Tag: proprietar

  • Cum a ajuns un fermier, din greşeală, proprietarul unui castel construit în urmă cu 800 de ani

    După ce a achiziţionat-o, a realizat că, din greşeală, pe actul proprietăţii fusese inclus şi un cunoscut castel construit în urmă cu 800 de ani, în secolul XIII – Carreng Cennen – situat pe un deal din Carmarthenshire, Wales. Compania care le vânduse terenul şi-a dat seama imediat de eroare şi a încercat să cumpere castelul înapoi, argumentând că noul proprietar nu va putea să-l îngrijească, însă acesta a refuzat.

    Parţial distrus în timpul războiului rozelor din 1461, Carreg Cennen a fost numit „cea mai romantică ruină” de către publicaţia Countryfile şi este, totodată, o cunoscută destinaţie pentru nunţi, devenind din ce în ce mai populară, de la an la an.

    Bernard Llywellyn, ginerele familiei Morris, a deschis aici, împreună cu soţia sa, o cafenea, un magazin de suveniruri şi o clădire adiacentă pentru evenimente. Pe lângă nunţi, aici mai sunt organizate excursii şcolare, iar elevii vizitează, de asemenea, şi ferma.

    Llywellyn spune că a fost asaltat cu nenumărate oferte atât pentru castel cât şi pentru fermă, însă insistă să păstreze proprietatea, asemeni socrului său. „Acesta este căminul familiei noastre, nu vrem să îl vindem. Este locul în care a crescut soţia mea, aici au crescut copiii noştri, iar nepoţii îl adoră”, spune el, citat de Daily Mail.

  • Proprietarul unui restaurant, care a angajat un om al străzii, recunoaşte că a fost „naiv şi prost” când a făcut acest lucru

    În mai, Gary Usher, în vârstă de 37 de ani, i-a oferit lui Derek, un om al străzii, un loc de muncă în restaurantul său din Manchester, un bistro numit Kala. Într-o seară, când pleca de la serviciu, bărbatul l-a abordat şi i-a cerut nişte bani. Usher i-a spus că nu are cash, iar în preajmă nu era niciun ATM, aşa că Derek l-a întrebat: „Ai cumva un loc de muncă?” Uimit de întrebare, Usher i-a spus că, întâmplător, chiar avea o poziţie liberă.

    Acum recunoaşte că a fost „naiv şi prost” când l-a angajat pe acesta, scrie Daily Mail. Dar nu pentru că bărbatul ar fi făcut ceva greşit.
    Usher a declarat pentru Radio 5 live că bărbatul a rămas timp de câteva săptămâni, apoi a plecat să îşi resolve anumite probleme. „Pentru moment trebuie să se focuseze pe el însuşi. Când va reuşi să îşi rezolve problemele, e binevenit să se întoarcă în oricare dintre restaurantele noastre, din orice oraş doreşte.”

    Derek nu este prima persoană căruia Usher îi oferă un loc de muncă. Dar este primul care chiar a venit să lucreze. Usher, care a lucrat cu organizaţia caritabilă Barnabus din Manchester, a spus că a plătit o cameră de hotel pentru Dereck timp de o săptămână, înainte de a acţiona ca garant pentru ca acesta să poată închiria o locuinţă.

    El a adăugat: „Am fost naiv şi prost să îl angajez. Ar fi trebuit să pun situaţia în perspectivă şi să obţin mai mult ajutor profesionist în acest sens”, referindu-se la faptul că Derek nu avea nici măcar acte. „Cum te descurci cu provocările logistice de a avea un angajat nou care poate să nu aibă acces la o bancă, la un duş sau la o maşină de spălat?”
     

  • Proprietarul unui restaurant, care a angajat un om al străzii, recunoaşte că a fost „naiv şi prost” când a făcut acest lucru

    În mai, Gary Usher, în vârstă de 37 de ani, i-a oferit lui Derek, un om al străzii, un loc de muncă în restaurantul său din Manchester, un bistro numit Kala. Într-o seară, când pleca de la serviciu, bărbatul l-a abordat şi i-a cerut nişte bani. Usher i-a spus că nu are cash, iar în preajmă nu era niciun ATM, aşa că Derek l-a întrebat: „Ai cumva un loc de muncă?” Uimit de întrebare, Usher i-a spus că, întâmplător, chiar avea o poziţie liberă.

    Acum recunoaşte că a fost „naiv şi prost” când l-a angajat pe acesta, scrie Daily Mail. Dar nu pentru că bărbatul ar fi făcut ceva greşit.
    Usher a declarat pentru Radio 5 live că bărbatul a rămas timp de câteva săptămâni, apoi a plecat să îşi resolve anumite probleme. „Pentru moment trebuie să se focuseze pe el însuşi. Când va reuşi să îşi rezolve problemele, e binevenit să se întoarcă în oricare dintre restaurantele noastre, din orice oraş doreşte.”

    Derek nu este prima persoană căruia Usher îi oferă un loc de muncă. Dar este primul care chiar a venit să lucreze. Usher, care a lucrat cu organizaţia caritabilă Barnabus din Manchester, a spus că a plătit o cameră de hotel pentru Dereck timp de o săptămână, înainte de a acţiona ca garant pentru ca acesta să poată închiria o locuinţă.

    El a adăugat: „Am fost naiv şi prost să îl angajez. Ar fi trebuit să pun situaţia în perspectivă şi să obţin mai mult ajutor profesionist în acest sens”, referindu-se la faptul că Derek nu avea nici măcar acte. „Cum te descurci cu provocările logistice de a avea un angajat nou care poate să nu aibă acces la o bancă, la un duş sau la o maşină de spălat?”
     

  • Povestea tristă a unui tânăr care a mers 32 de kilometri pe jos că să nu întârzie la locul de muncă în prima zi. Reacţia şefului a fost una la care nimeni nu se aştepta

    Proprietarul unui business din Statele Unite i-a oferit unui angajat, drept cadou, o maşină nouă. Gestul a venit ca urmare a faptului că angajatul în cauză străbătuse 32 de kilometri pe jos ca să nu întârzie la prima zi de muncă.

    Maşina lui Walter Carr s-a stricat la scurt timp după ce acesta plecase de acasă, din suburbiile oraşului american Birmingham. El şi-a continuat drumul pe jos, în speranţa că va ajunge la birou în timp util.

    La un moment dat, un poliţist l-a oprit şi i-a cerut să se identifice; mişcat de povestea tânărului, ofiţerul i-a cumpărat mâncare şi l-a dus cu maşina pe scurta distanţă rămasă.

    Câteva zile mai târziu, CEO-ul companiei a venit să facă cunoştinţă cu noul său angajat. Impresionat de poveste, el i-a oferit tânărului un Ford Escape din 2014. “Am fost cu adevărat atins de cele întâmplate”, a declarat celor de la BBC Luke Marklin, proprietarul companiei. “Are toate calităţile unui angajat desăvârşit.”

    O companie online, demarată de cei care au aflat povestea lui Walter Carr, a dus la strângerea a peste 50.000 de dolari.

  • Cum vrea un spaniol să atragă noi locuitori în oraşul în care trăieşte

    Fost arhitect şi deţinător de galerie de artă, Miguel Tugores a venit cu ideea de a atrage atenţia asupra localităţii prin artă şi muzică, scrie BBC. A obţinut de la primărie dreptul de a renova şi folosi palatul ducal din localitate, lăsat în paragină de multă vreme, organizând expoziţii în el, şi, de asemenea, a creat un festival de muzică, care anul acesta culminează cu o producţie a operei lui Giuseppe Verdi, „Aida”. Tugores consideră că astfel poate pune oraşul pe harta împătimiţilor de operă, care nu se dau în lături să călătorească spre diverse destinaţii din lume unde se montează spectacole care îi interesează.

  • Bulgarii vor să dea peste cap piaţa de asigurări auto din România. Proprietarul Euroins: preţurile la poliţe vor scădea semnificativ

    “Folosind această abordare, pot fi acordate reduceri semnificative, iar asigurarea Casco devine mai accesibilă”, potrivit informaţiilor transmise de Euroins.
     
    Atunci când se achiziţionează poliţa de asigurare, asiguraţii decid ce sumă sunt dispuşi să plătească în mod direct în cazul daunelor (franşiza), înainte ca asigurătorul să acopere costul acestora.
     
  • Povestea economistului român care a cumpărat o BISERICĂ veche de 800 de ani iar în ce a transformat-o a uimit pe toată lumea

    A cumpărat o bserică veche, ruinată, de pe insula Murano, şi a transformat-o într-un adevărat colţ de rai. Ion Cafadaru, originar din Dărmăneşti, Dâmboviţa, este acum proprietarul unei biserici de patrimoniu UNESCO şi a învăţat meşteşugul producerii sticlei de Murano, scrie Gazeta Dâmboviţei.

    Ecomonist de profesie, a ales drumul Italiei atunci când s-a căsătorit cu o italiancă. Pe tânărul român îl aştepta în Italia un destin pe care mulţi l-ar numit spectaculos, clădit pe ruinele unei biserici vechi de 800 de ani.

    Santa Chiara, o biserică celebră în anii de glorie a sticlei de Murano, era acum în ruină. Cu banii obţinuţi din vânzarea afacerii pe care o avea în România, Ion a cumpărat ruinele bisericii Santa Chiara Murano. ”Noi nu am cumpărat o locaţie, am cumpărat o semnificaţie”, a declarat românul.
     
     
    Cinci ani a muncit cu fratele, cel mai bun prieten şi socrul pentru a reconstrui lăcaşul. Fiind o clădire de patrimoniu UNESCO, reconstrucţia s-a făcut manual, din materiale de epocă. Constructorii italeni au fugit de proiect, considerându-l imposibil de realizat.
     
    „Eu cred că biserica e specială. În toţi aceşti ani, toate greutăţile am reuşit să le trecem fără nici măcar o răceală. Nu am avut nici un accident de muncă. Totul a decurs ca o tabără de vară.”  spune Cafadaru.
     
     
    Santa Chiara Murano este, astăzi, o bijuterie care găzduieşte o colecţie impresionantă de obiecte din sticlă Murano, realizate de român. Acesta a făcut ucenicie pe lângă ultimii meşteri sticlari ai insulei şi a învăţat tainele unui meşteşug vechi. A aşezat un cuptor de sticlă chiar în biserică unde realizează demonstraţii pentru turiştii care trec pragul bisericii. Cuptorul de sticlă face parte tot din sufletul bisericii care a găzduit în urmă cu 200 de ani cea mai mare fabrică de sticlă din insula Murano.
     
    Românul a ajuns un reper pentru insula italiană. Televiziuni internaţionale au realizat documentare despre insulă şi meşteşugul sticlăriei, care l-au avut în prim plan pe dâmboviţeanul care a ajuns un ambasador al sticlei de Murano în lume.
  • Criza vine din Rusia: Fenomenul care ar putea paraliza întreaga Europă

    În Nikolaievka, la est de o cotitură a fluviului Volga, spun autorităţile, cloruri corozive au intrat, în aprilie, în reţeaua de conducte de petrol de 65.000 de kilometri a Rusiei, provocând prima închidere din istorie a principalei artere de export către Europa. Preşedintele Vladimir Putin s-a grăbit să dea vina pe operatorul naţional Transneft, spunând pe 30 aprilie că această criză provoacă pagube „uriaşe. Opt zile mai târziu, anchetatorii au acuzat o grupare de contrabandişti care lucrau în înţelegere cu o companie locală ce avea acces la sistemul Transneft prin linii de alimentare din Nikolaievka, unde are o rafinărie, scrie Bloomberg.

    Valia Martinenko, în vârstă de 72 de ani, poate vedea clar din curtea casei albastre în care trăieşte de-o viaţă depozitul unde se presupune că a avut loc contaminarea. Ea povesteşte că acel du-te-vino continuu de camioane-cisternă care o trezea la orice moment din zi şi din noapte s-a oprit în mod misterios prin aprilie.„Nu le duc lipsa, spune ea în timp ce urmăreşte cu privirea găinile care ciuguleau liniştite de-a lungul drumului. „Nu făceau decât să ridice praful. Iar depozitul ăla nu a angajat niciodată oameni de-ai locului.”
    Comisia de Investigaţii a Rusiei acuză grupul de furtul unei cantităţi de petrol în valoare de cel puţin 1 milion de ruble (15.400 dolari) pregătite pentru a fi livrată prin conducte. Hoţii şi-au acoperit urmele înlocuind petrolul cu un volum similar de amestec lichid format din ţiţei brut şi cloruri organice.

    Schema a durat aproximativ 10 zile şi a dus la contaminarea a 5 milioane de tone de petrol exportat prin oleoductul Drujba în Belarus şi de acolo mai departe, afectând activitatea rafinăriilor din Europa de Est şi Germania. O parte semnificativă din exporturi a luat calea Balticii, fiind transportată cu tancuri petroliere. Uriaşele vapoare au stat ancorate mult timp prin porturi cu ţiţeiul poluat până când s-a găsit o rezolvare crizei. Clorurile organice pot coroda echipamentele rafinăriilor dacă sunt încălzite.

    Nodul din Nikolaievka avea capacitatea de a pompa până la 40.000 de tone de petrol pe lună, sau aproximativ 1.300 de tone pe zi. Asta înseamnă că fiecare tonă de ţiţei fals s-ar putea să fi ajuns să contamineze aproape 400 de tone de petrol aflat deja în reţea.
    „Aceasta este o poveste despre lăcomie şi fraudă la scară mică ce se ciocnesc de incompetenţă şi de lipsa controlului asupra a ceea ce se întâmplă în conductă, explică strategul specializat în petrol al Bloomberg Julian Lee. Cel puţin patru dintre cei şase suspecţi luaţi în colimator de Comisia de Investigaţii au fost arestaţi. Printre ei este şi o femeie, proprietarul cu numele al companiei care controlează depozitul din Nikolaievka. Unnele surse spun că adevăraţii proprietari s-ar putea să fie străini.

    Fostul proprietar al instalaţiei, Roman Truşev, cetăţean cu dublă cetăţenie, ruso-malteză, a declarat că a vândut depozitul anul trecut, potrivit ziarului rusesc Kommersant. Truşev, care este căutat pentru a fi interogat în Rusia, a spus publicaţiei că era în Germania când scandalul a izbucnit şi arestările au început şi că şi-a anulat planurile de a se întoarce la Moscova. Zvonurile spun că s-ar ascunde în Germania.
    Şeful de la Transneft, Nikolay Tokarev, care a fost, ca şi Putin, agent al serviciilor secrete sovietice KGB la Dresda în timpul Războiului Rece, a declarat la întâlnirea cu preşedintele că operatorul de conducte pentru petrol are aproximativ 150 de puncte de colectare în toată ţara similare cu cel din Nikolaievka. Cele mai multe dintre ele, a spus el, sunt operate de mari companii petroliere. Tokarev este prieten cu Putin. O mare parte din petrolul exportat de Rusia este extras de compania de stat Rosneft, condusă de un alt aliat al lui Putin, Igor Secin.
    Diluarea petrolului contaminat ar costa Transneft, companie de stat, mai mult de 370 milioane de dolari, potrivit analistului Citigroup Inc. Ronald Smith. Petrolul alterat trebuie amestecat cu ţiţei curat pentru a se evita avarierea instalaţiilor din rafinării.

    „Transneft a fost prins cu garda jos pentru că, ei bine, acest lucru nu s-a mai întâmplat niciodată, crede Vitali Iermakov, expert în petrol la Institutul Oxford pentru Studii Energetice de la Moscova. Viceprim-ministrul Dmitri Kozak a declarat că Transneft va plăti factura pentru orice daune fizice suferite de partenerii săi din Belarus, Polonia şi din alte state ca urmare a fluxurilor contaminate. Nota de plată  finală va fi probabil sub 100 milioane de dolari, potrivit ministrului energiei, Aleksander Novak.

    Truşev, fostul proprietar, a declarat pentru Kommersant că depozitul din Nikolaievka nu are o capacitate atât de mare încât să poată contamina atât de mult petrol. Transneft testează fluxul de contaminanţi la fiecare 10 zile, aşa că dacă Nikolaievka a fost singura sursă de diclorură, atunci concentraţia trebuie să fi fost extraordinar de ridicată, apreiază Rustam Tankaev, şeful consultanţei Infotek-Terminal de la Moscova.

    „Companiile de petrol mari nu se ating de soluţie pentru că este vorba de tehnologie din epoca de piatră, iar micii producători care o folosesc nu au capacitatea de a face rău, a spus Tankaev. „Aşa că, dacă nu a fost un accident, probabil că a fost un act intenţionat. Şi autorităţile de la Kremlin dau de înţeles că şi ele cred la fel.

    Înapoi în sat, Elena şi Valeri, un cuplu, ambii trecuţi de 50 de ani, spun oricui îi întreabă că ştiau că ceva nu este în regulă când instalaţia şi-a schimbat proprietarii, iar noii patroni au încetat să interacţioneze cu localnicii. Ei povestesc că vechiul management era generos, construind o biserică şi oferind cadouri şcolii în timpul sărbătorilor.„Însă de la noul management noi nu am obţinut nimic, a spus bărbatul. În plus, intervine Martinenko, care trăieşte din copilărie în acel sat, toţi acei oameni ai petrolului sunt inofensivi în comparaţie cu pericolul real – instalaţia de reciclare a bateriilor de la marginea oraşului. „Nu poţi respira când vântul se schimbă în direcţia greşită, a spus ea. „Am încercat totul pentru a o închide, dar nimic nu merge. De ce nu este acesta un scandal internaţional?”

    Între timp, Ungaria a raportat că a început să primescă petrol curat prin oleoductul Drujba. La fel şi mai multe rafinării din Germania. Rusia este cel mai mare furnizor de petrol al Germaniei, iar principala rută de transport pentru acest combustibil către cea mai mare economie europeană este conducta Drujba, construită în anii 1960, aminteşte Deutsche Welle.

    Nu există date exacte, dar se estimează că această criză a adus producţia de petrol a Rusiei la minimul ultimelor 11 luni şi a forţat unele ţări să-şi folosească rezervele strategice. Unele rafinării şi-au redus la minimum activitatea. În Germania de Est, criza a provocat o penurie de păcură, iar preţurile combustibilului au urcat rapid. Cu toate acestea, cazul Drujba nu a avut parte de prea multă acoperire în presa naţională germană, sau internaţională, în ciuda faptului că a afectat o bună parte din ţări est-europene, printre care Polonia, Ungaria, Slovacia, Republica Cehă, Belarus şi Ucraina. În Germania, este posibil ca mass-media să fi fost înşelată de politica oficială de informare. Timp de câteva săptămâni, oficialii ruşi, precum şi companiile petroliere europene s-au grăbit să minimalizeze impactul sau chiar să ascundă consecinţele a ceea ce a fost probabil cel mai mare dezastru din istoria industriei petroliere din Rusia.

    De exemplu, pe pagina de start a rafinăriei PCK din Schwedt, Germania – care este alimentată prin conducta Drujba încă din perioada fostei Germanii de Est – nu se menţionează oprirea livrărilor de petrol. „Problema petrolului brut este coordonată de partenerii noştri, a declarat pentru DW purtătorul de cuvânt al PCK, Vica Fajnor. Iar aceşti parteneri sunt compania rusească deţinută de stat Rosneft şi grupul anglo-olandez Shell, care are interese mari în Rusia. Interese mari acolo are şi compania petrolieră franceză Total, care operează o rafinărie în oraşul Leuna din estul Germaniei – este vorba de una dintre cele mai mari rafinării din Europa. Şi această rafinărie a avut de suferit de pe urma importului de petrol contaminat. În luna mai, exporturile de petrol către Polonia şi Germania au fost efectiv zero, în timp ce exporturile către Cehia, Slovacia şi Ungaria au scăzut cu 60%.

    Unii comentatori cred că arestările făcute de autorităţile ruse sunt doar peşti mărunţi prăjiţi pentru miros, pentru a crea impresia de ospăţ. Sunt zvonuri care spun că poluarea ţiţeiului exportat prin Drujba este un act de sabotaj, executat într-o perioadă în care concurenţa cu SUA creşte, iar Rusia intenţiona ca în mai să-şi majoreze exporturile lunare până la maxime pe cinci ani, înainte de expirarea unei înţelegeri privind reduceri de producţie convenite cu OPEC. Conducta are o capacitate de 1 milion de barili pe zi sau 1% din cererea globală totală de ţiţei, ceea ce are un impact asupra preţurilor la nivel mondial. Preţurile petrolului Brent au sărit la maximul pe 6 luni, de 75 de dolari pe baril, din cauza contaminării.  Rusia este al doilea exportator de petrol ca mărime din lume, după Arabia Saudită. Moscova se pare că a pierdut o jumătate de miliard de dolari pe zi în profiturile din petrol.

  • Câţi BANI câştigă in fiecare lună Teodor Meleşcanu ministrul de Externe al României

    Teodor Meleşcanu este, conform declaraţiei de avere pe anul 2017, proprietarul unui apartament de 127 de metri în capitală. Soţii Meleşcanu au un autoturism marca Audi, cumpărat în 2006, dar şi cinci ceasuri în valoare totală de 11.500 de euro.
     
    Salariul de ministru, încasat de Meleşcanu de la MAE, a însumat în anul 2017 peste 223.000 de lei. Ministrul de Externe a mai primit 49.132 de lei de la SNSPA şi 7.769 de lei de la Hyperion, ambele pentru funcţia de profesor. Theodor Meleşcanu primeşte şi pensie de la Ministerul Afacerilor Externe, care în 2017 a avut valoarea de 87.600 de lei.
     
    În total, Meleşcanu a încasat în 2017, potrivit declaraţiei sale de avere, peste 366.000 de lei, sau aproximativ 30.500 de lei pe lună.
     
    Este de remarcat creşterea substanţială a pensiei primite de la MAE: dacă în 2011 valoarea anuală era de 22.800 lei, în 2017 pensia primită de Meleşcanu a ajuns la 87.600 de lei.
     
    Declaraţia de avere este disponibilă aici.
  • Câţi BANI câştigă in fiecare lună Teodor Meleşcanu ministrul de Externe al României

    Teodor Meleşcanu este, conform declaraţiei de avere pe anul 2017, proprietarul unui apartament de 127 de metri în capitală. Soţii Meleşcanu au un autoturism marca Audi, cumpărat în 2006, dar şi cinci ceasuri în valoare totală de 11.500 de euro.
     
    Salariul de ministru, încasat de Meleşcanu de la MAE, a însumat în anul 2017 peste 223.000 de lei. Ministrul de Externe a mai primit 49.132 de lei de la SNSPA şi 7.769 de lei de la Hyperion, ambele pentru funcţia de profesor. Theodor Meleşcanu primeşte şi pensie de la Ministerul Afacerilor Externe, care în 2017 a avut valoarea de 87.600 de lei.
     
    În total, Meleşcanu a încasat în 2017, potrivit declaraţiei sale de avere, peste 366.000 de lei, sau aproximativ 30.500 de lei pe lună.
     
    Este de remarcat creşterea substanţială a pensiei primite de la MAE: dacă în 2011 valoarea anuală era de 22.800 lei, în 2017 pensia primită de Meleşcanu a ajuns la 87.600 de lei.
     
    Declaraţia de avere este disponibilă aici.