BusinessMagazin

Tag: proiect de tara

  • Lansarea candidaturii lui Victor Ponta: Mândru că sunt mândru

    Motivele populare româneşti din stilistica materialelor electorale şi sloganul “mândri că suntem români” nu sunt însă doar pandantul proiectării “regimului băsist” drept “regimul care i-a umilit pe români”, ci fac apel la un ansamblu de percepţii dinainte de 1989 despre un rol geopolitic important al României, percepţii rămase necultivate cam de la chemarea din 2002 a preşedintelui Bush, între timp devenită desuetă, ca România să devină o punte între NATO şi Rusia.

    Aşa se explică punctele din “proiectul de ţară” asumat de Victor Ponta ca program electoral, unul mai ambiţios decât celălalt. Dacă Tăriceanu, înainte de criză, vedea România între primele 7-8 puteri economice ale Europei, Ponta propune acum ca România să ajungă între primele 15 ţări UE după criteriul competitivităţii economice şi între primele 40 la nivel global, urmând să se poziţioneze ca “economia de top a Europei Centrale şi de Est” (cu o creştere economică de peste 3% anual), hub tehnologic în Europa Centrală şi de Est, centru industrial est-european (dacă menţine o creştere industrială anuală de 9-10%), grânar al Europei, lider regional în energie şi furnizor de energie pentru vecinii săi, în special R. Moldova (în condiţiile în care România ar urma să ajungă până în 2019 a doua ţară independentă energetic din UE, după Danemarca) şi membră a zonei euro începând din 2019.

    Pentru politica externă, obiectivul este “consolidarea parteneriatelor strategice euroatlantice, în special a celui cu SUA”, însoţit de consolidarea relaţiilor cu statele influente la nivel regional (Polonia şi Turcia) şi de stimularea integrării europene a R. Moldova.

  • Lansarea candidaturii lui Victor Ponta: Mândru că sunt mândru

    Motivele populare româneşti din stilistica materialelor electorale şi sloganul “mândri că suntem români” nu sunt însă doar pandantul proiectării “regimului băsist” drept “regimul care i-a umilit pe români”, ci fac apel la un ansamblu de percepţii dinainte de 1989 despre un rol geopolitic important al României, percepţii rămase necultivate cam de la chemarea din 2002 a preşedintelui Bush, între timp devenită desuetă, ca România să devină o punte între NATO şi Rusia.

    Aşa se explică punctele din “proiectul de ţară” asumat de Victor Ponta ca program electoral, unul mai ambiţios decât celălalt. Dacă Tăriceanu, înainte de criză, vedea România între primele 7-8 puteri economice ale Europei, Ponta propune acum ca România să ajungă între primele 15 ţări UE după criteriul competitivităţii economice şi între primele 40 la nivel global, urmând să se poziţioneze ca “economia de top a Europei Centrale şi de Est” (cu o creştere economică de peste 3% anual), hub tehnologic în Europa Centrală şi de Est, centru industrial est-european (dacă menţine o creştere industrială anuală de 9-10%), grânar al Europei, lider regional în energie şi furnizor de energie pentru vecinii săi, în special R. Moldova (în condiţiile în care România ar urma să ajungă până în 2019 a doua ţară independentă energetic din UE, după Danemarca) şi membră a zonei euro începând din 2019.

    Pentru politica externă, obiectivul este “consolidarea parteneriatelor strategice euroatlantice, în special a celui cu SUA”, însoţit de consolidarea relaţiilor cu statele influente la nivel regional (Polonia şi Turcia) şi de stimularea integrării europene a R. Moldova.

  • Elementele “proiectului de ţară” al lui Iohannis şi Predoiu

    Decizia de a-l nominaliza ca viitor premier pe Predoiu are nu numai darul de a oferi un stimulent al zelului în campania lui Iohannis pentru cei de la PDL, dezamăgiţi că prezidenţiabilul lor nu a putut fi promovat drept candidat comun al dreptei, ci oferă şi ACL în ansamblu o şansă de a deveni mai credibilă în rolul de principal partid de opoziţie, ţinând cont că nici Klaus Iohannis, nici şeful său de campanie Vasile Blaga nu sunt prea convingători în postura de critici ai guvernării Ponta, nici la nivel ideologic, nici la nivel practic.

    Predoiu a apelat la teme electorale noi, neexploatate nici de putere, nici de opoziţie, propunând, de pildă, urmărirea de către guvern a rezultatelor tuturor privatizărilor (pornind de la exemplul ICA-Voiculescu), numirea titularilor din ministerele economice numai după consultarea mediului de afaceri sau construirea unui aparat de lobby pentru România la Washington, după modelul Ungariei.

    Cât despre Iohannis, acesta şi-a lansat campania (sau “precampania”, cum spun acum politicienii) cu un discurs centrat pe două teme: o preşedinţie fără “conflict şi scandal” (în opoziţie deci cu ceea ce îi impută lui Traian Băsescu adversarii săi) şi o administraţie corectă, deasupra intereselor baronilor locali (în opoziţie deci cu ceea ce îi impută lui Victor Ponta adversarii săi).

    Până la detalierea unui “proiect de ţară”, la care liderii ACL s-au referit până acum doar ca la o promisiune, sloganul lui Iohannis pare să fie pur şi simplu că experienţa sa de succes ca primar de Sibiu poate fi extrapolată la nivelul întregii ţări. Ca bonus ulterior, Iohannis a adăugat şi o temă menită să-l impună în opinia publică drept candidatul “preferat de americani”, susţinând urgenţa majorării la 2% din PIB a bugetului armatei, în acord cu cerinţele NATO.

  • Se caută un proiect de ţară

    Şeful Senatului, Călin Popescu-Tăriceanu, crede în schimb că proiectul este “prea mic” ca să fie un proiect de ţară şi că ar trebui ca obiectivul naţional să fie ca România să devină a şaptea forţă economică din UE (proiectul pe care îl vehiculase el pe când era prim-ministru). Tăriceanu neglijează însă că aderarea la zona euro nu doar că nu e un proiect mic, ci implică eforturi uriaşe de convergenţă reală cu zona euro, fără a pierde în acelaşi timp convergenţa nominală, aşa cum s-a întâmplat în guvernarea Tăriceanu, când “duduiala” economiei care creştea cu peste 7% s-a realizat pe seama unui deficit structural de peste 8% şi a unui deficit de cont curent de aproape 14%, pentru care România a plătit apoi scump, cu una din cele mai drastice ajustări fiscale din Europa.

    După economistul-şef al BNR, Valentin Lazea, PIB ar trebui să crească timp de 9-10 ani cu 2% peste media UE pentru a ajunge de la un PIB per capita de 52% din media europeană, cât avea anul trecut, la 60% din media UE, cât avea Letonia, unul dintre cele mai sărace ţări intrate în zona euro (la 1 ianuarie 2014). O analiză recentă a BNR arată, de asemenea, că un indicator relevant pentru convergenţa reală, productivitatea muncii, ne situează nu numai în urma UE15 (productivitatea în România era anul trecut de cca 49% din media UE15), ci şi a celor 9 state din Est membre ale UE (productivitatea în România era anul trecut de cca 49% din media UE9).