Tag: Privatizarile de Craciun

  • Privatizarile de Craciun

    Doar cateva tuse din tabloul general si momentul la care se dezvaluie noul proprietar al CEC (20-22 decembrie) mai amintesc de ceea ce se intampla acum fix un an, pe 21 decembrie – vanzarea BCR.

     

    Comparatia dintre privatizarea BCR, vanduta acum un an austriecilor de la Erste Bank, si privatizarea CEC a fost facuta de multe ori in ultimele 365 de zile. Intamplator sau mai putin, aceasta comparatie, atunci cand a fost facuta de oficialitati, a subliniat mai mereu lumina favorabila in care intarzierea vanzarii CEC (planificata initial sa aiba loc inainte de cea a BCR) punea venerabila banca romaneasca. Suma de 3,75 miliarde de euro platita de austrieci pentru BCR, catalogata de multi drept nefiresc de mare, ar fi trebuit sa salte pana la ceruri valoarea tuturor activelor romanesti. Vanzarea BCR inaintea suratei ei mai mici ar fi trebuit, teoretic, sa creasca iarasi pana la cer interesul investitorilor de peste mari si tari pentru „ultimul mare bilet de intrare pe piata bancara romaneasca“. Cu CEC, privatizarea sistemului bancar romanesc se incheie, iar posibilele tinte de preluare raman doar cele din mainile privatilor.

     

    Finalul povestii este insa de-a dreptul nedemn de rangul unei banci a carei nastere poarta semnatura lui Cuza, ar putea spune rautaciosii, notand critic toate amanarile cu care intreg procesul a fost presarat in ultimul an. Totusi, pana la urma, ce e mai important este ca pare a se fi ajuns la un final – accelerat mai tare doar de o saptamana incoace – dupa mai multe declaratii ce anuntau un posibil deznodamant abia undeva prin ianuarie sau februarie viitor. Cat de tare au aplecat guvernantii urechea la vorba din popor ce spune ca-i mai bine sa-ti termini anul cu toate socotelile incheiate ori mai degraba la zvonurile despre alegeri anticipate in 2007, ramane tot in sarcina rautaciosilor sa judece. Sau poate e vorba doar de un fel de traditie a „privatizarilor de sarbatori“ – inceputa cu Romtelecom in decembrie 1998, continuata acum un an cu BCR si acum cu CEC.

     

    Oricum ar fi (cu asteriscul plasat discret de chiar ministrul finantelor, Sebastian Vladescu, ce-si ia marja unui „mod normal“ in care ar trebui sa se intample lucrurile) intre 20 si 22 decembrie ar trebui sa se incheie socotelile cu CEC. Viitorul proprietar va vorbi fie limba greaca, fie maghiara, dat fiind ca batalia finala pentru pachetul de 69,9% din actiuni pe care-l scoate statul la vanzare se da intre OTP si National Bank of Greece. Cei doi – alaturi de Raiffeisen Bank – sunt, de fapt, singurii ce au mai rezistat pana in etapa de depunere a ofertelor finale angajante din iulie. Intarzierile repetate din procesul de vanzare au fost pentru multi dintre cei ce se asezasera la linia de start motive sa-si ia gandul si sa se orienteze pe alte piete.

     

    Pretul dorit de autoritatile romane – doar nu degeaba BCR a scumpit activele romanesti – a mai subtiat si el lista. La momentul respectiv, surse apropiate procesului de privatizare spuneau ca doar una din cele trei oferte inaintate in penultima etapa pentru preluarea CEC trece de 500 de milioane de euro. Faptul ca etapa finala, care era data ca sigura atunci pentru finele lui august, a fost amanata mai multe luni nu i-a convins pe finalisti ca banca ar merita mult mai mult. Asa cum nu i-a intimidat prea tare avertismentul voalat al ministrului Vladescu, chiar din primele zile ale anului, cand spunea ca, nemultumit de ofertele preliminare, analizeaza daca mai vinde banca sau nu. Autoritatile isi puneau atunci problema daca nu cumva ar fi mai bine sa pompeze ceva bani in banca pentru a-i consolida pozitia subrezita de concurenta in ultimii doi ani.

    Planul de restructurare lansat de presedintele CEC, Eugen Radulescu, a dat rezultate si nu prea, in functie de unghiul din care fiecare vrea sa priveasca. La capitolul profitabilitate, banca a marcat o crestere, in conditiile in care dupa noua luni din 2006 avea un profit net de 32,7 milioane de lei, de peste zece ori mai mare decat in aceeasi perioada a anului trecut. Rentabilitatea activelor a urcat si ea de la 0,18% in septembrie 2005 la 1,61%, in timp ce rentabilitatea capitalului a atins 15,84%, fata de 0,73% la finele anului trecut. Mai mult, intrata pe segmente de piata ce ii fusesera straine, batrana banca se lauda acum cu o cota de 1% din creditele acordate persoanelor juridice. In acelasi timp insa, cota de piata i s-a subtiat continuu, coborand intr-un singur an de la mai bine de 5% la putin peste 4%.

     

    Cat pretuieste noul look al bancii in ochii celor ce trebuie sa plateasca acum in plus? Se va vedea doar dupa ce ofertele vor fi deschise, castigatorul decis si suma anuntata public. Pana una-alta, cele doua parti – investitorii ce trebuie sa puna pe masa cecul pentru CEC si oficialii romani – isi clarifica pozitia. Recent, directorul general adjunct al OTP, Laszlo Wolf, citat de Reuters, aprecia ca „sansele noastre de reusita nu sunt foarte mari“, aducand in discutie pretul avansat in faza anterioara, mai mic decat cel al grecilor de la NBG (dupa propria estimare). Iar guvernantii n-au ascuns ca pretul este principalul criteriu de decizie, la fel ca si in cazul BCR, nefiind dispusi sa vanda ultima perla a coroanei fara un pret rezonabil. Cat de rezonabil va fi pretul si daca e o afacere suficient de buna pentru stat sa dea CEC pentru cat i se ofera acum e o discutie pe care o vom relua insa dupa Anul Nou.