BusinessMagazin

Tag: prieten

  • Aplicaţia de socializare lansată de un programator român care rivalizează cu gigantul Google

    „Cumva este amuzant că apelăm tot la tehnologie şi tot la o aplicaţie pentru a-i scoate din casă. Asta e unealta, e un cal troian”, spune fondatorul businessului. Ideea de a dezvolta aplicaţia Jummpi, lansată anul acesta în luna mai, i-a venit în 2016. „Acum câţiva ani eram în casă, era vară, era frumos şi mă gândeam că aş face ceva amuzant dar nu ştiam exact ce şi nici cu cine.

    Tocmai apăruse în România Tinder. Eu sunt programator şi am fost şocat de ideea că există o aplicaţie care arată atât de simplu. Deci, coroborat cu ideea mea, am spus că aş putea să fac şi eu asta. Şi la puţin timp m-am apucat de aplicaţie”, povesteşte Andrei Stoiculescu.

    La acea vreme lucra într-o multinaţională, aşa că şi-a dat demisia pentru a se concentra pe crearea aplicaţiei, însă când a realizat că nu o poate termina aşa de repede pe cum credea, s-a întors la job. Pe parcurs, investiţia în crearea şi lansarea platformei s-a ridicat la aproximativ 15.000 de euro din fonduri proprii, „pentru că aveam nevoie de consultanţi şi de branding, adduri, hosting”, menţionează fondatorul businessului.
    La început a lucrat singur la crearea platformei, dar după ce a făcut un demo a început să caute noi parteneri pe LinkedIn. „Uşor, uşor am început să găsesc oameni şi aşa am strâns echipa actuală de şase persoane – patru programatori, un designer şi un şef al departamentului de marketing şi comunicare”, adaugă el.
    Rolul de CMO (chief marketing officer) a fost preluat de Irina Leca, antreprenoarea care i-a fost alături lui Andrei Pitiş la fondarea brandului Vector Watch, achiziţionat de Fitbit. Ea este şi cofondator al Jumppi şi s-a alăturat echipei în urmă cu o lună, însă momentan lucrează pentru aplicaţie, ca şi ceilalţi membri, doar în timpul liber sau în weekenduri, în contextul în care toţi sunt angajaţi în prezent în alte companii. „Cred că îţi rămâne în sânge antreprenoriatul şi îmi place foarte mult ideea de a aduna şi de a găsi modelul de business câştigător. Asta îmi place la start-up-uri, că poţi să experimentezi foarte mult şi că nu te duci pe o reţetă gata construită. Şi îmi place foarte mult să creionăm produsul ăsta pe baza feedback-ului pe care îl primim de la utilizatori. Plus că vrem să îi facem pe oameni mai fericiţi pentru că facilităm interacţiunea faţă în faţă şi interacţiunea socială; cred că asta rezonează foarte mult şi cu felul meu de a fi”, explică ea motivaţia de a se alătura afacerii.
    Iniţial, iniţiativa dezvoltării aplicaţiei a avut la bază dorinţa antreprenorului de a-i ajuta pe studenţii din provincie veniţi la facultate în Bucureşti să îşi facă mai uşor noi cunoştinţe şi să lege prietenii. „Eu am vorbit personal cu mai mulţi studenţi şi cu asociaţii de studenţi de la care am aflat că, într-adevăr, există problema asta: la început studenţii au foarte multe lucruri noi de care se lovesc şi faptul că foarte mulţi pleacă de acasă şi se mută într-un oraş nou e un factor în plus de greutate. Am intrat pe forumuri şi am văzut că oamenii chiar caută pe internet «Cum îţi faci prieteni la facultate, ce trebuie să faci» şi îşi dădeau sfaturi unii altora”, spune Irina Leca. Ea adaugă că, în ciuda faptului că asociaţiile de studenţi le pun acestora la dispoziţie grupuri de Facebook, în care se înregistrează toţi, de multe ori oamenii nu reuşesc să treacă de bariera aceasta şi să iniţieze discuţii sau să lege prietenii în spatele ecranului. La rândul său, Stoiculescu susţine că „una e să îi spui unui necunoscut pe Facebook: «Hai, nu vrei să ieşi acum să jucăm squash?» şi alta e să-i spui cuiva care este pe o platformă dedicată acestor activităţi”.
    Potrivit reprezentanţilor businessului, aplicaţia nu se adresează doar studenţilor, ci şi tinerilor angajaţi, comunităţilor locale de expaţi sau turiştilor veniţi în Capitală, ţinta principală fiind persoanele de 18-35 de ani, dar nu există limită superioară de vârstă în ceea ce priveşte folosirea aplicaţiei, singura condiţie fiind să fii major. „Nu ne axăm neapărat pe studenţi, am lăsat o platformă care să-i ajute să se întâlnească mai uşor unii cu ceilalţi, dar asta nu-i exclude pe ceilalţi utilizatori”, menţionează fondatorul Jummpi.
    Pe platformă, disponibilă atât pe iOS cât şi pe Android, poţi să postezi sau să găseşti evenimente sau activităţi din cele mai diverse, de la simple ieşiri la bere sau la alergat, până la excursii sau seri de jocuri, ba chiar să îţi întâlneşti şi jumătatea, chiar dacă specificul aplicaţiei nu este unul de dating, ci de socializare. „Nu credem că publicul va percepe aplicaţia ca pe una destinată datingului, pentru că în primul rând pe aplicaţie se formează grupuri, de la două persoane în sus, şi în al doilea rând e centrată pe anumite activităţi”, spune Stoiculescu.
    Irina Leca adaugă: „E mult mai cool să faci o activitate socială cu alţi oameni, şi dacă se înfiripă ceva, să fie spontan, de la sine, nu forţat. Când te duci la o întâlnire de pe Tinder clar te duci cu o strângere de inimă. E un pic mai greu şi ai o anumită reţinere. Pe când dacă te duci înspre o activitate socială, într-un grup de oameni, şi se întâmplă ceva, cu atât mai bine. Noi ne-am bucura să fie mulţi oameni care să se îndrăgostească pe Jummpi”.
    Ea mai spune că nu trebuie doar să aştepţi să posteze cineva un eveniment şi să vină oamenii către tine, ci poţi invita şi tu la un eveniment alţi utilizatori din listă sau alţi prieteni, printr-un link pe care îl poţi distribui extern, pe alte aplicaţii, ca Facebook sau WhatsApp. „Am constatat că 85% dintre utilizatori nu iniţiază evenimente, ci stau şi se uită la ce activităţi sunt, dar nu au curajul să iniţieze. Pe aceştia vrem să-i activăm să participe.”
    În prezent, aplicaţia are 1.600 de utilizatori în Capitală, însă ambiţiile lui Stoiculescu sunt ca până la sfârşitul anului numărul acestora să crească până la 20.000, în Bucureşti, Cluj şi Braşov. Intenţia sa nu este însă de a acoperi doar harta României, ci plănuieşte ca, printr-o finanţare externă – fond de investiţii, accelerator de start-up-uri sau business angel – să se extindă anul viitor şi în afara ţării. „Există mai multe posibilităţi, dar momentan vrem să vedem că există tracţiune, că oamenii intră pe platformă şi că îşi doresc să participe la activităţi, şi după aceea vom vedea exact cui ne adresăm mai departe să obţinem şi finanţare”, menţionează Irina Leca. Motivaţia antreprenorului de a se extinde peste graniţe a fost impulsionată şi de faptul că, la foarte scurt timp după lansarea Jumppi, laboratorul de inovaţie de la Google a dezvoltat la New York o aplicaţie similară, Shoe Lace. „Cumva tot asta încearcă să facă, să scoată oamenii din spatele ecranelor pentru a se întâlnii în viaţa reală. Şi noi ne bucurăm, pentru că asta înseamnă că Google validează ideea noastră. Şi ei sunt foarte la început, chiar mai la început decât noi, şi experimentează, ca şi noi, dar asta e o validare în plus pentru proiectul nostru”, spune Stoiculescu.
    Primele state vizate pentru extindere sunt SUA, Marea Britanie şi Olanda, dar Irina Leca spune că personal se gândeşte şi la alte ţări care au foarte mulţi turişti şi comunităţi importante de expaţi. „Ne-am dat seama că străinii sunt un target foarte bun pentru noi. Chiar au căutat activ aplicaţii prin care să cunoască oameni, mai ales expaţi. Ţările sau zonele în care sunt mulţi expaţi ar fi un target bun, pentru că expaţii chiar asta îşi caută – un nou cerc de prieteni. Ei din start sunt izolaţi de prietenii lor şi e o nevoie umană, firească, să socializezi şi să îţi împarţi momentele cu alţi oameni. Toţi avem nevoia asta.”
    În ceea ce priveşte reticenţa pe care ar putea-o avea utilizatorii platformei în legătură cu stabilirea unor activităţi alături de oameni necunoscuţi, Andrei Stoiculescu spune că este normal să existe o temere. „De aceeea vrem să aflăm cât mai multe de la oamenii care folosesc sau vor folosi în viitorul apropiat Jumppi şi cum văd ei situaţia asta. Noi avem deja câteva mecanisme la care ne gândim, de exemplu un sistem de rating pentru oamenii care se întâlnesc, să îşi ofere unii altora un fel de calificativ. La noi nu vor fi steluţe, ci etichete pozitive pe care le dai doar dacă vrei. Spre exemplu, un tip de încredere sau o tipă foarte amuzantă”, explică el. De altfel, adaugă Stoiculescu, poţi avea această reticenţă peste tot, de pildă pe Tinder. „E un lucru de care nu ai cum să scapi. Vrem să creăm condiţiile de a găsi oamenii cei mai buni pentru tine, cei mai asemănători.” Irina Leca spune că şi conversaţia pe care o porţi pe platformă înainte de a te întâlni cu alţi utilizatori pentru a stabili diverse detalii este o primă modalitate de a vedea dacă persoana respectivă reprezintă o primă sursă de validare. „Apoi tu alegi dacă te duci mai departe”, menţionează ea. 
    În prezent aplicaţia nu este monetizată, însă pe viitor reprezentanţii afacerii plănuiesc să lanseze o versiune premium cu o serie de funcţionalităţi care vor fi disponibile contra cost. În plus, Stoiculescu spune că vor introduce şi publicitate targetată şi personalizată în funcţie de profilul utilizatorilor. „Trebuie să fie relevantă pentru ceea ce îţi place ţie să faci. De exemplu, dacă ştim că te duci la sală, probabil că vei putea să vezi produse pentru sală”, spune Irina Leca. O sursă de venit va fi reprezentată şi de parteneriate. „Vrem să avem şi furnizori de activităţi, cum ar fi Therme sau Worldclass, care să organizeze activităţi acolo, iar noi să creăm grupuri pentru a merge la furnizorul respectiv”, adaugă ea.
    „Vrem să ne parteneriem, să avem afiliaţi. Spre exemplu, dacă reuşim să facem oamenii să iasă din casă în club, e clar că vor avea nevoie să meargă acolo cu maşina. Facem un parteneriat cu Bold sau Uber, de exemplu; ei câştigă prin faptul că iau faţa concurenţei în oraşul respectiv, iar noi primim o mică taxă pentru fiecare cursă pe care ei au facilitat-o”, spune şi Stoiculescu. Potrivit lui, pentru a facilita accesul utilizatorilor la respectivul furnizor, în aplicaţie va fi disponibil un buton – «Comandă din Jumppi» – pentru cei care vor dori să folosească serviciul de ridesharing. De altfel, ei au încheiat deja un parteneriat care funcţionează pe acest principiu, de affiliate fee, cu platforma de rezervări pentru restaurante ialoc.ro, care, potrivit lui Stoiculescu, va oferi mici bonusuri sau recompense în restaurantele partenere utilizatorilor de Jumppi. Irina Leca spune că s-au gândit inclusiv la posibilitatea de a face parteneriate şi cu asociaţiile de studenţi, pentru a coorganiza o serie de evenimente.
    Cât priveşte concurenţa, reprezentanţii Jumppi spun că pe plan local nu au decât concurenţi indirecţi. „Tinderul, de exemplu, este folosit de mulţi oameni doar pentru socializare, nu neapărat pentru dating, şi observăm că uneori oamenii se duc efectiv la o întâlnire pentru că au nevoie de partea asta de socializare sau ca să iasă din casă”, susţine Irina Leca. Andrei Stoiculescu spune, în completare, că un alt concurent indirect este aplicaţia MeetApp. „E destul de mare şi cam pe aceeaşi idee, doar că mai planificată, şi se axează mai mult pe conferinţe. În plus, pe MeetApp trebuie să plăteşti ca să postezi activitatea, la noi e gratuit. Noi ne ducem mai mult pe partea de spontan”, adaugă Andrei Stoiculescu. „E un proiect destul de ambiţios, de anvergura celor mari din Statele Unite – cum ar fi Facebook, Tinder. Suntem entuziasmaţi şi credem în acest proiect pentru că este destul de vizionar pe termen lung”, adaugă Andrei Stoiculescu, fondator şi CEO al Jummpi.

  • De la Sofia Vicoveanca la Inna sau cum a ajuns o casă de muzică românească să facă milioane şi să devină cel mai mare exportator român de muzică

    „Românii, dintr-un conglomerat de culturi comuniste, au reuşit să fie printre cei mai expansivi, cei mai talentaţi şi cei mai «exportatori» de muzică din regiune. Polonia, Serbia, Cehia ar fi avut potenţial mult mai mare. Cred că ne-a ajutat puţin şi confluenţa de culturi, Orient – Balcani, am avut un nu-ştiu-ce în sunet care a fost apreciat începând cu 2007-2008, cu câteva producţii care au răscolit topurile europene in prima fază”, descrie evoluţia exporturilor de muzică româneşti Cătălin Muraru, unul dintre fondatorii Roton şi cel care se ocupă de catalog şi de producţia de conţinut.

    Primele momente în care Roton a avut succes internaţional au fost în 2004, când trupa Activ a trecut graniţele cu hiturile lor către ţările vecine. În 2006 Roton a intrat şi pe piaţa internaţională prin Accent cu piesa „Kylie” – varianta în engleză pentru „Dragoste de închiriat”.

    „La momentul acela eram conectaţi internaţional printr-un volum interesant de import pe care-l făceam. Din 1996, de când am început să importăm licenţe în România, încercăm să le dăm ceva înapoi licenţiatorilor din produsul local. A fost o muncă mai amplă până la primul succes internaţional în 2004”, mai spune Cătălin Muraru.

    El povesteşte că nu era deloc uşor să te faci remarcat de radiourile sau televiziunea internaţională: „Scriai zeci de mailuri la radiouri mari din Europa, mergeai la conferinţe internaţionale şi stăteai la coadă ca să-ţi laşi CD-ul câte unei persoane care era important să te asculte”.

    Astăzi, Roton e invitată la conferinţe internaţionale să vorbească despre succesul românesc, recent au fost în China şi în Polonia cu studii de caz, spun reprezentanţii companiei. România, nu neapărat Roton, a exportat cei mai mulţi artişti în ultimii 15 ani la nivelul Europei de Est. Printre artiştii români reprezentaţi de Roton cu importante cariere internaţionale se numără Accent, Fly Project, Manuel Riva, Inna, Alexandra Stan, Mihail.

    Dar până la acest punct a fost un drum lung, care a început într-un mic magazin din Iaşi. „La 14 ani eram într-un grup de prieteni alături de fratele meu, în Iaşi. Pe vremea aceea exista Cooperativa Meşteşugărească, unde era şi un mic business cu muzică: veneai cu caseta ta şi îţi înregistrai muzica dintr-un playlist după preferinţele tale, sau după ce avea deja presetat magazinul. Tânăra care avea acest mic business, Tatiana, era obligată să fie cât de cât la curent cu muzica de afară a anilor ’80, iar totul era fascinant pentru noi, ca puşti”, descrie Cătălin Muraru începuturile businessului.

    Cei trei prieteni – Dan Muraru, Cătălin Muraru, Bogdan Maxim – au ajuns apoi la facultate, la Politehnică, însă Revoluţia le-a stricat planurile, în sensul că nu au mai primit repartiţie. Astfel, s-au orientat către un mic business: să vândă diferite obiecte în Polonia şi să cumpere casete pe care să le vândă în România. „Am cumpărat casete, le-am vândut în consignaţii. Succesul a fost surprinzător şi am ajuns foarte curând la o firmă cu care importam casete de muzică. A venit dorinţa de extindere, să vindem şi în afara Iaşiului. În paşi mici, în 2-3 ani am ajuns să vindem în toată ţară şi să avem o reţea de distribuţie importantă”, descrie Cătălin Muraru.

    Dezvoltarea a fost organică şi graduală: mai întâi o reţea de distribuţie, apoi producţie. Roton a cumpărat o fabrică unde producea CD-uri şi casete, apoi producţia artistică, partea de editură (contractele cu autorii). Pe toată această structură au venit apoi licenţele internaţionale. Primul artist cu care a semnat Roton a fost Sofia Vicoveanca. Cătălin Muraru s-a întâlnit cu artista într-o cafenea din Suceava şi i-a explicat că au o reţea de distribuţie foarte bine pusă la punct, că îi pot distribui şi produce un produs muzical aşa cum îşi doreşte. Sofia Vicoveanca este şi astăzi reprezentată de Roton.

    Nu tot parcursul de început a fost uşor, iar printre dificultăţi s-a numărat şi volatilitatea ridicată a cursului valutar. „Creştea dolarul peste noapte şi banii se împuţinau vizibil. Puteai să cumperi mult mai puţin decât ai vândut. A fost chiar un moment în care am oprit orice achiziţie pentru câteva zile pentru că nu ştiam ce să facem. Crescuse dolarul foarte mult. Oricum, la prânz, când se anunţa cursul valutar, era un moment crucial al zilei. În 2008 a mai fost un moment de cotitură în industria noastră, când a apărut streamingul şi s-a schimbat modelul de business, suportul de redare, modelul de consum. A intervenit şi criza economică. Pe noi ne-a ajutat faptul că eram mai mici, puteam fi dinamici şi ne-am putut adapta, ne-am strecurat printre crăpăturile create de criză.”

    Grupul de firme Roton a avut o cifră de afaceri totală de 13,7 milioane de euro în 2018. În 2014 a fost de 11,7 milioane de euro, iar de atunci creşterea a fost constantă. În cadrul grupului, catalogul local a avut o cifră de afaceri de 4 milioane de euro în 2018, din care aproximativ 50% reprezintă export.

    „Nu am inclus aici cifra de afaceri din concerte, cele organizate de noi având mai mult caracter promoţional. Copyright managementul, marketingul şi distribuţia sunt centrele de profit ale afacerii noastre. Venitul online e în creştere continuă ca pondere, ajungând astăzi deja la o treime din total”, a declarat Bogdan Maxim, cofondator al companiei. Industria muzicală din România este încă o industrie tânără, dar cu un ritm rapid de dezvoltare. Cea mai mare provocare într-o industrie atât de dinamică este procesul continuu de schimbare a modelului de business.

    „Gândiţi-vă ce s-a întâmplat în ultimii 25 de ani: casete audio, compact discuri, difuzare publică, download, streaming. În vremea casetelor şi a CD-urilor vindeam mai mult în hipermarket şi echipa avea circa 100 de oameni. Astăzi, distribuţie înseamnă Spotify, YouTube în digital. Produsul fizic are încă importanţa lui chiar dacă magazinele de specialitate au rămas puţine, ponderea fiind dată aici de convenience shops. Sigur, vorbim de o puternică concentrare în digital, dar Roton a rămas singura companie care face distribuţie de discuri”, a mai spus Bogdan Maxim.

    O provocare mare în privinţa exportului a reprezentat-o integrarea Roton într-o reţea internaţională puternică de case de discuri. „Una din căile de export este aceea de a semna un parteneriat internaţional cu o companie majoră, iar cea de-a doua este de a dezvolta relaţii independente în fiecare teritoriu cu partenerul potrivit. Cel mai des am dezvoltat proiecte pe a doua cale, chiar dacă a presupus mai multă muncă”, a spus Dan Muraru.

    Industria muzicală românească a crescut liniar de la Revoluţie încoace, fără creşteri explozive şi fără crize majore. Paradoxal, criza economică din 2008 a fost o oportunitate pentru Roton, potrivit reprezentanţilor businessului.

    „Momentul critic din 2008 ne-a prins pregătiţi cu un catalog consistent, iar faptul că marii jucători ai pieţei internaţionale aveau momente grele ne-a creat oportunităţi pe care nu le-am ratat. Succesul s-a regăsit în lansările Innei, Akcent, Fly Project, pentru care am făcut eforturi mari, alături de ei, să le menţinem până astăzi”, a mai spus Dan Muraru.

    Preferinţele muzicale ale consumatorilor au evoluat de-a lungul anilor în linie cu obiceiurile de consum. „Astăzi avem preferinţe date de loialitatea faţă de un artist sau doi, până la o formulă mult mai eterogenă în ce ţine de preferinţele unui tânăr pe un anume gen muzical, model de consum dezvoltat şi prin modalităţile de expunere a muzicii, cu playlisturi care traversează genuri de muzică altădată greu de găsit în acelaşi «walkman»”, mai spune Cătălin Muraru.

    Cei trei fondatori ai Roton au spus că de-a lungul celor 25 de ani de business împreună, prietenia lor a rămas neschimbată, aceasta nefiind legată de business, ci creată în copilărie şi consolidată de-a lungul timpului.

    „Relaţia de prietenie, chiar dacă e modificată aferent cu vârsta, e nemodificată calitativ: activităţile din timpul liber au prioritate între noi, adică dacă vreau să ies cu bicicleta sau să merg la înot, îi sun şi pe ei să văd dacă pot veni”, spune Cătălin Muraru. Bogdan Maxim mai spune că una dintre cheile succesului prieteniei lor a fost şi faptul că a existat reciprocitate şi corectitudine din toate punctele de vedere: „Nu am rămas niciodată datori unul altuia, nu vă gândiţi la bani când spun asta, am învăţat împreună să «dăm înapoi». Şi la bucurie, şi la necaz mă gândesc pe cine să sun mai întâi, pe Cătălin sau pe Dan. Prietenia e un mod de viaţă pentru noi, suntem prieteni cu toţi membrii echipei noastre şi ne bucurăm când vedem că asta se ia”.

    Cei trei lucrează acum la un nou proiect, în cadrul căruia vor să dezvolte un business pentru promovarea bicicletelor Giant: „Aşa am văzut viaţa începând din copilărie, am ieşit împreună în vacanţe, la petreceri, la fotbal, tenis, badminton, apoi am construit un business împreună, pentru că ne-a plăcut să rămânem împreună. Tot din prietenie şi din pasiunile noastre comune dezvoltăm acum un alt business, unde promovăm bicicletele Giant, cel mai mare producător de biciclete din lume”, a mai spus Dan Muraru.

    Ce trebuie să facă un artist pentru a avea succes?
    Cătălin Muraru:
    În primul rând trebuie să aibă inspiraţie, adică piese foarte bune, iar pentru asta îl ajută o echipă bună în jurul lui. Apoi are nevoie de o echipă cât mai mare şi mai eterogenă pentru a-şi expune creaţia şi, ca să fie eficient, ar trebui să folosească cât mai multe resurse de la publisher, label, management etc. În unele cazuri, ar trebui să mai înveţe şi că nu e bine ca managementul să fie o rudă – în industria muzicală internaţională există şi un termen uşor peiorativ, „momager”, pentru mamele manageri. În majoritatea cazurilor, un manager din familie nu e reţeta de succes.

    Dan Muraru:
    Ca să aibă succes internaţional, alegerea single-urilor cu care te adresezi unui teritoriu e foarte importantă şi ai nevoie de priceperea cuiva care ştie piaţa respectivă, apoi câştigarea interesului unui partener în acel teritoriu, iar aici un label care are o retea internaţională e drumul cel mai bun. Nu poţi pătrunde pe o piaţa internaţională ca independent. Dacă ai noroc şi talent, te descoperă cineva via youtube, deşi la avalanşa de producţii youtube e greu să te mai descopere acum dar, chiar şi aşa, ca să intri în sistem e nevoie de o echipă care să ştie cum să lucreze pe fiecare structură.
    Şi e foarte important să ai promovare internaţional şi un sistem corect pus la punct de repartiţie a veniturilor către toţi deţinătorii de drepturi, încă de la momentul semnării contractelor.

    Bogdan Maxim: Transparenţa în ce priveşte contabilitatea şi atenţia la detalii în copyright clearing sunt decisive în longevitatea businessului nostru. Produci o piesă bună în studio, încerci să o expui cât mai bine, să obţii confirmări în topuri şi playlisturi. Efectele unui eventual succes trebuie să le monetizezi performant şi să întorci banii acasă, nu sunt doar banii tăi, sunt banii tuturor deţinătorilor de drepturi cu care ai făcut echipă. Vă imaginaţi, există şi situaţii în care cifrele sunt doar cu minus. Trebuie să ai grijă să fi construit corect şi în zona de clearing, să ai toate contractele semnate în ordine pentru ca în momentul în care vinzi asta la americani, de exemplu, să fii sigur că nu mai apare un deţinător de drepturi din căciulă. 

  • Povestea cu final nefericit a lui Lajos Simicska, eminenţa cenuşie din spatele succesului lui Viktor Orbán – II

    Orbán i-a cerut lui Lajos Simicska, omul care se ocupa de finanţele şi afacerile partidului, să conducă Autoritatea fiscală maghiară, în cadrul căreia principala sarcină a lui Simicska era de a ajuta oamenii de afaceri loiali Fidesz şi de a face viaţa mai grea adversarilor Fidesz.
    Planul a eşuat. Ei au subestimat indignarea partidelor de opoziţie şi a presei. În plus, Simicska s-a dovedit a fi complet inadecvat pentru serviciul public. Jurnaliştii l-au acuzat că măsluia registrele autorităţii fiscale. Un scandal a izbucnit în legătură cu minele deţinute de tatăl lui Orbán, iar Simicska a dovedit că nu-şi poate controla temperamentul.
    Izbucnirea finală a fost extraordinară. La 29 august 1999, el a trimis un mesaj public deputatului liberal Mátyás Eörsi care i-a pus sub semnul îndoielii competenţa. Simicska a telefonat la redacţia propriului ziar, Napi Magyarország, şi a dictat o declaraţie care s-a încheiat cu următoarea frază. „În ultimele trei luni, i-aţi ucis pe tatăl meu şi pe socrul meu. Dumnezeu să aibă milă de sufletele voastre.“
    În ciuda acestor scandaluri, Fidesz părea că se îndreaptă spre victorie în alegerile din 2002. Însă o turnură a evenimentelor a dus la o înfrângere surprinzătoare. Simicska a lăsat viaţa publică şi s-a întors la conducerea imperiului de afaceri al Fidesz.
    Alegerile generale din 2002 au fost o cursă apropiată şi au dat cea mai mare prezenţă la vot în istoria democraţiei maghiare moderne. Polarizarea spectrului politic a devenit ireparabilă. Blocul anticomunist, condus de Fidesz, s-a confruntat cu MSZP postcomunist şi cu aliaţii lui liberali.
    Fidesz a încurajat alegătorii să continue să poarte cocarda simbolică a revoluţiei din 15 martie până la alegeri, pentru a arăta că patrioţii adevăraţi votează pentru Fidesz. Mesajul lui Orbán că „naţiunea nu poate fi în opoziţie“ a început să se răspândească în acele luni.
    Partidul Socialist Ungar a câştigat în cele din urmă 42% din voturi, în timp ce Fidesz a primit doar 41%. Socialiştii au format coaliţie cu liberalii, iar partidele de dreapta au intrat în opoziţie. Suporterii Fidesz s-au unit mai strâns ca niciodată. Majoritatea dintre ei s-au simţit trădaţi de concetăţenii lor, iar Orbán a refuzat să accepte rezultatele alegerilor.
    Un mic grup de oameni chiar a format o blocadă pe podul Elizabeth timp de câteva ore, cerând o renumărare. Orbán a continuat să formeze o mişcare numită Cercuri Civice pentru a-i ţine pe alegătorii Fidesz în priză. Orbán nu i-ar fi putut ţine motivaţi fără ajutorul lui Simicska şi al imperiului său mediatic.
    După alegeri, Orbán a promovat Heti Válasz, revista lui Simicska, printre susţinători săi. La 18 iunie 2002, Magyar Nemzet a dezvăluit un document de mare secret, dovada că premierul socialist Péter Medgyessy a lucrat pentru serviciul secret comunist în anii 1980. La început, povestea părea că a fost scursă de un informator legitim, dar mai târziu s-a confirmat că dosarul a venit direct de la sediul Fidesz.
    Simicska a înfiinţat HirTV, prima televiziune de ştiri din Ungaria, în decembrie 2002. La vremea respectivă, zvonurile spuneau că postul de televiziune a fost finanţat prin microdonaţii din partea Cercurilor Civice. Adevărul totuşi a fost că primele câteva milioane de euro au venit de la compania Mahir a lui Simicska. HirTV şi Magyar Nemzet au devenit strâns legate între ele sub conducerea lui Gábor Liszkay, care a împins cu sârguinţă mesajul politic al lui Fidesz către publicul său, proiectând astfel putere şi unitate.
    Banii pentru publicitate de la companiile de stat au încetat să mai vină după înfrângerea electorală. Simicska a fondat apoi postul de radio Lánchid Rádió. Menţinerea şi funcţionarea imperiului media necesitau un efort financiar imens, însă Simicska era optimist. El a văzut efortul ca pe o investiţie pe termen lung, care în cele din urmă va fi răsplătită atunci când Orbán va reveni la putere. Mass-media a fost un instrument important pentru consolidarea puterii lui Orbán în cadrul partidului. Când Fidesz a pierdut în faţa MSZP pentru a doua oară în 2006, au apărut zvonuri că János Áder aspira să devină liderul partidului. La câteva săptămâni după alegeri, editorii de la Magyar Nemzet l-au atacat pe Zoltán Pokorni, pe atunci persoană importantă la Fidesz, într-o scrisoare deschisă. Ei l-au acuzat că este prea „prietenos cu evreii“ şi că a organizat o lovitură în interiorul partidului pentru a-l înlătura pe Orbán.
    Câteva luni mai târziu, un alt autor anonim de la Magyar Nemzet i-a pus la zid pe istoricul Mária Schmidt şi pe oamenii de afaceri Zoltán Spéder şi Kristóf Nobilis.
    Au apărut zvonuri care spuneau că cei trei au conspirat pentru a pune bazele unui nou partid de dreapta. Cele trei personaje influente în spectrul de dreapta au fost etichetate ca trădători de mass-media prietenă lui Orbán. Fostul editor de la Magyar Nemzet Tibor Pethő a arătat mai târziu în cartea sa că articolele scrise împotriva acestor oameni au venit la comanda cercului de prieteni al lui Orbán. După două înfrângeri electorale, Orbán avea nevoie disperată de protecţia presei lui Simicska.
    În 2006, un cadou neaşteptat a căzut în poala lui Orbán: infamul „discurs de la Őszöd“. În septembrie, postul de radio public a difuzat o parte din înregistrarea conferinţei anuale a partidului socialist maghiar, la care principal speaker a fost premierul de atunci Ferenc Gyurcsány. În compania celorlalţi membri ai partidului, Gyurcsány a vorbit despre modul în care partidul a minţit poporul pe parcursul campaniei pentru a câştiga alegerile, modul în care au falsificat bugetul anual şi că guvernul are datorii serioase. Scurgerile de informaţii au provocat revolte la Budapesta. Oamenii s-au îndreptat atunci spre cel mai puternic lider al opoziţiei: Orbán. În timp ce Fidesz nu putea forţa guvernul să organizeze alegeri anticipate, imperiul media al lui Simicska a profitat de indignarea populaţiei menţinând naraţiunea revoluţionară în viaţă ani de zile. Baza Fidesz a continuat să se unească.
    În 2008, guvernul socialist-liberal a căutat să aplice reforme sociale menite să introducă contribuţii personale pentru asistenţa medicală şi învăţământul superior. Fidesz a pus imediat în mişcare un referendum care le contestă planurile. Campania a avut un mare succes, Fidesz câştigând 90% din voturi cu propunerea de a elimina reformele. În acest moment a devenit clar că Fidesz ar câştiga alegerile din 2010, iar Simicska şi-a început planificarea pentru acapararea economiei. Lui Orbán i s-a deschis astfel calea spre puterea politică aproape absolută, iar Simicska spre afaceri neîngrădite.
    Nimeni nu ştie exact de ce relaţiile lui Simicska cu Orbán s-au deteriorat într-atât de mult încât la un moment dat primul se temea că va fi asasinat prin iradiere. Simicska acuză orientarea prietenului său spre Moscova. Simicska se pare că devenise atât de lacom că prietenii lui Orbán nu mai aveau loc de el. Aveau şi ei afacerile lor, iar Simicska acaparase pieţe întregi. Personajul ajunsese atât de puternic încât devenise de temun până şi în interiorul partidului. Lăcomia s-ar putea să-i fi adus căderea. După ce Fidesz a acaparat puterea politică, a urmat un război prin interpuşi  între putere şi imperiul media şi economic al lui Simicska. Acesta a pierdut totul şi zvonurile spun că vrea să se retragă în altă ţară. Ar fi aranjat deja plecarea familiei.

  • Cum să-ţi transformi pasiunile în business – VIDEO

    Pasiunea pentru design a urmărit-o mereu, la fel şi cea pentru călătorii şi gătit.
    Anul trecut, şi-a unit pasiunile în afacerea Turmeric et Cardamom.
    Aceasta este formată dintr-o bucătărie cu influenţe oriental-asiatice şi un magazin cu design nordic.
    Turmeric et Cardamom se bazează pe un concept culinar prin care creează reţete în funcţie de anotimpuri.
    Preţurile produselor variază: biscuiţii cu parmezan, chili şi susan negru costă 4 lei, torturile costă între 140 şi 180 lei/kg, pateul de creveţi cu thai curry şi unt de arahide costă 60 lei/200 g.
    Pentru amenajarea spaţiului şi pentru cumpărarea echipamentelor, valoarea investiţiei a fost de 100.000 de euro.
    În 2019, Rudy Teianu aşteaptă afaceri de 200.000 de euro.

  • Speranţă din cenuşă

    Acesta a ales oraşul Paradise, mistuit de incendii în noiembrie, după ce a văzut imagini pe Facebook cu ce mai rămăsese din casa unui prieten din copilărie, căruia i-a cerut permisiunea să se ducă să picteze acolo.

    A realizat astfel un portret de femeie, intitulat „Beauty Among the Ashes”, scrie CNN, după care a trecut la pictat şi alte ruine, la rugămintea altor sinistraţi care-i văzuseră lucrarea online. 

  • Prima bancă fără casierii din România

    Elementul de  noutate:
    ING propune un nou ecosistem de operaţiuni în relaţia client – bancă, fără casierii.

    Descrierea  inovaţiei:
    În februarie 2018, ING România anunţa un nou model operaţional ce urma să fie implementat în 33 de sucursale proprii şi integrarea serviciilor bancare pe platformele sale digitale. Pe parcursul anului, ING a făcut tranziţia către un model digital de tip self-service şi va recrea fluxul operaţional. Astfel, în noiembrie anunţa închiderea casieriilor la nivel naţional şi seria de noi servicii disponibile pentru clienţi. Principalul canal de tranzacţionare al clienţilor ING cu banca este ING Home’Bank, cu aproape 80% dintre clienţii ING care au activat serviciul de internet banking, 80% dintre aceştia folosindu-l exclusiv de pe telefonul mobil. 99% dintre tranzacţiile de bază făcute de clienţii ING (plăţi sau transferuri din internet banking sau cardul online) erau făcute pe canale online.

    Noul model operaţional a presupus migrarea mai multor servicii în platformă sau simplificarea celor existente. Spre exemplu, opţiunea de „Plată către un prieten” disponibilă în Home’Bank a fost simplificată, iar clienţii pot transfera banii către un prieten folosindu-se doar de numărul de telefon, fără codul unic trimis prin SMS ca până acum. Mai mult, office-urile ING vor putea emite instantaneu carduri în euro, astfel încât clienţii pot depune sau retrage imediat euro de la ATM-ul dedicat. Între timp, unităţile teritoriale au rămas, având în continuare consultanţi pe produse mari. Self’Bank-urile şi-au deschis uşa şi către persoane care nu au carduri ING, aceştia având posibilitatea să depună numerar într-un cont ING folosind noi tipuri de ATM-uri, ce vor înlocui tradiţionalele casierii.

    Efectele inovaţiei:
    Prin trecerea la un model operaţional digitalizat, ING oferă servicii bancare ce nu se mai limitează la programul sucursalei sau la dispunerea geografică, devenind disponibile oriunde, oricând.

  • Adrian Mihai – Fondator şi managing partner / Fan Courier Express: “Uneori, reputaţia te precede, de aceea este foarte important să te îngrijeşti permanent să existe o congruenţă între ceea ce spui şi ceea ce faci. Atunci când există această congruenţă, putem spune că avem de-a face cu un lider autentic”

    Carte de vizită
    ¶ După încheierea studiilor la Facultatea de Educaţie Fizică şi Sport, specializarea gimnastică, şi-a început cariera ca profesor suplinitor de educaţie fizică şi sport
    ¶ A fondat FAN Courier în 1998, alături de fratele său, Neculai Mihai, şi de prietenul lor Felix Pătrăşcanu; investiţiile iniţiale au constat într-un apartament de două camere, nişte Dacii şi
    200 milioane lei vechi
    ¶ FAN Courier este liderul pieţei de curierat, cu o cifră de afaceri de peste 585 milioane de lei anul trecut 

  • Teo Trandafir, despre câţi bani are cu adevărat: „Eu chiar cred că banii îţi aduc fericirea”

    „Coroboraţi cu generozitatea, cu empatia, cu experienţa personală, care îţi arată cât de mult poţi suferi dacă nu eşti ajutat, banii reprezintă o pârghie foarte importantă, să nu fim ipocriţi”, spune vedeta Kanal D

    ”Eu chiar cred că banii îţi aduc fericirea, pentru că uite, să luăm o situaţie concretă, să zicem că prietenul tău cel mai bun prieten se îmbolnăveşte foarte grav şi singură lui speranţa este să meargă să facă o operaţie foarte scumpă într-o ţară străină… România nu îl ajută, că asta e ţara, prietenii nu îl ajută, pentru că nu au bani, dar tu poţi să îl ajuţi şi asta te face fericit.

    Oamenii care consideră că banii nu aduc fericirea n-au avut bani niciodată şi se alină cu asta. Dacă ai avut parte de mult la viaţa ta, ştii cât contează. Dacă poţi să ajuţi pe cineva şi să salvezi o viaţă, dacă poţi să te ajuţi pe tine sau pe cineva, dacă poţi să arăţi unui prieten, unui apropiat sau unui duşman un semn al aprecierii tale, eu zic că banii fac diferenţa, pentru că nu poţi să trimiţi la nesfârşit oamenilor gânduri bune, pozitivism, salutări calde.

    E un om căruia îi moare copilul cu zile şi tu îi spui: „Să sperăm că totul va fi bine!”? Nu, îi spui „De cât ai nevoie ca să te duci cu copilul la Viena?”, „20.000…”, „I-ai!”, „Când trebuie să ţi-i dau înapoi?”, „Nicodată, sunt pentru copil!”. Da, banii aduc fericirea şi salvează vieţi. Orice salvează vieţi aduce fericirea. Şi medicii aduc fericirea.

    Banii luaţi ca atare nu au valoare. Nu te fac fericit, pentru că îţi pun în cârcă o grămadă de îndatoriri, o grămadă de energii negative care îţi vin din toate părţile, de invidii exacerbate, pe care nu le poţi controla nicicum.

    Unii îşi imaginează întotdeauna că ai mai mult. Şi te urăsc, practic, degeaba. Da, banii coroboraţi cu generozitatea, cu empatia, cu experienţa personală care îţi arată cât de mult poţi suferi dacă nu eşti ajutat reprezintă o pârghie foarte importantă, să nu fim ipocriţi”, a povestit Teo Trandafir.

  • Cel mai „costisitor” prieten al omului

    “Am patru animale de companie: doi câini, un iepure pitic şi o broască ţestoasă de apă dulce. Lunar, cheltuielile ajung cam la 500 de lei, doar pentru mâncare, produse de igienă şi treats (recompense). O dată la trei luni se mai adaugă cam 150 de lei pentru deparazitare internă la câini, iar vara, lunar, încă 150 de lei pentru deparazitare externă. Anual, mai cheltuiesc cam 200 de lei pentru vaccinarea antirabică a celor doi câini. Aleg mereu doar branduri premium pentru toate cele patru animăluţe”, îmi povesteşte Alexandra, în vârstă de 30 de ani, angajată în cadrul unei companii din IT şi unul dintre cei peste 7,5 milioane de proprietari de animale de companie din România, potrivit rompetid.ro.

    Aproape 50% dintre gospodăriile din România au un animal de companie, conform PetExpo. În 2017, valoarea pieţei locale a produselor alimentare şi de îngrijire a animalelor a fost de circa 1,4 miliarde de lei (322 milioane de euro), fiind dublă faţă de valoarea din urmă cu nouă ani, când se situa la 688 milioane de lei, potrivit datelor Euromonitor citate de ZF. Anul trecut, românii au cumpărat în jur de 172.000 de tone de hrană pentru animalele de companie, o cantitate aproape dublă faţă de anul 2008, când au cumpărat 93.000 de tone de hrană. Datele companiei de cercetare Euromonitor arată că piaţa de profil din România este dominată de companii multinaţionale precum Mars sau Nestlé, care au o cotă cumulată de 60%.

    „Preconizăm în continuare o creştere puternică, determinată de doi factori: în primul rând, proprietarii de animale înlocuiesc hrana acestora, formată din resturile de la masă, cu produse manufacturate; în al doilea rând, cumpărătorii, în special cei din zonele urbane, sunt interesaţi de produse specializate, de o calitate superioară, prin urmare trec la branduri premium”, descrie James McGrath, marketing director al Mars Europa Centrală pe diviziile pet food şi food ale companiei, evoluţia pieţei produselor destinate animalelor de companie. Potrivit lui, piaţa din România creşte rapid, ritmul de creştere înregistrat în ultimii doi ani fiind de aproape 14% anual.

    Potrivit datelor Nielsen, citate de James McGrath, Mars deţine în România brandurile de produse alimentare pentru câini şi pisici cu cele mai mari vânzări de pe piaţa locală – Pedigree, respectiv Whiskas. Pe lângă acesta, din portofoliul companiei fac parte brandurile premium Sheba, Cesar şi Perfect Fit.

    Nestlé Purina, un alt jucător important din piaţa locală, deţine în portofoliu mărci internaţionale printre care se numără Purina Pro Plan, Purina One, Gourmet, Felix, Friskies, Dog Chow şi Darling.

    Niciunul dintre reprezentanţii celor doi jucători nu a precizat însă care este valoarea vânzărilor pe care le realizează în România.

    În ceea ce priveşte retailul, principalul jucător de pe această piaţă este compania Animax, preluată vara aceasta de fondul de investiţii TRG Management, într-o tranzacţie estimată de ZF la aproximativ 20 de milioane de euro. Lanţul de retail a avut anul trecut venituri de circa 120 de milioane de lei (peste 25 de milioane de euro) şi este format din 80 de magazine pe plan local.

    Comparând piaţa locală de profil cu cea din vestul Europei, Petar Stoilov, business executive officer la Purina în cadrul Nestlé România, precizează că „România este o piaţă în curs de dezvoltare”. El remarcă totuşi o serie de diferenţe semnificative faţă de ţările vestice – în primul rând, nivelul de consum al hranei procesate industrial, care se măsoară, explică el, prin gradul de acoperire a necesarului caloric al unui animal de companie, este „în jurul a 20%, sub nivelul altor ţări din regiune, ceea ce se traduce printr-un potenţial ridicat de creştere pentru industria locală”.

    Un alt criteriu prin care piaţa locală se diferenţiază de cea din vest este, în opinia lui Stoilov, „prezenţa semnificativă a alimentelor vrac, influenţată de nivelul veniturilor şi de procesul de educare a proprietarilor de animale de companie, aflat la început de drum”.

    Reprezentantul Nestlé Purina remarcă şi faptul că, în ceea ce îi priveşte pe retaileri, „pet shopurile tradiţionale sunt predominante în România, în timp ce în alte ţări din regiune sunt mai dezvoltate marile reţele de magazine specializate”.

    Printre tendinţele pieţei, Petar Stoilov spune că o dezvoltare accelerată în ultimii ani o are comerţul online, dar şi că „proprietarii de animale de companie din România au început să caute din ce în ce mai multe informaţii, pentru a se asigura că îi oferă animalului lor de companie hrană adecvată”.

    Şi reprezentantul Mars observă că un indicator relevant pentru dezvoltarea pieţei se referă la procentul caloric cu care sunt hrăniţi câinii şi pisicile, mai mare în situaţia hranei concepute special pentru animale: „Potrivit unui studiu realizat de Gfk, conversia calorică în România este de aproximativ 30%, în timp ce în Europa de Vest e de 98%”.

    Ana Robescu, medic veterinar şi asociat în cadrul clinicilor Crystal Vet, observă că o diferenţă semnificativă între piaţa de profil din România şi cea din vest se remarcă în primul rând la nivelul puterii de cumpărare, dar şi în ceea ce priveşte oferta, „cumpărătorii din Europa de Vest manifestând o preferinţă evidentă către brandurile premium şi superpremium, acestea din urmă reprezentând şi segmentul care înregistrează cea mai mare creştere”. Ca şi reprezentantul Nestlé Purina, ea observă şi că „o altă diferenţă majoră faţă de ţările din vest este prezenţa masivă a vânzărilor în vrac, situaţie care este chiar interzisă de lege în majoritatea ţărilor – din motive de igienă şi siguranţă a consumului”.

    Potrivit statisticii mordorintelligence.com, Europa asigură 30% din vânzările globale ale pieţei de pet food şi pet care, piaţa europeană fiind estimată la peste 25,5 miliarde de dolari în 2017. Primele zece companii din Europa aflate în topul pieţei de profil au avut anul trecut venituri de peste 200 de milioane de dolari, cu un volum de 8,5 milioane de tone şi o creştere anuală de două procente în ultimii trei ani, arată datele European Pet Food Industry Federation (FEDIAF), citate de PetfoodIndustry.com.

    Peste jumătate din populaţia la nivel internaţional deţine cel puţin un animal de companie. În Argentina, Mexic şi Brazilia se găsesc cei mai mulţi dintre proprietarii de animale de companie, iar în Asia, cei mai puţini. Alte statistici globale indică faptul că femeile deţin cei mai mulţi câini şi cele mai multe pisici, iar bărbaţii, cei mai mulţi peşti. Câinii sunt cei mai populari în Argentina, Mexic şi Brazilia, pisicile în Rusia, Franţa şi SUA, peştii în China, iar păsările, în Turcia, potrivit GfK.

    Anul trecut piaţa globală de produse destinate îngrijirii animalelor era estimată la circa 110 miliarde de dolari, cu o creştere de circa 3% în ultimii cinci ani, potrivit studiului The State of Global Pet Care: Trends and Growth Opportunities lansat de Euromonitor. La nivel global, în top trei jucători ai pieţei de pet food se află companiile Mars Petcare Inc. (Mars), Nestlé Purina PetCare (Nestlé) şi Hill’s Pet Nutrition (Colgate-Palmolive). Aproximativ jumătate din cifra de afaceri a companiei Mars pe plan mondial este determinată de zona de pet care, aceasta reprezentând cel mai extins segment de activitate al companiei.

    Când medicii veterinari devin parteneri de business

    În afară de asigurarea hranei zilnice, din îngrijirea animalelor de companie nu lipsesc vizitele la cabinetul veterinar, iar nişa serviciilor medical-veterinare private este una în plină dezvoltare şi pe piaţa locală. Una  dintre reţelele de clinici veterinare din Capitală este Crystal Vet, un business cu o cifră de afaceri anuală de circa 3,5 milioane de lei.

    Povestea acesteia începe în 2006, când Ana Robescu, medic veterinar şi asociat în cadrul clinicilor Crystal Vet, a fondat prima clinică „împreună cu cel mai bun prieten şi coleg de facultate, Cristian Enciu”.

    Ideea a venit de la visul lor de a face un loc în care animalele de companie să beneficieze atât de îngrijire competentă şi multidisciplinară, cât şi de servicii de cea mai bună calitate. În prezent, businessul se desfăşoară în patru puncte de lucru din Capitală, două clinici şi două farmacii, acestea fiind deservite şi de ambulanţe veterinare. Pe viitor, reprezentanţii clinicii nu exclud posibilitatea de a se extinde şi în afara Bucureştiului.

    Anul trecut, cifra de afaceri a businessului Crystal Vet a fost de aproape 3,3 milioane de lei, în primele şase luni ale anului acesta înregistrând o creştere de circa 20% faţă de aceeaşi perioadă din 2017. Serviciile medicale generează aproximativ 80% din venituri, restul fiind generate de serviciile de îngrijire (cosmetică). „Preconizăm o intensificare a vânzărilor în special în mediul urban, acolo unde media veniturilor este mai ridicată, iar cumpărătorii au surse de informare rapide şi urmăresc cu interes noile tendinţe europene în consum”, spune Ana Robescu. Ea spune că piaţa locală de profil din ultimii 7-8 ani a luat o amploare extraordinară: „La ora actuală estimăm un ritm de creştere anuală de 25%-30%”.

    Investiţiile anuale depăşesc suma de 50.000 euro, acestea fiind destinate achiziţionării de aparatură medicală de ultimă generaţie, cât şi cursurilor de specializare a medicilor veterinari care fac parte din echipa Crystal Vet. „Anul acesta vrem să inaugurăm departamentul de imagistică radiologică, investiţie ce a depăşit suma de 70.000 euro, iar pentru 2019 luăm în calcul o extindere în zona de nord a Capitalei”, descrie Robescu cele mai recente investiţii. 

    În ceea ce priveşte comportamentul consumatorilor, reprezentantul Crystal Vet spune că „având în vedere situaţia economică fluctuantă din ultimii ani din ţara noastră, o schimbare notabilă în tendinţele acestora ar fi aceea de a cumpăra accesorii (lese, produse cosmetice, coşuleţe) mai rar şi la un preţ mai mic, ceea ce se traduce de cele mai multe ori printr-o calitate precară, dar şi aceea de a se folosi în continuare hrană vrac”. O altă observaţie vizează numărul stăpânilor de animale de companie care apelează la şcoli de dresaj, circa 40% dintre clienţii proprietari de câini de talie medie şi mare ai clinicii optând pentru astfel de servicii, spune Ana Robescu.

    Reţeaua de clinici Crystal Vet are în prezent peste 20 angajaţi, însă caută în continuare să îşi mărească echipa „cu noi colegi”.

    Bani din foarfecă şi pieptăn

    După hrană şi sănătate, cosmetica este următoarea nevoie a animalelor de companie, iar aceasta a fost identificată, în ultimii ani, de tot mai mulţi antreprenori locali, printre care şi Gabriel Gonţea, medic veterinar şi proprietar al salonului Royal Pet Spa din Capitală. „Am deschis salonul Royal Pet Spa pe când eram student la Facultatea de Medicină Veterinară. Pe vremea aceea aveam un căţeluş şi mă tot duceam la diferite saloane şi cabinete să îl tund, dar nu îmi plăceau formele. M-am gândit că există o mulţime de poze şi cataloage şi că aş putea să dau noi forme, dar şi că deschiderea unui salon de cosmetică este o variantă de ridicare a nivelului de grooming în România. Nu a fost neapărat o joacă, ci o dorinţă de a vedea ce se întâmplă, dacă se poate perfecţiona un pic domeniul acesta, care nu era foarte bine dezvoltat la acea vreme”, descrie Gonţea modul în care a decis să intre în businessul de cosmetică pentru animale. 

    Un alt motiv legat de dezvoltarea acestei afaceri a fost faptul că domeniul de grooming şi partea de estetică l-au atras mai mult, comparativ cu opţiunea de a-şi exercita profesia de medic veterinar, după absolvirea facultăţii de profil. Investiţia iniţială în afacere a fost de 15.000 de euro, însă anual mai investeşte circa 10.000 de euro în reclamă şi minimum aceeaşi sumă în echipamente, reamenajarea spaţiului şi ustensile, spune el. În prezent, salonul are cinci angajaţi.

    Anul viitor, Gonţea şi-a propus să deschidă două saloane noi în Capitală, pentru care are pregătită o investiţie de 50.000 de euro, iar în viitor se gândeşte să iasă şi în afara Bucureştiului prin intermediul unei francize. De asemenea, ia în calcul pentru o viitoare locaţie şi deschiderea unor camere hoteliere. „Ramura de hoteluri pentru animale este în continuă dezvoltare. Se cunoaşte o creştere exponenţială a cererii de la an la an.” Proprietarul Royal Pet Salon spune că anul trecut businessul a înregistrat o cifră de afaceri de peste 70.000 de euro, iar în primele şase luni ale anului businessul a crescut cu 20% faţă de aceeaşi perioadă din 2017. De la deschidere, salonul a avut o evoluţie anuală a veniturilor de 30%, aceeaşi creştere fiind înregistrată şi la nivelul numărului de clienţi care îşi aduc animalele aici, care a ajuns la 300-400  lunar. 

    Dacă în 2010, atunci când Gabriel Gonţea a deschis salonul, proprietarii îşi tundeau câinii destul de rar, de două ori pe an, el remarcă o creştere a preocupării faţă de aspectul animalelor. Cu toate că au şi servicii de cosmetică felină, serviciile clinicii sunt în special pentru cosmetică canină, deoarece „la pisici e o situaţie specială, ele nu se tund decât dacă au anumite afecţiuni şi medicul recomandă o tunsoare pentru a trata anumite boli de piele”, încheie el.

    „Acum, mulţi îi tund de cel puţin patru ori. S-a creat o diferenţă între un tuns la un salon de cosmetică canină şi un tuns la cabinet (tunsul igienic). Lumea a început să vadă diferenţele. Se duc la cabinet pentru îngrijiri medicale şi tratamente şi vin la salon pentru grooming, cosmetică şi tot ce ţine de înfrumuseţare. E şi răsfăţ, dar îmbinat cu necesitatea şi utilul.”

    Anual, românii cheltuie în medie între 1.000 şi 1.500 de lei pentru îngrijirea unui căţel, venind lunar la salon cu animalele de companie pentru întreţinere, baie şi retuş, iar odată la trei luni pentru tuns, aşadar pachetul complet, spune Gonţea. La Royal Pet Salon, preţurile serviciilor sunt cuprinse între 49 şi 349 de lei şi diferă în funcţie de talia căţelului, lungimea blănii şi multitudinea de tratamente oferite. De asemenea, salonul oferă şi servicii de taxi pentru animale, care presupun ca un angajat al salonului să ia căţelul de acasă, să îl aducă în unitate, unde se urmează procedurile de cosmetizare, şi să îl ducă înapoi acasă.

    Când vine vorba de servicii de cosmetică canină, Gonţea spune că la noi în ţară nivelul de grooming a crescut foarte mult şi că ne situăm cam la aceeaşi poziţie cu ţările din vestul Europei: „România ocupă un loc fruntaş. Nu pot spune că suntem pe primul loc, pentru că diferă locurile pentru fiecare rasă în parte. Groomingul e ceva destul de complex, fiecare ţară are rasele ei la care excelează”. 

    Proprietarul Royal Pet Spa spune că are clienţi din toate categoriile de venituri şi sociale: „Oamenii fac sacrificii, mulţi dintre ei consideră animalele ca parte din familie, le privesc ca pe copiii lor, aşa că nu fac diferenţe şi economii când vine vorba de îngrijirea căţeluşilor. Animalul face parte din familie şi asta nu poate fi cuantificat financiar”.

  • Cum a transformat această femeie o veste proastă într-o afacere de milioane

    Karen Lynch a decis să renunţe la goana din corporaţie după moartea unui prieten şi după o problemă de sănătate pe care a avut-o.
    ”După pierderea prietenului meu apropiat am realizat că viaţa este prea scurtă”, spune Karen, care este acum şef al afacerii de apă îmbuteliată Belu. ”Voiam să fac ceva mai personal”, a declarat ea, într-un interviu acordat BBC.
    În 2008, când avea 38 de ani, Karen şi-a dat demisia din rolul pe care îl avea din banca Barclays. Apoi, a călătorit timp de şase luni împreună cu soţul ei, în Caraibe, Vietnam şi Thailanda.

    La întoarcerea în Regatul Unit, Karen a aplicat pentru un post de marketing director la Belu, o companie de îmbuteliere de apă din Regatul Unit. La momentul angajării sale, afacerea avea datorii de 1,9 milioane de lire sterline. Karen a pus la cale un plan de afaceri care să redreseze situaţia companiei, iar opt luni mai târziu a devenit CEO-ul acesteia.


    Planul ei era să redirecţioneze businessul, orientat atunci spre supermarketuri, spre HoReCa şi birouri. Belu a fost creată de producătorul de film Reed Paget, care a renunţat la poziţia de CEO în favoarea lui Karen. Planul ei de salvare a companiei a avut atât de mult succes încât vânzările au crescut considerabil: veniturile au ajuns în 2015 la 5,9 milioane de lire sterline. Din 2011, Belu a donat mai mult de 1,5 milioane de lire sterline spre WaterAid, o organizaţie caritabilă globală care vrea să deschidă accesul oamenilor din ţările aflate în dezvoltare spre apa potabilă şi igienă.