BusinessMagazin

Tag: Prostiile lui Nasrallah

  • Prostiile lui Nasrallah

    Profilurile lui Nasrallah il descriu intotdeauna drept cel mai „sclipitor” sau cel mai bun „strateg” al lumii arabe. Dati-mi voie sa ma indoiesc. Dupa ce se va fi risipit fumul, Nasrallah va ramane drept cel mai nesabuit lider arab de cand Gamal Abdel Nasser al Egiptului si-a calculat gresit pasii in Razboiul de Sase Zile.

    Da, da, stiu. Sunt un occidental prea rational. Nu inteleg gandirea orientala si victoria emotionala pe care Nasrallah o va smulge din toata aceasta tragedie. Aici nu e vorba daca pierzi sau daca castigi; important e daca ucizi evrei. Bine, asa o fi – dar in cele din urma razboaiele se poarta pentru scopuri politice. Va exista si o dare de seama, asa ca sa facem putina matematica.

    In primul rand, liderul Hezbollah, Hassan Nasrallah, a impins inapoi toata firava miscare democratica araba. Acea miscare care, apropo, fusese folosita chiar de partidele islamiste – ca Hezbollah si Hamas – pentru a ajunge la putere in mod pasnic. Pentru prima data, Hezbollah a avut doua posturi de ministru in cabinetul libanez. Hamas, printr-un scrutin sustinut de SUA, a preluat conducerea Autoritatii Palestiniene. Si in cele doua cazuri, ca si in cel al Irakului, acestor partide islamiste li s-a permis sa ramana in guvern si sa-si pastreze propriile militii in afara lui.

    Ceea ce atat Hamas, cat si Nasrallah au facut – tarandu-si popoarele in razboaie inutile cu Israelul – a fost ca au demonstrat ca islamistii nu devin mai responsabili cand au puterea politica. Dimpotriva – nu numai ca nu astupa gaurile, dar pornesc razboaie cand doresc, razboaie care vor duce la gauri si mai mari. Inseamna asta ca Hamas si Hezbollah n-or sa mai primeasca niciodata vreun vot? Bineinteles ca nu. Adeptii lor ii vor urma intotdeauna. Ce inseamna insa asta e ca daca Fratia Musulmana din Egipt sau islamistii din Iordania sau din Golf aveau vreo speranta sa ia puterea prin mijloace electorale, acum pot sa isi ia gandul. Nu vad ca guvernele lor sa mai permita vreodata scrutinuri care ar putea aduce partide islamiste la putere si nu vad nici Statele Unite promovand alte scrutinuri in zona, deocamdata. Experimentul democratic arab e suspendat – pentru ca daca nu poti avea incredere in partidele islamiste ca vor guverna, nu poti avea incredere nici sa faci alegeri. Toti dictatorii arabi spun „multumim, Nasrallah”.

    Sa vedem ce e pe frontul pacii. Israelul se retrage din Liban si din Gaza – si care e raspunsul Hamas si al Hezbollah? Se apuca de construit scoli, drumuri si de facut locuri de munca in teritoriile recuperate? Nu. Respecta granita cu Israelul, cerandu-i in acelasi timp sa-si continue retragerea din Cisiordania? Nu. Raspunsul lor e ca bombardeaza Israelul din Gaza si rapesc soldati israelieni din Liban. Hamas si Nasrallah au inlocuit formula „teritorii contra pace” cu „teritorii contra razboi”, a spus fostul emisar in Orientul Mijlociu, Dennis Ross.

    Facand asta, Hamas si Hezbollah s-au asigurat ca nici un guvern israelian nu se va retrage unilateral din Cisiordania, riscand lansari de rachete asupra Tel Avivului. Nasrallah si Hamas au adus „incursiunea teritoriala strategica” inapoi in mentalitatea Israelului. Toti colonistii evrei din Cisiordania spun „multumim, Nasrallah”.

    Dar sa zicem ca lui Nasrallah nu-i pasa de democratie sau de un stat palestinian. Dar trebuie sa-i pese de statutul sau. Aventurile lui au adus poporului sau devastare – ce i se intampla Libanului este o teribila tragedie – cu relativ putine distrugeri pentru Israel. A declansat un razboi care i-a ruinat poporul in numele Iranului – si cel mai bun rezultat la care se poate astepta e un armistitiu care sa ceara Hezbollah-ului sa se indeparteze de granita cu Israelul.

    Mai mult, Iranul i-a dat lui Nasrallah rachete ca sa descurajeze orice atac occidental sau israelian asupra programului nuclear iranian. Jucand in mod neserios cartea rachetelor acum, Hezbollah si Iranul au expus si slabit cartea intimidarii jucata de iranieni. Curata prostie. Poate America sa capitalizeze prostia lui Nasrallah? Dupa mine, marea miscare de sah strategic ar fi sa incerci sa desparti Siria de Iran si sa aduci Damascul inapoi la adapostul arabilor sunniti. Asta este miza jocului. Care ar fi pretul Siriei? Nu stiu, dar stiu sigur ca ar merita sa aflam. La urma-urmei, Siria adaposteste in Damasc conducerea Hamas. E podul dintre Hezbollah si Iran, fara de care Hezbollah-ul n-ar putea supravietui. Si e refugiul insurgentilor Baath-isti din Irak.

    Da, avem multe de vorbit cu Siria. Si la fel au si sauditii, si egiptenii, si iordanienii – care sunt ingrijorati ca Siria pregateste drumul pentru o confiscare iraniano-siita a agendei politice arabe.

    Eu sigur as fi interesat sa stiu cum ar raspunde Damascul unei uverturi americano-saudite – ca aceea care a facut Libia sa renunte la focoasele sale nucleare – si sa iasa din zona intunecoasa. Ipoteza e putin probabila, fiti siguri, dar daca administratia Bush ar avea desteptaciunea s-o duca la capat – iarasi, e putin probabil – ar fi mama tuturor infrangerilor pentru Iran si Nasrallah.

    Thomas Friedman este comentator la The New York Times si detinator a trei premii Pulitzer; urmatorul sau articol va aparea in numarul din 9 august al BUSINESS Magazin.