La prima vedere, pare greu de crezut ca tocmai Eminescu, marele poet national, sa faca subiectul uneia dintre cele mai mari conspiratii nationale, ale carei interese si implicatii depaseau la acea vreme granitele tarii noastre. Nu exista nicio indoiala asupra valorii operei eminesciene, fie ca vorbim despre poezie, fie ca vorbim despre proza. Insa cat de multe lucruri stim noi, romanii, despre activitatea jurnalistica a lui Eminescu?
Cine este Eminescu?
Din articolele lui Eminescu scrise in perioada in care profesa ca redactor pe la diferite ziare, dar mai ales din vremea in care ocupa functia de redactor-sef la ziarul conservatorilor, Timpul, transpare nu numai o mare putere de analiza, un spirit critic si intrasingent, neiertator cu cei corupti si lacomi, dar mai ales, spiritul scrierilor sale aduce in lumina reflectoarelor un mare nationalist.
Acesta va face tot ceea ce ii sta in puteri pentru a-i sustine pe moldoveni si pe ardeleni, care luptau, separat, impotriva marilor puteri care se pregateau sa ii absoarba, va crea o societate secreta, va ignora toate avertismentele primite de la apropiati, si se va intoarce chiar si impotriva conducerii Partidului Conservator si, implicit, a lui Maiorescu. Tocmai acest nationalism si patriotismul sau aproape naiv in acel context politic aveau sa-l piarda. Informat asupra a ceea ce i se pregatea, Eminescu nu a incetat sa lupte pana la sfarsit.
Ce informatii au parvenit generatiilor urmatoare de elevi si de studenti despre cel mai mare poet al Romaniei? Stim ca Eminescu este poetul national, si in acelasi timp, grad de comparatie absolut (mai toti marii poeti romani sunt pe locul 2 dupa Eminescu. Locul 3 nu exista). Stim ca a innebunit brusc la varsta de 33 de ani, doar pentru a se stinge cativa ani mai tarziu intr-un ospiciu, si (cu perdea) ca suferea de sifilis.
Insa stim prea putine despre activitatea lui jurnalistica (care are marele merit de a-l releva pe Omul Eminescu, fata de Visatorul Eminescu, asa cum ne parvine din poeziile sale), si stim si mai putine lucruri despre contextual politic din acea perioada, care a jucat un rol major nu numai in viata lui Eminescu, ci si in scenariul mortii lui. La 126 de ani de la moartea lui Eminescu, o multime de informatii surprinzatoare ies la suprafata, informatii de natura sa zugraveasca in alte culori epoca si situatia jurnalistului politic, care departe de a fi “bietul”, reprezenta tinta unor puteri interne si internationale.
“Nu cred ca talentul este un dar al popoarelor, ci un dar individual care, fireste, se dezvolta sau nu in cadrul unei tari sau comunitati. Nu cred ca romanii sunt mai talentati sau mai putin talentati decat ungurii, polonezii, rusii, bulgarii sau francezii. Sau, altfel spus, da, romanii sunt talentati. Ca si nemtii, francezii, americanii, rusii, bulgarii sau francezii”, crede Catrinel Plesu, directorul Centrului National al Cartii, institutie care se ocupa cu popularizarea si cu traducerile scriitorilor romani in strainatate. Acestea nu sunt atat de multe: 200 de carti au fost traduse de la infiintarea Centrului, insa urmeaza sa apara colectii de autori romani in Spania si Germania incepand cu 2011. Tendinta de recunoastere a scriitorilor romani este in crestere, apreciaza unanim scriitorii si criticii intervievati de BUSINESS Magazin, si asta din mai multe motive.
Pro şi contra
Unul ar fi primul Premiu Nobel pentru Literatura castigat de un scriitor roman în 2009, de Herta Müller. Un alt motiv ar fi ca romanii, ca natie de poeti, au poate o mai mare sansa acum, cand “limbajul vesticilor s-a rigidizat foarte mult, iar usurinta in exprimare a romanilor ne face mai lirici decat alte popoare”, dupa cum spune un poet roman. Pana la urma, cu greu se pot gasi instrumente de masurare a talentului unui popor, iar premiul Nobel poate fi sau nu un criteriu, dupa cum spune criticul literar Alex Goldis: “Nu stiu daca Nobelul e o garantie absoluta a valorii, de vreme ce criteriile social-politice le oculteaza adesea pe cele valorice. Pana la urma, Proust, Joyce, Kafka, V. Woolf, L-F. Cèline, Musil, Borges sau Cortázar nu au luat premiul Nobel”.
“Nu, nu cred ca romanii sunt mai talentati, dar cred ca sunt la fel de talentati ca alte popoare care si-au creat o literatura scrisa destul de tarziu si care au avut nevoie de aparitia unui mare poet pentru a-si fixa limba literara”, crede Matei Visniec, unul dintre cei mai importanti dramaturgi contemporani. Visniec este stabilit in Franta si scrie in special in limba franceza, facand parte dintr-o elita a scriitorilor romani care traiesc si creeaza in afara tarii, de cele mai multe ori in alta limba decat romana. Din cauza faptului ca Romania “nu are o infrastructura care scoate elitele in evidenta si nu le permite sa intre intr-un circuit in care sa fie valorizate de public”, sociologul Alfred Bulai considera ca romanii nu prea exista in cultura universala. Tocmai de aceea cei mai cunoscuti si cei mai tradusi romani in strainatate sunt asa-zisii “scriitori exportati”. Unul dintre cei mai cunoscuti scriitori romani in strainatate, despre care se spune ca va fi propus si pentru premiul Nobel, este Norman Manea. Scriitorul, care traieste in SUA din 1986, este reprezentat de una din cele mai puternice agentii literare din lume, Wylie, si scrie inca in limba romana.
Vorba ca “romanul s-a nascut poet” ii apartine lui Vasile Alecsandri si marcheaza, neoficial, aparitia unor generatii de scriitori care au construit literatura romaneasca. Generalizarile sunt insa periculoase, dupa cum spune Horia Garbea, presedintele Asociatiei Scriitorilor din Bucuresti, filiala a Uniunii Scriitorilor, iar Catrinel Plesu considera ca zicala s-a fixat atat de bine in mentalul colectiv din cauza altor “calitati” ale romanilor: “Poate ca din fudulie sau, mai curand, din auto-ironie, ca o consolare pentru faptul ca suntem lipsiti, in general, de seriozitate, de acribie, de mandria lucrului bine facut, sau dintr-o profunda frustrare, ca o justificare pentru lipsa de pragmatism pe seama careia romanul tinde sa-si puna esecurile”.
Un alt scriitor roman, Alex Serbanescu, considera ca romanii au cateva dintre componentele talentului: dorinta de a comunica, imaginatie, nevoia de a sarbatori-consacra ceea ce li se intampla. Horia Garbea surprinde asadar ca “romanii sunt poate mai inclinati sa scrie ca amatori, asa cum italienii sa cante ca amatori. Dar profesionistii se aleg, dupa ce au talent, in masura in care au cultura, tenacitate, inteligenta”.
Cititi mai multe pe www.mediafax.ro
Circa 100 de persoane înarmate cu bastoane au atacat forţele de ordine care protejau o reuniune organizată la sărbătorirea a 200 de ani de la naşterea lui Taras Şevcenko. Două sute de persoane au participat la această reuniune, rară în peninsula separatistă Crimeea, ocupată de la sfârşitul lui februarie de forţele ruse.
Cititi mai multe pe www.mediafax.ro
Tot mai multe oraşe din SUA ţin neapărat să aibă poetul lor oficial, care să cânte virtuţile oraşului şi ale oamenilor săi, deşi nimeni nu poate spune de ce tocmai acum a apărut această modă, scrie New York Times. Numărul de oraşe, în special localităţi mici, care şi-au desemnat poeţi oficiali a crescut în ultimii cinci ani conform Academy of American Poets, care susţine că există şi cel puţin 35 de oraşe mari care au luat aceeaşi măsură, cum ar fi Los Angeles sau Houston.
O posibilă explicaţie ar putea fi, spun experţii, creşterea interesului publicului pentru poezie, ca urmare a unor iniţiative menite să o promoveze, aparţinând bibliotecilor locale sau unor programe culturale mai vaste de genul “Luna poeziei”. Pe lângă aceste programe, numărul de publicaţii periodice dedicate poeziei a crescut şi el, astfel încât în prezent există mai multe ca oricând, precum şi tot mai mulţi poeţi publicaţi, după cum afirmă Association of Writers and Writing Programs.
Conform aceleiaşi organizaţii, cei interesaţi au acces la o paletă mult mai largă de specializări în scriere creativă oferite de diverse universităţi, putând alege dintre mai bine de 800 de astfel de programe educaţionale, faţă de doar 79 în anul 1975. Rolul poeţilor oficiali ai oraşelor este acela de a transmite prin versurile lor esenţa comunităţii în care trăiesc, de a o prezenta restului lumii, după cum afirmă autorităţile din Fresno, unul din ultimele oraşe care şi-a desemnat propriul său bard.
Poetul Simon Armitage va efectua, pe jos, călătoria de circa 400 de kilometri în regiunea de coastă a ţării în această vară, citindu-şi creaţiile la şcoli, în cârciumi sau în alte locuri şi cerând în schimb masă şi casă, scrie The Guardian. Armitage este atât de încrezător în şansele sale, încît nu are de gând să-şi ia bani cu el.
Poetul nu este la prima aventură de acest fel: a parcurs pe jos şi distanţa dintre Derbyshire şi graniţa cu Scoţia pentru cartea sa “Walking Home” (“Pe jos spre casă”).
Mai multi preoti au oficiat o scurta slujba, iar multimea
adunata la mormantul lui Adrian Paunescu l-a aplaudat pe poet, in
acordurile fanfarei, dupa care garda militara a tras in aer mai
multe salve. A fost cantat imnul de stat, iar drapelul cu care
fusese acoperit sicriul a fost inmanat sotiei poetului, Carmen
Paunescu.
Printre participantii la funeralii s-au numarat Corneliu Vadim
Tudor, Codrin Stefanescu, Marius Marinescu, Varujan Vosganian,
Marius Tuca, Victor Socaciu, Gheorghe Gheorghiu, Mircea Vintila,
Nicolae Badea, Victor Ponta, Adrian Nastase, Lavinia Sandru,
Ecaterina Andronescu, generalul Mircea Chelaru, precum si numerosi
actori si academicieni.
Detalii pe www.mediafax.ro.
“Azi, la ora 7,15, inima maestrului a incetat sa bata si nu a
mai dorit sa porneasca. Maestrul a plecat dintre noi”, a spus
doctorul Serban Bradisteanu, seful Clinicii de chirurgie
cardiovasculara a Spitalului Floreasca.
In urma cu o zi, medicul a spus ca starea poetului este “extrem de
grava”, “mai avand niste stopuri” si ca boala lui Adrian Paunescu
depaseste resursele terapeutice ale unitatii.
Cititi mai mult pe www.mediafax.ro.