BusinessMagazin

Tag: proiecte

  • Holuri studenţeşti pentru adulţi sau sindromul Peter Pan în real estate

    „Vestea proastă este că nu poţi să ai 19 ani le nesfârşit. Vestea bună este că poţi să trăieşti la nesfârşit în acelaşi tip de locuinţă ca atunci când aveai 19 ani”, descriu jurnaliştii de la Financial Times termenul de „coliving” într-un articol publicat recent. Într-adevăr, sindromul Peter Pan, care se referă la adulţii care se comportă ca adolescenţii sau copiii, pare să se suprapună perfect pe conceptul de coliving, în care adulţii par să trăiască o adolescenţă perpetuă, ca la căminele studenţeşti. 

    În timp ce conceptul de shared economy şi al locuinţelor private închiriate pe durate scurte turiştilor prin Airbnb nu mai este de mult o noutate, conceptul de coliving îşi face loc în viaţa adulţilor moderni (în special a celor mai tineri dintre ei).

    Mişcarea se referă la extinderea modelului de chirie folosit în general de studenţi, care stau de obicei mai mulţi într-un apartament, la un nou tip de dezvoltare imobiliară. Start-up-urile active pe această nişă dezvoltă proprietăţi pe care le transformă în spaţii de coabitare, care ţintesc, în general, persoanele cu vârste cuprinse între 18 şi 30 de ani. Aceste spaţii includ atât zone individuale, private, destinate fiecărui chiriaş (în general garsoniere, cu suprafeţe variate), cât şi zone comune tuturor chiriaşilor: bucătăria, sufrageria, zonele de dining – toate folosite de persoanele care stau într-un astfel de spaţiu.

    Din ce în ce mai mulţi locuitori ai marilor oraşe îmbrăţişează conceptele spaţiilor de acest tip. Jurnaliştii din presa internaţională vorbesc chiar de mai multe niveluri ale acestei nişe din real estate: spre exemplu, spaţiile de coliving 1.0 îi au drept clienţi ţintă pe absolvenţii de universităţi care se mută în spaţii individuale de dimensiuni reduse, dar care le oferă accesul la spaţii comune vaste. Acest tip de proiecte funcţionează bine şi pentru angajaţii în regim remote care caută soluţii de cazare pe termen scurt.

    Acum piaţa aduce o nouă propunere de coliving, 2.0, care ţinteşte persoanele cu vârste mai mari, care îşi doresc atât apartenenţa la o comunitate, cât şi mai mult spaţiu. Îşi preţuiesc intimitatea, le pasă de ceea ce împărtăşesc şi de cine sunt înconjuraţi. Jurnaliştii din presa internaţională scriu că acest trend ar putea aduce următoarea revoluţie în imobiliare.

    Conceptul este baza unor iniţiative precum cel al start-up-ului britanic The Collective, care este descris drept furnizorul unei noi modalităţi de a trăi în oraşe. The Collective deţine în prezent trei astfel de proiecte – două în Londra (Canary Wharf, Old Oak) şi unul în Long Island, New York (Paper Factory).

    Collective Old Oak, din Londra, este cel mai mare spaţiu de coliving din lume. Preţul pentru o garsonieră de 12 metri pătraţi aici porneşte de la 1.300 de dolari pe lună. Spre comparaţie, dimensiunea medie a unei garsoniere în Anglia este de 31,94 de metri pătraţi. Proiectul include însă o sală de sport, un bar, un restaurant, o sală de cinema, terasă pe acoperiş, spa şi un lounge comun. Un tânăr de 29 de ani care locuieşte acolo mărturiseşte jurnaliştilor de la refinery29.com: „Pe hârtie pare destul de scump, dar valoarea constă în toate facilităţile suplimentare pe care le găseşti aici”. Principalul dezavantaj este lipsa spaţiului. 

    Un alt avantaj al proprietăţilor de acest tip este lipsa bătăilor de cap legate de facturi şi de furnizorii de servicii: facturile sunt incluse în preţul chiriei, iar chiriaşii nu mai trebuie să aştepte săptămâni întregi până la instalarea Wi-Fi-ului, de pildă. Totodată, mobila este oferită de proprietarul proiectului, iar curăţenia de două ori pe săptămână şi chiar şi schimbarea aşternuturilor fac parte din ofertă. În Londra există însă şi proiecte de coliving care includ spaţii mai generoase de locuit: spre exemplu Tipi, unde chiriaşii pot sta într-un apartament nemobilat de 50 de metri pătraţi în schimbul unei chirii de 1.895 de dolari lunar. La fel ca alte proiecte similare, Tipi oferă programe de evenimente comune precum cinele sau serile de concursuri cu întrebări. 

    Antil Kehra, fondatorul şi CEO-ul Node, este un pionier al conceptului de coliving 2.0. Potrivit unui interviu acordat de acesta publicaţiei internaţionale Forbes, Node este o companie globală de spaţii de coliving care creează astfel de proiecte, în jurul cărora sunt construite comunităţi în capitale creative din toată lumea. Potrivit presei internaţionale, compania înfiinţată în 2016 operează astfel de proiecte în Statele Unite, Irlanda şi Regatul Unit şi are planuri de expansiune la nivel global, fiind liderul pieţei de profil. În iunie, compania a anunţat un nou proiect rezidenţial în Kitchener, Ontario (Canada), pe care urmează să îl livreze în toamna acestui an.

    Designul interior al apartamentelor din cadrul proiectelor Node este creat astfel încât să fie unic pentru fiecare proiect – iar compania colaborează chiar şi cu artişti locali în acest sens.

    „Puţini oameni vor să cheltuie peste 1.000 de dolari sau euro pe lună, să trăiască într-un spaţiu de 100 de metri pătraţi şi să împartă o bucătărie cu zece oameni. Trebuie să existe un spaţiu de coliving care adoptă conceptul spaţiilor comune de locuit şi cel de sharing economy, dar cu puţin mai mult spaţiu privat pentru un trai independent şi sustenabil în acelaşi timp”, spune CEO-ul Node în interviul acordat Forbes.
    Clienţii vizaţi de Node sunt persoanele de peste 25 de ani sau care au în jur de 30 de ani, singure sau căsătorite, fără copii, fiecare câştigând în jur de 70.000 de dolari anual. Mare parte dintre cei care locuiesc aici sunt femei şi persoane care s-au mutat recent într-un anumit oraş. În general, caută un loc în care să se simtă ca acasă, care este privat şi oferă un sentiment de siguranţă, fiind de asemenea foarte incluziv.

    CEO-ul Node este de părere că acest nou format ar putea crea un segment de piaţă cu totul nou, care va atrage persoane creative, antreprenori, freelanceri şi profesionişti care nu sunt chiar „nomazi digitali”, ci mai degrabă „cetăţeni globali”. Acest tip de persoane ar putea avea trei oraşe pe care să le numească acasă în următorii cinci până la zece ani şi se vor muta între acestea pentru perioade medii de timp. În prezent, nu există nicio modalitate reală prin care aceşti oameni să simtă că aparţin unei comunităţi, aspect care poate duce la sentimente de singurătate şi izolare. Viziunea Node presupune crearea unei reţele globale de clădiri care să permită locuitorilor acestora să simtă în continuare că aparţin de comunităţile în care nu mai trăiesc fiindcă s-au mutat dintr-un oraş sau în care încă nu au ajuns încă să trăiască.

    Ei îşi vor avea locuinţa proprie într-un oraş principal, dar pot beneficia de perioade mai scurte de şedere în clădiri ale Node în alte locuri în care călătoresc. Potrivit lui Khera, „pe măsură ce oamenii se mută în toată lumea, există o nevoie în creştere de apartenenţă la o comunitate globală – chiar dacă vorbim despre un grup de prieteni, colegi şi chiar şi mentori care trăiesc şi se mută în jurul lumii. Restartul vieţii de comunitate la fiecare mutare este disruptiv, iar creşterea unei comunităţi globale ar putea să mai domolească problema singurătăţii şi izolării pentru oamenii mobili la nivel global”.

    Ideea nu este total nouă şi îşi are originile în schemele de locuit din urmă cu un secol, în care trăiau comunităţile hippie din anii ’70, observă jurnaliştii de la refinery29.com.

    Conceptul de coliving al prezentului este diferit însă fiindcă ţinteşte tinerele generaţii care trăiesc în oraşe şi constă mai ales în dezvoltări uriaşe care includ mici unităţi sau apartamente cu spaţii recreaţionale comune – asemănătoare cu hostelurile premium sau cu holurile de studenţi. Unii specialişti numesc creşterea numărului de astfel de spaţii în toată lumea drept o reacţie la criza locuinţelor cu care se confruntă tinerele generaţii din cauza preţurilor ridicate ale locuinţelor în oraşe, cât şi a preţurilor ridicate ale chiriilor şi salariilor care nu cresc semnificativ. Conceptul a fost descris de asemenea şi ca un antidot împotriva singurătăţii.

    Nu trebuie neglijat nici faptul că beneficiile proprietarilor unor astfel de proiecte sunt evidente: astfel de dezvoltări pot aduce un ROI (return of investment) pe metrul pătrat mai mare decât în situaţia locuinţelor tradiţionale – zece chiriaşi dispuşi să împartă o sufragerie înseamnă, în cele din urmă, că au nevoie de mai puţin spaţiu de relaxare în spaţiul individual pe care îl au, lăsând loc pentru alte unităţi, închiriate de alţi locuitori ai acestor spaţii.

    Pe de altă parte, jurnaliştii de la Financial Times cred că există mai multe probleme legate de această soluţie. Riscul investiţiilor în acest tip de active este unic şi grav: activul principal este o cameră într-o clădire, iar valoarea depinde, în mare măsură, de camerele aflate în apropiere care nu sunt deţinute de cumpărător. Aceste camere ar putea fi obiectul unor decizii manageriale ale propreietarului, astfel că orice proprietar care ocupă o astfel de cameră este expus modului în care vecinii le folosesc pe ale lor. Un studiu citat de FT indică faptul că aproximativ jumătate dintre participanţi au identificat „vecinii nepotriviţi” ca fiind cea mai mare preocupare a lor legată de achiziţia unui spaţiu de coliving.
    Din acest motiv, valoarea unui astfel de activ poate să fluctueze semnificativ în funcţie de tiparele comportamentele ale vecinilor, înspre un nivel mult mai ridicat decât în situaţia caselor sau apartamentelor obişnuite.

  • Marii proprietari imobiliari ai României

    De ce? Pentru că este unul dintre cele mai sigure pariuri în business, cel puţin pe termen lung, chiriile obţinute asigurând un venit constant celui care doreşte să se implice mai puţin în activitatea de zi cu zi a afacerii.
     
    Situaţia nu e diferită nici în România, unde marii antreprenori locali au în portofoliu şi câteva încercări imobiliare, chiar dacă orientarea principală a businessului e în altă direcţie.
     
    Dan Ostahie (Altex), Dan Şucu (Mobexpert), Raul Ciurtin (fondatorul Albalact) şi Doina Cepalis (Te-Rox) sunt doar câţiva dintre cei care şi-au completat portofoliul cu proprietăţi de real estate, dar nu singurii. Ei nu se numără însă printre cei mai mari proprietari imobiliari şi latifundiari ai ţării, topul fiind dominat (mai ales la vârf) de companii străine, care au venit atrase de preţurile mici ale terenurilor, de randamentele mari ale proiectelor şi de potenţialul de business.
    Cine sunt cei care au o avere imobiliară estimată la peste 10 miliarde de euro?
     
    Un deceniu şi 2 miliarde de euro
     
    Fondul de investiţii cu focus imobiliar NEPI Rockcastle este cel mai mare proprietar de malluri din România şi principalul jucător din Europa Centrală şi de Est. Compania este totodată liderul pieţei imobiliare din România după valoarea portofoliului, ce a sărit uşor de 2,1 miliarde de euro la jumătatea anului, valoare ce cuprinde un total de 22 de proprietăţi, dintre care 17 malluri şi centre comerciale şi cinci clădiri de birouri.
     
    Aceste titluri“ nu sunt ceva nou pentru compania care poartă numele actual de circa doi ani, mai exact după ce sud-africanii de la NEPI, prezenţi deja local, au fuzionat cu Rockcastle. Încă din 2014 fondul de investiţii devenise cel mai mare proprietar de centre comerciale, prin achiziţia a şase malluri şi dezvoltarea altor patru proiecte de retail. La momentul acela, în urmă cu cinci ani, portofoliul NEPI (actualmente NEPI Rockcastle) era evaluat la 1,2 miliarde de euro, adică aproape la jumătate faţă de prezent. 
     
    Numărul proprietăţilor era şi acesta la jumătate, pe când suprafaţa cumulată se situa la 350.000 mp, adică 40% din cea actuală, semn că în ultimii ani fondul a mers pe proprietăţi mai mari sau a mizat pe extinderea celor existente.

     
    Povestea NEPI Rockcastle începe să se scrie în urmă cu un deceniu, în 2009, primul an de criză, când sectorul centrelor comerciale din România era dominat de omul de afaceri Iulian Dascălu, proprietarul Iulius Group.
     
    Intrarea NEPI pe acest segment a avut loc în octombrie 2009, odată cu achiziţia proiectului Promenada Mall din Brăila de la grupul belgian BelRom, tranzacţie de 63 de milioane de euro semnată contra curentului de la acel moment din piaţa imobiliară, ţinând cont că formula „cash is king“ intrase în limbajul zilnic al investitorilor. 
     
    Între timp, investiţiile NEPI în piaţa locală de retail au sărit de de 1 miliard de euro, conform estimărilor Business Magazin.
     
    NEPI Rockcastle
    Valoare portofoliu România: 2,1 mld. euro
    Suprafaţă închiriabilă România: 885.600 mp
    Rată de ocupare România: 98,8%
    Principalele proiecte din România: mallul Promenada, Ploieşti Shopping City, Floreasca Business Park
    Număr total de proiecte în România: 22, dintre care 17 de retail şi 5 de birouri

    Birouri de un miliard de euro

    Numele omului de afaceri grec Ioannis Papalekas este strâns legat de cel al pieţei imobiliare româneşti, antreprenorul – unul dintre cei mai discreţi din peisajul local – reuşind să construiască un colos – Globalworth – al cărui portofoliu sare de 1 miliard de euro în România. Mai mult, replicând modelul local, el a pariat şi pe piaţa din Polonia, cea mai puternică economie din regiune, unde a reuşit să construiască un business evaluat la 1,5 miliarde de euro.
     
    Nu degeaba omul de afaceri a primit poreclele „vulturul imobiliar” şi „vulturul fără chip”. Papalekas are astăzi 43 de ani şi o experienţă de peste 15 ani pe piaţa imobiliară locală. 
     
    Iniţial el a pariat pe active la discount, precum City Mall, Tower Center sau Cathedral Plaza, care pot aduce randamente mai ridicate. Apoi, în 2013, a decis să îşi grupeze afacerile imobiliare în fondul de investiţii Globalworth, pe care l-a listat pe bursa de la Londra. Astfel, acum datele companiei sunt publice şi arată că – indirect – Papalekas, prin Globalworth, este, după sud-africanii de la NEPI, al doilea mare investitor din piaţa imobiliară locală. Sunt luate în calcul doar companiile specializate în domeniu, nu şi cele din retailul alimentar care au magazinele în proprietate.
     
    În primii ani de la izbucnirea crizei grecul a fost mai puţin activ în piaţă, însă din toamna anului 2011 a început o campanie susţinută de achiziţii, prima tranzacţie notabilă fiind răscumpărarea pentru 17,3 milioane de euro a centrului comercial City Mall, aflat în faliment, proiect pe care în 2006 îl vânduse unui fond de investiţii din Australia pentru 103 milioane de euro. Apoi el a continuat să cumpere şi să dezvolte proiecte care sunt astăzi evaluate la 1,2 miliarde de euro.
     
    Globalworth
    Valoare portofoliu România: 1,2 mld. euro
    Rată de ocupare România: 94,9%
    Principalele proiecte din România: Globalworth Tower, depozitul Dacia din Piteşti şi sediul UniCredit
    Număr total de proiecte în România: 14, dintre care majoritatea de birouri, dar şi din zona industrială/ logistică şi altele
     

    Pariu pe imobiliare, focus pe retail

    Retailerul german Kaufland, liderul comerţului alimentar local după cifra de afaceri, este unul dintre cei mai mari trei proprietari de active imobiliare din România după sud-africanii de la NEPI Rockcastle şi Globalworth, potrivit datelor BM. Aceste companii sunt dezvoltatori imobiliari, astfel că activitatea lor de bază este să ridice malluri sau clădiri de birouri pe care apoi să le închirieze sau să le vândă. Dezvoltatorii imobiliari îşi extind constant portofoliul pentru că sursele de venit sunt chiriile sau vânzările ulterioare ale acestor proprietăţi. Retailerii, chiar dacă deţin spaţiile în proprietate, au ca activitate de bază comerţul.
     
    Kaufland are un portofoliu evaluat la 1,1 miliarde de euro (5,1 miliarde de lei), potrivit datelor declarate de companie la Ministerul de Finanţe. Valoarea a crescut cu 8,5% faţă de anul anterior şi cu 30% în ultimii cinci ani.
     
    Creşterea vine ca urmare a investiţiilor realizate şi a terenurilor cumpărate. Astfel, reţeaua Kaufland a cumpărat deja 40 de terenuri pentru a accelera expansiunea în următorii 4 ani. Din datele BM, nemţii au aproape totul în proprietate, deşi în ultimii ani au început să ia în calcul şi chiria pentru a intra în inima cartierelor rezidenţiale.
     
    Podiumul marilor proprietari imobiliari din comerţul alimentar este completat de alte două firme germane: reţeaua soră Lidl şi discounterul Penny Market. Portofoliile celor trei au o valoare totală de 10,6 miliarde de lei, adică 70% din totalul industriei.
     
    Lidl şi Kaufland sunt două companii deţinute de aceeaşi familie – Schwarz, împreună alcătuind cel mai mare grup din retailul european. Deşi operate independent în România, ele au aceeaşi strategie, mai exact merg acolo unde pot în proprietate, indiferent că e vorba de un magazin sau de un depozit.
 În cazul Lidl România situaţia este întrucâtva diferită de cea a Kaufland pentru că discounterul german a venit local în 2011 (oficial) prin preluarea Plus Discount.
    Atunci, el a preluat o reţea dezvoltată atât pe terenuri în proprietate, cât şi pe unele în chirie. Apoi, nemţii au mers în special pe terenuri proprii, dar în continuare există şi magazine în chirie.
     
    Cumulat, familia Schwarz are o avere imobiliară ce se apropie de 2 miliarde de euro
     
    Familia Schwarz
    Businessuri: 
    Lidl şi Kaufland
    Valoare portofoliu Kaufland România: 1,1 mld. euro 
    Portofoliu: peste 120 de magazine construite pe terenuri proprii, două depozite în proprietate şi alte 40 de terenuri achiziţionate pentru dezvoltare
    Valoare portofoliu Lidl România: 
    750 mil. euro 
    Portofoliu: 100-150 de magazine construite pe terenuri proprii, cinci depozite în proprietate şi alte terenuri achiziţionate pentru dezvoltare
    Notă: În cazul Kaufland a fost luată în calcul doar valoarea terenurilor şi construcţiilor. În cazul Lidl a fost luată valoarea totală a imobilizărilor corporale conform situaţiilor contabile.
     

    Mix de office şi comercial

     
    Grupul austriac Immofinanz deţine astăzi în România un portofoliu evaluat la 766,5 milioane de euro, conform celui mai recent raport al companiei, unde apar un total de 50 de proiecte pe plan local, dintre care doar 17 proprietăţi, iar restul terenuri. 
     
    Spre deosebire de cei mai mari doi jucători din sectorul imobiliar românesc NepiRockcastle şi Globalworth, Immofinanz are un portofoliu evaluat în scădere faţă de anii de criză spre exemplu. Mai exact, în 2012 la început, portofoliul austriecilor avea o valoare ce sărise de pragul de 1 miliard de euro. Avansul era susţinut de achiziţia companiei de dezvoltare imobiliară Adama. 
     
    În anii care au urmat, în special în ultimii ani, compania austriacă de investiţii în imobiliare Immofinanz a vândut mai multe terenuri, dintre care o parte erau administrate chiar de către de Adama. „Aceste tranzacţii reprezintă un pas natural în strategia noastră de a ne concentra pe proprietăţile de retail şi birouri, atât cele existente, cât şi cele viitoare. Deşi Adama deţine un portofoliu extins de terenuri premium, credem că acestea sunt potrivite în special pentru complexurile rezidenţiale”, spuneau anterior oficialii de la Immofinanz. 
     
    Mai mult, în 2015 austriecii au cedat întregul portofoliu de proprietăţi logistice către Blackstone. Este vorba de o tranzacţie regională, dar cu impact local.
    Astfel, astăzi compania deţine în special proiecte de birouri şi malluri.
     
    Immofinanz
    Valoare portofoliu România: 766,5 mil. euro
    Principalele proiecte din România: mallurile Vivo!, birourile myhive S-Park
    Număr total de proiecte în România: 50, dintre care o bună parte terenuri şi 17 proprietăţi imobiliare
     

    Pariul pe mixed-use

    Antreprenorul român Iulian Dascălu este unul dintre cei mai vechi şi totodată cei mai puternici investitori locali din sectorul imobiliar. Supranumit „regele mallurilor”, el a dezvoltat proiecte comerciale precum Iulius Mall, sub acest brand fiind operate centre comerciale în Iaşi, Cluj, Timişoara, Suceava. El mai deţine şi clădiri de birouri, dar şi două proiecte de tip mixed-use, acesta fiind pariul său în ultmii ani. Este vorba de complexul Palas Iaşi şi de Iulius Town (fostul Openville Timişoara), deschis recent. Iulian Dascălu este licenţiat în finanţe-contabilitate în cadrul Universităţii „Petre Andrei” din Iaşi, respectiv economie şi administrarea afacerilor în cadrul Universităţii de Vest din Timişoara. Iulian Dascălu a început să parieze pe malluri într-o perioadă în care România abia începea să descopere conceptul care deja cucerise pieţe din Occident.
     
    Antreprenorul a fost astfel unul dintre primii investitori în malluri din România; în 2000, când a deschis Iulius Mall la Iaşi, pe piaţa locală mai funcţiona doar proiectul Bucureşti Mall al companiei turceşti Anchor Grup.
     
    După ce multă vreme a dezvoltat singur proiectele, în 2017, fondul Atterbury Europe – în spatele căruia se află acţionari sud-africani – a preluat jumătate din reţeaua de centre comerciale Iulius –, fondată de Iulian Dascălu, pentru peste 150 milioane de euro, potrivit datelor din piaţă.
     
    Tranzacţia de tip joint venture a inclus şi cele două clădiri de birouri de lângă Iulius Mall Cluj, precum şi prima clădire finalizată la acel moment în ansamblul Iulius Town, aflat în construcţie în Timişoara. Complexul Palas Iaşi nu face parte din asociere. Iulius Group se află în topul celor mai mari dezvoltatori din real estate din România, fiind, de altfel, printre puţinele companii româneşti care şi-au făcut loc pe această piaţă, dominată în principal de jucători străini.
Planurile lui Dascălu nu se opresc aici însă.
     
    Iulius Group
    Valoare portofoliu România: 
    750 mil. euro – 1 mld. euro (estimare Business Magazin)
    Proiecte: Iulius Town (fostul Openville Timişoara), Palas Iaşi, Iulius Mall (Iaşi, Cluj, Timişoara, Suceava) şi birourile United Business Center 
    Suprafaţă: 260.000 mp retail şi 80.000 mp de spaţii de birouri
     

    De la mall, la birouri şi rezidenţial

    Dezvoltatorul imobiliar israelian AFI Europe, care deţine în Bucureşti centrul comercial AFI Cotroceni din zona Politehnicii, are în plan să dezvolte noi proiecte de birouri şi rezidenţial, alături de un mall la Braşov şi unul la Arad.
     
    Pe plan local, israelienii au finalizat deja mallurile AFI Cotroceni din Bucureşti şi AFI Ploieşti, complexul de birouri AFI Park şi au alte trei investiţii în desfăşurare – proiectul mixt cu mall şi birouri AFI Braşov, ansamblul de birouri AFI Tech Park din zona Palatului Parlamentului şi complexul rezidenţial AFI City din Bucureştii Noi. Proprietăţile generatoare de venituri ale AFI în România au ajuns anul trecut la o valoare totală de 700 de milioane de euro, după o creştere cu 10% faţă de anul anterior.
     
    Dezvoltarea businessului din România vine în contextul în care acum circa 3 ani israelienii au vrut să vândă proiectul AFI Park, format din cinci clădiri de birouri, situat exact lângă mallul AFI Cotroceni. Cele cinci imobile au fost subiectul unei tranzacţii prin care fraţii Dragoş şi Adrian Pavăl, fondatorii retailerului de bricolaj Dedeman, anunţaseră că ar vrea să le cumpere. Ulterior însă, înţelegerea – care presupunea o tranzacţie de 164,5 milioane de euro – a căzut. Acum, oficialii companiei spun că pariul AFI în România e pe dezvoltare.
     
    AFI 
    Europe
    Valoare portofoliu România: 700 mil. euro

    Principalele proiecte din România: AFI Cotroceni, AFI Ploieşti, AFI Park (cinci clădiri de birouri)
    Proiecte în curs de dezvoltare în România: AFI Braşov, AFI Arad, AFI Tech Park (birouri), AFI City (rezidenţial)
     

    15 ani de investiţii imobiliare

    Liviu Tudor, care controlează dezvoltatorul imobiliar Genesis Property, este, alături de Iulian Dascălu, unul dintre cei mai puternici şi mai vechi antreprenori din sectorul imobiliar.
     
    El deţine parcurile de birouri West Gate şi Novo Park, având astfel în portofoliu 150.000 de metri pătraţi de birouri clasa A. West Gate cuprinde cinci clădiri de birouri, iar Novo Park este format din alte şapte. Pe lângă acestea, antreprenorul a dezvoltat şi complexul de cămine West Gate Studios, deschis în 2009 ca fiind primul cămin studenţesc privat din Bucureşti.
     
    Liviu Tudor deţine o diplomă de inginer în Aeronautică de la Institutul Politehnic din Bucureşti şi a urmat cursuri de specialitate la London Business School. El a intrat în business în urmă cu circa 25 de ani, când economia locală abia făcea primii paşi în capitalism. Apoi, în urmă cu circa 15 ani, a pariat pe sectorul imobiliar.
     
    În 2005, Genesis Development a dezvoltat Novo Park, unul dintre primele parcuri de birouri din România, de mari dimensiuni. Complexul este situat în Pipera, ce a devenit ulterior cea mai dinamică zonă pentru dezvoltarea spaţiilor de birouri”, potrivit site-ului propriu.
     
    În 2007, compania a inaugurat prima clădire din cadrul complexului West Gate Business District, în zona de vest a Bucureştiului, una dintre cele mai aglomerate zone rezidenţiale, ce a devenit în timp un hub major de birouri, conform aceleiaşi surse.
     
    Genesis Development
    Principalele proiecte din România: Novo Park, West Gate Business District şi West Gate Studios
    Proiecte: 3 (office + campus privat)
    Suprafaţă închiriabilă totală: peste 
    150.000 mp
     

    Afaceri „sfinţite”

    Biserica se numără, alături de statul român prin RAPPS, Academia Română şi moştenitorii marilor familii aristocratice româneşti sau maghiare, printre cei mai importanţi proprietari de imobile istorice din România, potrivit reprezentanţilor diviziei imobiliare a casei de licitaţii Artmark.
     
    Acestea nu sunt însă singurele averi imobiliare ale acestei instituţii care numără peste 15.000 de lăcaşe de cult în proprietate. O investigaţie anterioară a televiziunii de stat a scos la iveală faptul că Biserica Ortodoxă Română deţine la nivel naţional 35.000 de hectare de pădure şi 40.000 de hectare de teren arabil. 
     
    Această situaţie nu este una neobişnuită dat fiind că biserica este în general un mare proprietar de terenuri. O analiză mai veche a publicaţiei Business Insider arăta că Vaticanul deţine 71 de milioane de hectare de teren la nivel mondial, pe lângă cele circa 30 de hectare pe care se află Vaticanul în inima Romei.
     
    Averea imobiliară a Bisericii Catolice o depăşea pe cea a emirului din Kuweit sau regelui Mohammed VI al Marocului conform aceleiaşi surse. În România, date exacte nu sunt disponibile, dar compania Patriarhia Română – adm. Patriarhală figurează la Ministerul de Finanţe cu active imobilizate de 657 milioane de lei (140 milioane de euro). Din datele BM aceasta este doar o firmă, existând o serie de alte comapnii care administrează afacerile Bisericii Ortodoxe Române.
     

    Un business tot mai complex

    Dragoş şi Adrian Pavăl, cei doi antreprenori care controlează retailerul de bricolaj Dedeman, cea mai mare afacere antreprenorială locală, cu business anual de peste 7 miliarde de lei (1,5 miliarde de euro), deţin un portofoliu imobiliar evaluat de Business Magazin la 850 milioane de euro – 1 miliard de euro.
    Evaluarea are la bază valoarea terenurilor şi clădirilor din portofoliul Dedeman de circa jumătate de miliard de euro, potrivit bilanţului contabil depus de companie, alături de sumele plătite de cei doi antreprenori pentru proiectele de birouri The Bridge şi The Office.
     
    Cei doi oameni de afaceri au început încă de acum mai mulţi ani să se uite pe piaţa imobiliară pentru a-şi investi banii, iniţial fiind în discuţie preluarea celor cinci clădiri de birouri ale AFI, o tranzacţie estimată atunci la 165 de milioane de euro. Deal-ul a picat, însă alte două s-au semnat, şi anume cei doi oameni de afaceri au achiziţionat cele trei clădiri de birouri The Bridge de la Forte Partners pentru circa 200 milioane de euro şi proiectul de birouri The Office din Cluj de la NEPI Rockcastle şi de la Ovidiu Şandor pentru 120 milioane de euro. Recent, Dedeman a anunţat că preia împreună cu Element Invest Partners firma Element Distribution Center şi urmează să construiască trei depozite logistice, intrând astfel pe un alt segment al pieţei imobiliare.
    De-a lungul anilor, cei doi fraţi şi-au construit o reţea de circa 50 de magazine de bricolaj, cele mai multe dintre ele pe terenuri proprii, conform datelor existente. 
     
    Dragoş şi Adrian Pavăl mai deţin şi alte businessuri, însă în alte sectoare decât cel imobiliar. Decizia de a paria pe real estate a venit în contextul în care antreprenorii stăteau pe cash, Dedeman fiind cel mai profitabil business din tot retailul românesc. Doar anul trecut compania a obţinut un profit net de peste 1 miliard de  lei.
     
    Familia Pavăl
    Businessuri: Dedeman (cu o reţea de 50 de magazine construite în special pe teren propriu), proiectul de birouri The Bridge, proiectul de birouri The Office din Cluj
    Valoare portofoliu imobiliar: 850 mil. euro – 1 mld. euro (estimare Business Magazin)
     

    Mici, dar multe

    Companiile Practic, Romarta, Universal, Romconsulting şi Meteor, controlate de mai mulţi antreprenori locali, deţin peste 1.000 de spaţii comerciale stradale, majoritatea în Capitală. Aceste spaţii sunt astăzi ocupate de farmacii, supermarketuri şi agenţii de pariuri, marii chiriaşi de la parterul blocurilor fiind magazinele Mega Image, jucătorii din retailul farma în frunte cu Sensiblu şi Catena şi companiile active în industria jocurilor de noroc.
     
    În acest context, spaţiile deţinute de Radu Dimofte (prin firmele Practic, Meteor şi Universal), Siminel Andrei cu fondul de investiţii Broadhurst, prin intermediul Romarta, şi Raluca Petcu prin Romconsulting sunt evaluate la câteva sute de milioane de euro, potrivit Business Magazin. 
     
    În urmă cu un deceniu, valoarea sărea de 1 miliard de euro, potrivit estimărilor de la acea vreme, însă în ultimii ani, pe fondul dezvoltării de malluri, centre comerciale şi parcuri de retail, aceasta a scăzut. Astăzi o parte dintre aceste spaţii – amplasate chiar pe principalele artere comerciale precum Calea Victoriei sau bulevardul Magheru – sunt în aşteptarea chiriaşilor după ce retailerii s-au mutat la mall, băncile au închis din sucursale, la fel şi operatorii telecom. În acest context, Romconsulting vinde aproape 50 de spaţii comerciale şi rezidenţiale, unele cu preţuri de câteva sute de mii de euro, iar altele cu peste 1 milion de euro, cum este cazul celor de pe Calea Dorobanţilor.
     
    Datele exacte despre portofoliile acestor firme sunt relativ puţine, atât în ceea ce priveşte numărul total al spaţiilor, cât şi valoarea acestora, singura listată la BVB fiind Practic SA. Aceasta este de altfel singura dintre companii care a răspuns solicitării ZF.
     
    „În prezent, în portofoliul Practic SA sunt incluşi aproximativ 46.000 mp de spaţii închiriabili pe diverse funcţionalităţi. Din total, 25% sunt spaţii de birouri clasa B, iar 75% spaţii comerciale stradale”, potrivit oficialilor companiei.
     
    Ei adaugă că valorile proprietăţilor sunt actualizate în mod regulat, conform standardelor internaţionale de contabilitate, de către evaluatori autorizaţi. Ultima reevaluare a fost efectuată la 31 decembrie 2016, iar testele de depreciere efectuate la 31 decembrie 2018 au arătat că valorile se menţin în limita pieţei de profil, adică 69 mil. lei valoarea birourilor şi 268 milioane de lei cea a spaţiilor comerciale.
     

    Dincolo de retail stau păduri şi imobiliare

    Cel mai mare proprietar privat de păduri din România este IRU Forest Assets, parte a grupului de mobilă Ikea, cu aproape 50.000 de hectare de codri pe plan local, grupul suedez având inclusiv propriul ocol silvic, conform celor mai recente date.
     
    Acesta este doar unul dintre multiplele pariuri pe care le are în România grupul cunoscut pentru magazinele cu acelaşi nume. Astfel, în prezent compania Vastint, parte a diviziei imobiliare a Ikea, se pregăteşte să dea drumul construcţiei unui proiect rezidenţial în zona de nord a Capitalei. Terenul de 47 ha a fost cumpărat la începutul anului 2016 de la Teia Sponte, potrivit datelor din piaţă, cu circa 70 mil. euro, fiind una dintre cele mai mari tranzacţii cu terenuri pentru proiecte rezidenţiale semnate până acum. Viitorul ansamblu promite de la început să includă şcoli, centre comerciale, parcări supraterane şi subterane şi piste pentru biciclişti, fiind din start cel mai mare proiect de acest tip demarat până acum în Bucureşti. 
     
    Vastint mai lucrează la două mari proiecte în Capitală, ambele de birouri, la Timpuri Noi Square şi la Business Garden Bucharest, din zona Orhideea.
    Businessul cu păduri şi cel de imobiliare completează activitatea de bază a Ikea în România, cea de retail. Compania a intrat iniţial în sistem de franciză, preluând apoi magazinul din zona de nord a Bucureştiului. La aproape un deceniu distanţă, în 2019, retailerul a deschis al doilea magazin, tot în Bucureşti, şi are planuri pentru provincie.
     
    Grupul Ikea
    Businessuri: magazinele Ikea, terenuri pentru dezvoltarea de noi magazine, proiectul de birouri Timpuri Noi Square, 50.000 de hectare de pădure
     

    Şi alţii…

    Dezvoltatorul imobiliar S Immo deţine în România mallul Sun Plaza, hotelul Novotel şi birourile The Mark şi Sun Offices. Dezvoltatorul austriac a finalizat oficial proiectul de birouri The Mark de pe strada Buzeşti de lângă Piaţa Victoriei în vara lui 2019, proiect în care a investit 45 mil. euro. 
    În continuare, S Immo analizează piaţa din Capitală şi este în căutare de terenuri pentru noi dezvoltări de birouri, dar caută şi birouri gata construite.
     
    Pe lista principalilor dezvoltatori imobiliari locali se numără grupuri precum Forte Partners sau Skanska, însă de multe ori aceste companii construiesc pentru a vinde mai degrabă decât pentru a dezvolta portofolii. Unul dintre cele mai concludente exemple este vânzarea celor trei clădiri de birouri The Bridge către Dedeman.
     
    Dezvoltatorul imobiliar Anchor Grup este cel care a deschis piaţa mallurilor din Capitală acum două decenii, odată cu proiectul Bucureşti Mall. La câţiva ani după aceea, în 2004, şi-a deschis porţile şi Plaza România, amplasat la graniţa dintre cartierele dormitor Militari şi Drumul Taberei. Grupul mai deţine clădirea de birouri Anchor Plaza, de 25.000 de metri pătraţi, situată chiar lângă mallul Plaza România, dar şi Plaza Romania Offices (10.600 mp), o parte din mall fiind transformată din retail în office, alături de Anchor Plaza Metropol, un proiect de office de 34.500 mp. În paralel cu acestea, Anchor Grup dezvoltă proiecte rezidenţiale precum Pallady Towers şi alte patru imobile de locuinţe pe calea Dudeşti, care se alătură ansamblului InCity Residences, situat în acelaşi loc.
     
    Companii din comerţul alimentar precum Penny Market (Rewe România) sau Auchan au portofolii imobiliare evaluate 250-500 mil. euro în contexul în care fiecare deţine terenuri, dar şi magazine şi depozite dezvoltate de la zero pe terenuri proprii. Tot din grupul francez Auchan – o afacere de familie controlată de familia Mulliez, una dintre cele mai bogate din Franţa – face parte dezvoltatorul imobiliar Ceetrus, fostul Immochan. Ceetrus administrează un portofoliu de 23 de centre comerciale la nivel naţional, este vorba de galeriile comerciale ale hipermarketurilor Auchan. În 2016, dezvoltatorul şi-a lărgit sfera de activitate pe noi segmente de business: cel rezidenţial, prin dezvoltarea Coresi Avantgarden în parteneriat cu Avantgarden Immo Invest, şi office, prin Coresi Business Park din Braşov, în parteneriat cu Ascenta Management.
     
    Grupul Apex Alliance din Lituania, care deţine hotelul Hilton Garden Inn din Centrul Vechi, a deschis recent o nouă unitate de cazare în apropiere de aeroportul Otopeni, proiect în care a investi 19 mil. euro. Deschiderea Hilton Garden Inn Bucharest Airport este a doua dintr-un şir de hoteluri de pe lista grupului lituanian. Grupul Apex Alliance va deschide în perioada următoare şi hotelul Courtyard by Marriott din zona Floreasca. Până la final de an, grupul lituanian va inaugura şi cel de-al treilea hotel din 2019, este vorba de o unitate Moxy by Marriott din Centrul Vechi (117 camere), în timp ce anul viitor va fi livrată unitatea de cazare Autograph by Marriott, ce va fi dezvoltată tot în centrul vechi al Capitalei, potrivit datelor furnizate de companie. Grupul lituanian devine unul din cei mai mari jucători de pe piaţa hotelieră după deschiderea unităţilor aflate în construcţie, cu un portofoliu evaluat la câtva sute de milioane de euro.
     
    De altfel, conform surselor din piaţă, hotelul Garden Inn de lângă BNR, deschis în 2017, este scos la vânzare de grupul lituanian. Unitatea cu 210 camere a fost deschisă după o investiţie estimată la 20-25 mil. euro. 
     
    One United, unul dintre cei mai activi dezvoltatori de birouri şi rezidenţial de pe piaţa locală, are un portofoliu evaluat la peste 270 mil. euro. Compania este condusă şi controlată de două prezenţe discrete în spaţiul local de business, antreprenorii Victor Căpitanu şi Andrei Diaconescu. One United deţine şi dezvoltă mai multe proiecte în special pe zona de rezidenţial, dar şi birouri, cumpărând activ terenuri pentru noi investiţii. Spre exemplu, One United a demarat în primăvară construcţia One Herăstrău Towers, de la intersecţia dintre străzile Aviator Şerbănescu şi Nicolae Caramfil, care va include 139 de apartamente. De asemenea, continuă construcţia proiectului One Mircea Eliade de la intersecţia dintre calea Floreasca şi Mircea Eliade, cu un total de 247 de apartamente în trei turnuri. Acestea sunt ridicate alături de One Tower, clădirea de birouri care va avea 24.000 mp suprafaţă închiriabilă. Întreg proiectul One Floreasca City ar trebui finalizat în 2020. În perioada 2020-2021, One United ar urma să livreze o suprafaţă închiriabilă de birouri de peste 120.000 mp în trei proiecte: One Cotroceni Park (fazele I şi II, cu 78.000 mp în total), One Tower (24.000 mp) şi One Verdi Park (20.000 mp).
     
    Prime Kapital este un nume mai nou pe piaţa imobiliară locală, însă a dezvoltat o serie de centre comerciale în oraşe din provincie, unele dintre ele în centre urbane secundare la care alţi competitori nu se uitaseră, precum Roman sau Sfântu Gheorghe. Alte proiecte de acest tip apar pe site-ul companiei la categoria „va urma”. Dezvoltatorul are şi trei proiecte rezidenţiale în plan.
     
    Compania austriacă CA Immo a fost înfiinţată în anul 1987 şi începând cu anul 1988 este listată  la bursa de la Viena. Dezvoltatorul a început să se extindă în regiunea CEE în 1999, achiziţionând proprietăţi în Ungaria şi Republica Cehă şi intrând apoi pe piaţa din România în 2001. Pe piaţa locală grupul deţine şapte proiecte, toate de birouri, cu o suprafaţă totală de circa 165.000 mp şi evaluate la circa 400 mil. euro. Odată cu adăugarea de noi investiţii în portofoliu, valoarea totală a acestuia a crescut cu 30% în 2018 versus 2017. România a ajuns să contribuie cu o cincime la valoarea portofoliului grupului.
     
    Ţiriac Imobiliare, controlat de omul de afaceri Ion Ţiriac, este un grup de companii ce activează în domeniul imobiliar şi care are o istorie de 25 de ani pe piaţa locală.
     
    Această divizie face parte din Ţiriac Group ale cărui principale afaceri se derulează în patru domenii cheie: import şi distribuţie de maşini, servicii financiare şi de leasing, transport aerian de tip VIP charter şi real estate.
     
    „Ţiriac Imobiliare, parte a Ţiriac Group, este un grup de 29 de companii, prezent pe piaţa locală încă din 1994, ca dezvoltator şi investitor în domeniul imobiliar. Ţiriac Imobiliare a debutat pe piaţă de profil din România odată cu înfiinţarea Fergus Construct Internaţional, prima firmă imobiliară aparţinând Ţiriac Group. Pentru viitor, Ţiriac Imobiliare are în plan dezvoltarea mai multor proiecte imobiliare – de tip rezidenţial, comercial, clădiri de business sau showroomuri auto multibrand, localizate în Bucureşti şi marile oraşe din ţară”, potrivit site-ului propriu.
     
    Printre cele mai cunoscute investiţii ale grupului se numără complexul Stejarii din nordul Capitalei.
     
    George Becali, finanţatorul echipei de fotbal FCSB Steaua Bucureşti, este, potrivit surselor din piaţă, unul dintre cei mai mari proprietari de terenuri din zona de nord a Capitalei şi Ilfov, el controlând suprafeţe importante atât în Pipera – Voluntari, cât şi în Otopeni şi Baloteşti. În perioada în care candida pentru Parlamentul Europei, Becali punea pe hârtia declaraţiei de avere loturi cu o suprafaţă totală de 373 de hectare în Bucureşti şi Ilfov, dobândite începând cu 1991, atât prin contracte de vânzare-cumpărare, cât şi prin cesiunea drepturilor de proprietatea asupra unor terenuri litigioase. Surse din piaţa imobiliară spun că în prezent el ar mai deţine peste 140 de hectare, echivalentul a circa 140 de terenuri de fotbal.

  • Doi tineri din Bucureşti au transformat un vis din studenţie într-o afacere de trei milioane de euro

    „Încă de la înfiinţare, în 2004, pe când eram doar doi studenţi visători, am acoperit o gamă largă de servicii. Aproape 10 ani mai târziu, în 2013, ne-am structurat formal în două divizii cu activitate complet independentă, cu echipe dedicate, dar cu o strânsă colaborare, pe proiectele care o cer”, povesteşte Vlad Bodea, managing partner în cadrul furnizorului local de soluţii software Bento, despre începuturile afacerii.

    Astfel, businessul Bento, înregistrat la Registrul Comerţului cu denumirea 2B Intelligent Soft, a crescut în ultimii ani în paralel, datorită mixului de servicii şi soluţii IT oferite de către cele două divizii. În 2013, cifra de afaceri a companiei s-a situat la 3,3 milioane de lei, iar anul trecut aceasta a ajuns la 12,6 milioane lei.

    „2018 a fost un an foarte bun pentru Bento, cu realizări semnificative atât în zona de infrastructură IT cât şi de dezvoltare software. Şi ca rezultat financiar putem spune că este cel mai bun an al nostru de până acum”, a subliniat Andrei Cupaciu, director dezvoltare business în cadrul Bento.

    Divizia de infrastructură IT acoperă zona de implementare şi suport aferentă componentelor de infrastructură, cu accent pe partea de cloud public şi privat. Astfel, compania implementează diferite tehnologii şi oferă servicii de migrare a infrastructurilor IT în cloud şi realizează totodată şi proiectele de implementare de infrastructură IT convergentă îmbinată cu tehnologii de virtualizare şi automatizare. La acestea se adaugă şi serviciile de outsourcing de management IT şi suport de nivel 2. De asemenea, o parte dintre proiectele derulate de divizia de infrastructură IT includ şi configurarea şi revânzarea componentelor hardware şi software produse de terţi.

    „În zona de infrastructură IT şi cloud am avut proiecte foarte interesante anul trecut, livrând servicii sau soluţii la cheie extrem de complexe, precum: implementare infrastructuri IT convergente integrate cu tehnologii de virtualizare şi automatizare, migrare în cloud şi outsourcing în zona de IT management şi suport de nivel 2”, a menţionat el.

    Divizia de dezvoltare software se ocupă în schimb de concepţia, dezvoltarea, implementarea şi mentenanţa aplicaţiilor software.

    „Pe partea de dezvoltare software, finalul lui 2018 şi începutul lui 2019 au fost de-a dreptul agitate, trecând în producţie două soluţii majore. Vorbim de o suită de aplicaţii particularizate pentru gestionarea distribuţiei în cadrul BAT România şi de o soluţie SSO (Single Sign On) implementată la Apa Nova Bucureşti, o companie Veolia, soluţie pe care am inclus-o şi în roadmapul de produse Bento, dorindu-ne ca în cel mai scurt timp să o standardizăm”, a precizat Vlad Bodea.

    Câteva dintre soluţiile dezvoltate de companie pentru clienţi au devenit ulterior produse Bento dedicate anumitor nişe: utilităţi – soluţia de workforce management denumită Field Service Management şi soluţia Bento Smart Metering / Automatic Meter Reading, industria alimentară – soluţia Bento Food Manufacturing, agricultură – Bento Granar. Soluţia Bento Mobile Device Management se numără la rândul ei printre produsele proprii ale companiei. De-a lungul timpului, Bento a realizat o serie de proiecte IT pentru companii care activează în domeniul utilităţilor – energie, gaze şi petrol, apă, FMCG, sănătate, agricultură, resurse umane, finanţe-bănci şi asigurări. În total, portofoliul Bento cuprinde peste 40 de clienţi, atât din România, cât şi din străinătate.

    „Livrăm şi am livrat mult şi proiecte în afara ţării, însă cele mai importante dintre acestea au fost derulate prin diverşi parteneri din România, fără a contracta direct beneficiarii serviciilor prestate sau ai soluţiilor implementate. Până acum am lucrat cu companii din Elveţia, SUA, China, Coreea, Uzbekistan şi Austria. 

    Avem însă şi clienţi externi contractaţi direct de către noi, în momentul de faţă într-o pondere nesemnificativă ca venit, însă cu un real potenţial de dezvoltare”, a punctat el. Pe lângă proiectele pentru companii gigant precum Apa Nova, CEZ Group, Electrica SA, E.ON, SIFI TM Agro – Siloz Carani, Agricover, Alka sau Boromir, Bento livrează şi proiecte de dimensiuni mai mici, pentru soluţii sau servicii punctuale, însă cu majoritatea clienţilor lucrează pe proiecte de durată.

    „Uneori un nou modul al unei aplicaţii, o nouă migrare sau o extindere a scopului de colaborare poate fi mult mai complexă şi poate valora mult mai mult decât un întreg proiect mai mic”, a explicat Andrei Cupaciu.

    Printre clienţii câştigaţi anul acesta de Bento se numără British American Tobacco, HPE România, grupul Adrem, SEA Complet (Servicii E.ON pentru Acasă), Computaris, Apa Nova Bucureşti – o companie Veolia, şi My1HR.

    „Începutul lui 2019 a fost cu siguranţă cel mai dinamic pentru divizia de infrastructură IT, unde top 3 categorii de proiecte câştigate (şi multe deja finalizate) sunt: implementare de infrastructură de cloud public, securizare acces la date utilizând soluţii bazate pe cloud, infrastructură IT&C on premise şi consolidare medii / centre de date diferite”, a punctat el, adăugând că două dintre proiectele câştigate după implementare, au fost mutate ulterior în zona de suport, clienţii alegând să continue colaborarea cu Bento, prin contractarea de servicii specifice de suport IT.

    În prima jumătate a acestui an, divizia de infrastructură şi cloud a generat venituri de circa 3 milioane lei, în creştere faţă de aceeaşi perioadă din 2018. „În prezent, avem numeroase proiecte de durată, unele în dezvoltare sau implementare, altele recurente, dar cu siguranţă veniturile din acest an vor fi în creştere faţă de anul trecut”, a subliniat Andrei Cupaciu.

    Pe partea de dezvoltare software, compania are de asemenea în derulare proiecte majore, având două implementări ale soluţiei Field Service Management, care este particularizată substanţial pe nevoile clienţilor, plus extinderi pentru o mare parte din portofoliul de proiecte în mentenanţă. Totodată, divizia de dezvoltare software din cadrul Bento a lucrat în prima jumătate a anului la soluţii de tip SSO (Single Sign On) şi MDM (Mobile Device Management), precum şi la o suită de proiecte personalizate care se află încă în derulare, potrivit lui Vlad Bodea.

    Astfel, per total, veniturile Bento pentru primul semestru din 2019 s-au situat la 5 milioane de lei, iar pentru final de an compania ţinteşte afaceri de circa 14 mil. lei.

    „Estimăm că în 2019 vom atinge pragul de 3 milioane de euro, această estimare bazându-se pe proiectele în derulare, cât şi pe oportunităţi aflate în stadii incipiente”, a menţionat Vlad Bodea. Pe termen mai lung, planurile Bento vizează dezvoltarea produselor software proprii în continuare până când se va ajunge la „platforme uşor configurabile care să trateze nevoi diverse ale clienţilor”, a completat el.

    „Produsul flagship în acest roadmap este FSM (Field Service Management), unde suntem deja cel mai relevant implementator de astfel de soluţii în utilităţi din ţară şi unicul dezvoltator in-house, cât şi MDM (Mobile Device Management), SSO (Single Sign On) şi SM/AMR (Smart Metering / Automatic Meter Reading).”
    În ceea ce priveşte divizia de infrastructură de IT, compania are în plan să îşi menţină creşterea stabilă şi organică din anii anteriori, continuând să livreze servicii şi soluţii la cheie, cu focus pe platforme de cloud publice şi private, automatizări IT, securitate şi infrastructură IT convergentă. Bento va continua să coopereze îndeaproape cu cele mai mari companii de tehnologie din lume, precum Microsoft Azure, Amazon Web Services, HPE, VMWare sau Cisco.
    „Pe parcursul acestui an vom realiza şi investiţii semnificative în departamente şi soluţii specifice DevOps, pentru că în prezent digitalizarea se regăseşte în cadrul oricărei companii, din orice industrie, generând nevoia de a inova, experimenta şi a fi mult mai agil şi flexibil. DevOps dictează o nouă abordare a dezvoltării în cloud, unde creşterea vitezei şi a agilităţii în procesele de livrare a proiectelor şi integrarea acestora în fluxurile de producţie au devenit indispensabile pentru a putea supravieţui în mediile de business actuale”, a subliniat Andrei Cupaciu.

    Furnizorul local de servicii şi soluţii IT îşi va consolida şi mări echipa, care în prezent numără 43 de persoane, faţă de media de 35 de angajaţi de anul trecut. 

  • Se umflă ţara de „obiective de interes naţional“. Doar că pentru ele nu există niciun ban

    Nimeni nu mai ştie astăzi cum stau lucrurile, dar „listei de priorităţi“ i se adaugă proiecte de miliarde de euro care nu au niciun şfanţ alocare.


    Ultimul „obiectiv de interes naţional“ intrat pe lista guvernului este Autostrada Moldovei – A 8 pe hârtie – , care ar urma să lege Iaşul de Târgu-Mureş. Ministrul transporturilor Răzvan Cuc a anunţat la finalul săptămânii trecute, citat de Mediafax:. „Vom introduce în următorul CSAT (Consiliul Suprem de Apărare a Ţării) şi Autostrada Marii Uniri ca obiectiv de importanţă naţională, adică tronsoanele Târgu-Mureş – Târgu-Neamt, Târgu-Neamţ – Iasi, Iaşi – Ungheni, inclusiv podul de peste Prut.

    Vom păstra legătura, să spunem, o dată la două săptămâni, ne vom întâlni să vedem exact toţi paşii care s-au făcut până acum pe aceste obiective. Pentru că eu faţă de o parte dintre dânşii mi-am luat nişte angajamente în luna aprilie când am fost la Iaşi, pe care le-am respectat ca şi termene (sic!), dar şi dânşii au avut o viziune vizavi de strategia de implementare de care este foarte bine să ţinem în momentul în care vom implementa acest obiectiv“.

    Cititi mai multe pe www.zf.ro

  • G.Firea, despre amenzile pentru cei prinşi fără vinietă: Vor fi cuprinse între 1.500 şi 2.000 de lei

    „Circulaţia autovehiculelor în zonele restricţionate, fără achiziţionarea vinietei, constituie contravenţie şi se sancţionează cu amendă de la 1.500 la 2.000 lei. Sumele provenite din încasarea vinietelor Oxigen tip B si Tip C se fac venit la bugetul Municipiului Bucureşti şi vor fi folosite cu prioritate pentru lucrări, investiţii şi proiecte din domeniul protecţiei mediului şi al mobilităţii urbane, care contribuie direct sau indirect la îmbunătăţirea condiţiilor de transport şi a calităţii aerului”, a scris Gabriela Firea miercuri pe Facebook.

    Primarul general a anunţat miercuri un proiect prin care, de la 1 ianuarie 2020, maşinile care nu sunt înmatriculate în Bucureşti sau Ilfov vor putea intra în Capitală doar după plata unei viniete. Maşinile sub Euro 3, indiferent unde sunt înmatriculate, nu vor avea acces în centrul Capitalei.

    “Astăzi vă voi prezenta un proiect pe care îl lansăm în dezbatere publică, în consultare publică, de astăzi va fi publicat şi pe site-ul Primăriei Generale, dar mi s-a părut normal ca primarul general să explice ideile principale ale acestui proiect, care vizează reducerea poluării. Aşa cum ştiţi, ne aflăm pe un loc neonorant în ceea ce priveşte poluarea, la nivelul ţărilor Uniunii Europene suntem pe locul 6, este un fapt îngrijorător”, a declarat Gabriela Firea.

    Citiţi mai multe pe www.mediafax.ro

  • Proiectele autostrăzilor româneşti vor avea un nou şef. Cine este acesta

    Departamentul pentru dezvoltare, promovare şi monitorizare proiecte de investiţii în infrastructură, înfiinţat în cadrul Guvernului va fi condus de consilierul de stat Bogdan Pascu, potrivit unei decizii ale premierului Viorica Dăncilă, publicată în Monitorul Oficial.

    „Începând cu data intrării în vigoare a prezentei decizii, domnul Bogdan Pascu, consilier de stat în cadrul Cancelariei prim-ministrului, conduce Departamentul pentru dezvoltare, promovare şi monitorizare proiecte de investiţii în infrastructură din cadrul aparatului de lucru al Guvernului”, arată o decizie a prim-ministrului Viorica Dăncilă, publicată în Monitorul Oficial.

    O altă decizie a premierului vizează numirea lui Gheorghe Antohe în funcţia de consilier de stat pe probleme de agricultură în cadrul Cancelariei prim-ministrului.

  • Ce vor clujenii în oraşul lor: Locuri de joacă smart, info point pentru Diaspora şi parcări verticale

    Pe site-ul dedicat procesului bugetării participative, lansat de Primăria Cluj-Napoca pentru acest an, au fost prezentate 199 de proiecte depuse de cetăţeni, termenul limită expirând duminică, 11 august.

    În total, s-au depus proiecte pentru şase categorii – Alei, trotuare şi zone pietonale, Mobilitate, accesibilitate şi siguranţa circulaţiei, Spaţii verzi şi locuri de joacă, Amenajare spaţii publice (mobilier urban, iluminat public), Infrastructură educaţională şi culturală şi Oraşul digital, urmând să fie implementate anul viitor, în final, 15 proiecte, fiecare cu o sumă maximă de 150.000 de euro.

    Un elveţian care trăieşte în Cluj-Napoca de aproape 10 ani, Oliver Ryffel, a propus înfiinţarea unei staţii de autobuz în faţa Aeroportului Internaţional „Avram Iancu” Cluj, la terminalul Sosiri.

    Citiţi mai multe pe www.mediafax.ro

  • Cristian Pocovnicu, Qualitance – „Făcând proiecte de la zero am realizat că avem un hub de inovaţie şi putem să facem lucruri extraordinare” – VIDEO

    Cristian Pocovnicu este managing director al diviziei de software services din cadrul Qualitance, având în subordine o echipă de 55 de oameni. De-a lungul celor nouă ani petrecuţi în Qualitance, el a fost mai întâi quality assurance manager, apoi delivery şi people manager; din 2017 ocupă poziţia actuală, având un rol important în proiecte complexe de inovaţie şi transformare digitală. „Odată cu extinderea businessului Qualitance în afara României, am avut oportunitatea să contribui şi să dezvolt proiecte pentru branduri mari precum IKEA, ReadyUP sau Merck. Pe parcursul acestor proiecte, m-am convins şi mai mult că România are o resursă umană extraordinară”, spune Cristian Pocovnicu. „Lucrând îndeaproape cu branduri şi echipe foarte mari, am avut ocazia să observ că experţii noştri sunt la fel de buni ca şi cei din afară, de multe ori chiar mai buni. Lucrul acesta mi-a dat mare încredere că putem construi şi aici.” Nu intenţionează să plece din ţară pentru că este convins că România dispune de toate resursele necesare pentru a deveni un hub internaţional de tehnologie şi inovaţie. „Demonstrăm pe zi ce trece că putem crea atât proprietate intelectuală de calitate, cât şi inovaţie la nivel global. Trebuie doar să încurajăm şi să dezvoltăm şi mai mult mindsetul de start-up şi, bineînţeles, să avem încredere mai mare în propriile noastre demersuri şi valori”, spune el.

     

    Profilul lui Cristian Pocovnicu a apărut în catalogul 100 TINERI MANAGERI DE TOP, iar el a fost premiat în cadrul galei in care a fost lansat catalogul. 

  • Blockchainul nu este despre bitcoin

    „Există discuţii la nivelul ministerului (n.r.: Comunicaţiilor) în mai multe comisii, cu specialişti din piaţă, pe tema tehnologiilor avansate precum blockchain sau supercomputing. Avem în plan elaborarea unei politici pe zona de inteligenţă artificială, pe blockchain, care să devină legislaţie adoptată de guvern încât România să se poată plasa printre pionierii domeniului. Încă este o zonă în care România poate face pionierat, însă avem nevoie de cadru legislativ pentru a ajuta nu doar antreprenori locali din domeniul blockchain, dar şi să atragem antreprenori din alte state din Europa”, a explicat Alexandru Petrescu, ministrul comunicaţiilor, în cadrul primei ediţii a evenimentului Romanian Blockchain Summit, desfăşurat în perioada 21-22 iunie.

    Astfel, în ultimii doi ani, guvernele şi companiile lumii au înţeles că blockchain este o tehnologie care nu e reprezentată de moneda digitală bitcoin – acesta fiind contextul în care tehnologia a ajuns în atenţia publică – ci un concept inedit de infrastructură digitală care poate fi implementat în diferite domenii pentru a aduce un aport de transparenţă şi siguranţă informaţională.

    Scepticii tehnologiei blockchain susţin de multe ori că nu înţeleg cum funcţionează şi că nu este de ajuns argumentul că este o infrastructură descentralizată, care nu e controlată şi gestionată de un singur jucător, ci de mai mulţi, şi care are avantajul de a fi imutabilă. Totuşi, în timpul evenimentului Romanian Blockchain Summit, în timpul unui panel de discuţii, Fabio Canesin, fondatorul unuia dintre cele mai mari exchange-uri descentralizate din lume, Nash Exchange (NEX), a oferit o altă perspectivă asupra subiectului.

    „Nu cred că trebuie să le explicăm oamenilor care ar beneficia la scară largă de blockchain exact cum funcţionează. Trebuie doar să le explicăm cum funcţionează pentru ei. Când au apărut transferurile de bani, nimeni nu a stat să le explice oamenilor procesele din spatele transferului, ci doar ce se întâmplă pentru ei”, spune Fabio Canesin, cofondator al proiectului Nash.

    Astfel, ministrul Alexandru Petrescu a arătat o poziţie similară cu societăţile europene, care au agreat convenţii şi asociaţii în ultimii doi ani pentru a exploata avantajele tehnologiei blockchain alături de alte tehnologii revoluţionare.

    „Angajamentul meu şi al Ministerului Comunicaţiilor este de a ajuta şi încuraja adopţia noilor tehnologii. În 2018, România a devenit membru al European Blockchain Forum, o structură ce ţine de Comisia Europeană, şi angajamentul nostru este să atragem tehnologii avansate. (…) Convingerea mea este că va fi o tranziţie a unor oameni din zona IT-ului de astăzi către blockchain. Tehnologia blockchain oferă o posibilitate de stocare a datelor în reţea cu o securitate mult mai ridicată pe aspecte precum vulnerabilitate sau posibilitatea de a corupe datele. Şi cred că în prezent este cel mai bun moment să vorbim despre asta.

    Aceste noi tehnologii trebuie bine cunoscute, aprofundate la nivel de masă în zona specialiştilor din IT, astfel încât să ne asigurăm că tranziţia către blockchain se face în cel mai bun mod pentru România. Putem face acest lucru doar cu o legislaţie care să o încurajeze”, adaugă Petrescu.

    Un alt subiect care a dat tonul discuţiilor în ceea ce priveşte tehnologia blockchain este recentul anunţ al lui Mark Zuckerberg cu privire la lansarea monedei digitale libra, care ar putea ajunge să fie utilizată de cei 2,7 miliarde utilizatori ai reţelei sociale Facebook.

    Compania Facebook a anunţat deja de mult timp mai multe planuri care ar necesita o monedă de schimb în cadrul platformelor sale.

    Mai mult, Facebook vrea să capitalizeze pe cei 1,7 miliarde de oameni care nu sunt incluşi în sisteme financiare globale, adică 31% din populaţia planetei.

    Astfel, compania vinde ideea că este suficient un cont gratuit de Facebook pentru a fi inclus în sistemele financiare.

    În cadrul proiectului prezentat drept Libra, compania lui Mark Zuckerberg promite să rezolve problema transferurilor de bani scumpe, în unele cazuri intermediarii tranzacţiilor percepând chiar şi 10% în comisioane. Practic, proiectul ar trebui să aducă transferuri de bani fără comision, sau cu un comision mult redus, dar cu o viteză mult mai mare.

    De la marketplace-ul deja existent în Facebook şi până la opţiunile de transfer de bani care au fost anunţate pentru Messenger sau WhatsApp, şi chiar până la marketplace-ul pe care vrea să îl creeze în Instagram, compania creată de Mark Zuckerberg are nevoie de o monedă de schimb.

    Entuziaştii criptomonedelor, cei al căror interes în blockchain şi monede digitale este strict de a face bani rapid, sperau că noua moneda de la Facebook va fi următorul bitcoin, următorul El Dorado, însă aceştia au aflat că Facebook lansează ceea ce se numeşte un stablecoin.

    Faţă de restul monedelor digitale din piaţă, precum bitcoin, ethereum sau xrp, unde valoarea monedei este dată de tranzacţiile din piaţă şi de cantitatea de monede date spre tranzacţionare, monedele stabile (n.r.: stablecoin) au valoarea strâns legată de ceva mai puţin volatil decât tranzacţionarea.

    Un exemplu de stablecoin care există deja de câţiva ani este tether . Aceasta are valoarea legată de valoarea dolarului american şi fluctuează doar în funcţie de fluctuaţiile acestuia raportat la piaţa monetară. Valoarea în sine a monedei gravitează constant în jurul valorii de un dolar.

    Însă tether are o capitalizare totală de 3,5 miliarde dolari, pe când Facebook are scopuri mult mai ambiţioase. Prof. dr. Philipp Sandner, şeful Frankfurt School Blockchain Center din cadrul Şcolii de Finanţe şi Management din Frankfurt, numit în top 30 economişti germani în 2018, scrie pe Medium că moneda libra ar putea ajunge chiar şi la o capitalizare de 250 miliarde dolari, detronând astfel bitcoin în topul monedelor digitale după capitalizarea totală de piaţă.

    Nu se poate determina exact numărul de utilizatori ai monedei libra în prezent. Totuşi, dacă luăm în considerare o bază potenţială de utilizatori cuprinsă între 100 şi 500 de milioane de persoane, cu fiecare deţinând între 500 şi 2.500 de libra, capitalizarea de piaţă ar putea varia între 50 miliarde dolari şi 1.250 miliarde dolari. Dacă ţinem cont de faptul că Facebook are 2,7 miliarde utilizatori pe platformele sale, o estimare că 250 de milioane de utilizatori vor folosi libra nu este nerealistă.

    Tot în lumea financiară, dincolo de plăţi şi transferurile de bani, tehnologia blockchain poate fi utilizată şi pentru instrumentele burselor. Spre exemplu, anul trecut, grupul austriac Erste, proprietarul BCR, a doua bancă de pe piaţa locală ca mărime, a realizat cu succes prima emisiune de obligaţiuni private exclusive pe o platformă blockchain. În cadrul evenimentului de la finalul iunii iunie, Adrian Tănase, CEO-ul bursei de la Bucureşti, a spus că şi el ia în calcul utilitatea tehnologiei blockchain. „Trebuie tot timpul să profităm de noile tehnologii. Şi noi analizăm acum posibilitatea de a integra tehnologia blockchain în procesele noastre, pentru că este una dintre tehnologiile viitorului”, spunea şeful bursei de la Bucureşti.

    Mai mult, unii antreprenori români au construit deja businessuri de succes în acest domeniu, în timp ce alţii lucrează încă la o serie de proiecte ambiţioase. Spre exemplu, Mihai Alisie este, alături de Vitalik Buterin, unul dintre fondatorii monedei digitale ethereum un proiect care are în prezent o capitalizare de peste 30 miliarde dolari şi care oferă o plaformă de start pentru 80% din aplicaţiile pe blockchain din piaţă.

    Mihai Ivaşcu, fondatorul serviciului de transfer de bani MoneyMailMe, a fondat şi compania Modex, prin care implementeză proiecte pe blockchain, gestionează un marketplace de soluţii blockchain şi o academie open source unde IT-iştii români pot învăţa blockchain.

    Modex a lucrat cu cel mai mare jucător din industria de carne din România, Cris-Tim, petru implementarea unei infrastructuri digitale bazate exclusive pe tehnologia blockchain, prin care compania va putea urmări trasabilitatea ingredientelor şi produselor.

    „Aplicaţia din industria cărnii este dezvoltată cu liderul Cris-Tim, o companie cu care am mai lucrat în trecut, ce va implementa în curând o infrastructură de blockchain pentru a putea arăta clar cumpărătorilor traseul ingredientelor dar şi al produselor companiei. Cris-Tim este una dintre primele companii din industria globală alimentară care decid să facă acest pas”, explică Mihai Ivaşcu, CEO şi fondator al Modex şi al aplicaţiei de transfer de bani MoneyMailMe.
    Nevoia producătorilor de a li se recunoaşte calitatea produselor şi nevoia consumatorilor de a şti exact de unde provin produsele pe care le cumpără l-au determinat pe antreprenorul român Radu Timiş să implementeze acest proiect.

    Iar românii nu se opresc aici, încât la eveniment au fost prezente şi proiecte precum OncoChain – o echipă de oameni din Timişoara care îşi propune să realizeze un registru naţional al bolnavilor de cancer, care ar sta la baza viitoarelor tratamente şi cercetări.

    Tot la noi în ţară, start-up-ul SupplyBlockhain, care a fost fondat de antreprenorul român Sebastian Cochinescu în SUA, a furnizat infrastructura blockchain pentru exerciţiul NATO Vigorous Warrior 19, desfăşurat la începutul lunii aprilie şi considerat a fi cel mai mare exerciţiu medical military din istoria NATO.
    Dincolo de România, cele mai mari firme de consultanţă din lume, guvernele lumii prin diferite comisii, cele mai mari bănci, precum UBS, Erste sau Alior, testează şi implementează în prezent soluţii pe baza infrastructurilor blockchain. În acelaşi timp, asocierea cu bitcoinul dispare din mintea oamenilor de business şi a inovatorilor şi rămâne doar în mintea celor care speră să câştige bani uşor.

  • Cum a ajuns un grup de arhitecţi să dezvolte un business cu venituri de milioane de euro in România

    Cumulus a fost înfiinţat în anul 2017, în urma fuziunii birourilor de arhitectură PZP, SYAA şi ARXTUDIO, fondatorii businessului fiind partenerii din cadrul celor trei businessuri. „Scopul a fost să creăm o structură care să răspundă mai bine provocărilor pieţei; integrând cunoştinţele şi portofoliile firmelor până la acel moment pentru a orienta noua companie către eficienţă şi creşterea calităţii în proiectare”, spune Răzvan Puchici, senior marketing partner în cadrul companiei.

    Businessul activează pe segmentele HoReCa – industria hotelieră, rezidenţial, fit-out, birouri, retail fit-out, environmental branding şi industrial. În planurile reprezentanţilor companiei intră însă şi un departament de urbanism. „Putem acoperi o gamă foarte largă de programe de la A la Z, însemnând că preluăm un proiect din faza incipientă de strategie şi urbanism şi îl ducem până în etapa de implementare şi design de interior, iar în curând ne propunem să putem oferi tot pachetul de servicii interdisciplinare de proiectare şi planificare necesare pentru a realiza o astfel de investiţie”, adaugă el.

    Prima investiţie pe care partenerii de la Cumulus au realizat-o a fost în spaţiul unde se află în prezent biroul companiei. Investiţia s-a ridicat la peste 100.000 de euro, din fondurile firmelor care au fuzionat. Fondatorii acestora sunt Liviu Zăgan, Răzvan Puchici şi Adrian Soare, Eliza Yokina, Elena Dragu, Ivona Amariţei, Ioana Moangă şi Costin Beekman. Toţi sunt, deopotrivă, absolvenţi ai Universităţii de Arhitectură şi Urbanism Ion Mincu din Bucureşti şi arhitecţi practicieni, fiecare având o experienţă în proiectare de minimum 15 ani. „Fiecare a avut un parcurs profesional mai mult sau mai puţin similar. În ciuda asemănărilor, ceea ce ne apropie este faptul că suntem foarte diferiţi şi acest fapt ne permite să ne completăm. Hobby-urile noastre sunt diferite, unii dintre noi facem sailing, alţii se plimbă cu motorul prin lume, mergem pe munte, pe bicicletă, la concerte, ieşim cu caiacul. Toţi partenerii au vârste cuprinse între 40 şi 50 de ani”, spune Eliza Yokina, senior partner.

    Anul trecut, compania a înregistrat o cifră de afaceri de 3 milioane de euro, dublă faţă de anul precedent, iar profitul s-a situat între 10 şi 15%. Pentru anul în curs reprezentanţii Cumulus estimează o creştere de 10% a businessului. „Suntem optimişti, iar aşteptările noastre se raportează şi la evoluţia pieţei, care credem că va stagna. Tocmai de aceea, nu ne aşteptăm la o creştere spectaculoasă, precum cea din anii precedenţi. Ne dorim să ne consolidăm poziţia pe piaţă şi să finalizăm proiectele importante începute şi urmărim în acelaşi timp mărirea portofoliului de servicii, aceasta fiind zona în care am putea înregistra o creştere.”

    Ei spun că decizia de a se uni într-o singură structură de proiectare le-a permis să contracteze mult mai uşor lucrări, rezultat la care entităţile anterioare nu ar fi ajuns pe cont propriu. A fost un moment în care fiecare dintre ei a trebuit să cântărească această decizie în plan personal şi profesional.

    Unul dintre obiectivele lor pe termen lung este să devină un birou de proiectare full-service, pentru a putea răspunde nevoilor tot mai variate de pe piaţa construcţiilor. „Considerăm că arhitectul trebuie să fie alături de client în toate etapele proiectului – de la alegerea terenului potrivit investiţiei, capacitarea acestuia, concept şi bugetare până în fazele de licitaţie şi execuţie. De aceea, recent, am încheiat un parteneriat cu Erigo Engineering – firmă de proiectare specializată în inginerie structurală, ca prim pas pentru a ne atinge acest obiectiv.” De altfel, Erigo Engineering a contribuit şi la mărirea echipei, celor 40 de arhitecţi adăugându-li-se încă zece ingineri din partea noului partener. În viitorul apropiat compania vizează extinderea şi pe partea de proiectare de instalaţii şi de project management.

    Portofoliul Cumulus include proiecte din categorii variate, atât în ceea ce priveşte mărimea sau fazele de proiectare, cât şi ca specific al construcţiei. „Avem lucrări unde investiţia porneşte de la 1-2 milioane de euro şi ajunge până la 30 de milioane de euro, de pildă în cazul aeroportului aferent bazei militare Mihail Kogălniceanu, sau 60 de milioane de euro, în cazul ansamblului de birouri Timpuri Noi Square, unde am fost implicaţi în faza de proiect de execuţie”, exemplifică Răzvan Puchici.

    Printre investiţiile frecvente ale companiei se numără acelea de formare şi dezvoltare profesională a angajaţilor, cărora compania le facilitează participarea la cursuri şi prezentări. De asemenea, compania investeşte anual, în medie, 35.000 de euro în amenajarea sediului, extinderea şi dotarea acestuia cu tot ceea ce e nevoie pentru a crea o ambianţă plăcută şi condiţii de lucru optime. „Pentru că ne dorim să fim eficienţi în munca noastră, suntem la curent cu ultimele inovaţii tehnologice în materie de softuri din domeniul arhitecturii şi cel al construcţiilor. Un exemplu în acest sens este achiziţia platformei BIM (business information modelling), care înseamnă un cost de 30.000 de euro anual, Cumulus fiind printre primele birouri de arhitectură care au adoptat această tehnologie.” Lucrul în platforma BIM, spun ei, presupune ca echipa de proiectare şi cea de management să utilizeze acelaşi mediu de lucru, 3D de tip BIM.

    Proiectanţii lucrează în softuri care utilizează elemente inteligente 3D, iar coordonatorul BIM urmăreşte conflictele între elementele 3D ale diferitelor specialităţi implicate – arhitectură, structură şi instalaţii – într-un soft dedicat coordonării, care detectează automat conflictele şi le inventariază. În plus, echipele de project mangement şi cost control au acces la tot proiectul şi listele de cantităţi, constructorul poate urmări modelul 3D al arhitecturii, instalaţiilor şi structurii, iar clientul vede în timp real modelul 3D al clădirii exact ca în realitate, în orice loc s-ar afla, printr-un browser. Scopul utilizării sale este o aliniere mai bună a tuturor echipelor în timpul proiectului cu până la 20-30% mai puţine pierderi pe şantier, care apar în urma unei lipse de coordonare, spun reprezentanţii Cumulus.

    Portofoliul actual al companiei include lucrări aferente atât segmentelor B2B cât şi B2C. De-a lungul timpului însă, reprezentanţii Cumulus spun că au lucrat mai mult pe proiecte din zona B2B. „Portofoliile noastre anterioare au fost gândite să conţină şi clienţi B2C, iar în urma fuziunii i-am păstrat. A contat nu numai experienţa noastră în gestionarea unor astfel de proiecte, ci şi clienţii, care mulţumiţi fiind, au ales să rămână alături de noi în continuare.”

    Potrivit fondatorilor businessului, preţurile serviciilor Cumulus se situează în partea de mijloc-superioară a pieţei de proiectare, fiind similare cu ale celorlalte birouri concurente care oferă servicii de calitate pe piaţă, iar marja de preţ, una realistă, în strânsă legătură cu preţul concurenţei.

    În ceea ce priveşte clienţii companiei, aceştia au, în general, „vârsta similară cu a noastră, sunt cei care au şi caută o viziune pentru proiectele lor şi totodată un serviciu integrat – investitori şi dezvoltatori ai segmentelor de rezidenţial, office, retail şi HoReCa, corporaţii pentru fit-out, instituţii publice pentru urbanism”, spune Eliza Yokina. Potrivit lui Liviu Zăgan, senior managing partner al Cumulus, în ultima perioadă consumatorul a devenit mai exigent şi mai informat, este mult mai calculat şi ia decizii bine documentate. „Informaţia e la îndemâna oricui, opţiunile sunt din ce în ce mai variate, iar consumatorii îşi doresc servicii foarte bune şi calitate, ceea ce ne bucură.” Cu toate acestea, spune el, nivelul de investiţie pe metru pătrat este mult mai mic decât în restul Europei şi acest fapt atrage după sine inevitabil un produs cu o calitate mai scăzută. „Consider că mai avem de lucru la acest capitol, atât investitorii şi arhitecţii, cât şi consumatorii, ca să îmbunătăţim cât de mult posibil produsul final şi să nu mai acceptăm produse care se abat de la normele de calitate. Suntem conştienţi totuşi că ne aflăm în perimetrul unui cerc, pe raza căruia se află dezvoltarea economică a ţării şi creşterea standardului de viaţă”.

    Principalii competitori ai businessului sunt birourile de best practice din domeniul proiectării. „Facem parte din această categorie şi dorim să ne menţinem la acest nivel. Credem că este loc pentru toţi cei din branşă, iar prin profesionalism şi principii corect setate, toţi putem să aducem valoare comunităţii din care facem parte”, susţine Puchici.

    Aproape fiecare proiect vine cu provocări, spun reprezentanţii Cumulus. „Relaţiile dificile cu autorităţile îngreunează uneori partea de avizare. În mod normal aceasta trebuie să se încadreze în nişte termene ce permit investitorului să atingă un anumit profit pe an sau cel puţin să-şi programeze activitatea pe anumite perioade. De multe ori, acest proces devine un impediment, iar anumiţi investitori preferă să se retragă pe pieţe mai sigure şi mai previzibile.” O altă provocare este, potrivit lor, calitatea şi pregătirea profesională a celor din industrie, începând de la proiectanţi până la execuţie şi management. „Ne confruntăm din ce în ce mai des, iar în ultima perioadă situaţia a devenit normalitate, cu lipsa cadrelor pregătite şi neprofesionalism.”

    În momentul de faţă compania este prezentă în Bucureşti însă are proiecte şi la nivel naţional, „şi am putea livra chiar mai mult”, spun reprezentanţii businessului. „Am luat în calcul posibilitatea de a ne extinde şi în alte oraşe din ţară şi ne dorim să intrăm şi pe pieţe din afara României. În trecut biroul de arhitectură PZP a avut experienţa acestui gen de parteneriate cu companii străine. Deocamdată vizăm piaţa din Europa.”