Tag: Procurorii DIICOT

Gerald Schweighofer, cu afaceri pe piaţa locală de 1,9 miliarde de lei în 2016, potrivit ultimelor date furnizate de Ministerul de Finanţe, este în mijlocul unui scandal după ce Procurorii DIICOT şi poliţiştii au făcut percheziţii, la sfârşitul lunii mai, la fabricile din Rădăuţi şi Sebeş ale firmei Schweighofer Holzindustrie. Procurorii au efectuat percheziţiile în cadrul unui dosar privind comerţul ilegal cu lemne, prejudiciul fiind estimat la 25 milioane de euro.

Proprietar al Palatelor Herberstein şi Carl Ludwig, austriacul Gerald Schweighofer este cunoscut în România în special drept „baronul pădurilor”. El controlează grupul austriac Holzindustrie Schweighofer, considerat cel mai mare producător de cherestea din România şi chiar unul dintre cei mai mari din lume.

Familia Schweighofer a pus bazele grupului în urmă cu mai bine de 400 de ani, însă businessul a luat amploare abia după ce a fost preluat de părinţii lui Gerald, Franz şi Maria, în 1956. Ei sunt cei care au început strategia de expansiune; între primii paşi: preluarea, în anii ’50, a unei fabrici de cherestea de la o altă familie de austrieci, familia Brand.

Potrivit celor mai recente informaţii publicate de presa din Austria, publicaţia Advantage Austria estima averea lui Gerald Schweighofer la 1,15 miliarde de euro în 2014. În România, grupul Holzindustrie Schweighofer avea pe piaţa locală, la sfârşitul anului 2016, o cifră de afaceri netă de 1,9 miliarde lei (aproximativ 420 milioane euro), la care a obţinut un profit de 193,7 milioane lei (aproximativ 43 mil. euro) cu 2.170 de angajaţi, potrivit datelor de la Ministerul de Finanţe.

În 1975, Gerald a luat afacerea familiei în propriile mâini şi a continuat politica de expansiune începută de părinţii săi. Astfel, în 1977, el a deschis o linie de profilare a buşteanului de mici diametre, unică în lume la acea vreme. Şapte ani mai târziu, el a inaugurat cea mai mare fabrică de cherestea din Europa acelor ani, în Ybbs an der Donau, Austria.

Dezvoltarea a continuat, iar în 1991 grupul Holzindustrie Schweighofer a preluat şi extins fabrica de cherestea din Sollenau, în încercarea de a ajunge liderul mondial în această industrie. Cinci ani mai târziu, industriaşul prelua cea mai mare fabrică de cherestea din Republica Cehă, în localitatea Zdirec.

Deja în 1997 grupul austriac avea şase fabrici de cherestea, după ce le-a preluat pe cele din Bad St. Leonhard (Austria) şi Plana (Republica Cehă), iar capacitatea anuală de debitare depăşea 3 milioane de metri cubi. 1977 şi 1998 au reprezentat o perioadă de cotitură în dezvoltarea companiei lui Gerald Schweighofer; în acest interval a fost construită fabrica de grinzi lamelare Lamco în cooperare cu japonezii de la Meiken; tot atunci a fost înfiinţată şi Schweighofer Privatstiftung (Fundaţia Privată Schweighofer).

Într-o piaţă din ce în ce mai puternică şi mai concurenţială, într-o lume din ce în ce mai liberă în care regimurile totalitariste picau pe capete de la an la an şi lăsau pieţe noi deschise, Gerald Schweighofer a făcut alegerea care a schimbat direcţia de dezvoltare a grupului: în 1998, Holzindustrie Schweighofer fuzionează cu Enso Timber şi creează ceea ce era pe atunci a treia cea mai mare companie de prelucrare a cherestelei din lume.

Însă, în 2001, în contextul în care antreprenorul începe să se confrunte cu legislaţiile statului austriac în continuă schimbare, alege să vândă, prin Schweighofer Privatstiftung, participaţia către asociatul majoritar Stora Enso şi, totodată, toate fabricile de cherestea din Austria şi Republica Cehă. Website-ul companiei marchează „2003 – Un nou început în România”; intrarea companiei pe piaţa locală s-a făcut prin intermediul fabricii de cherestea de la Sebeş.

În 2007, industriaşul a deschis pe plan local un hotel de patru stele, în Rădăuţi: The Gerald’s. În 2008, activităţile grupului pe plan local se extind prin punerea în funcţiune a celei de-a doua fabrici de cherestea, în Rădăuţi, în apropierea noului hotel.

Politica de expansiune, care a fost condusă în secolul XX la nivel european, a fost aplicată acum de Schweighofer la nivelul pieţei locale. În 2009, acesta a preluat unitatea de producţie Swedwood din Siret, situată la 12 kilometri de fabrica din Rădăuţi. După ce s-a investit în modernizarea şi extinderea acestei fabrici, ea a servit pentru producţia de panouri din lemn masiv.

În 2010, când România, Europa şi lumea întreagă se confruntau cu criza economică globală, austriacul continua să cumpere şi să se extindă, de pildă preluat Finnforest BACO. Holzindustrie Schweighofer BACO produce panel şi panel cu film în fosta fabrică Finnforest din Comăneşti, iar în 2011 preia grupul M-real Hallein GmbH din Austria. Întreprinderea, care şi-a continuat activitatea sub numele Schweighofer Fiber GmbH, i-a oferit lui Schweighofer o intrare pe piaţa producerii de celuloză de înaltă calitate şi a energiei din surse regenerabile. După o analiză a pieţei, această fabrică se îndepărtează de producţia de celuloză pentru hârtie şi se reorientează spre cea de vâscoză.

În 2014 Schweighofer decide să extindă fabrica din Comăneşti şi o transformă în cea mai mare fabrică de panel din lume ce activează într-o singură locaţie. Modernizarea devine un trend, iar în 2015 este necesară punerea în funcţiune a unei noi instalaţii pentru grinzi lamelare în fabrica din Rădăuţi. Aici se realizează produsele pentru piaţa japoneză, unde compania sărbătoreşte o prezenţă de peste 20 de ani. În 2015, austriacul pune în funcţiune ceea ce compania susţine a fi „a cincea fabrică de cherestea cu prelucrare avansată din România a grupului”, de data aceasta inaugurată în localitatea Reci. În acest moment, deja totalul investiţiilor austriacului în România se ridică la aproape 800 milioane euro.

Austriacul s-a confruntat în România cu furia opiniei publice după ce a fost acuzat, în urmă cu trei ani, că achiziţionează lemn tăiat ilegal din pădurile ţării. Pe 17 februarie 2017, FSC (Forest Steward Council) a retras afilierea companiei din cauza implicării acesteia în achiziţionarea şi comercializarea lemnului recoltat ilegal din România, acest lucru având un impact negativ asupra zonelor naturale protejate ale ţării.

În luna iulie a anului trecut, retailerul Leroy Merlin a anunţat că a exclus din lanţul său de aprovizionare 25 de furnizori printre care şi producătorul austriac, deoarece nu avea certificare de la FSC. Anterior, şi alte lanţuri de bricoaj precum Hornbach sau Brico Dépôt România anunţaseră că au redus sau sistat aprovizionarea cu produse din lemn provenind de la Holzindustrie Schweighofer.

În încercarea de a îndepărta aceste acuzaţii, compania austriacului a prezentat un plan de acţiune pentru o industrie durabilă. Acesta vizează un sistem de urmărire prin GPS numit Timflow. Astfel, Holzindustrie Schweighofer înregistrează traseul camioanelor care livrează masă lemnoasă către fabricile de cherestea. Aceste date, împreună cu fotografiile camioanelor încărcate, sunt făcute publice pe www.timflow.com. Holzindustrie Schweighofer doreşte să demonstreze prin aceste date că nu primeşte lemn de origine ilegală şi respectă, de asemenea, angajamentul său voluntar de a nu accepta lemn din parcurile naţionale.

La sfârşitul lunii martie 2018, austriacul anunţa că vinde cele 14.283 de hectare de păduri pe care le deţine în România companiei suedeze Green Gold Asset Management AB/KB, într-o tranzacţie estimată la 90 milioane euro. Pădurile care au intrat în portofoliul Green Gold sunt localizate în judeţele Hunedoara, Gorj, Vrancea, Prahova, Buzău, Neamţ şi Suceava, unde preţul mediu al unui hectar de pădure variază între 4.000 şi 7.000 de euro. Astfel, la o medie de 6.000 de euro pe hectar şi 15.000 de hectare preluate, acordul ar putea ajunge la 90 de milioane de euro, potrivit estimărilor.

Lemnul nu este singura pasiune a lui Gerald Schweighofer. Acesta are o afinitate pentru imobiliare, în special pentru cele de lux. Drept dovadă, el şi-a achiziţionat două palate: palatul Herverstein, construit în 1986, pe care a plătit peste 35 milioane de euro, şi palatul Carl Ludwig, a cărui valoare nu este publică. Printre ultimele proiecte imobiliare ale industriaşului se numără proiectul Oberfeld. El intenţionează să investească peste 50 milioane euro pentru a transforma cazarma Oberfeld din Dachstein într-un hotel de lux, potrivit publicaţiei germane Trend.

Compania lui Gerald Schweighofer, cu afaceri pe piaţa locală de 1,9 miliarde de lei în 2016, potrivit ultimelor date furnizate de Ministerul de Finanţe, este în mijlocul unui scandal după ce Procurorii DIICOT şi poliţiştii au făcut percheziţii, la sfârşitul lunii mai, la fabricile din Rădăuţi şi Sebeş ale firmei Schweighofer Holzindustrie, cercetând mai mulţi directori. Procurorii au efectuat percheziţiile în cadrul unui dosar privind comerţul ilegal cu lemne, prejudiciul fiind estimat la 25 milioane de euro.

Proprietar al Palatelor Herberstein şi Carl Ludwig, austriacul Gerald Schweighofer era cunoscut în România în special drept „baronul pădurilor”. El controlează grupul austriac Holzindustrie Schweighofer, considerat cel mai mare producător de cherestea din România şi chiar unul dintre cei mai mari din lume.

Familia Schweighofer a pus bazele grupului în urmă cu mai bine de 400 de ani, însă businessul a luat amploare abia după ce a fost preluat de părinţii lui Gerald, Franz şi Maria, în 1956. Ei sunt cei care au început strategia de expansiune; între primii paşi: preluarea, în anii ’50, a unei fabrici de cherestea de la o altă familie de austrieci, familia Brand.

Potrivit celor mai recente informaţii publicate de presa din Austria, publicaţia Advantage Austria estima averea lui Gerald Schweighofer la 1,15 miliarde de euro în 2014. În România, grupul Holzindustrie Schweighofer avea pe piaţa locală, la sfârşitul anului 2016, o cifră de afaceri netă de 1,9 miliarde lei (aproximativ 420 milioane euro), la care a obţinut un profit de 193,7 milioane lei (aproximativ 43 mil. euro) cu 2.170 de angajaţi, potrivit datelor de la Ministerul de Finanţe.

În 1975, Gerald a luat afacerea familiei în propriile mâini şi a continuat politica de expansiune începută de părinţii săi. Astfel, în 1977, el a deschis o linie de profilare a buşteanului de mici diametre, unică în lume la acea vreme. Şapte ani mai târziu, el a inaugurat cea mai mare fabrică de cherestea din Europa acelor ani, în Ybbs an der Donau, Austria.

Dezvoltarea a continuat, iar în 1991 grupul Holzindustrie Schweighofer a preluat şi extins fabrica de cherestea din Sollenau, în încercarea de a ajunge liderul mondial în această industrie. Cinci ani mai târziu, industriaşul prelua cea mai mare fabrică de cherestea din Republica Cehă, în localitatea Zdirec.

Deja în 1997 grupul austriac avea şase fabrici de cherestea, după ce le-a preluat pe cele din Bad St. Leonhard (Austria) şi Plana (Republica Cehă), iar capacitatea anuală de debitare depăşea 3 milioane de metri cubi. 1977 şi 1998 au reprezentat o perioadă de cotitură în dezvoltarea companiei lui Gerald Schweighofer; în acest interval a fost construită fabrica de grinzi lamelare Lamco în cooperare cu japonezii de la Meiken; tot atunci a fost înfiinţată şi Schweighofer Privatstiftung (Fundaţia Privată Schweighofer).

Într-o piaţă din ce în ce mai puternică şi mai concurenţială, într-o lume din ce în ce mai liberă în care regimurile totalitariste picau pe capete de la an la an şi lăsau pieţe noi deschise, Gerald Schweighofer a făcut alegerea care a schimbat direcţia de dezvoltare a grupului: în 1998, Holzindustrie Schweighofer fuzionează cu Enso Timber şi creează ceea ce era pe atunci a treia cea mai mare companie de prelucrare a cherestelei din lume.

Însă, în 2001, în contextul în care antreprenorul începe să se confrunte cu legislaţiile statului austriac în continuă schimbare, alege să vândă, prin Schweighofer Privatstiftung, participaţia către asociatul majoritar Stora Enso şi, totodată, toate fabricile de cherestea din Austria şi Republica Cehă. Website-ul companiei marchează „2003 – Un nou început în România”; intrarea companiei pe piaţa locală s-a făcut prin intermediul fabricii de cherestea de la Sebeş.

În 2007, industriaşul a deschis pe plan local un hotel de patru stele, în Rădăuţi: The Gerald’s. În 2008, activităţile grupului pe plan local se extind prin punerea în funcţiune a celei de-a doua fabrici de cherestea, în Rădăuţi, în apropierea noului hotel.

Politica de expansiune, care a fost condusă în secolul XX la nivel european, a fost aplicată acum de Schweighofer la nivelul pieţei locale. În 2009, acesta a preluat unitatea de producţie Swedwood din Siret, situată la 12 kilometri de fabrica din Rădăuţi. După ce s-a investit în modernizarea şi extinderea acestei fabrici, ea a servit pentru producţia de panouri din lemn masiv.

În 2010, când România, Europa şi lumea întreagă se confruntau cu criza economică globală, austriacul continua să cumpere şi să se extindă, de pildă preluat Finnforest BACO. Holzindustrie Schweighofer BACO produce panel şi panel cu film în fosta fabrică Finnforest din Comăneşti, iar în 2011 preia grupul M-real Hallein GmbH din Austria. Întreprinderea, care şi-a continuat activitatea sub numele Schweighofer Fiber GmbH, i-a oferit lui Schweighofer o intrare pe piaţa producerii de celuloză de înaltă calitate şi a energiei din surse regenerabile. După o analiză a pieţei, această fabrică se îndepărtează de producţia de celuloză pentru hârtie şi se reorientează spre cea de vâscoză.

În 2014 Schweighofer decide să extindă fabrica din Comăneşti şi o transformă în cea mai mare fabrică de panel din lume ce activează într-o singură locaţie. Modernizarea devine un trend, iar în 2015 este necesară punerea în funcţiune a unei noi instalaţii pentru grinzi lamelare în fabrica din Rădăuţi. Aici se realizează produsele pentru piaţa japoneză, unde compania sărbătoreşte o prezenţă de peste 20 de ani. În 2015, austriacul pune în funcţiune ceea ce compania susţine a fi „a cincea fabrică de cherestea cu prelucrare avansată din România a grupului”, de data aceasta inaugurată în localitatea Reci. În acest moment, deja totalul investiţiilor austriacului în România se ridică la aproape 800 milioane euro.

Austriacul s-a confruntat în România cu furia opiniei publice după ce a fost acuzat, în urmă cu trei ani, că achiziţionează lemn tăiat ilegal din pădurile ţării. Pe 17 februarie 2017, FSC (Forest Steward Council) a retras afilierea companiei din cauza implicării acesteia în achiziţionarea şi comercializarea lemnului recoltat ilegal din România, acest lucru având un impact negativ asupra zonelor naturale protejate ale ţării.

În luna iulie a anului trecut, retailerul Leroy Merlin a anunţat că a exclus din lanţul său de aprovizionare 25 de furnizori printre care şi producătorul austriac, deoarece nu avea certificare de la FSC. Anterior, şi alte lanţuri de bricoaj precum Hornbach sau Brico Dépôt România anunţaseră că au redus sau sistat aprovizionarea cu produse din lemn provenind de la Holzindustrie Schweighofer.

În încercarea de a îndepărta aceste acuzaţii, compania austriacului a prezentat un plan de acţiune pentru o industrie durabilă. Acesta vizează un sistem de urmărire prin GPS numit Timflow. Astfel, Holzindustrie Schweighofer înregistrează traseul camioanelor care livrează masă lemnoasă către fabricile de cherestea. Aceste date, împreună cu fotografiile camioanelor încărcate, sunt făcute publice pe www.timflow.com. Holzindustrie Schweighofer doreşte să demonstreze prin aceste date că nu primeşte lemn de origine ilegală şi respectă, de asemenea, angajamentul său voluntar de a nu accepta lemn din parcurile naţionale.

La sfârşitul lunii martie 2018, austriacul anunţa că vinde cele 14.283 de hectare de păduri pe care le deţine în România companiei suedeze Green Gold Asset Management AB/KB, într-o tranzacţie estimată la 90 milioane euro. Pădurile care au intrat în portofoliul Green Gold sunt localizate în judeţele Hunedoara, Gorj, Vrancea, Prahova, Buzău, Neamţ şi Suceava, unde preţul mediu al unui hectar de pădure variază între 4.000 şi 7.000 de euro. Astfel, la o medie de 6.000 de euro pe hectar şi 15.000 de hectare preluate, acordul ar putea ajunge la 90 de milioane de euro, potrivit estimărilor.

Lemnul nu este singura pasiune a lui Gerald Schweighofer. Acesta are o afinitate pentru imobiliare, în special pentru cele de lux. Drept dovadă, el şi-a achiziţionat două palate: palatul Herverstein, construit în 1986, pe care a plătit peste 35 milioane de euro, şi palatul Carl Ludwig, a cărui valoare nu este publică. Printre ultimele proiecte imobiliare ale industriaşului se numără proiectul Oberfeld. El intenţionează să investească peste 50 milioane euro pentru a transforma cazarma Oberfeld din Dachstein într-un hotel de lux, potrivit publicaţiei germane Trend.