Tag: profesie

  • De o parte şi de alta a leadershipului

    Ştiam destule, dar în alt fel, şi extrem de puţin din unghiul în care fusese formulată întrebarea, pentru că nu am condus niciodată mai mult de o mână de oameni, iar experienţa mea nu era despre cum se conduc sute de oameni. Eu ştiam cu precizie ce m-a condus şi ce nu m-a condus pe mine şi mai ştiam ce îi conduce sau nu pe cei din jurul meu, atât cât putusem să observ. Felul cum am deprins o competenţă în universul numit generic leadership a fost urmărind exagerat de atent, obsesiv aş spune, pe cei care mă conduceau pe mine.

    Am antrenat vreme de 5-6 ani această competenţă până am ajuns să conduc primii oameni, când, surpriză!, am văzut că ceea ce funcţiona impecabil la alţii în raport cu mine nu mai funcţiona dinspre mine în raport cu ceilalţi. Această experienţă adaugă încă vreo doi ani antrenamentului la leadership, care, am constatat eu, e doar despre ceilalţi şi aproape deloc despre mine, ca lider. Astfel am găsit valoare în a înţelege leadershipul invers: din perspectiva celui asupra căruia începe să îşi producă efectele. Impactul unui lider este esenţa leadershipului şi este cea mai bună unitate de măsură pentru un conducător de oameni: eşti bun dacă aspiraţiile tale sunt bine puse în practică. Sutele de lideri cu care am interacţionat în ultimii doi ani mi-au întărit această observaţie şi m-au ajutat să extrag câteva concluzii.

    Prima este că un lider este bun în măsura în care ştie că mai importantă decât ideea sau aspiraţia lui este datoria lui de a-şi alinia oamenii pentru a pune în practică acea idee sau aspiraţie. Altă idee este că ceea ce face un lider şi îi aduce succes, în mod garantat, prin imitaţie, nu va produce rezultate nici măcar apropiate. Cei mai mulţi lideri caută să imite modelele pe care la rândul lor le-au urmat şi i-au inspirat şi, cel mai devreme cam în 2-3 ani, îşi dau seama că nu funcţionează şi în cazul lor aplicarea aceloraşi modele. O metodă personală proastă este infinit mai bună decât una copiată excepţională. Astfel, autenticitatea este colacul de salvare a oricărui lider. Orice strategie ar alege un lider, orice tehnică de persuasiune – pozitivă sau negativă -, orice abilitate de vânzare ar avea, dacă ea nu stă în slujba autenticităţii va fi detectată cu mare uşurinţă de radarul celor care ar trebui să îl urmeze pe lider.

    O altă concluzie este că experienţele trecute de învăţare ale unui lider sunt valoroase dacă sunt povestite, nu dacă sunt construite scenarii de învăţare în jurul lor cu cei care sunt conduşi. Cu alte cuvinte, atunci când anticipezi că oamenii tăi sunt la câţiva paşi de a face greşeli, a aplica ideea că e înţelept să înveţe din propriile greşeli este o glumă, nu o lecţie de leadership. Există suficientă incertitudine şi diversitate astfel încât oamenii să aibă expunere la propriile lor lecţii. Mediul în care trăim nu este atât de steril şi de controlabil pe cât ne-am dori să fie şi nu doar greşelile noastre trecute care acum pot fi anticipate sunt unicele surse de învăţare. Oricine învaţă mai mult din succese decât din greşeli şi o poveste de succes bine spusă la timpul potrivit generează mai multă energie şi inspiraţie decât drama care se creează în jurul unei erori în care scopul este căutarea vinovaţilor.

    Leadershipul este în mare măsură despre a reuşi să te pui în papucii oricui vrei să te urmeze şi să înţelegi de ce ar face-o ei, fiecare în parte, cu unităţile lor de măsură, nu cu ale tale. Ideile şi strategiile vor veni apoi de la sine. A avea sau nu o idee bună sau o strategie excepţională nu reprezintă nici măcar biletul de intrare în universul conducerii oamenilor, iar a deprinde o competenţă aici este infinit mai greu şi mai anevoios decât a ne perfecţiona competenţele raţionale pe care le avem deja. A avea disponibilitatea de a înţelege cum se simt oamenii pe care îi conduci e cea mai grea probă pe care un lider o poate da, dar şi cea mai recompensatoare, indiferent de răspunsul pe care îl află, deoarece simpla intenţie de a conştientiza efectele pe care acţiunile unui lider le produc asupra celor conduşi este primul pas stabil în alinierea oamenilor către un scop comun.

    Iuliana Stan este OD & leadership consultant şi director general al Human Synergistics Romania

  • Cum sa te faci medic chiar daca nu ai luat rezidentiatul

    Conform proiectului de act normativ, absolventii facultatilor de
    medicina, incepand cu promotia 2005, vor primi competente de
    practica limitate chiar daca nu au promovat concursul de
    Rezidentiat.

    In prezent, medicul care finalizeaza cursurile universitare nu
    poate fi angajat in sistemul sanitar, decat cel mult de catre una
    dintre firmele care activeaza in industrie, in vederea promovarii
    produselor medicale.
    Proiectul Ministerului Sanatatii va da posibilitatea tinerilor
    absolventi sa fie incadrati in unitatile sanitare publice sau
    private, inclusiv in cabinetele medicilor de familie, pentru a
    sprijini activitatea de asistenta medicala din aceste unitati.

    “Atentia noastra se indreapta catre medicii tineri si cautam
    diverse solutii pentru a-i aduce mai repede in sistem si pentru a-i
    pastra aici. Propunerea noastra va da posibilitatea absolventilor
    de medicina sa lucreze, sub indrumare, fara drept de parafa sau
    semnatura, in anumite sectii, la UPU sau cabinetele medicilor de
    familie”, a declarat Cseke Attila, ministrul Sanatatii.

    Ministrul Sanatatii a mai subliniat ca noile reglementari vor
    aduce beneficii atat unitatilor sanitare care vor putea angaja
    personal calificat, cat si viitorilor specialisti care isi vor
    exercita meseria pentru care s-au pregatit, pana la urmatorul
    concurs de Rezidentiat, fara a pierde cunostintele acumulate in
    timpul facultatii.

    Proiectul de act normativ mai prevede ca, incepand cu anul III
    de pregatire in specialitate, rezidentii sa fie inclusi in linia de
    garda (alta decat linia I de garda), in afara programului normal de
    lucru. De asemenea, incepand cu anul IV de pregatire in
    specialitate, acestia vor putea trece in linia I de garda, sub
    supravegherea unui medic specialist sau primar care se afla de
    garda la domiciliu.

  • Anul 2009 a fost cel mai grav din ultimul deceniu pentru profesia de journalist

    “Chiar daca am inceput un nou mileniu, care a adus progrese
    enorme in zona tehnologiei, cand vine vorba de uciderea ziaristilor
    care pur si simplu isi fac meseria, suntem inca intr-o perioada a
    barbarilor”, a declarat Anthony Mills, autorul raportului.


    Cititi mai multe
    pe www.mediafax.ro

  • De profesie incognito

    Pentru Frankie Stein, a purta haine obisnuite nu este o optiune. Fiecare zi este pentru ea o ocazie tocmai buna pentru o noua costumatie, iar singura conditie este ca aceasta sa se asorteze la culoarea parului din saptamana respectiva, fie el verde, portocaliu sau fuchsia.

    In ultima vreme cel putin, tinuta ei preferata consta intr-un costum ce reprezinta un ciorchine de struguri realizat din spuma poliuretanica mov, la care asorteaza o coafura roz. Acest look poate fi insa inselator pentru cei care o intalnesc pentru prima oara pe Frankie, care este de altfel cel mai cunoscut consultant in materie de costume din Statele Unite si proprietara unui boutique high-end denumit kitsch Frankie Steinz. “Oamenilor le place sa se simta liberi, sa aiba ocazia de a-si trai fanteziile”, spune Stein.

    “Iar in sprijinul acestei teorii cred ca vorbeste suficient faptul ca de ceva vreme am ajuns sa ma intalnesc cu clientii numai pe baza de programare. Iar motivul pentru care iubesc ceea ce fac este in principal faptul ca astfel am ocazia sa patrund in lumea fanteziilor clientilor mei.” In boutique-ul sau, acest emporio al costumelor cu capitala in Manhattan, Stein isi da intalnire tete-a-tate cu clientii pentru a reusi sa identifice exact personajul in care acestia ar trebui sa se transforme in noaptea de Halloween.

    “Ascult foarte atent ceea ce-mi spune interlocutorul, pentru ca incerc sa-i construiesc, in timp ce vorbeste, un soi de profil psihologic care ma ajuta sa inteleg ce ar vrea si li s-ar potrivi cu adevarat”, spune ea. “Cateodata imi ajunge sa le urmaresc mimica pentru a constientiza ceea ce isi doresc, si atunci ii intrerup si le spun, de pilda, “Ce-ar fi sa fii o zana?” si atunci ii vad cum se insenineaza deodata. Iar de aici incolo este treaba lui Stein sa-si transforme cat mai credibil clientul fie intr-o zana, fie intr-o tornada sau chiar in Joe DiMaggio – asta pentru a numi doar cateva din cele cateva mii de costume pe care le are pe stoc in cele doua magazine ale sale.

    Luna octombrie este in mod firesc cea mai agitata din an pentru Stein, iar in aceasta perioada, fiind pe deadline, isi petrece mai toate orele din zi croind costumele, facand probe peste probe. Iar pentru a-si termina la timp toate costumele apeleaza, la ajutor, angajand pana la 10 freelanceri cu ajutorul carora depaseste momentul.

    Daca primele comenzi pentru petrecerile de Halloween incep de obicei sa curga de prin luna iulie, in restul anului Stein isi concentreaza toata atentia asupra restului pietei, realizand costume pentru diversele petreceri newyorkeze, conventii sau evenimente corporatiste. In plus, Stein lucreaza in permanenta si pentru televiziune, teatru sau productiile cinematografice de amploare. Printre altele, Stein este raspunzatoare si pentru costumele purtate de Kate Winslet si Kirsten Dunst in apreciatul film din 2004 , “Stralucirea eterna a mintii neprihanite”. Insa ceea ce a contribuit in mare parte la faima de care se bucura astazi, sunt costumele supradimensionate, realizate din spuma poliuretanica, care iau forma unor obiecte cotidiene, precum un platou cu fructe sau un ochi gigantic. Iar pentru clientii care vor meniul complet, Stein realizeaza si masti din papier-mach? sau palarii elaborate.

    De-a lungul carierei sale de 22 de ani, Stein a realizat costume de Halloween pentru Kate Moss, pe care a imbracat-o in Keith Richards, pentru Sigourney Weaver pe care a transformat-o intr-o vrajitoare, pe Marc Anthony l-a deghizat in Prince , iar pe solistul trupei Matchbox Twenty, Rob Thomas, l-a transformat pentru o seara intr-un sef de trib indian. Inainte de a deveni costumier cu faima si acte in regula, Stein a fost de profesie contabil. Asta pana cand s-a hotarat sa isi deschida si un mic magazin, in care vindea dulapuri speciale pentru colectionari si apoi diverse obiecte de colectie.

    In timp, de la micile obiecte s-a ajuns la aranjamente elaborate in vitrine, printre care un aranjament memorabil construit in jurul statuii unui om asezata pe un platou garnisit cu legume si fructe si inconjurat de manechine imbracate in bucatari. Costumarea manechinelor din vitrina a fost primul pas, in scurt timp Stein incepand sa se costumeze ea insasi si astfel sa castige atentia vip-urilor locale din Aspen, acolo unde locuia in 1984 impreuna cu sotul ei.

    Avand in portofoliu clienti precum Dolly Parton, Jack Nicholson, Anjelica Houston, Goldie Hawn si Kurt Russell, Stein si-a transformat afacerea intr-una axata pe costume si pana in 1989 o reloca in New York. Cat despre succesul de care se bucura astazi atat ea, cat si profesia de costumier, Stein nu are foarte multe de spus, asa ca arunca “vina” pe sarbatoarea care ii obliga pe oameni sa se reinventeze. “Halloween-ul are ceva special. Aceasta este singura explicatie pentru faptul ca toata treaba asta cu costumele s-a transformat intr-o veritabila industrie, si inca una atat de mare”, spune ea. “La urma urmei, ceva e cert. Toata lumea vrea sa fie libera.”

    FISA POSTULUI

    Numele functiei
    Companii care angajeaza: Companii teatrale, balciuri sau companii de productie cinematografica. Sau, ca antreprenor, exista posibilitatea deschiderii unui magazin de costume, precum cel al lui Stein.
    Unde sa cauti posturi libere: Backstagejobs.com, PropPeople.com, si Crewnet.com sunt cateva locuri perfecte pentru documentare in ceea ce priveste profesia de costumier in lumea teatrului. Mandy.com si imdb.com, pe de alta parte, publica proiectele in lucru si calendarele productiei de film si televiziune.

    Nivel salarial
    Pretul unui costum variaza intre 1.500 de dolari si 85.000 de dolari, in functie de modalitatea de productie folosita la realizarea lui si atentia pentru detalii presupusa de acesta. Antreprenorii fara experienta sau renume in piata pot castiga intre 500 si 800 de dolari pe costum.

    Abilitati necesare
    Inclinatia spre arta vizuala este punctul de plecare, insa sunt necesare si cunostintele despre design si textile sau alte materiale, pentru a putea alege cele mai bune materiale din care va fi fabricat costumul. Atentia pentru detalii este foarte importanta, dar si un simt al ceea ce ar arata bine pe client.

    Numarul de posturi similare in Statele Unite Conform datelor Biroului de Statistica a Muncii din SUA, exista circa 17.000 de costumieri in America, dintre care un sfert sunt freelanceri.