BusinessMagazin

Tag: premieri

  • Cum au ajuns liderii Europei pioni în strategia Chinei de a cuceri bucată cu bucată bătrânul continent?

    Între timp, o altă putere încearcă să-şi construiască capete de pod pe piaţa europeană şi să penetreze clasa politică de aici: China. Iar Beijingul şi-a racolat deja pioni din rândul politicienilor europeni. Despre ei scrie Bloomberg.

    David Cameron şi Romano Prodi vin din capetele opuse ale spectrului politic al Europei, dar au multe în comun. Ambii au plecat din funcţii înalte, şi-au creat o reţea extinsă de conexiuni şi acum lucrează într-o anumită măsură pentru China.
    Foştii premieri ai Marii Britanii şi Italiei sunt departe de a fi singuri: în întreaga Europă politicieni ai trecutului şi prezentului ocupă poziţii în strategia de acoperire globală a Chinei.

    Unii, cum ar fi Anders Fogh Rasmussen, fost premier danez şi fost şef al NATO, avertizează că Europa trebuie să se protejeze împotriva ascensiunii Chinei. Însă mult mai mulţi înoată pe val şi ajută China în marşul său spre inima Europei.
    David Cameron, care a fost prim-ministru al Marii Britanii din 2010 până la demisia sa în 2016, forţată de pierderea referendumului pentru Brexit, a făcut din China un element central al mandatelor sale. El a anunţat o „epocă de aur“ a relaţiilor britanico-chineze, menite să stimuleze comerţul şi investiţiile bilaterale şi a aprobat o înţelegere controversată care să permită implicarea Chinei în dezvoltarea centralei nucleare de la Hinkley

    Cum au ajuns liderii Europei pioni în strategia Chinei de a cuceri bucată cu bucată bătrânul continent? 

  • Cum şi-a pavat China drumul spre Europa cu mâna politicienilor de top

    Barroso, Prodi, Schröder şi Cameron sunt nume de politiceni europeni de top.  Barroso şi Prodi au fost preşedinţi ai Comisiei Europene, în timp ce Schröder şi Cameron au fost premierii Germaniei şi Marii Britanii. Toţi patru au ocupat funcţii în care una dintre cele mai mari răspunderi era să-şi apere cetăţenii de interesele corporaţiilor şi guvernelor străine. Acum ei lucrează pentru companii şi guverne străine cu interese mari în Europa. Lista celor ca ei este lungă.

    Jose Manuel Barroso a stârnit critici aprige când s-a angajat ca preşedinte nonexecutiv la Goldman Sachs, un uriaş grup bancar american implicat în marea criză financiară. Barroso era preşedintele Comisiei Europene când criza devasta Europa.
    Critici a stârnit şi Gerhard Schröder, cancelarul Germaniei între 1998 şi 2005, care a acceptat funcţii importante la două companii de importanţă strategică pentru Rusia – Nord Stream şi Rosneft. Doi dintre cei mai puternici politicieni s-au angajat în slujba celor de care ei ar fi trebuit să protejeze Europa.

    Citiţi aici continuarea 

  • Politicieni şi executivi europeni de top ca deschizători de drumuri pentru interesele Chinei şi Rusiei în Europa

    Jose Manuel Barroso a stârnit critici aprige când s-a angajat ca preşedinte nonexecutiv la Goldman Sachs, un uriaş grup bancar american implicat în marea criză financiară. Barroso era preşedintele Comisiei Europene când criza devasta Europa.
    Critici a stârnit şi Gerhard Schröder, cancelarul Germaniei între 1998 şi 2005, care a acceptat funcţii importante la două companii de importanţă strategică pentru Rusia – Nord Stream şi Rosneft. Doi dintre cei mai puternici politicieni s-au angajat în slujba celor de care ei ar fi trebuit să protejeze Europa.

    Între timp, o altă putere încearcă să-şi construiască capete de pod pe piaţa europeană şi să penetreze clasa politică de aici: China. Iar Beijingul şi-a racolat deja pioni din rândul politicienilor europeni. Despre ei scrie Bloomberg.
    David Cameron şi Romano Prodi vin din capetele opuse ale spectrului politic al Europei, dar au multe în comun. Ambii au plecat din funcţii înalte, şi-au creat o reţea extinsă de conexiuni şi acum lucrează într-o anumită măsură pentru China.
    Foştii premieri ai Marii Britanii şi Italiei sunt departe de a fi singuri: în întreaga Europă politicieni ai trecutului şi prezentului ocupă poziţii în strategia de acoperire globală a Chinei.

    Unii, cum ar fi Anders Fogh Rasmussen, fost premier danez şi fost şef al NATO, avertizează că Europa trebuie să se protejeze împotriva ascensiunii Chinei. Însă mult mai mulţi înoată pe val şi ajută China în marşul său spre inima Europei.
    David Cameron, care a fost prim-ministru al Marii Britanii din 2010 până la demisia sa în 2016, forţată de pierderea referendumului pentru Brexit, a făcut din China un element central al mandatelor sale. El a anunţat o „epocă de aur“ a relaţiilor britanico-chineze, menite să stimuleze comerţul şi investiţiile bilaterale şi a aprobat o înţelegere controversată care să permită implicarea Chinei în dezvoltarea centralei nucleare de la Hinkley

    Point. În octombrie 2015, în timpul unei vizite în Regatul Unit, preşedintele Xi Jinping a prezentat un selfie cu Cameron pe terenul de joc al echipei de fotbal Manchester City. Doi ani mai târziu, după demisie, Cameron a devenit şeful unui fond chinezo-britanic de un miliard de dolari care sprijină uriaşa iniţiativă chineză Belt and Road prin care China îşi construieşte infrastructura necesară cuceririi comerciale a lumii.
    În calitate de ministru al afacerilor externe al Franţei, Dominique de Villepin a ajuns la proeminenţă globală în 2003, când a susţinut la Naţiunile Unite în New York cazul contra războiului dus de SUA în Irak. De Villepin a continuat să servească Franţa din funcţia de prim-ministru sub preşedintele Jacques Chirac şi a devenit de atunci un avocat obişnuit al afacerilor chinezeşti şi consiliază companiile chinezeşti cu privire la planurile lor internaţionale de extindere prin intermediul firmei de consultanţă Villepin International.

    Un alt francez, şi el premier, Jean-Pierre Raffarin, are o poziţie în boardul Forumului Boao pentru Asia (BFA), un summit anual al liderilor mondiali care se vrea răspunsul Chinei la Davosul elveţian. Preşedintele Xi a ales ediţia din acest an a Forumului Boao pentru a-şi exprima mesajul despre o „nouă fază de deschidere“. Un avocat proeminent al Chinei, Raffarin este, de asemenea, membru al comitetului strategic al Fundaţiei Franţa-China, o organizaţie care reuneşte lideri francezi şi chinezi, susţinută printre altele de Bank of China.
    Romano Prodi a servit două mandate ca prim-ministru al Italiei la o distanţă de zece ani unul de celălalt, iar între timp a fost cinci ani preşedinte al

    Comisiei Europene. Economist şi fost consilier la Goldman Sachs, Prodi este şi el membru al Forumului Boao. Politicianul a fost citat în ziarul China Daily, în care a salutat discursul lui Xi la ediţia din aprilie a summitului. Prodi a explicat că apreciază „hotărârea fermă a preşedintelui chinez de a proteja globalizarea, comerţul liber şi economia deschisă“. Prodi este de asemenea membru al consiliului de conducere al Şcolii Internaţionale de Afaceri China Europa.

    Danny Alexander a fost secretar-şef al Trezoreriei Marii Britanii din 2010 până în 2015, în timpul primului guvern de coaliţie cu liberal-democraţii al lui David Cameron. Prin urmare, a făcut parte din administraţia care a anunţat epoca de aur a relaţiilor cu China. Într-un interviu acordat agenţiei chineze de ştiri Xinhua, Alexander a spus că, în cadrul guvernului, „a susţinut cu tărie că Marea Britanie ar trebui să se alăture AIIB“, aşa cum este cunoscută Banca Asiatică de Investiţii în Infrastructură. AIIB a fost înfiinţată la iniţiativa Beijingului ca o contramăsură la instituţiile financiare internaţionale cu sediul la Washington – Fondul Monetar Internaţional şi Banca Mondială. Numit cavaler după ce şi-a pierdut poziţia parlamentară în alegerile din 2015, Sir Danny a fost ales vicepreşedinte al AIIB în februarie 2016. Acţionari ai băncii chineze sunt multe guverne din lumea occidentală. 

    Philipp Roesler a suportat vremuri tulburi cât timp a fost partener de coaliţie inferior în cabinetul cancelarului german Angela Merkel, mai întâi ca ministru pentru sănătate şi apoi ministru al economiei germane şi vicecancelar. După ce şi-a pierdut poziţia în alegerile din 2013 împreună cu toţi parlamentarii Partidului Liber Democrat, Roesler s-a retras din politică şi s-a alăturat consiliului de administraţie al Forumului Economic Mondial. În decembrie, el a devenit CEO al organizaţiei de caritate Hainan Cihang Charity Foundation Inc. din New York a HNA Group, una dintre companiile chineze cu cea mai mare poftă de expansiune internaţională prin achiziţii. Organizaţia nonprofit deţine 29,5% din HNA, care avea active în valoare de aproximativ 180 de miliarde de dolari în momentul numirii lui Roesler.

    Rudolf Scharping a fost ministrul german al apărării din 1998 până în 2002 sub cancelarul social-democrat Gerhard Schroeder. Sub supravegherea sa, armata germană a luat parte la atacul condus de NATO asupra Iugoslaviei, prima misiune de luptă germană de după al doilea război mondial. Firma sa de consultanţă, Rudolf Scharping Strategie Beratung Kommunikation AG (RSBK), se mândreşte cu „anii lungi de contact cu factorii de decizie chinezi şi germani“ şi este specializată în dezvoltarea afacerilor pentru companii şi instituţii din China. RSBK s-a implicat într-o conferinţă economică germano-chineză care va avea loc la Frankfurt, în noiembrie, axată pe iniţiativa Belt and Road.

    Fostul cancelar german Gerhard Schroeder a fost desemnat în toamna anului trecut membru al boardului Rosneft, cel mai mare producător de petrol din Rusia, în condiţiile în care gigantul rus încearcă să-şi dezvolte operaţiunile din Germania. „Răsplata” vine după ce Schroeder a lucrat mai mulţi ani pentru Gazprom, cel mai mare exportator de gaze din lume. În ianuarie 2017, Rosneft a preluat controlul asupra unei rafinării din oraşul german Schwedt şi a obţinut participaţii minoritare la alte două rafinării din sudul Germaniei. Gigantul, descris de The New York Times ca instrumentul de politică externă al Kremlinului, a deschis, de asemenea, o reprezentanţă în Berlin, anunţând investiţii de 600 de milioane de euro.
    De altfel, a devenit o obişnuinţă ca politicieni de top din Germania şi foşti executivi la companii mari germane să ocupe acum funcţii de conducere în businessul strategic rusesc.

    Matthias Warnig, fost agent în poliţia secretă Stasi, este prima persoană care a primit permisiunea de a deschide o bancă străină în Sanht Petersburg, notează Deutsche Welle. Îl ştie pe Putin, agent KGB, de când acesta se afla la începutul carierei politice. A ocupat funcţii de conducere la banca Rossiia, a fost CEO la Nord Stream şi este acum directorul executiv al Nord Stream 2, proiect rusesc controversat care contravine intereselor Poloniei şi Ucrainei, dar aduce siguranţa importurilor de gaze ruseşti pentru Germania. În plus, fostul agent al poliţiei secrete est-germane ocupă poziţii importante la banca VTB (membru în consiliul de supraveghere şi al comisiei de strategie), la Rosneft, Transneft şi Rusal. VTB este una dintre cele mai mari bănci ruseşti şi este deţinută de stat. Warnig a fost decorat de Putin.

    Burckhard Bergmann, executiv la E.ON-Rurhgas, a fost director la Gazprom înainte de a intra în boardul de directori al Novatek, un alt mare producător de gaze din Rusia. Şi el a fost decorat în Rusia. Harmut Mehdorn, prieten apropiat al lui Schröder şi fost şef al Deutsche Bahn, este acum în boardul companiei naţionale de transport  feroviar a Rusiei. El a plecat din Germania după un scandal legat de spionarea angajaţilor. Ernst Welteke, fost preşedinte al Bundesbank, lucrează în Rusia la Centr-Invest. A plecat de la banca centrală germană după un scandal de corupţie. Mai mulţi manageri de top germani, foşti angajaţi ai Deutsche Telekom, lucrează la furnizorul rus de telefonie mobilă MTS.

  • Izbucnirea NERVOASĂ a lui Liviu Dragnea a lovit din plin doi PREMIERI ai României: Atitudine de şobolani

    “Nu vor reuşi (să ia oameni din PSD -n.r.), este vorba de o atitudine de şobolan a doi foşti premieri ai partidului. Dar, ca orice şobolan, rod puţin, până la urmă nu se dărâmă casa de la un şobolan sau doi şobolani. Majoritatea este stabilă, avem suficiente voturi, nici pe departe nu vor strânge voturi pentru a trece moţiunea de cenzură, dar eu vreau să punctez încă o dată. Miza finală nu este guvernarea, sunt dispuşi să sacriice orice, inclusiv stabilitatea României, pentru ca acele legi să nu fie aprobate “, a declarat, miercuri seară, Liviu Dragnea, la Antena 3.

    Fondatorul Pro România, Victor Ponta, a anunţat, miercuri, la Constanţa, că formaţiunea intenţionează să ceară înfiinţarea un grup parlamentar în Camera Deputaţilor, după ce a ajuns la 10 parlamentari. Fostul premier a mai spus că au fost colegi din PSD care au dorit să se înscrie în Pro România, fiind însă refuzaţi, deoarece Ponta nu-şi doreşte „baroni”. Fondatorul Pro România a anunţat, pe Facebook, că deputatul PSD de Brăila, Emilia Meiroşu, s-a alăturat formaţiunii sale. De asemenea, în 17 mai, el făcuse un anunţ similar şi în cazul deputatului PSD Cătălin Nechifor.

    Ponta, după ce Dragnea a vorbit despre doi foşti premieri “şobolani”: A complotat să ne dea jos

    Cititi mai multe pe www.medaifax.ro

  • Fostul şef Dacia, pe final de mandat: Vreţi investiţii? Investiţi în educaţie şi predictibilitate. Eu în doi ani m-am întâlnit cu patru premieri

    „Un nou investitor caută un loc pentru extindere, caută competitivitate, infrastructu­ră, predictibilitate şi stabilitate, dar şi oameni calificaţi, educaţi şi pregătiţi. Şi mai caută şi un orizont ca în următorii 5-10 ani să aibă de unde re­cruta oameni bine pregătiţi, pentru o even­tuală extindere. Este important pentru Ro­mânia să continue să lucreze şi să rămână com­petitivă, să îmbunătăţească infrastructura, pre­dic­ti­bilitatea şi educaţia. Educaţia este cheia, por­nind de la şcolile profesionale, învăţă­mân­tul dual şi programe de inginerie. Nu putem aştepta totul de la autorităţi, dar trebuie să co­laborăm cu acestea.“

    Antoine Doucerain va prelua de la 1 mai func­ţia de director general al Automobile Dacia şi Group Renault România de la Caracatzanis, devenind astfel cel de-al cincilea fran­cez ce vine la conducerea uzinei din Mio­veni de la priva­ti­zarea din 1999. Grupul Renault are în România afa­ceri de peste 5 mld. euro şi repre­zintă peste 10% din exporturi.

    În timp ce România nu a mai atras nicio nouă investiţie majoră de mai bine de cinci ani de zile, ultima fiind cea a Daimler de la Sebeş, de 300 mil. euro, în ultimii doi ani Slovacia a atras noua uzină Jaguar Land Rover de 1,4 mld. euro, Ungaria a atras o nouă investiţie a Daimler de 1 mld. euro pentru a dubla uzina din Kecskemét, în timp ce Polonia a convins tot Daimler să investească 500 mil. euro într-o uzină de motoare. Dacă în 2016, la plecarea sa de la Dacia, Nicolas Maure sublinia faptul că la 100 de ani de la Marea Unire România nu are nicio auto­stra­dă care să tra­­verseze Carpaţii sau o infra­structură moder­nă care să „unească“ provinciile istorice, în pre­zent Caracatzanis a subliniat faptul că pe lân­gă infrastructură trebuie investit şi în învă­ţă­mânt. Pe de altă parte, în cei doi ani ai man­da­tului său, în România doar 15 km de auto­stradă au fost daţi în folosinţă, iar la auto­strada Piteşti-Sibiu tot nu au început lucrările.

    Cititi mai multe pe www.zf.ro

  • Comuna cum mai puţin de 4000 de locuitori care a dat României doi premieri

    După ce în 2007 a intrat în Cartea Recordurilor cu o cunună din 45.000 de cepe, care a avut o lungime de 4.518 metri, comuna sălăjeană Pericei deţine şi un alt record: este singura comună din ţară care a dat României doi premieri: Iuliu Maniu, prim ministru al ţării în perioadele 10 noiembrie 1928 – 7 ianuarie 1930, 13 iunie 1930 – 8 octombrie 1930 şi 20 octombrie 1932 – 12 ianuarie 1933; şi Dacian Cioloş, desemnat marţi, 10 noiembrie 2015, în funcţia de premier de către preşedintele Klaus Iohannis.

    Potrivit istoricului sălăjean Marin Pop, cercetător ştiinţific în cadrul Muzeului Judeţean de Istorie şi Artă Zalău, un ”record” asemănător poate fi consemnat în familia Brătianu, unde atât Ionel I.C. Brătianu, cât şi fratele său, Vintilă, au ocupat, în perioada interbelică, funcţia de premier al României. Ionel I.C. Brătianu apare în cărţile de istorie ca fiind născut pe moşia de la Florica (azi localitatea Ştefăneşti, judeţul Argeş), în timp ce Vintilă Brătianu s-a născut la Bucureşti.

    De altfel, nici Iuliu Maniu şi Dacian Cioloş nu împart acelaşi loc de naştere: Iuliu Maniu s-a născut în oraşul Şimleu Silvaniei, acolo unde tatăl său, Ioan Maniu, era un respectat judecător. La scurt timp după naşterea celui ce avea să devină unul dintre cei mai de seamă politicieni ai României, familia Maniu a început construcţia la conacul de la Bădăcin, din comuna Pericei, fiind locul pe care Iuliu Maniu l-a considerat ”acasă” şi unde venea, de la Bucureşti, pentru a-şi găsi liniştea tulburată de disputele politice din capitală.

    Cititi mai multe pe www.voceatransilvaniei.ro

  • Scrisoare către mine: “Schimbarea pe care o doreşte mare parte din societatea românească s-ar putea să întârzie”

    Da, am decis să îmi scriu mie, pentru că oricum ceilalţi sunt ocupaţi, unii cu scrisul, alţii cu cititul. Este un exerciţiu pe care vi-l recomand, mai ales că momentele în care stau faţă în faţă cu mine şi conversăm, de exemplu în cazul bărbieritului, sunt cam rare şi durează puţin. O scrisoare poate limpezi, îţi poate arăta cum stai şi la ce să te aştepţi.

    Aşadar:

    „Dragul meu, bla, bla, bla, care sănătate ţi-o doresc şi ţie. M-am gândit să îţi scriu pentru ca, furat de anumite entuziasme, să nu rişti mai târziu să fii dezamăgit.

    Dezamăgit pentru că schimbarea pe care o doreşti, pe care o doreşte o mare parte din societatea românească, între graniţe sau în afara acestora, s-ar putea să întârzie. Nu-ţi scriam aceste rânduri dacă nu vedeam la televizor o defilare de ziua naţională ţinută, într-un oraş destul de important, într-un supermarket – tinere majorete fluturând pompoane, o fanfară, başca trupele de militari bătând pas de defilare printre rafturile cu sticle de băutură, detergent şi murături -, nu-i asta definiţia României de astăzi?! Ţara care acum te face să te simţi plin de mândrie, acum te trânteşte cu capul în pământ de nu te vezi. Domnul Iohannis a izbutit să coalizeze o sumă de oameni, dar adu-ţi aminte că ai mai văzut de cel puţin două ori valuri de entuziasm popular care au purtat, entuziaste, oameni ce păreau a avea la ei cheia schimbării; nu după mult timp constatai că, din păcate, cheia lor nu se potrivea în broasca schimbării, iar schimbarea rămânea un soi de Fata Morgana.

    Aş vrea să îţi reamintesc o povestire a lui Ray Bradbury, pe care îl socoteam amândoi unul dintre cei mai inteligenţi şi adevăraţi oameni care au populat planeta, mai ales pentru sufletul său, pentru înţelegerea şi compasiunea care puteau fi intuite dincolo de literatură. Povestirea vorbeşte de o lume a viitorului în care rachetele zburau oriunde în spaţiu, spre Lună, spre Marte sau spre Saturn, dar călătoriile erau accesibile doar celor avuţi. Eroul este un ins care are o mică afacere de reciclare a metalelor şi care primeşte, pentru a fi topită, un model la scara 1/1 al unei rachete.

    Pentru că sintetiza toată nemulţumirea sa, toate neîmplinirile, toate speranţele pierdute, omul îşi varsă întâi furia pe rachetă, şi porneşte să o distrugă. Se răzgândeşte, văzând privirile copiilor săi, pierduţi în admiraţie şi visare la vederea navei cosmice. Aşa că eroul nostru ia o decizie şi îşi cheltuie economiile de-o viaţă pentru o aparentă utilare a rachetei şi le promite copiilor o uluitoare, dar unică, excursie în spaţiul cosmic. Îi cheamă în rachetă, cu toată opoziţia nevestei, şi pleacă; puştii sunt răvăşiţi de imaginea spaţiului, de craterele de pe Lună, de culoarea roşie a planetei Marte, de luminile universului şi de sclipirea stelelor.

    Copiii sunt lipiţi de hublouri, iar omul nostru se furişează spre uşa navei, pe care o deschide spre… Nu spre spaţiul infinit, ci spre curtea sa plină de vechituri metalice. Le oferise copiilor, cu ajutorul unui amalgam de ecrane tridimensionale, cu un pachet de filme şi cu un set de motoare de automobil vechi, o iluzie, iluzia spaţiului, a stelelor şi a planetei Marte.

    Îţi aduc aminte de povestire pentru că mă uit în jur şi văd numai ecrane, ecrane care ne oferă doar iluzia unei lumi. Ecranele ne arată infractori care pozează în fecioare sau care se îmbracă în piei de funcţii oficiale, ne spun ce trebuie să simţim, ce trebuie să auzim şi ce trebuie să citim. În spatele ecranelor, în locul filmelor 3D şi al motoarelor de automobil stau însă interese şi egoism şi nepăsare.

    Într-o lume globalizată, cel mai important lucru este individul şi satisfacţia, mulţumirea sa, modul în care interesele unui stat se îmbină cu cele ale cetăţeanului. În cazul în care se suprapun şi sunt direct proporţionale, rezultatul este cum nu se poate mai fericit. Altfel, individul îşi va căuta împlinirea pe alte meleaguri – vezi cazul celor trei milioane de români care de voie, de nevoie au ales să lucreze în alte ţări. Şi culmea este că nemulţumirea lor s-a transformat în mulţumirea de astăzi a României, fie pentru că s-au încolonat la uşile secţiilor de votare, fie pentru că trimit acasă an de an, neabătuţi, miliarde de euro.

    Acum, ca de obicei, mingea este în terenul celor care îşi permit rachete. Şi tare mi-e teamă că noi vom rămâne, din nou, doar cu ecranele.”

    Gata.

    Ilustrez cu o fabuloasă arcă a maestrului Viorel Mărginean.

  • PLANURI pentru o autostradă între Belgrad şi Timişoara. România şi Serbia analizează modalităţile de finanţare

     Ponta şi Vucic au discutat despre necesitatea îmbunătăţirii relaţiilor economice bilaterale, dezvoltarea infrastructurii fiind o necesitate în acest scop.

    “Una din ideile principale a fost aceea de a avea până la 1 septembrie din partea celor doi miniştri o situaţie foarte clară referitoare la o autostradă, un drum rapid între Timişoara şi Belgrad, care sunt costurile, care este modul de finanţare. Împreună putem să dezvoltăm asemenea proiecte de infrastructură, care nu au mai fost făcute între România şi Serbia, cred, de 40 sau 50 de ani”, a declarat Ponta.

    Vucic a precizat că autostrada ar urma să aibă o lungime de circa 100 kilometri şi a subliniat că Serbia are probleme de finanţare, având în vedere datoria sa publică.

    Cititi mai multe pe www.mediafax.ro

  • Premierul portughez, criticat dur pe Facebook după o postare legată de austeritate: “În mod clar nu aţi încercat să împărţiţi o bucată de carne de porc la trei persoane”

    Cele 33.000 de comentarii, în majoritate copleşitoare critice, l-au atacat pe premier pentru adoptarea de măsuri de austeritate sau au descris dificultăţi personale, informează Financial Times. “Domnule premier, mandatul dumneavoastră abia a început, dar se dovedeşte deja un dezastru. Şomajul a devenit un mod permanent de viaţă”, se arată în unul dintre comentarii. Multe dintre acestea sunt lungi şi conţin detalii numeroase, notează Financial Times. “În mod clar nu v-a fost oferit un loc de muncă de secretariat cu jumătate de normă şi 2 euro pe oră sau nu aţi încercat să împărţiţi o bucată mică de carne de porc la trei persoane”, a scris un alt comentator.

    Mai multe pe mediafax.ro