Tag: protectia muncii

  • Opinie Cătălin Olteanu, FM România: Valenţele comunicării în protecţia muncii

    CĂTĂLIN OLTEANU este director general al FM România


    Pentru cei care nu ştiu, la ora asta sunt un fel de magaziner-şef la o firmă de logistică. O problemă importantă în munca din depozit este asigurarea securităţii, a protecţiei celor ce operează. Pentru că utilajele sunt grele, 5 km/h este o viteză deja mare, iar spaţiul strâmt creşte dificultatea de manevrare. Pantofii cu bombeu metalic şi uniforma de protecţie sunt mai mult decât necesare. La una din vizitele într-un depozit am rămas surprins să remarc operatorii în tenişi şi chiar şlapi de baie. După ce mi-am revenit din consternare, am chemat echipa managerială la şedinţă şi mi-am expus punctul de vedere cu privire la respectarea regulilor. Adică, guys, dacă tot am investit în echipament de protecţie, ei bine, mă aştept să văd că oamenii îl poartă. Ce greşeală de comunicare…

    Şi ca să fac o paranteză, probabil că unii dintre voi aţi auzit şi chiar i-aţi văzut pe Fraţii Marx (o familie de comedianţi, cu succes în vodevilul de la începutul secolului trecut). Tocmai mi-am amintit un episod în care îi explicau retardatului de Groucho cum e cu forma Pământului:

    – Băi, ştii cum sunt butonii mei?
    – Pătraţi – vine răspunsul.
    – Nu, măi, nu ăia din timpul săptămânii, ăia de duminică.
    – Aaa, păi ăia sunt rotunzi.
    – Aha, deci cum e Pământul?
    – Pătrat în timpul săptămânii şi rotund duminica!
    Cam aşa şi cu echipamentul de protecţie şi comunicarea către angajaţi: „Băieţi, e la liber, dar dacă vine Olteanu în vizită, să dea naiba să nu-l purtaţi“.

    Aşa că am fost nevoit să le ţin unora teoria centurii de siguranţă. Şi profit de ocazie să o spun din nou şi pentru cei ce mă citesc. Vă amintiţi cum s-a implementat în România portul centurii de siguranţă? A fost ceva de genul: „Dragilor, am intrat în Europa, legislaţia europeană spune că e obligatoriu să purtăm centura, o facem şi noi obligatorie, şi ca să ne asigurăm că aţi priceput mesajul, cine nu poartă, primeşte amendă“. Simplu, nu?

    S-a comunicat la tot poporul, deci nu poate spune nimeni că nu ştie, iar apoi Poliţia a trebuit să se asigure că se aplică noua regulă. Iar românii au refuzat să accepte schimbarea pentru că fiecare avea câte un număr de telefon la care să sune şi să-l îmblânzească pe „garcea“ care încerca să îl amendeze din cauza lipsei centurii. Pentru că „eu ştiu să conduc, dom’le, n-am eu timp de prostiile astea cu centura“.

    Cum s-a întâmplat la alţii? Ei bine, pentru început guvernele lor au investit în ceva reclame, în care o familie stă la semafor sau la intersecţie, vine un aiurit şi îi buşeşte. Consecinţele: dantura spartă în volan, mâini rupte în bord şi alte urmări similare, cu sânge peste tot. Mesajul, simplu, este că accidentul nu e musai din cauza ta şi dacă ai purta centura ai putea scăpa fără atât de multe răni şi probleme. În plus, costă al naibii de mult să repari danturi plesnite, membre rupte, unde mai pui că e posibil să nu mai fie niciodată la fel ca originalele.

    După o perioadă a apărut continuarea, în care s-a pus accent pe problema costului reparaţiilor celor ce sunt răniţi în accidente, cost ce trebuia suportat cumva de stat prin asigurările sociale. Iar statul a venit şi a spus ceva de genul: „Uite, ne costă al naibii de mult ca să îi reparăm pe cei ce nu respectă regulile, aşa că ne-am gândit să îi amendăm şi cu banii din amenzi să îi reparăm atunci când se strică. Pentru că nu e corect să umflăm taxele celor ce respectă regulile ca să îi putem repara pe ceilalţi“.

    Vă las acum pe voi să vă faceţi o idee dacă acest sistem de comunicare a avut efect.

    Tot ce pot să spun este că în ceea ce mă priveşte am priceput că românii nu se prea sensibilizează la astfel de mesaje. O să întrebaţi ce mă face să spun asta, şi vă pot povesti despre un nedorit accident care s-a întâmplat
    într-unul din depozite, când o colegă de-a noastră a fost lovită de un echipament. Ancheta a scos în evidenţă faptul că lucrătorul de pe stivuitor nu a văzut-o pe colega noastră când a dat cu spatele şi nici ea nu a văzut maşina şi nici nu a auzit semnalele acustice. Concluzia a fost să le facem vizibile, aşa că am pus girofar pe maşină şi le-am dat veste reflectorizante celor din zona periculoasă. Dacă în depozitul în care s-a produs accidentul nu a fost nicio problemă să implementăm portul vestelor, nu la fel a fost şi în alte părţi. Desi s-a comunicat că e pentru binele lor, ca să fie văzuţi, comentariul lor a fost în genul: „Ce naiba i-a apucat pe manageri de ne dau vestele astea, că numai gunoierii mai poartă aşa ceva?“. Ei nu zău, aşa o să spui şi dacă trece unul cu 2 tone de marfă peste tine?

    Ca baba căreia îi călcase unul găina cu maşina, iar şoferul încerca să-şi ceară scuze. La care baba zice: „Nu cred că e a mea, maică, eu nu am găini aşa plate!“.

  • Adevăratul preţ al unui iPhone: vezi condiţiile în care lucrează angajaţii Apple

    Filmul şi fotografiile făcute sub acoperire de reprezentanţii organizaţiei nonguvernamentale pentru protecţia muncii China Labour Watch(CLW) arată angajaţi epuizaţi care dorm pe podea, folosesc găleţi pentru a se spăla sau duşuri mizere improvizate într-un garaj. Fabrica unde au fost făcute fotografiile aparţine companiei Pegatron, unul dintre principalii furnizori ai Apple.

    De asemenea, un afiş din fabrică arată că aceştia nu au voie să poarte tatuaje sau să aibă părul vopsit, iar persoanele scunde sau aparţinând anumitor grupuri etnice nu pot fi angajate. Filmul publicat arată şi cum Apple recrutează  exlcusiv tineri, cu vârsta până în 35 de ani. Raportul confirmă şi zvonurile despre producţia unui Iphone mai ieftin, din plastic, pe care Apple îl va vinde în curând.

    După publicarea fotografiilor, reprezentanţi ai Apple au declarat că vor investiga condiţiile de muncă din interiorul fabricilor din China.

    Nu este singura controversă de acest gen din istoria companiei americane: Foxconn, cel mai mare furnizor chinez al Apple, a fost subiectul mai multor scandaluri în ultimii ani privind condiţiile dificile de muncă din fabrici. O serie de sinucideri care au avut loc în 2010 la fabricile Foxconn din China ca urmare a condiţiilor de lucru ale angajaţilor.




    Povestea lui Steve Jobs: geniu sau tiran?

    Trilioanele de dolari din 2025

     

  • Cum a făcut Orlando Szasz primul milion de euro: “Am avut noroc”

    VITEZA DE ROTAŢIE ANUNŢA PROSPERITATEA
    Acum aproape 17 ani, adică în martie 1996, am emis prima factură la Renania, o companie din domeniul importurilor şi distribuţiei de echipamente de protecţie, care de circa 10 ani încoace este lider de piaţă în România în acest domeniu. Descoperisem în vara anului 1995 împreună cu fratele meu potenţialul acestei industrii, pe vremea când amândoi încă eram studenţi şi după ce realizasem cât de interesantă era „viteza de rotaţie“ a produselor de protecţia muncii, care jucau de multe ori rolul de materiale consumabile.

    Atunci am decis că merită să facem un business serios din asta. Când am apărut noi pe piaţă, în ’96, cel mai influent jucător din acest domeniu era un joint-venture româno-francez, care crescuse ca din apă – şi care, la vremea respectivă, rula anual circa zece milioane de mărci germane. Noi am pornit afacerea sub auspicii modeste: aveam un competitor care domina piaţa şi un capital total de 16.000 de mărci, din care 10.000 erau împrumutaţi. În 2002 i-am ajuns din urmă şi ne-am continuat traiectoria ascendentă. Ei sunt astăzi aproape inexistenţi. Privind retrospectiv, te poţi întreba ce a generat succesul unora şi declinul celorlalţi? Mulţi văd în spatele expresiei „primul milion“ un sinonim pentru succes. Cum am ajuns noi la reuşită, pornind de la o postură de tip David versus Goliat? Am avut noroc. Norocul să avem chef de muncă, să fim la locul şi momentul potrivit, într-o conjunctură favorabilă, norocul să avem foamea de a căuta noi oportunităţi, chiar dacă asta înseamnă să mergi în Orientul Îndepărtat sau prin fabricile de la Oneşti sau Copşa Mică, norocul să nu ne relaxăm în momentul în care toate au început să meargă bine, inspiraţia de a fi foarte chibzuiţi şi nu în cele din urmă şansa de a fi ascultat cu multă atenţie, atunci când am fost bine sfătuiţi.

    REINVESTEŞTE ÎN FIRMĂ
    Prima lecţie de business serioasă a venit de la un domn german, în vârstă, care reuşise frumos în afaceri. Când i-am vizitat prima dată firma şi ne-a văzut – pe mine şi pe frate-meu – c-aveam priviri admirative, ne-a spus doar atât: „Vreţi să aveţi şi voi într-o bună zi tot ce vedeţi aici? Atunci, în primii cinci ani, să nu scoateţi niciun ban din firmă. Reinvestiţi tot ce produceţi“. Şi-aşa am şi făcut. Apoi, tot ce-a urmat, a fost un exerciţiu aplicat de proiecţie, de depistare de nişe şi de intuit oportunităţi.şi o neobosită alergătură pe toate drumurile Romaniei, ale Europei şi mai ales ale Asiei.

    CÂND SIMŢI CĂ AI REUŞIT?
    Primul milion nu e o un obiectiv în sine. E mai mult o consecinţă a unei construcţii temeinice, care trage după sine capitolele următoare ale unui business care se mişcă într-un ritm alert. Ştii că eşti acolo atunci când vezi că alaltăieri te-ai bucurat de cumpărarea primului fax, ieri pentru flota de maşini, iar azi eşti încântat să inaugurezi un nou depozit, o clădire de birouri şi-un showroom. Şi chiar şi aşa, ele sunt doar puncte pe o listă de achiziţii sau realizări bifate pe acest parcurs. Pentru că da, atunci când creşti un business, chiar dacă eşti atent la cifre, rar le dai importanţă în termeni absoluţi. De fiecare dată în spatele lor e povestea pasului următor, a preocupării pentru investiţia de acum sau din viitorul imediat. Dar indiciul ultim că ai reuşit e felul în care scepticii de-o viaţă, care-au privit cu reticenţă tot efortul tău, când vin la tine, reuşeşti să înţelegi mai mult din privirea lor, decât din vorbe, următoarele cuvinte – „M-ai convins. Ai dovedit“. Genul acesta de situaţii, aparent banale, cu rezonanţă zero pentru publicul larg, presă ori parteneri influenţi, sunt, în realitate, confirmarea aşezată, fără spectacol sau artificii, că undeva, şi la contabilitate, pe undeva, prin hârtii, se găseşte primul milion.


    Orlando Szasz este fondatorul Renania, companie specialzată în echipamente de protecţie a muncii.

  • Guvernul trimite 500.000 de patroni la cursuri de protectia muncii

    Peste 500.000 de mici patroni, care au cel mult 49 de
    angajati in firma, vor face cursuri de protectia muncii, potrivit
    unei hotarari de guvern publicate in Monitorul Oficial. Firmele vor
    avea de facut cursuri de cel putin 40 de ore,
    daca nu au deja un departament intern care se ocupa de
    protectia si securitatea muncii sau care nu apeleaza la o persoana
    autorizata, din afara companiei.

    In cazul firmelor cu cel mult 9 salariati,
    noua lege ii permite angajatorului sa se ocupe singur de protectia
    si securitatea muncii, daca face aceste cursuri de specialitate de
    cel putin 40 de ore.

    Detalii pe www.gandul.info.