Tag: politica fiscala

  • BCE încearcă să evite o implicare mai profundă în politica fiscală a zonei euro

    Zona euro vrea să convingă pieţele financiare că Fondul European de Stabilitate Financiară, care poate acorda finanţare externă ţărilor europene cu probleme, este suficient de mare pentru a face faţă unor eventuale probleme fără a accesa noi fonduri publice de la guvernele naţionale, transmite Reuters. În ultimele săptămâni, discuţiile de la vârful Europei privind modul în care ar trebui folosit Fondul au devenit tot mai încinse. Una dintre ideile discutate este ca Fondul de Stabilitate, sau EFSF, să se poată împrumuta de la BCE prin program/ele de lichiditate nelimitate derulate în prezent de bancă. Banii ar fi folosiţi pentru investiţii în obligaţiuni ale statelor cu probleme sau în băncile aflate în dificultate.

    Cititi mai multe pe www.mediafax.ro

  • Orban cel de neoprit

    Mai apoi, saptamana trecuta, a propus un proiect de lege prin
    care Fidesz, partidul condus de el, capata dreptul de a numi patru
    din cei sapte membri ai consiliului de politica monetara al Bancii
    Nationale a Ungariei, si asta dupa ce a incercat timp de luni de
    zile sa provoace demisia guvernatorului bancii, Andras Simor, al
    carui mandat se incheie abia in 2013. Si mai apoi a redus de 80 de
    ori bugetul Consiliului Fiscal (institutie cu rol echivalent cu cel
    al Consiliului Fiscal de la noi), pregatind in fapt neutralizarea
    lui. Toate acestea, cu un singur scop – sa nu mai aiba parte de
    nicio opozitie institutionala fata de initiativele Fidesz de
    politica economica.


    Cea mai noua decizie, care a starnit ingrijorarea exprimata
    oficial a Comisiei Europene, loveste din temelii sistemul de pensii
    private, prin anuntul ca activele fondurilor de pensii private vor
    fi transferate automat din 2011 la stat, iar ungurii care vor
    contribui in continuare la pensiile administrate privat isi vor
    pierde pana la 70% din contributiile virate la stat. Scopul, cum
    bine a constatat CE, este ca statul, aflat in cautare de noi surse
    de finantare a deficitului bugetar, sa preia dintr-un foc controlul
    asupra averii de 11 miliarde de euro aflate acum in conturile
    administratorilor de fonduri de pensii private.

  • Trichet: Toti cei responsabili de politica economica trebuie sa sustina reformele de convergenta cu zona euro

    Toti cei responsabili de politica economica a Romaniei, “fara
    exceptie”, trebuie sa fie angajati in promovarea unei politici
    fiscale sanatoase si a unor reforme structurale coerente, care sa
    sustina procesul de convergenta cu zona euro, pentru ca “nu exista
    un inlocuitor pentru politicile economice sanatoase si orientate
    spre stabilitate”, a afirmat Trichet, prezent la concertul special de la
    Ateneul Roman, organizat cu ocazia sarbatoririi a 130 de ani de la
    infiintarea Bancii Nationale a Romaniei.

    Seful BCE a calificat drept “plin de provocari” procesul de
    ajustari fiscale, financiare si structurale necesare Romaniei si a
    incurajat Guvernul sa ia “deciziile indraznete de care e nevoie”
    pentru a face posibila o crestere economica sustenabila pe termen
    mediu si lung.

    Jean-Claude Trichet a felicitat BNR pentru felul cum a gestionat
    politica monetara “in imprejurari atat de dificile” si pentru
    contributia sa la stabilitatea financiara a tarii, prin politicile
    sale “sanatoase” de supraveghere a sistemului financiar. “Exista
    motive intemeiate pentru faptul ca BNR a devenit una dintre cele
    mai respectate institutii publice in aceasta tara”, a continuat
    el.

    “Profit de aceasta ocazie pentru a sublinia cat de importanta
    este independenta bancii centrale, afirmata de legislatia Uniunii
    Europene”, a adaugat presedintele autoritatii monetare
    europene.

    In privinta procesului de convergenta cu zona euro, guvernatorul
    BNR a mentionat recent pentru prima oara posibilitatea ca tinta
    privind adoptarea euro in 2015 sa fie rediscutata “daca nu mai e
    credibila si daca evolutiile duc spre altceva”, desi a precizat ca
    banca centrala continua “sa se bata” pentru ea. Criteriile de
    convergenta nominala prevad ca inflatia sa nu urce cu peste 1,5%
    peste media din cele mai performante trei state ale eurozonei,
    deficitul fiscal sa nu fie mai mare de 3% din PIB si datoria
    publica sa nu treaca de 60% din PIB, la care se adauga stabilitatea
    cursului monedei, care timp de doi ani trebuie sa varieze cu mai
    putin de 15% in raport cu o paritate fixata fata de euro.

    Pana acum, punctul forte al Romaniei a fost faptul ca a avut
    mereu o datorie publica mult mai mica decat plafonul cerut de zona
    euro, insa in ultimul an a crescut sustinut – la nivelul lunii
    iunie era de 34% din PIB. BNR a modificat prognoza de inflatie
    pentru 2011, de la 2,8% la 3,1%, dupa ce pentru anul in curs,
    estimarea privind rata inflatiei a fost majorata de la 3,7% la
    7,8%. In privinta deficitului bugetar, programul cu FMI si Comisia
    Europeana prevede incadrarea pana la sfarsitul anului in plafonul
    de 6,8% din PIB.

  • Pusti, taxe si imobiliare chinezesti

    Pe de alta parte sa ne imaginam un inspector/inspectoare de la
    fisc care va trece pragul companiei, isi scutura haina lunga si
    prafuita, isi arunca palaria in cuier, trage un scuipat artistic cu
    tutunul pe care il mesteca, isi propteste pusca de biroul din dosul
    caruia priviti inspaimantat si cere, cu glas ragusit, registrul de
    incasari; este o imagine mult mai convingatoare si inspaimantatoare
    decat banalele somatii de plata. La astfel de argumente sunt
    convinsi ca patronii vor cere pastrarea, ba chiar majorarea
    impozitului forfetar, iar artistii si ziaristii vor manifesta in
    piata publica pentru plata CAS nu numai pentru drepturile de autor,
    ci si pentru aerul respirat; mediul de afaceri in general s-ar
    dezmorti vizibil. Ma rog, am zis mereu ca presedintele Obama e un
    personaj care merita urmarit cu atentie.

    Pana aici a fost o gluma; in continuare sa vorbim serios despre Jim
    Chanos si razboiul sau cu China. Chanos este un investitor american
    despre care lumea spune acum, simplu, ca a facut avere pe seama
    prabusirii Enron. De fapt, Chanos a fost unul din pionii care a
    facut public sirul de fraude care au dus la prabusirea gigantului
    american; dar cum era si este un bun capitalist, specializat in
    short selling, nu a vandut povestea decat dupa ce s-a asigurat ca
    va castiga din asta ceva avere. De la inceputul acestui an, Chanos
    a intrat in razboi cu China.

    Inainte de a detalia, sa privim un pic in jur. In Romania mediul de
    afaceri este pesimist si resemnat, iar politicienii sunt
    inconstienti. De la Vama Bors incolo climatul se schimba – lumea
    pare a fi, in general, tot mai increzatoare in faptul ca greul
    crizei a trecut si ca urmeaza convalescenta. Convalescenta
    insemnand o recuperare rapida, consistenta, o crestere a increderii
    consumatorilor si intoarcerea la starea de dinainte de 2008. O
    revenire a crizei – tineti minte analizele cu “dinti de
    fierastrau”? – este exclusa.
    Toate aceste lucruri pot fi de fapt numai iluzii. Pentru ca avem,
    in Europa, o Grecie, o Spanie si o Portugalie, asta fara a ne
    socoti pe noi romanii, adica pacienti cu ceva febra si tuse
    puternica si care pacienti pot imbolnavi tot salonul.

    Iar Chanos vorbeste la fel despre China. El crede ca economia
    chineza, chiar daca are rate de crestere impresionante, nu
    performeaza la nivelul sumelor cheltuite de guvern pentru a stimula
    afacerile. El nu crede in statistica oficiala chineza; oficial
    numarul masinilor vandute creste, dar consumul de carburanti nu,
    lucru destul de putin probabil, asta in cazul in care marile
    companii de stat nu cumpara in prostie masini pe care le tin
    inactive, numai pentru a impulsiona consumul. Chanos crede ca
    extinderea agresiva a capacitatilor de productie chineze ii va
    aduce in curand in situatia de a fabrica mult mai multe bunuri
    decat pot vinde. Industria cimentului, de exemplu, are o capacitate
    anuala de productie ce depaseste consumul cumulat al Statelor
    Unite, al Indiei si al Japoniei. Sectorul imobiliar este
    efervescent: se construiesc spatii comerciale si locuinte, chiar
    daca cererea este mult mai redusa, proprietatile sunt mult prea
    scumpe, chiriile mult prea mari, companiile de pantofi, de textile,
    otelariile sau combinatele chimice se lanseaza in afaceri
    imobiliare (suna cunoscut, nu?).

    Chanos nu este singur; William Pesek, comentator la Bloomberg,
    definea recent uriasa rezerva valutara chineza, de 2.400 de
    miliarde de dolari, drept cel mai mare balon dintre toate. Sunt
    bani nefolositi, nu merg in educatie, infrastructura, sanatate sau
    pentru reducerea poluarii. Pot insemna inflatie sau miscari majore
    pe piata monetara internationala in cazul unei devalorizari abrupte
    a dolarului. Practic asta se traduce prin “au bani de nu stiu ce sa
    faca cu ei” si este o explicatie simpla la efuziunile
    geopoliticianiste cu aere conspirative de genul “chinezii salveaza
    Grecia” sau “de ce oare da China un credit de un miliard de dolari
    Republicii Moldova?”. Repet, au bani de nu stiu ce sa faca cu ei si
    atunci liderii aceia, care sunt si ei oameni, isi imagineaza ca pot
    cumpara influenta si putere ajutand bancile de pe Wall Street sau
    state mai mari sau mai mici.

    Chanos are dreptate, cred: asa cum bataia aripilor unui fluture in
    Africa se transforma in uragan in America, o poticneala in, totusi,
    cea mai dinamica economie a lumii se poate transforma intr-un nou
    soc major pentru lumea globalizata. N-am citit niciun argument
    puternic care sa-i combata teoriile, ci numai replici frustrate sau
    analize partinitoare.
    Ce ne priveste pe noi?, veti intreba. Pai cred ca in economia
    mondiala gunoiul nu a fost curatat, ci numai bagat sub pres, si mai
    cred ca, daca la primul soc am supravietuit, un al doilea ar fi
    ucigator. Binevoitorul de acum FMI ar uita instantaneu de Romania
    sub avalansa de solicitari, iar problemele europenilor le vedem
    zilnic; asa ca nicio speranta pentru noi.

    Dom’ne, cred ca, pana la urma, povestea cu pusca si taxele nu-i o
    idee chiar rea. Depinde cine tine pusca.