BusinessMagazin

Tag: profesionisti

  • Opt idei de afaceri pe care oricine le poate începe. Acestea sunt businessuri pe care le poţi face chiar dacă ai un job – VIDEO

    Îngrijitor pentru animalele de companie
    Deoarece majoritatea proprietarilor îşi tratează animalele de companie ca pe membri ai familiei, nu agreează ideea de a-i lăsa într-o canisă, ci preferă să îi lase în grija unor profesionişti. Aceştia au responsabilitatea de a merge la domiciliul proprietarilor, de unde preiau în grijă patrupezii. Hrănitul, plimbatul şi spălatul acestora se numără printre responsabilităţile angajaţilor. Potrivit asociaţiei National Association of Professional Process Servers (NAPPS) din SUA, îngrijirea la domiciliu a animalelor de companie este una dintre industriile cu cea mai rapidă dezvoltare din America de Nord.

    Servicii de livrare
    Un alt business uşor de pornit este cel de livrare a produselor la domiciliu. Un vehicul şi un cazier “curat” sunt singurele lucruri de care ai nevoie. Poţi să livrezi produse rapid şi eficient chiar în zona în care locuieşti.

    Grădinăritul şi serviciile de deszăpezire
    Chiar dacă sunt afaceri sezoniere, tunsul gazonului sau curăţarea zăpezii sunt businessuri care pot aduce un profit frumos celor care nu se dau în lături de la muncile fizice. Cu siguranţă veţi găsi proprietari comozi care preferă să plătească pe cineva pentru a le aranja grădinile.

    Vezi aici mai multe

  • Cum doi tineri au transformat 1.200 de dolari într-o afacere de 1 milion de dolari, în urmă cu 100 de ani

    Înainte ca S. Duncan Black şi Alonzo G. Decker să înfiinţeze compania Black and Decker, uneltele electrice erau mari şi greu de utilizat, însă aceştia au reuşit să inoveze şi să producă unelte pe care orice pasionat de construcţii le putea utiliza, drept dovadă că firma încă funcţionează după mai mult de 100 de ani de existenţă. Acum, Black and Decker este un nume cunoscut în rândul meşterilor de weekend, dar şi printre constructorii profesionişti.

    Atât Black, cât şi Decker s-au născut în comunităţi rurale foarte aproape de Baltimore, SUA, în 1883, respectiv 1884, însă au avut copilării foarte diferite. Decker, al cărui tată a murit când acesta avea doar şapte ani, a fost forţat să renunţe la şcoală pentru a putea să se angajeze pentru a-şi susţine familia. Prima sa slujbă a fost într-o topitorie şi trebuia să cureţe alama topită. Era un job foarte greu şi foarte solicitant, iar Decker a căutat altceva. Mai târziu, cu ajutorul iubitei lui, care avea să-i devină soţie, Decker a obţinut o slujbă mai puţin solicitantă la Boyden Air Brake.

    Datorită afinităţii lui pentru inginerie, Decker a fost transferat la departamentul de inginerie al National Cosmotype, compania-mamă a Boyden Air Brake, unde s-a alăturat unei echipe de muncitori care a produs o maşinărie automată de topit. Pentru că avea abilităţi de vânzător, Decker a fost trimis de-a lungul Statelor Unite să demonstreze cum funcţionează maşinăria şi să o instaleze după ce-şi convingea clienţii să o cumpere. A fost trimis chiar şi în Anglia, unde a negociat un contract de distribuţie de 1 milion de dolari cu Lord Northcliffe.

    Decker a fost foarte fericit de această reuşită şi când s-a întors în SUA s-a căsătorit. Totuşi, National Cosmotype nu s-a mişcat destul de repede şi compania engleză şi-a pierdut interesul, iar contractul a fost pierdut. Dezamăgit, Decker a demisionat şi a acceptat o slujbă care nu era la fel de bine plătită, ca inginer la Rowland Telegraph, unde în 1906 avea să-şi întâlnească viitorul partner.

    S. Duncan Black a avut o copilărie mult mai fericită. A fost fiul unui cuplu din clasa de mijloc, a mers la liceu, apoi după absolvire s-a angajat la Rowland. Şi-a început cariera desenând schiţe pentru departamentul de inginerie apoi s-a mutat în departamentul de vânzări. Pregătirea pe care a primit-o la Rowland avea să-l ajute foarte mult în viitorul parteneriat cu Decker.

    Amândoi erau angajaţi exemplari, dar nu era loc pentru avans în carieră. Un client loial al companiei avea să-l încurajeze pe Decker să-şi pornească propria afacere, oferindu-se să-l sprijine în acest demers. Încurajat de sprijin, Decker şi-a deschis propriul magazin şi a încercat să-l convingă pe Black să se alăture. Cu o soţie şi trei copii de îngrijit, Black ezita să renunţe la slujba stabilă. Decizia care avea să-l facă pe Black să se alăture lui Decker avea să fie tăierea comisioanelor cu care era remunerat de către compania Rowland.

    Aşadar, cei doi au pornit compania Black & Decker în toamna anului 1910. Singurul obstacol în calea succesului era lipsa de fonduri. Pentru a rezolva această situaţie, Black şi-a vândut maşina şi Decker şi-a ipotecat casa. Cu o investiţie de 1.200 de dolari şi sprijiniţi de investitori cu alţi 3.000 de dolari, cei doi au înfiinţat Black & Deckaer Manufacturing.

    Iniţial, compania a făcut o serie de produse precum o maşinărie de scos capacele de la sticlele de lapte sau o maşinărie de distribuit dulciuri. Deşi au avut puţin succes la început, Black & Decker a vrut să producă unelte pentru oamenii de rând. În 1917 cei doi au lansat un compresor de aer portabil, numit Lectoflater. S-a vândut bine, dar nu suficient pentru a menţine compania pe linia de plutire. Al doilea produs avea să pornească o revoluţie în domeniul sculelor electrice şi va defini compania: un burghiu electric portabil.

    Datorită abilităţilor inginereşti ale lui Decker şi calităţilor de vânzător ale lui Black, compania a prins aripi. Până în 1918, Black & Decker avea o fabrică în Washington şi birouri în Boston şi New York City. Brandul a ajuns în Anglia, Canada, Rusia, Australia şi Japonia. Creşterea la nivel global a fost alertă, iar cei doi şi-au transformat investiţia iniţială de 1.200 de dolari în vânzări anuale de 1 milion de dolari.

    După ce a supravieţuit marii crize economice din 1929 şi după turbulenţele celui de-al doilea război mondial, Black & Decker şi-a mărit portofoliul şi a devenit cel mai mare producător de scule electrice din lume.

    Black a fost preşedintele companiei din 1910 până la moartea sa în 1951, când Decker i-a luat locul. Mai departe, Decker a predat ştafeta companiei în 1956 fiului său Alonzo Decker Jr. Acesta, la rândul său, a condus compania până în 2000.

    În prezent, Black & Decker este cel mai mare producător de scule electrice, cu vânzări anuale de 4 miliarde de dolari. Compania are operaţiuni de producţie în 14 ţări şi produse sunt vândute în peste 100 de ţări. Pe lângă scule portabile, compania are în portofoliu produse de grădinărit, bunuri de uz casnic, echipament pentru fabricarea sticlei sau rechizite sanitare.

    În martie 2010, Black & Decker a fuzionat cu Stanley Works devenind astfel Stanley Black & Decker. În 2016, compania a avut venituri de 11,4 miliarde de dolari şi un profit net de aproape 1 miliard de dolari şi peste 27.000 de angajaţi la nivel mondial.

  • Cine vrea să cumpere un business românesc?

    „Ne aflăm într-un moment în care mulţi dintre antreprenorii români nu şi-au găsit succesori cărora să le lase moştenirea businessurilor. Foarte puţine afaceri româneşti au pregătit a doua generaţie pentru a merge mai departe. Noi, românii, nu avem acest spirit de a lăsa afacerile pentru generaţiile viitoare, de aceea există o sumedenie de companii româneşti cu potenţial care ies şi vor mai ieşi la vânzare”, a spus Horia Abrudan într-o discuţie cu ZF.
    În România, doar 30% din afacerile de familie rezistă tranziţiei către a doua generaţie şi numai 15% rezistă celei de a treia generaţii. Principalii cumpărători pentru businessurile româneşti sunt multinaţionalele, fondurile de investiţii şi doar printr-o excepţie un cumpărător poate să fie o altă firmă românească. Cei mai mulţi dintre antreprenorii români care au reuşit să ajungă cu firma întreagă până acum, care au un business sustenabil şi un brand recunoscut de piaţă, nu s-au pregătit pentru achiziţia unor alte firme româneşti. Cel mai probabil nici nu şi-au pus această problemă. Însă cei mai mulţi spun că multinaţionalele acaparează piaţa, domină economia românească şi fac jocurile pentru că au puterea de a-i cumpăra pe alţii şi de a stabili ulterior regulile jocului. Dar nimeni nu cred că i-a oprit pe antreprenorii români să se pregătească să-i cumpere pe alţi antreprenori români şi să-şi mărească businessul. Neavând acest exerciţiu, nici nu-şi pun problema achiziţiei unei companii româneşti sau a brandului din faţa unui business.
    În 30 de ani de business dur nu au mai apucat să-şi facă echipă de fuziuni şi achitiţii, dar nici să fie permanent în legătură cu firmele de consultanţă astfel încât, atunci când apare ceva la vânzare, o dată în viaţă, să fie pregătiţi. Antreprenorii români vor să cumpere active, terenuri, clădiri de birouri, tot ce reprezintă active fixe pe care le văd în faţa ochilor, şi mai puţin vor să cumpere branduri sau poziţionări în piaţă. Până la un anumit punct un business poate să crească organic, dar pentru a ajunge mai mare, la un moment dat ai nevoie de achiziţia rivalilor, competitorilor, pentru a câştiga cotă de piaţă şi pentru a da tonul în business. Celebrele companii germane mici şi mijlocii încep să se confrunte cu aceeaşi problemă, respectiv nu mai are cine să preia şi să conducă businessul de familie. Dar ei sunt la a patra, a cincea sau a şasea generaţie.
    Iar fondurile de investiţii abia aşteaptă să iasă la vânzare celebrele companii germane mici şi mijlocii, o oportunitate cu care nu te întâlneşti de multe ori în viaţă.
    Antreprenorii români care nu au urmaşi nu s-au îngrijit să aibă manageri profesionişti şi de aceea le este foarte greu să lase afacerile pe mâna managerilor. Mai bine vând afacerea, iau banii, iar copiii vor moşteni un cont în bancă.
    Ieşirea pe pieţele externe, fie prin vânzarea unor produse, fie prin investiţii directe, fie prin achiziţia altor companii, a fost ocolită de antreprenorii români şi, din acest motiv, comerţul exterior al României este cel mai prost dintre fostele ţări comuniste.
    Nici cultivarea în cadrul propriilor companii a unor organigrame profesioniste nu a fost pe lista de priorităţi a antreprenorilor români şi, din acest motiv, fie nu găsesc manageri profesionişti atunci când au nevoie, fie cei care ar putea să conducă businessuri antreprenoriale nu vor să vină să lucreze pentru patronii români. Este un cerc vicios, din care principalii câştigători sunt multinaţionalele şi fondurile de investiţii, care sunt pregătite în orice moment pentru achiziţii. Fondurile de investiţii, şi multinaţionalele preferă mai degrabă să cumpere companii şi branduri decât să le facă de la zero, pentru că aşa ajung în frunte mult mai repede şi pot să controleze pieţele.
    Antreprenorii români nu au nici exerciţiul asocierii şi, atunci când pe piaţă apare o oportunitate, nu găsesc un punct de discuţie cu alţi antreprenori astfel încât, împreună, să poată cumpăra ceva. A cumpăra o altă companie reprezintă un chin, pentru că trebuie armonizate culturile de muncă, acest proces consumând extrem de multă energie. Dar această problemă poate fi rezolvată prin exerciţii şi prin standardizarea organigramelor şi a culturilor. Multinaţionalele nu au ajuns în top doar prin creşterea organică, ci prin achiziţii repetate. Acest lucru le-a permis să câştige piaţă rapid şi, în final, să-şi mărească valoarea şi poziţia.
    A doua generaţie nu prea vrea să preia conducerea companiilor înfiinţate de părinţii lor, preferând să aştepte să moştenească banii şi nu businessul în sine.
    În aceste condiţii, cine vrea să cumpere businessurile româneşti?

  • Iniţiativa antreprenorială, în scădere cu 24% în vara anului 2018

    ”Conform datelor statistice de la nivelul Oficiului Naţional al Registrului Comerţului s-a înregistrat o scădere a numărului iniţiativelor antreprenoriale în perioada iunie – august 2018, scădere ce ar fi putut fi influenţată de lipsa derulării programelor destinate antreprenorilor, cum ar fi Start-up Nation, pe parcursul verii˝, a declarat Cristian Bărcan, fondator al REGnet.ro, companie specializată în înfiinţări şi modificări de SRL şi PFA.

    În anul 2018 numărul total de înmatriculări în perioada iunie – august 2018 a fost de 31.013, în comparaţie cu 39.562 înregistrat în 2017, rezultând astfel o diferenţă de 8.549 de profesionisti (aprox. -24,22%). De altfel, în perioada 1 ianuarie 2018 – 31 august 2018 în comparaţie cu 1 ianuarie 2017 – 31 august 2017 s-a înregistrat o scădere de aprox. 10,49% a numărului de înmatriculări de profesionişti.

    Rata de supravieţuire a unei afaceri în România este de 52,7%. Cu alte cuvinte, aproximativ 1 din 2 afaceri reuşesc să rămână în picioare în România, arată calculele REGnet.ro realizate pe baza datelor ONRC din ultimii 25 de ani. 

    Numărul de firme şi PFA-uri înfiinţate în domeniul comerţului cu amănuntul sau cu ridicata a scăzut considerabil în România, în anul 2017, ajungând la un număr de aproximativ 22.550, în comparaţie cu ultimii 5 ani unde media era în jur de 26.900 de firme. 

  • Traian Băsescu, despre un ministru PSD: „Este unul dintre clovnii profesionişti ai Guvernului”

    “E unul din clovnii profesionişti ai Guvernului. Vorbesc de Daea cu oaia, care acum e cu viermii de mătase”, a spus Băsescu, la RTV.

    Ministrul Agriculturii, Petre Daea, este cunoscut pentru declaraţiile sale mai puţin obişnuite, precum cele legate de oaie. „Oaia este o statuie vie. Aceasta este doar o definiţie. Argumentele se găsesc în străfundul analizei pentru fiecare şi pentru orice loc. Uitaţi-vă dumneavoastră astăzi în orice parte a ţării cât de frumos este acest animal pe păşunile verzi ale ţării româneşti. Frunza o are toată lumea, dar oile ca în România nu. Lângă oaie găseşti o frunză, lângă frunză nu poţi să găseşti o oaie”, a declarat Daea, în septembrie 2017, în timp ce se afla la Festivalul Vinului de la Valea Călugărească.

    Cititi mai mutlte pe www.gandul.info

  • S-a lansat un nou tip de şcoală. Această nouă ocupaţie creează tot mai mulţi milionari

    Din ce în ce mai mulţi tineri sunt atraşi de jocurile video competitive (esports), iar în Singapore s-a deschis şi o academie care vrea să transforme gamerii în jucători profesionişti.

    Sportul electronic a devenit un adevărat fenomen şi piaţa de esports este estimată să ajungă la 1.5 miliarde de dolari în trei ani de zile. În prezent, jucătorii de Dota 2 sunt cei mai bine recompensaţi pentru orele petrecute în faţa calculatoarelor: primii 9 jucători din clasamentul jucătorilor cu cele mai mari câştiguri din esports au obţinut peste 2 milioane de dolari în conturi.

    “Am fost un jucător profesionist, dar mi-am dat seama că avantajul meu consta în cunoaşterea strategiei şi că reflexele mele nu sunt la fel de bune ca a altor jucători şi m-am gândit să-mi folosesc cunoştiinţele să-i învăţ pe alţii cum să devină jucători profesionişti”, spune unul dintre antrenorii academiei de gaming deschise la singapore

    În cadrul academiei tinerii se pot pregăti şi pentru joburi auxiliare esports precum: comentatori, antrenori, analişti, echipă de producţie etc

    Doar 3% dintre gameri reuşesc să ajungă la rangul de profesionişti şi cu toate astea mulţi tineri îşi doresc şi urmăresc o carieră în domeniu.

  • Mihaela Feodorof, executive coach & business consultant: Angajaţii de ieri, copiii de astăzi, profesioniştii de mâine

    Cu cât echipa şi scopul organizaţiei sunt mai mari, cu atât oamenii sunt mai diferiţi atât din perspectiva modului de a fi, dar şi acoperind diverse etape de dezvoltare.

    Din acest punct de vedere, organizaţiile, aş spune eu, curajoase se bucură de noi perspective, dar îşi asumă o gestiune rafinată a populaţiei, ajustând şi armonizând permanent diferenţele.

    Suntem oare mereu la fel de bine pregătiţi să-i primim cum se cuvine pe colegii mai tineri? Ne place de ei, vin cu un aer proaspăt; dar cât de uşor o să ne fie să formăm o echipă?

    Am lucrat ceva timp în recrutare şi gestiunea carierei. Pe cât de frumoasă este activitatea, pe atât de provocatoare. Să ai în echipă parteneri de lucru de vârsta copiilor sau părinţilor tăi devine interesant. Cum te raportezi în relaţia cu ei? Cum percepi atitudinea lor? Cât de repede cazi în capcana etichetelor? Generaţia asta… Pe vremea noastră…

    Mi-am zis că ar fi mai simplu să-i prezinte cineva, aşa că am derulat un al doilea studiu, care a urmărit caracteristicile de temperament ale copiilor începând cu vârsta de 8 ani, dar şi vocaţia adolescenţilor din intervalul 14-20 ani. S-au analizat 700 de profiluri ale minorilor evaluaţi pe parcursul anilor 2014, 2015, 2016 şi în prima jumătate a acestui an.

    Dacă eşti cumva părinte, s-ar putea să recunoşti trăsăturile propriului copil sau ale micuţilor prietenilor tăi. În cazul în care predai la catedră, multe dintre ele sunt şi ale elevilor tăi. Dacă eşti responsabil de o echipă a cărei performanţă depinde de aportul tinerilor pe care îi coordonezi, s-ar putea să-ţi fie de folos în anumite situaţii.

    Îmi place să descopăr omul, autenticitatea individului, asigurând plusvaloarea sa în activităţile în care acesta se implică.

    Copiii şi tinerii care sunt astăzi pe băncile şcolilor sau ale facultăţilor se pregătesc să profeseze alături de noi. Cum ni se vor alătura?

    Ceea ce subliniez, dar mă bucur că nu sunt singura, este că o vor face cu emoţie. Da, viitorii noştri colegi sunt emoţionali. 75% din populaţia evaluată are această dominantă de personalitate. Îi recunoaşteţi? Sunt copiii care suferă pentru că doamna învăţătoare nu le-a adresat astăzi niciun cuvânt, care îndrăgesc o materie datorită celui care o predă făcând un efort suplimentar în studierea acesteia, doar – doar o să primească o apreciere. Îmi amintesc de un adolescent care a decis să participe la olimpiade pentru că altfel era ”invizibil“ pentru profesorul pe care îl admira. Mi s-a părut extrem de trist să ajungi să-ţi ”cumperi“ atenţia cu preţul muncii şi inteligenţei. Deveniţi adulţi, aceştia vor abandona un rol profesional, sau îl vor îmbrăţişa, pentru alte aspecte decât cele financiare, pragmatice. Le vor plăcea oamenii cu care lucrează, vor face tot ce le stă în putinţă să reziste jobului chiar dacă acesta este foarte solicitant. Vor fi valorizaţi de relaţia cu cel care se îngrijeşte de rezultatele echipei, vor da totul pentru aceasta. Vor fi însă atinşi cu uşurinţă de prejudecăţi şi neatenţia la nevoile personale. Se vor simţi afectaţi dacă sunt ignoraţi de cei care răspund de activitatea lor. Vor pleca din mediile profesionale care nu sunt îmbogăţite de omenie.

    Un alt atribut al acestora este flexibilitatea. Ne dorim să avem noi colegi în echipă care să nu se opună schimbării, ci să o îmbrăţişeze şi să fie deschişi la noi provocări. Desigur, putem observa din perspectivă critică şi uşurinţa tinerilor coechipieri de a sări dintr-un obiectiv în altul, tratând parcă cu uşoară superficialitate calitatea realizării acestuia. Faptul că sunt în egală măsură şi practici ne aduce liniştea necesară că ne putem baza pe rezultatele lor. Dar, mai ales, e bine de ştiut că fiind caracterizaţi de extraversiune vor fi mereu dispuşi să-şi împărtăşească opiniile, să dezbată provocările şi astfel să găsim împreună soluţii provocărilor întâmpinate. 

    Stilul lor de a munci este unul mai degrabă aventuros. Mă bucur să evidenţiez această caracteristică pentru că aş vrea ca angajatorii care îi doresc parte din echipa lor să fie pregătiţi să-i expună la experienţe care să le crească adrenalina. Aceşti tineri se plisctisesc uşor, au nevoie de elemente de noutate, se bucură când dinamica activităţii îi solicită. Pe de altă parte, vor argumenta cu uşurinţă, pentru că le place să se documenteze, să studieze în amănunt şi să fie bine pregătiţi în ceea ce fac. Veşti bune pentru cei care investesc în dezvoltarea talentelor, dar şi în programele de succesiune din companii.

  • Proiect: Soldaţii şi gradaţii profesionişti au dreptul la pensie militară de stat

    Propunerea legislativă vizează modificarea şi completarea unor acte normative din domeniul apărării, ordinii publice şi securităţii naţionale şi este iniţiată de 7 deputaţi PSD, respectiv: Căprar Dorel-Gheorghe (preşedintele Comisiei de Apărare a Camerei), Weber Mihai (preşedintele Comisiei comune pentru controlul activităţii SIE), Andrei Alexandru-Ioan, Bontea Vlad, Cuc Alexandru-Răzvan, Todor Adrian, Tripa Florin-Dan.

    Modificările propuse de deputaţii PSD vizează Legea nr. 384/2006 privind Statutul soldaţilor şi gradaţilor profesionişti. Astfel, articolul 18 al acestui act normativ ar urma să se modifice şi să aibă următorul cuprins:

    Citeşte continuarea pe www.mediafax.ro

  • S-a lansat un nou tip de şcoală. Această nouă ocupaţie creează tot mai mulţi milionari

    Din ce în ce mai mulţi tineri sunt atraşi de jocurile video competitive (esports), iar în Singapore s-a deschis şi o academie care vrea să transforme gamerii în jucători profesionişti.

    Sportul electronic a devenit un adevărat fenomen şi piaţa de esports este estimată să ajungă la 1.5 miliarde de dolari în trei ani de zile. În prezent, jucătorii de Dota 2 sunt cei mai bine recompensaţi pentru orele petrecute în faţa calculatoarelor: primii 9 jucători din clasamentul jucătorilor cu cele mai mari câştiguri din esports au obţinut peste 2 milioane de dolari în conturi.

    “Am fost un jucător profesionist, dar mi-am dat seama că avantajul meu consta în cunoaşterea strategiei şi că reflexele mele nu sunt la fel de bune ca a altor jucători şi m-am gândit să-mi folosesc cunoştiinţele să-i învăţ pe alţii cum să devină jucători profesionişti”, spune unul dintre antrenorii academiei de gaming deschise la singapore

    În cadrul academiei tinerii se pot pregăti şi pentru joburi auxiliare esports precum: comentatori, antrenori, analişti, echipă de producţie etc

    Doar 3% dintre gameri reuşesc să ajungă la rangul de profesionişti şi cu toate astea mulţi tineri îşi doresc şi urmăresc o carieră în domeniu.

  • Gadget Review: probabil cea mai bună tabletă pentru profesionişti – VIDEOREVIEW

    Eu fac parte din generaţiile pentru care a existat mai întâi PC-ul şi abia apoi au apărut smartphone-urile şi tabletele. Poate din pricina asta am rămas fidel PC-ului chiar şi acum, în era telefoanelor şi tabletelor extrem de performante. Vreau să ascult muzică, să vă un film, să scriu un text, să editez poze? Merg la PC. Ei bine, acest iPad m-ar putea face să mă răzgândesc. Pentru o persoană care petrece multe ore la birou, cel mai probabil fără să stea într-o poziţie corectă, cele câteva ore în plus pe care le petrec şi acasă la PC îşi spun cuvântul. în aceste condiţii, în perioada de testare, iPad-ul mi-a permis să înlocuiesc PC-ul în proporţie de 70-80%, fără să mă ridic de pe canapea.

    Designul tabletei este unul clasic Apple, iar unii dintre voi chiar veţi avea probleme în a deosebi acestă nouă tabletă de versiunile anterioare. Jos are butonul de home, folosit şi ca senzor de amprentă; pe spate, sus, are camera foto, iar pe laterale are două seturi de două difuzoare, un buton de pornire şi oprire şi două butoane pentru reglarea volumului.

    iPad Pro (2017), varianta cu display de 10,5 inchi şi spaţiu de stocare de 64 GB de RAM oferită pentru testare de către iStyle.ro, are doar 6,1 mm grosime şi 469 de grame, ceea ce o face să fie uşor de utilizat indiferent de situaţie.

    Apple susţine că iPad Pro este mai performant decât multe laptopuri şi chiar ar putea fi adevărat. Cert este că tableta a fost dotată cu un procesor foarte rapid, numit A10X Fusion, iar alături de cei 4 GB de RAM, iPad Pro funcţionează de minune. Tableta obţine scoruri mari în teste precum Geekbench, iar în perioada de testare nu am întâlnit o aplicaţie sau un joc care să-i dea de furcă. Aşadar, noul iPad Pro este rapid şi nu lasă nicicând senzaţia că ar obosi, indiferent că vorbim de jocuri sau programe de editare sau creare, de pildă de design sau desen.

    Şi camera de pe spate a fost îmbunătăţită faţă de versiunea anterioară, şi acum iPad Pro (2017) are un senzor de 12 MP, ca şi iPhone 7. Asta înseamnă că face fotografii foarte bune (deşi eu prefer pentru asta un telefon sau o cameră foto), filmează 4K şi are şi stabilizare optică. La rândul ei, camera frontală se descurcă foarte bine şi oferă imagini detaliate, o bucurie în plus pentru cei care folosesc FaceTime sau Skype.

    Pentru cei care au o casă inteligentă, sau un astfel de proiect în dezvoltare, acest iPad permite controlarea mai multor dispozitive direct din fotoliu. Astfel, accessând slide-ul din control center, puteţi opri şi porni expresorul, închide şi deschide ferestrele, încuia şi descuia uşile etc.

    Totuşi, adevăratul punct forte al iPad Pro (2017) este displayul acestuia. Ecranul este unul Retina, cu o rezoluţie de 2.224 x 1.668 pixeli (264 ppi densitate pixeli), şi arată absolut superb.  Imaginile sunt contrastate, iar iconiţele arată foarte bine; mi-a plăcut că nu sunt lipite de imaginea de fundal, ci parcă plutesc deasupra. De asemenea, ecranul poate fi foarte luminos (600 de niţi), ceea ce permite folosirea sa şi în lumina directă a soarelui, fără probleme.

    De asemenea, iPad Pro (2017) vine cu o tehnologie numită Pro Motion, permiţând ca rata de refresh a displayului să ajungă până la 120 Hz (niciun alt produs al Apple nu are o rată de refresh atât de mare), fapt ce va duce la o fluiditate superioară atunci când navighezi prin meniuri sau pe net ori când te joci. Este absolut încântător să foloseşti tableta şi este ceva ce trebuie să încerci personal acest gadget, pentru a vedea diferenţa pe care o face o rată de refresh atât de mare.

    Pentru ca experienţa de consum media să fie completă, un laptop sau o tabletă trebuie să aibă şi un sunet de calitate, iar iPad Pro (2017) nu face notă discordantă. Sunetul se aude extrem de bine prin cele patru boxe (încercaţi aplicaţia Garage Band şi o să înţelegeţi la ce mă refer) indiferent dacă vorbim de muzică sau de filme. Sunetul este redat prin cele patru boxe (două la fiecare capăt) şi întreaga tabletă rezonează atunci când volumul este dat la maximum; iar dacă este pusă pe o masă, tableta devine şi mai gălăgioasă şi poate umple o cameră mică.

    în privinţa autonomiei bateriei, Apple susţine că aceasta se învârte în jurul a 9-10 ore, cam la fel ca varianta lansată anterior. în lumea reală, iPad Pro (2017) ar trebui să te ţină cel puţin două zile sau mai mult, în funcţie de ritmul de utilizare. Din păcate, produsul nu are opţiunea de încărcare rapidă, de aceea e nevoie de mai mult timp pentru încărcare.

    Un neajuns, din punctul meu de vedere, este faptul că deşi tableta este foarte performantă, nu poate fi folosită la capacitate maximă decât dacă îi sunt adăugate o tastatură fizică şi un stylus (Apple Pencil). Asta se traduce în costuri ridicate (peste 1.000 de euro pentru varianta cea mai puternică, plus accesoriile), iar cu aceeaşi sumă pot fi cumpărate un laptop performant pentru muncă şi o tabletă mai ieftină pentru browsing şi filme.

    iPad Pro se descurcă bine şi foarte bine la toate capitolele, iar dacă sunteţi în căutarea unei tablete pe care vreţi să faceţi mai mult decât să vă uitaţi la filme şi să navigaţi pe internet, dacă vreţi un produs performant şi portabil, atunci iPad Pro ar putea fi pentru voi.

    CASETĂ TEHNICĂ
    DISPLAY RETINA, 10,5 INCHI (2.224 X 1.668 PIXELI)
    PROCESOR A10X FUSION 2,3 GHZ
    SPAŢIU DE STOCARE 64 GB
    CAMERE FOTO 12 MP (SPATE), 7 MP (FRONTALĂ)
    AUTONOMIE BATERIE 9 ORE
    GREUTATE 469 G
    DIMENSIUNI 174,1 MM X 250,6 MM X 6,1 MM
    (LĂŢIME, ÎNĂLŢIME, GROSIME)
    SISTEM DE OPERARE: IOS 10; IOS 11
    PREŢ RECOMANDAT 4.169 LEI
    (VARIANTA 64 GB + CONEXIUNE
    MOBILĂ):