“Cum suntem?”, “Cum credem că suntem?”, “Cum cred alţii că suntem?”, “Cum am ajuns să fim aşa?” sunt întrebări esenţiale atât pentru fiecare persoană, cât şi pentru întreaga societatea românească. În volumul “Psihologia poporului român. Profilul psihologic al românilor într-o monografie cognitiv-experimentală”, apărut la Editura Polirom, disponibil în librării din această săptămână, psihologul Daniel David oferă, într-o manieră analitică riguroasă şi complexă, răspunsuri bine documentate, potrivit editurii Polirom.
“Psihologia poporului român”, un volum monografic apărut în colecţia “Psihologie aplicată”, în ediţie cartontă, este un demers ştiinţific şi cultural, dar şi un tribut adus de profesorul Daniel David academicianului Constantin Rădulescu-Motru şi fondatorului psihologiei experimentale Wilhelm Wundt.
Monografia este conceptualizată de autor în următorul cadru: “Această lucrare este un manifest al psihologiei româneşti moderne, care, ajunsă la maturitatea ştiinţifică după desfiinţarea sa în regimul comunist – când, din cauză că nu s-a aliniat ideologic partidului comunist, a fost acuzată de impostură şi caracter subversiv, ajungându-se până la situaţia ridicolă în care nespecialiştii în psihologie (ex. adesea activiştii PCR sau cei din alte discipline acceptaţi/recomandaţi de activiştii PCR) se pronunţau asupra problemelor de psihologie -, îşi revendică vechea poziţie a fondatorilor săi în România: Florian Ştefănescu-Goangă (Cluj-Napoca), Constantin Rădulescu-Motru (Bucureşti) şi Eduard Gruber (Iaşi). Mai precis şi direct spus, psihologia românească modernă ţinteşte să fie nu doar o ştiinţă focalizată pe individ şi ancorată internaţional, ci, după modelele internaţionale, una cu mesaj social, care să contribuie şi la cultura şi dezvoltarea ţării. Lucrările clasice asupra psihologiei românilor au apărut la momente de cotitură pentru istoria românilor (de exemplu, pregătirea, formarea şi consolidarea statului naţional românesc). Cred că psihologia românească a ajuns astăzi la forţa şi maturitatea ştiinţifică de a aborda această temă, într-o logică dominant etică (dar cu elemente emice), după modele internaţionale, direct, constructiv şi fără complexe. Şi mai cred că miza integrării noastre în Uniunea Europeană, cu bătaie lungă din punct de vedere istoric, este pentru români un asemenea moment de cotitură în prezent, care cere o astfel de monografie (păstrând proporţiile, aşa cum au intervenit decisiv la vremea lor pentru modernizarea ţării Şcoala Ardeleană, Generaţia Paşoptistă, Junimea Română etc.)”.
Conform Polirom, “Psihologia poporului român” este o carte care sintetizează cea mai amplă cercetare de psihologia poporului român din ultimul veac, derulată între anii 2005 şi 2015, şi oferă un profil psihologic al românilor ce contrazice nu de puţine ori binecunoscutele clişee care circulă despre acesta.
Lucrarea oferă o bază de date şi o sinteză a literaturii de specialitate la zi, din care fiecare poate selecta doar partea ce îl interesează, în scopuri practice şi/sau de cercetare. Dincolo de inventarierea acestor clişee şi în special a autostereotipurilor relevante pentru percepţia de sine a românilor, autorul analizează şi cauzele lor şi, mai important, realizează un profil psihologic bazat pe trăsăturile reale ale românilor şi alte două profiluri: potenţialul acestora sau ce ar putea fi şi modelele care îi ghidează sau ce ar vrea să fie.
“Deşi romanii «se cred» aşa «cum nu sunt», totuşi «se cred» aşa «cum ar putea să fie». Aşadar, aş spune că proiecţia lor – «cum se cred» – nu reprezintă o iluzie pozitivă, ci un optimism realist. De aceea, în cazul românilor există o şansă foarte mare pentru dezvoltare şi evoluţie în direcţia unui model psiho-cultural ideal”, spune Daniel David.
“Evident, nevorbind limba română, nu mă pot pronunţa direct asupra întregului conţinut al monografiei, cu excepţia studiului 3, la care am participat şi pe care îl consider important. Dar aş sublinia în acest context că, în general, astfel de cercetări asupra caracterului naţional şi relaţia acestuia cu atribute psihologice de bază sunt fundamentale pentru psihologia inteculturală modernă”, spune dr. Antonio Terracciano, de la Florida State University, autor al articolului “National Character Does Not Reflect Mean Personality Trait Levels in 49 Cultures”, Science, 2005.
Daniel David este profesor de ştiinţe cognitive clinice la Universitatea “Babeş-Bolyai” din Cluj-Napoca, profesor asociat la Icahn School of Medicine at Mount Sinai, New York, şi director fondator al International Institute for the Advanced Studies of Psychotherapy and Applied Mental Health (integrat în reţeaua internaţională MERIL a unităţilor de cercetare de interes european). De asemenea, este directorul pentru cercetare (şi diplomat) al Albert Ellis Institute, New York, şi supervizor la Academy of Cognitive Therapy (SUA).
Este editor fondator, coeditor, membru în board-ul editorial al mai multor reviste indexate Web of Science din ţară şi din străinătate. Este psihologul din România cu cel mai mare indice scientometric Hirsch (şi cu cele mai multe citări în domeniu), fiind reprezentant naţional în European Science Foundation. A reprezentat în ţară proiecte majore de cercetare internaţională (de exemplu, DREAM în FP7), a publicat în revistele internaţionale de top în domeniu şi la edituri de prestigiu (printre care Oxford University Press).
A primit un număr mare de premii naţionale şi internaţionale, precum premiul “Constantin Rădulescu-Motru” al Academiei Române (2012) şi Henry Guze Award (2003). În 2008 a fost decorat cu Ordinul Naţional pentru Merit în Grad de Cavaler.
La Editura Polirom a mai publicat: “Psihologie clinică şi psihoterapie. Fundamente” (ediţia I, 2006; ediţia a II-a, 2013), “Metodologia cercetării clinice. Fundamente” (2006), “Tratat de psihoterapii cognitive şi comportamentale” (ediţia I, 2006; ediţia a II-a revăzută şi adăugită, 2012), “Fundamente de psihologie evoluţionistă şi consiliere genetică. Integrări ale psihologiei şi biologiei” (în colaborare, 2007), “Dezvoltare personală şi socială. Eseuri şi convorbiri despre viaţă cu psihologul Daniel David” (2014) şi “Psihologie şi tehnologie. Fundamente de roboterapie şi psihoterapie prin realitate virtuală” (în colaborare, 2015).
