a Somaliei – un număr echivalent cu întreaga populaţie protejată din zona Hornul Africii.Este o problemă de “proporţii epidemice”, potrivit celor de la CCF, organizaţie dedicată salvării gheparzilor din lumea întreagă.“Dacă facem calculele, e uşor de observat că în doi-trei ani nu vor mai exista gheparzi”, a declarat Laurie Marker, om de ştiinţă american şi fondator al CCF. În prezent, sunt mai puţin de 7.500 de gheparzi rămaşi în lume; alţi 1.000 sunt ţinuţi în captivitate în ţări din Orientul Mijlociu, transmite organizaţia, potrivit CNN.După ce sunt scoşi din Somalia, majoritatea puilor de ghepard ajung în Pensinsula Arabică. Aici, gheparzii sunt un simbol al bogăţiei, folosiţi pentru poze sau postări pe social media.Imaginile postate pe reţele sociale descriu, de multe ori, chinul prin care trec puii. Imaginile sunt, adesea, prea violente pentru a fi descrise în cuvinte.O anchetă realizată de CCF a scos la iveală aproape 1.400 de anunţuri de vânzare a gheparzilor, majoritatea pe Instagram şi YouTube.După o simplă căutare pe Google, cei de la CNN au descoperit un comerciant care vindea gheparzi, pe care l-au şi contactat. Puii care aveau două sau trei luni erau “la ofertă”, la fel ca gheparzii bătrâni. Preţurile variau, plecând de la aproximativ 6.600 de dolari. Pentru cei interesaţi să comande mai mulţi gheparzi, vânzătorul oferea şi discounturi. -
Copia salvează originalul
Copiatul artei se poate face mult mai fidel şi uşor astăzi, datorită tehnologiei. Au apărut sisteme capabile să scaneze o operă de artă ori interiorul şi exteriorul unei clădiri, permiţând restaurarea acesteia sau sisteme de tipărire 3D care permit realizarea unor copii ale unor opere de artă prea fragile ca să mai poată fi expuse şi care astfel pot fi păstrate încă mult timp, scrie FT. Tot tehnologia modernă de copiere ajută muzeele să reproducă piese care le lipsesc din colecţie şi să expună colecţia completă ori să expună lucrări fără a mai fi nevoie să împrumute originalele.
-
În căutarea de materiale inedite, unii se îndreaptă spre apă, de unde aleg algele
Printre aceştia se numără designerul american Nina Edwards Anker, a cărei firmă Nea Studio, a utilizat algele la realizarea unor corpuri de iluminat. Pentru moment, Nea Studio, scrie Dezeen, a lansat doar diverse modele de lustre ale căror becuri sunt protejate de abajururi spectaculoase confecţionate din folii de alge uscate rulate pe suportul metalic al becurilor. Clienţii pot alege forma şi modelul lustrei. Pe viitor, Nina Edwards Anker îşi doreşte să extindă oferta de alge de iluminat cu aplice de perete şi lămpi de masă.
-
Cine este miliardarul elveţian care a donat un miliard de dolari pentru a salva planeta
În urma incendiului de Notre Dame, care a devastat acoperişul celei mai iconice catedrale din Franţa, colaje au circulat online înfăţişând biserica arzătoare alături de fotografia premiată de Pulitzer a lui Kevin Carter, Starving Child and Vulture (1993), evident menită să sensibilizeze unele probleme mai presante ale lumii, cum ar fi foametea care încă mai există în zone întinse în Africa.Ca răspuns, miliardarul şi filantropul elveţian Hansjorg Wyss s-a angajat să doneze 1 miliard de dolari în următorii zece ani pentru a salva Pământul, scriu cei de la UNILAD.Prin fundaţia sa, Wyss va finanţa proiecte ştiinţifice şi va sensibiliza publicul cu privire la semnificaţia protecţiei mediului. “Din partea mea, am decis să donez 1 miliard de dolari în următorul deceniu pentru a contribui la accelerarea eforturilor de conservare a pământului şi oceanelor din întreaga lume, cu scopul de a proteja 30% din suprafaţa planetei până în 2030”, a declarat miliardarul pentru New York Times.Eforturile lui Wyss au venit la timp, deoarece oamenii de ştiinţă estimează că animalele şi plantele vor dispărea într-un ritm de o mie de ori mai rapid decât au făcut-o înainte de activitatea umană.
Se pare că şi obiectivul ambiţios al lui Hansjörg de a avea o treime din planetă protejată în zece ani nu ar fi suficient pe termen lung, deoarece ecologiştii susţin că cel puţin jumătate din Pământ trebuie protejat acum pentru a putea susţine biodiversitatea actuală.Pentru început, Wyss urmează să sponsorizeze cercetările la Universitatea din Berna, Elveţia, care vizează determinarea celor mai eficiente şi fezabile metode de conservare. Când se vor finaliza aceste cercetări, miliardarul elveţian intenţionează să sprijine o serie de eforturi coordonate de la nivel local pentru a îmbunătăţi gestionarea parcurilor naturale şi a zonelor protejate de pe glob. -
Povestea femeii care a fugit de nazişti, dar a ajuns apoi să aibă o avere de sute de milioane de lire sterline
Stephanie Shiley spune că părinţii ei au făcut tot ce-i stă în putinţă pentru a o proteja pe ea şi sora ei de ororile naziştilor. “Au fost o mulţime de lucruri groaznice care se întâmplau în jur”, povesteşte ea celor de la BBC.Stephanie Shirley s-a născut Vera Buchthal în oraşul german Dortmund, tatăl său fiind un judecător evreu.El sperase că poziţia de putere în care se afla îi va proteja familia, dar, pe măsură ce guvernul nazist şi-a sporit persecuţia asupra evreilor germani, a decis să fugă împreună cu familia la Viena.În timp ce mulţi s-ar fi străduit să depăşească o astfel de traumă din copilărie, Stephanie Shirley spune că acei ani i-au dat determinarea să reuşească în viaţă. “Sunt încă condus de acel început în viaţă”, spune ea.Ea a fost un pionier în industria calculatoarelor şi a militat pentru drepturile femeilor în anii 1950 şi 1960.Stephanie Shirley a acumulat o avere de 150 de milioane de lire sterline, cea mai mare parte oferind-o organizaţiilor caritabile. -
ONU avertizează: Oamenii bogaţi se vor proteja de criza climatică prin care trecem, dar săracii vor suferi cel mai mult. Urmează un „apartheid climatic”
Comunităţile bogate vor avea capabilităţile de a se proteja mai bine de criza climatică prin care trece planeta, însă oamenii săraci vor avea cel mai mult de suferit, se arată într-un raport al Naţiunilor Unite, citat de The Independent.
Chiar şi în cazul nerealist, considerat cel mai bun scenariu, în care temperatura globală va creşte în medie cu 1,5 grade Celsius până în 2100, milioane de oameni vor avea de ales între foamete sau migraţie, avertizează Philip Alston, numitul special al ONU pe sărăcie extremă şi drepturile omului.
El prezice o ruptură între oamenii care vor putea atenua efectele încălzirii globale, şi cei care nu vor dispune de mijloacele materiale pentru asta, ceea ce va duce la un „apartheid climatic”.
Acesta mai atrage atenţia că urmările încălzirii globale vor avea implicaţii majore pentru drepturile omului şi pentru instituţia democraţiei la nivel global.
„Ceea ce era considerat la un moment dat catastrofic, ar putea fi acum cel mai bun scenariu. (…) În timp ce oamenii aflaţi în sărăcie extremă sunt responsabili doar pentru o mică parte din emisiile globale, ei vor resimţi cel mai puternic urmările schimbărilor climatice, cu cele mai slabe posibilităţi de a se apăra”, adaugă Alston.
El a amintit de momentul în care o bună parte a locuitorilor oraşului New York s-au regăsit într-o situaţie relativ imposibilă în momentul în care Uraganul Sandy a lovit în 2012, în timp ce „sediul central al băncii Goldman Sachs era protejat de zeci de mii de saci de nisip şi electricitate de la propriul generator”.
„Riscăm un scenariu de apartheid climatic unde bogaţii plătesc pentru a scăpa de supraîncălzire, foamete şi conflict, în timp ce restul lumii rămâne să sufere”, notează Alston.
Partea mai săracă a populaţiei globale – 3,5 miliarde de persoane – este responsabilă pentru doar 10% din emisiile de carbon globale, în timp ce primii 10% cei mai bogaţi oameni din lume sunt responsabili pentru jumătate din totalul emisiilor globale.
O persoană care se încadrează în cei mai bogaţi 1% oameni din lume utilizează de 175 de ori mai mult carbon decât o persoană aflată în top 10% cei mai săraci oameni din lume, potrivit unui raport realizat de Oxfam în 2015.
-
Cum se infiltreazã cleptocratia ruseascã în America partea a II-a
Chiar actualul preşedinte, Donald Trump, un „oligarh” al imobiliarelor înainte de a deveni politician, pare să fi avut o slăbiciune pentru ruşii bogaţi. Despre cum cleptocraţia rusească se infiltrează în America scrie The Atlantic. În 2017, Reuters a examinat vânzarea proprietăţilor Organizaţiei Trump din Florida şi a constatat că 77 dintr-un total de 2.044 erau deţinute de ruşi. Dar aceasta era probabil o imagine incompletă. Mai mult de o treime din unităţi au fost vândute unor entităţi corporative, care pot ascunde cu uşurinţă identitatea adevăratului proprietar. După cum remarcă Oliver Bullough, „ar fi putut la fel de bine să-i aparţină lui Vladimir Putin“. În jurul perioadei în care Trump s-a instalat cu familia la Casa Albă, scutirea „temporară“ a proprietăţilor imobiliare de la aplicarea Patriot Act a intrat în al cincilea an. Fără a stabili cineva ceva formal, excepţia a devenit ceva permanent.
Războiul împotriva cleptocraţiei a ajuns între timp pe un alt front. Dacă plutocraţii străini au rămas în mare parte neatinşi, ajungând să se simtă ca acasă în SUA, plutocraţii americani dornici să-şi ascundă averile în străinătate au dat de probleme noi. În 2007, Statele Unite au avut unul dintre momentele de claritate morală, creat de confesiunile unui bancher numit Bradley Birkenfeld, care a venit de bunăvoie la Departamentul de Justiţie. (El şi-a prezentat ulterior povestea într-o carte numită Bancherul lui Lucifer.) Ceea ce a divulgat în mod liber procurorilor descria eforturile sale de a recruta clienţi în numele UBS, o bancă gigant din Elveţia.
Birkenfeld a descris modul în care şi-a făcut loc în inima aurită a plutocraţiei americane, participând la regate de iahturi şi expoziţii ale unor artişti cu sponsori bogaţi. Acolo, se amesteca printre cei bogaţi şi deschidea conversaţii. „Ce pot eu să fac pentru dumneavoastră este zero“, spunea el, oprindu-se apoi pentru a pregăti lovitura de graţie: „De fapt, sunt trei zerouri. Impozitul pe venit zero, impozitul pe veniturile din capital zero şi impozitul pe moşteniri zero“. Abordarea lipsită de subtilităţi a lui Birkenfeld avea un succes sălbatic, la fel ca banca lui, de altfel. Ca parte a unui acord cu Departamentul de Justiţie, UBS a recunoscut că ascundea de autorităţile fiscale americane active în valoare totală echivalentă cu aproximativ 20 de miliarde de dolari.
Valoarea mare a cash-ului ascuns a înfuriat Congresul. În 2010, legislativul american a adoptat Foreign Account Tax Compliance Act (FATCA), o lege cu tente morale. Niciodată o bancă străină nu va mai putea să deţină bani americani fără să notifice autorităţile fiscale – sau fără a risca o amendă care ar băga-o în mormânt.
Aici s-a văzut munca leadership-ului anticorupţie – şi ambiguitatea americană în toată splendoarea ei. Potrivit unui puternic mit de excepţionalism american, naţiunea se mândreşte cu o igienă financiară superioară şi cu o cultură solidă a bunei guvernări. Într-adevăr, guvernul american a acordat mai multă atenţie spălării banilor decât poate oricare altă naţiune de pe planetă. Însă ştacheta nu este foarte sus, iar vigilenţa are limitele sale. În 2011, administraţia Obama a încercat să colecteze mai multe informaţii despre conturile bancare ale străinilor şi să împartă banca de date cu ţările de origine. Dar băncile – alături de lobbyiştii lor şi de intelectualii care le promovează – au lucrat furibund pentru a preveni extinderea. Un asociat al Fundaţiei Heritage a denunţat standardele propuse ca fiind „imperialism fiscal“. Preşedintele Asociaţiei Bancherilor din Florida a spus: „Într-un moment în care încercăm să creăm locuri de muncă şi să reducem povara întreprinderilor, aceasta este o chestiune greşită“.
Asociaţiile bancherilor din Texas, California şi New York au intervenit şi ele. Efortul nu a ajuns nicăieri în Congres. Membrii elitei profesionale americane au concurat să-şi vândă serviciile cleptocraţilor, trecând peste interdicţiile etice. Modelul s-a repetat atunci când Organizaţia pentru Cooperare şi Dezvoltare Economică, atrasă de forma iniţială a FATCA, a luat prototipul Congresului şi l-a extins: în fiecare an, băncile vor raporta conturile străine autorităţilor fiscale din ţara de origine a titularilor de cont. Dacă fiecare naţiune ar fi semnat standardele OCDE, efectul ar fi fost o lovitură dată paradisurilor fiscale care ar fi distrus infrastructura vitală ce permite banilor cleptocraţilor să curgă neobservaţi. În cele din urmă, Statele Unite au fost singurele care au refuzat să adere la acordul OCDE, finalizat în 2014.
Această încăpăţânare era pe cale să submineze tot ceea ce ţara făcuse pentru a lupta împotriva banilor murdari: în timp ce SUA pot solicita băncilor din aproape orice altă ţară informaţii financiare despre cetăţenii americani, nu au obligaţia de a oferi altor ţări informaţii de aceeaşi natură. „Statele Unite s-au impus cu forţa asupra restului lumii în încercarea de a distruge secretul bancar“, scrie Bullough, „dar nu şi-au aplicat aceleaşi standarde.“ Un avocat din Zürich a descris frumos, pentru Bloomberg, consecinţele: „Cât de ironic, ba nu, cât de pervers este că SUA, care au condamnat ca o inchiziţie băncile elveţiene, au devenit ţara secretului bancar… Auziţi un sunet puternic de aspiraţie? Este sunetul banilor care se grăbesc să vină în SUA“.
Cu puţin timp înainte ca SUA să refuze să semneze standardele OCDE, o sucursală a băncii exclusiviste Rothschild a fost deschisă la etajul 12 al unei clădiri din Reno, Nevada, departe ca distanţă şi spirit de sediul central din Paris. Numele băncii nu era anunţat de nimic de pe exteriorul clădirii şi nici măcar trecut în afişajul din lobby. Imediat după deschiderea avanpostului de la Reno, unul dintre directorii executivi ai băncii a făcut prezentarea serviciilor noii filiale posibililor clienţi din San Francisco. Ceea ce a făcut prezentarea atât de memorabilă au fost ideile incluse într-un proiect văzut de Bloomberg. Documentul făcea clare motivele pentru care străinii bogaţi ar trebui să-şi aducă banii în Nevada: statul american este locul ideal pentru a-şi ascunde averile de guverne şi pentru evitarea plăţii impozitelor în SUA.
Proiectul evidenţia un adevăr pe care bancherii nu-l recunosc de prea multe ori în public, şi anume că Statele Unite au „prea puţin chef“ să ajute guvernele străine să recupereze bani spălaţi în interiorul graniţelor americane. De fapt, SUA au devenit „cel mai mare paradis fiscal din lume“. (Banca a spus că aceste declaraţii au fost eliminate înainte ca prezentarea să fi ajuns la clienţi, deoarece acestea nu reflectau viziunea reală a băncii.)
Ceea ce s-a schimbat nu a fost doar structura de reglementare. Şi comportamentul elitei americane s-a schimbat. Membrii clasei profesionale s-au bătut pentru a-şi vinde serviciile către cleptocraţi. În această competiţie, au ignorat vechile interdicţii etice, iar presiunea a fost crescută pentru a testa limitele legii. O colecţie de videoclipuri de pe internet, filmate în 2014, ilustrează acest colaps moral. În clipuri apare un bărbat prezentat ca Ralph Kayser, un german care dezvăluie numai cele mai elementare detalii despre sine, recitate într-o engleză cu un uşor accent. Însă nu-i este arătat niciodată chipul. Personajul prezintă o succesiune de întâlniri cu 13 firme de avocatură din Manhattan, în care se angajează în discuţii glumeţe pentru ca apoi să îşi anunţe scopul. Lucrează pe postul de consilier al unui oficial guvernamental din „una dintre ţările bogate în minerale din Africa de Vest“, explică el. De-a lungul carierei, oficialul a devenit destul de bogat. „Companiile sunt dornice să facă rost de minerale rare sau alte materii prime. Şi astfel plătesc cu nişte bani speciali pentru asta. Nu i-aş numi «mită». Aş spune «bani de facilitare».
Clientul lui Kayser, continuă el, îmbătrâneşte şi – pentru că soţia clientului a dorit dintotdeauna un apartament clasic în New York, iar clientul căuta să cumpere un Gulfstream şi un iaht – are brusc nevoie să-şi aducă banii în Statele Unite. Clientul preferă ca achiziţiile să rămână secrete pentru a nu atrage atenţia în ţara sa de origine. „Ar părea cel puţin foarte, foarte jenant.“ Kayser nu face niciun efort să-şi ascundă dorinţa de a transfera fonduri suspecte.
Kayser este de fapt un personaj creat de Global Witness, un ONG din Londra. Actorul este echipat cu o cameră bine ascunsă pentru a-i surprinde pe avocaţii americani manifestându-şi înclinaţiile etice. Deşi niciunul dintre avocaţii vizitaţi de Kayser nu îl iau pe acesta de client, iar câţiva spun că au nevoie de mai multe informaţii despre sursa averii oficialului, doar unul refuză în mod categoric să discute despre modalităţile prin care pot fi transferaţi banii. Trebuie spus că personajul Kayser nu a ales birourile lui Saul Goodman – avocatul crimei organizate dintr-un serial celebru. Ţintele sale includ avocaţi de la firmele cu tradiţie.
Bineînţeles, ei înţeleg riscurile mutării banilor suspecţi în New York. Un avocat îi spune lui Kayser: „Trebuie să fiu foarte atent. Nu vreau să fac ceva care să mă facă să pară că spăl bani. Asta m-ar costa licenţa – şi eu pur şi simplu nu fac asta“. Dar ce fel de standarde respectă în general nu este clar. „Când primesc bani de la ceilalţi clienţi, banii vin întotdeauna cu un nume ciudat pe ei. Nu pun niciodată întrebări“, recunoaşte avocatul. Un alt avocat anunţă cu blândeţe: „Ei nu trimit avocaţi la închisoare pentru că noi conducem ţara. Încă suntem membri ai unei clase privilegiate în această ţară“.
Pericolele corupţiei au fost o obsesie pentru fondatorii Statelor Unite. Madison a menţionat corupţia de 54 de ori într-un carnet de notiţe din 1787.
Global Witness a realizat experimentul pentru a sublinia complicitatea firmelor mari de avocatură în răspândirea cleptocraţiei. Însă filmările oferă şi o antropologie primară a unei elite americane. O profesie ca avocatura are coduri etice foarte dezvoltate, dar aceste standarde par să fi scăzut în ultimii ani. Chiar şi cele mai prestigioase firme simt fiori când se gândesc la supravieţuirea modelului lor de afaceri bazat pe preţuri ridicate, care a fost puternic afectat de criza financiară din 2008 şi de valul de reduceri de costuri care a urmat în sectorul corporate. Puseuri de lăcomie au existat cu siguranţă în lumea firmelor de avocatură consacrate, dar simţul luptei darwiniste şi normele unei elite globale au erodat limitele. Aceiaşi parteneri care şi-au dat afară colegii cu mai multă cruzime decât înainte par a fi pregătiţi să adopte o atitudine mai permisivă faţă de clienţii pe care cândva i-ar fi respins.
Această decădere a fost pe deplin vizibilă în ancheta lui Robert Mueller. S-a văzut cum firma Skadden, Arps, Slate, Meagher & Flom, un pilon robust al profesiei de avocat, s-a pus în slujba cleptocraţiei. Gregory Craig, un partener al firmei din 2010 până în 2018, a fost consilier la Casa Albă în mandatul preşedintelui Barack Obama. El era omul responsabil cu protejarea integrităţii preşedinţiei. La Skadden, el a supravegheat crearea unui raport care a fost folosit pentru a justifica arestarea de către preşedintele ucrainean Victor Ianukovici a principalului adversar politic pe motive considerate de mulţi ca foarte dubioase. (Firma, potrivit mărturiei din investigaţia lui Mueller, a declarat în mod privat că dovezile care susţin arestarea au fost „practic inexistente“.) Un alt avocat care a lucrat pentru Skadden a pledat vinovat că a minţit procurorii în timpul anchetei echipei lui Mueller privind activitatea firmei pentru preşedintele Ucrainei.
Ucrainenii au angajat Skadden printr-un intermediar, consilierul politic Paul Manafort, acum în închisoare. Cândva, ar fi fost posibil ca Manafort să fie considerat un caracter deviant abject de la Washington – lobbyistul cu cele mai scăzute standarde, dispus să preia cei mai dubioşi clienţi. Însă Mueller a expus cât de strâns legată de elita permanentă din Washington a fost munca lui Manafort făcută în numele cleptocraţilor ucraineni. Manafort a subcontractat o parte din activităţile sale de lobby firmei lui Tony Podesta, probabil cel mai puternic agent de influenţă democrat al generaţiei sale. Apoi, Manafort a angajat Mercury Public Affairs, unde a avut de-a face cu lobbystul Vin Weber, fost congresman republican, fost preşedinte al Fundaţiei Naţionale pentru Democraţie şi un personaj investigat de Muller pentru colaborarea cu prorusul Ianukovici. -
Cele mai responsabile companii din România: MOL România – Spaţii Verzi
Motivaţie
Scopul acestui program este, potrivit reprezentanţilor companiei, implicarea copiilor şi a tinerilor în proiecte de amenajare a spaţiilor verzi. Componenta „Spaţii verzi urbane” a proiectului are ca temă crearea, dezvoltarea, întreţinerea şi/sau reabilitarea spaţiilor verzi urbane publice cu funcţii comunitare, iar componenta „Arii naturale protejate” urmăreşte promovarea şi popularizarea ariilor protejate din România, cu scopul de a ridica nivelul de conştientizare a populaţiei în ceea ce priveşte importanţa acestora.Descrierea proiectului
Programul Spaţii Verzi este o iniţiativă comună a MOL România şi a Fundaţiei pentru Parteneriat lansată în 2006 sub forma unui program desfăşurat anual. Programul are două componente – Spaţii verzi urbane şi Arii naturale protejate. La finalul lunii ianuarie, MOL România şi Fundaţia pentru Parteneriat au lansat cea de-a 14-a ediţie a programului Spaţii Verzi, anunţând pentru acest an un fond total de finanţare de 696.000 de lei. Înscrierile s-au făcut până pe 28 februarie 2019.
Programul Spaţii verzi urbane este implementat de MOL şi partenerii Fundaţiei pentru Parteneriat atât în România cât şi în alte două ţări: Cehia şi Slovacia. În România, programul se adresează organizaţiilor neguvernamentale, aflate în parteneriat cu instituţii de învăţământ şi/sau instituţii publice locale sau centrale. Suma totală disponibilă pentru finanţare este de 60.000 euro, iar suma maximă ce poate fi alocată unui proiect în cadrul componentei Spaţii verzi urbane este de 10.000 lei/proiect. Activităţile finanţate în cadrul acestui program includ plantarea de gazon, flori, arbuşti şi arbori cu implicarea activă a copiilor din şcoli şi grădiniţe, astfel încât aceştia să înveţe să ocrotească natura. De asemenea, se pot solicita şi obţine fonduri pentru crearea şi/sau reabilitarea cu materiale naturale sau care nu agresează mediul înconjurător a diferitelor elemente din spaţii publice, cum ar fi: terenuri de joacă, bănci, mese, echipamente de sport, suporturi de biciclete. Aceste activităţi se pot completa cu acţiuni de curăţare a spaţiilor publice de recreere şi montarea/vopsirea coşurilor de gunoi, înfiinţarea colectoarelor selective de deşeuri etc. De asemenea, sunt eligibile pentru finanţare activităţi care vizează organizarea de concursuri, expoziţii şi workshopuri care au ca temă protecţia mediului. Astfel, MOL România încurajează educaţia ecologică nonformală (în afara curriculei şcolare) cu elemente creative, destinate comunităţilor locale.
Începând cu anul 2018 se pot solicita fonduri pentru programe organizate cu prilejul Săptămânii Europene a Mobilităţii (care are loc în luna septembrie). Printre activităţile eligibile se numără: organizarea unei zile de ciclism pentru a promova folosirea bicicletei ca mijloc de transport alternativ; promovarea folosirii transportului în comun; organizarea de plimbări sau picnicuri în zone verzi; alte activităţi care contribuie la îmbunătăţirea stării ecologice a oraşelor şi la crearea unui mediu de viaţă mai sănătoasă.
Componenta Arii naturale protejate este destinată organizaţiilor neguvernamentale din România cu expertiză în ceea ce priveşte tematica ariilor protejate şi care se află în parteneriat cu şcoli şi/sau instituţii publice şi/sau administratori de arii naturale protejate. În cadrul componentei Arii naturale protejate, începând cu anul 2019 se oferă şi un premiu pentru mediu unei persoane sau unei organizaţii neguvernamentale care a fost implicată cu succes în căutarea unor soluţii proactive pentru conservarea biodiversităţii sau a ariilor naturale protejate.
Suma maximă ce poate fi alocată unui proiect este de 20.000 de lei, iar valoarea premiului pentru mediu este de 10.000 de lei. Activităţile finanţate în cadrul acestei componente includ în primul rând programele de tip Junior Ranger, în care sunt implicaţi copii şi elevi. Concret, este vorba despre excursii, tabere, workshopuri etc. având ca scop implicarea tinerilor în conservarea biodiversităţii şi protejarea naturii în ariile protejate. În cadrul acestei componente sunt de asemenea finanţate activităţi care implică înfiinţarea de poteci tematice şi interpretative, centre de vizitare ale ariilor protejate în clădiri aparţinând comunităţilor adiacente acestora, precum şi amenajarea de expoziţii permanente. În cadrul programului se mai pot organiza diferite concursuri şi competiţii cu implicarea comunităţii locale. Cu ocazia Zilei Internaţionale a Biodiversităţii (22 mai), în cadrul acestei componente se poate obţine finanţare pentru activităţi care implică un număr cât mai mare de persoane.Rezultate
În 2018, în cadrul ediţiei a 13-a a programului Spaţii Verzi, au fost acordate finanţări în valoare totală de 645.725 de lei pentru 47 de proiecte, în care s-au implicat mai mult de 16.000 de persoane. În cadrul componentei Spaţii verzi urbane au fost înfiinţate sau reamenajate spaţii verzi cu o suprafaţă totală de 11.939 mp, unde au fost plantaţi 2.108 arbori şi arbuşti, precum şi 4.842 de răsaduri de flori. În cadrul componentei Arii naturale protejate s-au creat 7 poteci tematice, au fost organizate 15 tabere Junior Ranger şi au avut loc 183 de activităţi extraşcolare de educaţie ecologică. În cei 13 ani de existenţă a programului au fost finanţate în total 569 de proiecte din domeniul protecţiei mediului cu aproape 7 milioane de lei, proiecte în care s-au implicat mai mult de 219.000 de persoane, mai ales copii şi tineri.
Prin componenta Spaţii verzi urbane au fost plantaţi 78.825 de arbori şi arbuşti şi 82.181 de flori, înverzind astfel o suprafaţă de 485.849 mp de teren urban. În total, prin componenta Arii naturale protejate au avut loc 1.057 de activităţi extraşcolare de educaţie ecologică, au fost organizate 123 tabere Junior Ranger şi au fost înfiinţate şi amenajate 101 noi poteci tematice în ariile naturale protejate din România.
Cifră de afaceri netă în anul 2017
5,46 mld. leiProfit net în 2017
183,2 mil. leiNumăr de angajaţi
228Valoarea investiţiei (anual)
696.000 leiValoarea investiţiei (total)
7 mil. lei -
De ce nu pot companiile să protejeze datele utilizatorilor
Organizaţiile chestionate au gestionat în medie 9,70 PB de date în 2018, o creştere explozivă de 569 procente faţă de 1,45 PB de date gestionate în 2016 (PB – petabyte, unitate de măsură a capacităţii de stocare a datelor care este echivalentă cu un milion de miliarde de bytes).
A treia ediţie a studiului Global Data Protection Index, realizat de Dell EMC, indică un ritm exploziv de creştere a volumului de date (569%) şi o evoluţie impresionantă, de aproape 50% în ultimii doi ani, a numărului celor care au adoptat soluţii de protecţia datelor. Studiul, în cadrul căruia au fost intervievaţi 2.200 de decidenţi din organizaţii publice şi private cu peste 250 de angajaţi, provenind din 18 ţări şi activând în 11 domenii, oferă o perspectivă completă asupra situaţiei protecţiei datelor şi asupra maturităţii strategiilor de protecţie.
-
Studiu Google: Ameninţările online ce provoacă îngrijorarea românilor şi cum le pot face faţă
Cele mai mari îngrijorări ale oamenilor vizează compromiterea datele de acces şi personale (parole, informaţii financiare, etc) şi malware-ul. În opinia românilor, informaţiile financiare sunt cele mai sensibile. Potrivit unui studiu realizat în 2019 de YouGov pentru Google, 49% dintre români sunt interesaţi în primul rând de protecţia datelor datele financiare, precum acces la internet banking sau datele cardurilor. Pe locul secund, cu 19%, vin informaţiile personale (adresă, CNP, etc), iar pe al treilea loc momentele personale, precum fotografii, cu 9%. Studiul derulat de YouGov este unul reprezentativ şi s-a derulat online în perioada 27 decembrie 2018 – 7 ianuarie 2019, pe un eşantion de 1009 persoane adulte din România.
Cele mai frecvente moduri prin care datele de acces sunt compromise sunt phishingul sau compromiterea parolelor. Potrivit studiului YouGov, 37% dintre români declară că au fost ţinta unui atac de tip phishing, prin care cineva a încercat să acceseze datele personale, inclusiv parole şi date bancare, prin metode înşelătoare, pretinzând a fi o sursă legitimă. A doua cea mai frecventă ameninţare cu care s-au confruntat românii este malware-ul. 28% dintre participanţii la studiu au spus că li s-a infectat computerul cu un virus sau software, ceea ce a dus la manipularea, furtul sau ştergerea datelor cu caracter personal. Un sfert dintre români (24%) reclamă că cineva le-a accesat în mod neautorizat conturile din reţelele de socializare/sau de e-mail.
Una dintre soluţiile Google pentru protejarea împotriva acestor atacuri este autentificarea în doi paşi, care combină ceva ce ştii (parola) cu ceva ce deţii (un dispozitiv de securizare sau un cod). Chiar dacă cineva află parola, nu va avea informaţiile de la pasul doi, explică reprezentanţii Google.
Cel mai simplu mod în care un cont poate fi compromis este ca cineva să aibă acces la parola titularului, spun reprezentanţii companiei. Degeaba utilizatorul foloseşte o parolă puternică, dacă aceasta este utilizată pentru toate conturile. Dacă este furată, atacatorul va avea acces la toate aceste conturi, indiferent de cât de solidă este parola care le protejează. Soluţia Google: Managerul de parole pentru Chrome şi Android. Chrome va genera automat o parolă la prima autentificare pe un site. Parola va fi stocată securizat în contul Google şi va putea fi folosită pe toate versiunile Chrome, mobile sau desktop. Fiecare îşi poate vedea parolele la passwords.google.com.
Un sfert dintre români nu-şi verifică setările de securitate
Care sunt obiceiurile românilor pentru reducerea riscurilor online? Un sfert dintre ei (26%) spun că folosesc cel puţin odată pe lună un instrument de verificare a setărilor de securitate, precum Google Security Checkup. De cealaltă parte, un alt sfert spun că nu au făcut niciodată acest lucru sau fac aceste verificări doar odată la 6 luni (16%). În ceea ce priveşte actualizarea parolelor online, cei mai mulţi dintre români (25%) spun că fac acest lucru mai rar decât odată la 6 luni. Puţini nu au făcut lucrul acesta niciodată (9%), în timp ce 19% îşi actualizează parolele la 2-3 luni.
Soluţia Google pentru ca utilizatorul să evite infectarea cu malware în urma unor acţiuni precum simpla accesare a unui site nesecurizat sau în cazul în care nu a actualizat software-ul este tehnologia „Safe browsing system”, care avertizează utilizatorul de fiecare dată când vrea să intre pe un site suspect de escrocherii phishing, instalare de software nedorit sau malware. Cea mai recentă versiune a browserului Chrome afişează avertizare „Non secure” pentru site-urile care nu au protocolul HTTPS. Un protocol nesecurizat înseamnă că un hacker poate „trage cu ochiul” la datele pe care utilizatorul le transmite şi primeşte pe acel site, precum parole sau date de card.