Banii accesaţi vor putea fi folosiţi pentru asigurarea prefinanţării şi/sau cofinanţării proiectelor din fonduri externe nerambursabile, inclusiv pentru cheltuielile neeligibile şi pentru asociaţiile de dezvoltare intercomunitară.
Autorităţile pot depune solicitările până la 29 noiembrie 2018, la direcţiile generale regionale ale finanţelor publice, de la care documentaţia va fi transmisă Comisiei de autorizare a împrumuturilor locale.
Citiţi mai multe pe www.mediafax.ro.
„Din vânat virtual, am devenit vânători.“ „Noi nu acţionăm ca un rechin în mare, ci ca un banc de peşti.“ „Nu cred în responsabilităţi colective.“ „Vom fi aici şi în următorii zece ani. Dacă este o piaţă în regiune care va avea succes, aceasta este România.“
Primul citat reprezintă strategia, al doilea organizarea, al treilea regula de management, al patrulea planul pe termen lung. Limpezimea militărească a regulilor de mai sus anulează sfaturile din miile de cărţi de economie şi constituie reţeta uneia dintre cele mai importante privatizări din energia românească: preluarea fostei Electrica Oltenia de către cehii de la CEZ. De atunci au trecut zece ani. Ce vor aduce următorii zece?
În toamna lui 2005, statul transfera controlul asupra încă uneia din distribuţiile sale de energie. Electrica Oltenia era la acel moment distribuţia cu cel mai mare număr de consumatori legaţi la firele sale, circa 1,3 – 1,4 milioane de clienţi. Câştigătorul procesului a fost compania cehă CEZ, care a plătit circa 47 de milioane de euro pentru 25% din acţiunile companiei, operaţiune urmată de o majorare de capital de 104 milioane de euro, prin care a devenit acţionar majoritar.
Dincolo de importanţa strategică a obiectivului la care statul a renunţat, această privatizare continuă să fie o lecţie pentru felul cum România a înţeles să-şi joace atuurile din energie.
Alături de privatizarea Petrom, compania vândută în 2004 către OMV, grup petrolier în spatele căruia să află statul austriac, vânzarea Electrica Oltenia către cehii de la CEZ, o altă companie de stat, arată foarte bine cum, cu un careu de aşi, poţi să pierzi locul la masa energiei regionale.
În loc să-şi pună piesă peste piesă, statul român a început să vândă bucăţi din zestre, iar în cazul energiei electrice a început cu cea mai profitabilă parte, distribuţia. Acesta este practic locul în care se fac banii şi se ajunge la consumatorul final. Strategia statului din acel moment era de a atrage în primă fază o serie de investitori, pe care mai apoi să îi implice şi în producţia de energie, acolo unde erau necesare fonduri masive pentru modernizări şi pentru construcţia de noi unităţi. Din strategia creionată de stat la începutul anilor 2000, statul a reuşit doar să vândă ceea ce genera cash sigur, reglementat, şi a rămas cu un parc de producţie care plânge după investiţii, dar la care nu se mai uită nimeni.
În acest timp, în Cehia, tot o companie energetică de stat, CEZ, nu mai avea loc între graniţele proprii. Dar cehii nu avuseseră nevoie să apeleze la organismele internaţionale, care veneau cu reguli peste reguli privind funcţionarea marilor monopoluri din energie. Statul ceh a înţeles că este important ca CEZ să rămână integrată şi să aibă totul de la minele de cărbuni până la termocentrale, la firele care duc energia în case sau la forţa de vânzare. În România s-a spart totul, iar acum cărbunii concurează cu energia hidro şi Nuclearelectruca nu ştie dacă să investească în deschiderea unei noi mine de uraniu, deşi în câţiva ani ar putea foarte bine să importe materia primă pentru reactoarele de la Cernavodă.
„La momentul când CEZ a luat decizia de a face achiziţia în România, eu eram şeful diviziei internaţionale. Construiam modelul pentru achiziţiile internaţionale şi eram responsabil de integrarea ţintelor preluate. Atunci strategia CEZ era destul de clară. Ne doream să fim lideri în regiune prin acţiuni proiectate pe termen lung“, spune acum Martin Zmelik, care de aproape un an ocupă funcţia de director general al CEZ România. Intrarea pe piaţa locală nu era primul pas pe care CEZ îl făcea în regiune: la finalul lui 2004 mai cumpărase trei companii de distribuţie a energiei în Bulgaria. În toamna lui 2005, CEZ intra oficial şi în România după preluarea controlului asupra Electrica Oltenia.
„La acel moment, CEZ era deja un business consolidat, eram puternici la noi acasă, dar eram şi o companie listată cu investitori care ne cereau să punem pe masă o strategie de creştere. Pieţele se deschideau, iar noi credeam că putem să ne extindem regional pornind de la un mix format din experienţa proprie a grupului alături de cultura locală. Dintr-un vânat virtual, CEZ a devenit un vânător. Totul ţine de strategie şi de modul cum îşi stabileşti priorităţile. Noi aveam chiar de la acel moment un management dual, ne purtam ca o companie de piaţă.“
De ce două state care activează în aceeaşi regiune ajung totuşi la concluzii atât de diferite în ceea ce priveşte dezvoltarea pe termen lung într-un domeniu strategic ca energia?
„Cred că România era într-o etapă în care-şi dorea să aducă aici investitori. Asta se dorea la acel moment, iar uneori asfel de experienţe sunt necesare. Noi ne-am concentrat pe achiziţia de distribuţii pentru că este competenţa noastră de bază.“
După achiziţie, Zmelik a rămas în biroul din Praga al CEZ, primul manager trimis de cehi la Bucureşti fiind Jan Veskrna, cel care avea să stea până anul trecut (timp de trei mandate) la vârful operaţiunilor CEZ din România. Dar contactul cu piaţa exista oricum.
„Imediat după achiziţie, supervizam modul cum se derulau lucrurile, dar din biroul din Praga. Când am venit am găsit o companie împărţită în 7 firme cu dispunere teritorială. Electrica Oltenia era o companie descentralizată, iar activităţile de distribuţie şi de furnizare nu erau încă separate. La acel moment lucrau 3.000 de oameni. Ca tehnologie standardele erau jos, dar firma avea un mare potenţial. Tot sectorul a intrat într-o schimbare odată cu venirea investitorilor privaţi, dar şi a reglementărilor europene.“
Cert este că în perioada 2004-2005 s-au făcut cele mai importante privatizări din România. Petrom a fost vândut cu tot cu rezervele sale de petrol şi gaze către OMV într-un proces care şi azi generează controverse. În 2005 italienii de la Enel au fost primii care au spart gheaţa în domeniul energiei electrice, luând la pachet distribuţiile din Banat şi Dobrogea. Au venit apoi nemţii de la E.ON care au luat fosta Electrica Moldova, dar care şi-au completat portofoliul şi cu fostul Distrigaz Nord. Cealaltă jumătate din distribuţia de gaze avea să intre în portofoliul francezilor de la Gaz de France.
Judecătorii au audiat, miercuri, ultimii doi martori în acest caz şi au admis o serie de probe în circumstanţiere făcute de avocaţii inculpaţilor.
La finalul şedinţei, preşedintele completului, judecătorul Ionuţ Matei, a spus că dezbaterile finale vor avea loc în 26 noiembrie, când sunt chemaţi toţi inculpaţii, avocaţii aleşi ai acestora, precum şi apărătorii din oficiu şi procurorul DIICOT, pentru a prezenta pledoariile finale în acest dosar.
În cursul zilei de miercuri, instanţa supremă urmează să stabilească dacă ia măsuri preventive faţă de cei judecaţi în acest dosar – Codruţ Şereş, Zsolt Nagy, Mihai Dorinel Mucea şi Mihai Radu Donciu -, după ce a constatat că Gabor Kerekes, inculpat în dosar, a plecat din ţară, deşi era sub control judiciar. Kerekes a transmis recent instanţei un email prin care a anunţat că pleacă în Germania, ataşând scrisori electronice şi copia unui bilet de întoarcere.
În acest context, procurorii DIICOT au cerut instanţei ca în cazul celor patru să fie luată măsura arestului la domiciliu.
Fostul ministru Codruţ Şereş a declarat, fiind întrebat de un judecător de ce îşi mută domiciliul la Bucureşti, că face acest lucru pentru a putea fi vizitat mai des de familie, în cazul în care va primi o pedeapsă cu executare în dosarul privatizărilor strategice.
Codruţ Şereş a fost condamnat, în 3 decembrie 2013, de instanţa supremă, la şase ani de închisoare cu executare, pentru trădare prin transmitere de secrete.
În acelaşi dosar, Zsolt Nagy, fost ministru al Comunicaţiilor şi Tehnologiei Informaţiei, a fost condamnat la cinci ani de închisoare cu executare, pentru aderare la un grup infracţional.
Consultantul internaţional Vadim Benyatov a fost condamnat la zece ani de închisoare cu executare, pentru spionaj.
Stamen Stanchev a primit cea mai mare pedeapsă din dosar, respectiv 11 ani de închisoare pentru spionaj, precum şi patru ani şi zece luni pentru iniţierea şi sprijinirea unui grup infracţional organizat. Dacă pedeapsa rămâne definitivă, Stanchev va sta în detenţie 11 ani.
Mihai Radu Donciu, fost consilier al ministrului Comunicaţiilor şi Tehnologiei Informaţiei în mandatul lui Nagy (cu responsabilităţi pe linia privatizării agenţilor economici în subordinea ministrului), a primit o pedeapsă de şapte ani de închisoare cu executare, pentru trădare prin transmitere de secrete.
Mihai Dorinel Mucea, fost adjunct al şefului Oficiului Participaţiilor Statului şi Privatizării în Industrie (OPSPI), a fost condamnat la şase ani de închisoare pentru trădare prin transmitere de secrete, din care i-au fost scăzute două luni, perioada arestului preventiv.
Instanţa l-a mai condamnat pe cetăţeanul ceh Michal Susak la patru ani şi zece luni de închisoare pentru iniţierea unui grup infracţional transnaţional şi la zece ani de închisoare pentru complicitate la spionaj, urmând să execute pedeapsa cea mai grea.
Mircea Călin Flore, senior director CSFB Europe Ltd. Londra la data faptelor, cetăţean româno-englez, a primit o pedeapsă de patru ani şi zece luni de închisoare pentru iniţierea unui grup infracţional transnaţional şi nouă ani şi şase luni de închisoare pentru complicitate la spionaj. Instanţa a comasat pedepsele şi a dispus ca Flore că execute nouă ani şi şase luni de închisoare.
Gabor Kerekes a fost condamnat la cinci ani de închisoare cu executare, pentru aderare şi sprijinire a unui grup infracţional transnaţional.
Tot cinci ani de închisoare a primit şi cetăţeanul turc Mustafa Oral, pentru iniţiere şi sprijinire a unui grup infracţional transnaţional.
Decizia a fost contestată de inculpaţi şi de procurorii DIICOT la Completul de cinci judecători al instanţei supreme, care va da o decizie definitivă în acest dosar.
Procesul “privatizărilor strategice” a început în 20 aprilie 2007 doar cu acuzaţii Stamen Stanchev, Mihai Dorinel Mucea şi Mihai Radu Donciu. Aceştia au fost trimişi în judecată, în 18 aprilie 2007, sub acuzaţiile de constituire a unui grup infracţional organizat cu caracter transnaţional şi spionaj, aderare şi sprijinire a unui grup infracţional organizat cu caracter transnaţional şi trădare prin transmitere de secrete. În acelaşi timp, s-a dispus judecarea separată a părţii din dosar referitoare la Vadim Benyatov Don.
Vadim Benyatov Don a fost trimis în judecată în 13 septembrie 2007 de către procurorii DIICOT, fiind acuzat că ar fi luat măsuri în vederea obţinerii de informaţii secrete din domeniul energetic, al economiei naţionale a României, informaţii care ar fi fost de natură să pericliteze securitatea statului.
În 30 martie 2009, procurorii DIICOT i-au trimis în judecată şi pe Ioan Codruţ Şereş, fost ministru al Economiei şi Comerţului, Zsolt Nagy, fost ministru al Comunicaţiilor şi Tehnologiei Informaţiei, Gabor Kerekes, Mircea Călin Flore, senior director CSFB Europe Ltd. Londra, cetăţean româno-englez, Michal Susak, cetăţean ceh şi Mustafa Oral, cetăţean turc.
Potrivit procurorilor DIICOT, în perioada 30 mai 2005 – 21 noiembrie 2006, aceştia au constituit sau aderat la un grup infracţional organizat cu caracter transnaţional, din care au făcut parte şi Vadim Benyatov, Stamen Stanchev, Dorinel Mihai Mucea şi Mihai Radu Donciu, în scopul comiterii unor infracţiuni grave, pentru a obţine direct sau indirect un beneficiu financiar sau alt beneficiu material.
Concret, în sarcina celor şase inculpaţi s-au reţinut comiterea de activităţi ilicite cu caracter penal derulate în legătură cu privatizarea S.C. Electrica Muntenia Sud, vânzarea unui pachet de 8% din acţiunile Petrom, procese de privatizare/restructurare a S.C. Romaero S.A. Bucureşti şi S.C. Avioane S.A. Craiova, aflate în portofoliul MEC – OPSPI, consultanţă în vederea privatizării S.N. Radiocomunicaţii, adjudecarea licitaţiei pentru asigurarea consultanţei în vederea restructurării şi privatizării C.N. Poşta Română din portofoliul MCTI, selectarea prin licitaţie a consultantului internaţional pentru listarea la bursă a pachetului de 46% din acţiunile deţinute de statul român la S.C. Romtelecom S.A. din portofoliul MCTI.
Ulterior, dosarele au fost comasate, cei zece inculpaţi fiind judecaţi în acelaşi dosar, de către magistraţii Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
La începutul lunii decembrie 2006, Codruţ Şereş şi-a dat demisia din funcţia de ministru. El fusese interceptat de Serviciul Român de Informaţii (SRI) în 2005, monitorizările relevând raporturile directe dintre acesta şi Stamen Stanchev, precum şi aranjamentele de culise privind privatizările unor firme din domeniul energetic, inclusiv promovarea proiectului de hotărâre de Guvern privind vânzarea pachetului de opt la sută din acţiunile Petrom.
Fostul ministru Şereş a mai fost condamnat, pe 31 martie, de instanţa supremă, la patru ani de închisoare cu executare pentru complicitate la abuz în serviciu, în dosarul “Hidroelectrica”, decizia nefiind definitivă.
Vânzarea de participaţii la companiile de stat a ajutat bursa de la Varşovia să intre în top 10 la nivel european în funcţie de capitalizarea companiilor listate, guvernul polonez fiind autorul unor oferte publice iniţiale mari.
Astfel, listarea asigurătorului PZU a fost a doua ca valoare la nivel european în 2013, cu 1,99 miliarde de euro, în timp ce intrarea pe bursă a companiei miniere JSW a atras 1,35 miliarde de euro în 2011, pe locul patru în Europa în anul respectiv.
Volumele de tranzacţionare pentru acţiunile acestor companii au fost, însă, reduse, în parte pentru că statul a păstrat participaţii mari la companii.
Cititi mai multe pe www.mediafax.ro
“În perioada 2004-2008 au intrat în România cam 20 miliarde euro în fiecare an. Sigur că banii ăştia au venit pe multiple căi. Au venit bani pentru privatizare, care e un fenomen cu care ne-am bătut noi în toţi anii ăştia de tranziţie. Eu cred că la această oră putem să discutăm despre privatizare în felul următor: miresele frumoase s-au măritat şi unele n-au făcut partide foarte bune. Dar au fost şi unele care au făcut partide foarte bune, cum a fost BCR, mă gândesc la o bancă când am luat peste trei miliarde de euro”, a declarat Vasilescu vineri la conferinţa Mediafax Talks about European Funds.
El a arătat că, din păcate, în multe cazuri de “măritiş” nu s-au realizat partide foarte bune.
Cititi mai multe pe www.mediafax.ro
“Mâine este o AGA care să aprobe desprinderea unei firme care să administreze participaţiile la filiale. Ne menţinem termenul de listare, adică în primele zile din iunie. Indiciile şi partea de premarketing ne arată că Electrica este vandabilă şi este interes pentru ea”, a afirmat Dumitraşcu.
Conform acordului dintre Guvern şi Fondul Monetar Internaţional, statul trebuie să vândă 51% din acţiunile la Electrica SA în luna iunie.
Guvernul a decis, anul trecut, să divizeze distribuitorul de energie Electrica SA înainte de privatizare, prin separarea unei firme care va prelua toate participaţiile minoritare deţinute la alte companii.
Dumitraşcu a menţionat că intervalul de preţ din oferta pentru listarea companiei va fi stabilit într-o şedinţă de Guvern.
Cititi mai multe pe www.mediafax.ro
Instanţa supremă judecă, luni, ultimul termen din acest dosar, la care procurorul şi avocaţii inculpaţilor prezintă judecătorilor pledoariile finale din proces.
Primul care a vorbit a fost procurorul Direcţiei de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism (DIICOT), care le-a cerut magistraţilor condamnarea la pedepse cu executare a tututor inculpaţilor.
Anchetatorul a arătat că toate dovezile DIICOT probează aderarea, sprijinirea şi complicitatea la faptele unui grup infracţional organizat, precum şi fapta de trădare prin transmiterea de secrete, pentru care este judecat Şereş.
Cititi mai multe pe www.mediafax.ro
Moţiunea a fost dezbătută în plenul Camerei în şedinţa de luni.
Ministrul Transporturilor, Ramona Mănescu, a declarat, la dezbateri, că moţiunea opoziţiei pe tema CFR Marfă are “un stil literar-politicianist”, în timp ce reprezentanţii PDL au criticat eşuarea privatizării.
Conducerea PDL a decis în şedinţa de la începutul săptămânii trecute depunerea la Camera Deputaţilor a unei moţiuni simple pe tema privatizării CFR Marfă.
Cititi mai multe pe www.mediafax.ro
Suedia vinde aproximativ 284 milioane de acţiuni Nordea către investitori instituţionali din ţară şi din străinătate, potrivit unui comunicat al guvernului, citat de Bloomberg. Oferta propune un preţ cuprins între 75,5 şi 76 coroane pe acţiune (8,8 euro).
Astfel, participaţia ar fi evaluată la 21,6 miliarde coroane (2,5 miliarde euro).
“Rolul guvernului este de a reglementa băncile, nu de a le deţine. Acţiunile băncilor reprezintă active riscante, iar băncile trebuie reglementate strict şi supravegheate în mod riguros. Astfel, obiectivul guvernului este de a vinde acţiunile pe care le mai deţine statul”, a declarat într-un comunicat ministrul pieţelor financiare, Peter Norman.
Guvernul condus de premierul Fredrik Reinfeldt a pregătit pentru privatizare participaţiile statului la Nordea şi la TeliaSonera, cel mai mare operator de telecomunicaţii din Suedia.
Cititi mai multe pe www.mediafax.ro