BusinessMagazin

Tag: PLUTO

  • Evenimentele anului 2015

  • Cele mai clare imagini cu planeta Pluto: Craterele, munţii şi câmpiile îngheţate apar într-un clip difuzat de NASA – FOTO, VIDEO

    Imaginile au fost obţinute cu ajutorul navei spaţiale New Horizons (Noi Orizonturi), acestea fiind surprinse în luna iulie. 

    New Horizons a reuşit să capteze mai multe imagini, dar va dura circa un an pentru ca ele să ajungă pe Pământ.

    Pluto este cea mai îndepărtată planetă din sistemul nostru solar, aflându-se la 7.5 miliarde de kilometri de Pământ.

  • Munţii de pe Pluto ar putea fi vulcani de gheaţă: “Nimic asemănător nu a fost văzut vreodată la marginile Sistemului Solar”

    Noua descoperire ridică o serie de întrebări despre felul în care această planetă pitică a putut să rămână până în zilele noastre atât de activă din punct de vedere geologic.

    Studiul, prezentat la o întrunire organizată de American Astronomical Society în National Harbor, Maryland (SUA), evidenţiază faptul că Pluto şi sateliţii lui naturali alcătuiesc un sistem mult mai complicat decât au estimat oamenii de ştiinţă.

    “Sistemul plutonian ne uluieşte”, a explicat planetologul Alan Stern, cercetător la Southwest Research Institute din Boulder, Colorado, într-o videoconferinţă.

    Alan Stern coordonează una dintre echipele NASA care participă la misiunea New Horizons, prima sondă spaţială care a survolat planeta pitică Pluto pe 14 iulie.

    Fotografii şi date ştiinţifice prelevate cu ocazia acelui survol sunt de atunci transmise spre Terra.

    Printre cele 50 de rapoarte pe care specialiştii care participă la misiunea New Horizons le vor prezenta în această săptămână se află şi o analiză a unor imagini ce prezintă doi munţi de pe Pluto, ce măsoară fiecare pestes 161 de kilometri în diametru şi mai mulţi kilometri în înălţime. Vârfurile munţilor prezintă depresiuni similare cu cele ale vulcanilor de pe Marte şi Terra.

    “Nimic asemănător nu a fost văzut vreodată la marginile Sistemului Solar”, a spus Oliver White, participant la misiunea New Horizons şi cercetător la Ames Research Center, un laborator ştiinţific administrat de NASA, situat în Moffett Field, California.

    În loc să ejecteze roci topite, vulcanii de pe Pluto aruncă în atmosferă apă îngheţată şi alte tipuri de gheţuri, precum cele din azot, amoniac şi metan.

    Deşi recunoaşte că ideea prezenţei unor vulcani pe Pluto, care se află la o distanţă de 40 de ori mai mare de Soare decât Pământul, poate să pară nebunească, totuşi, spune Oliver White, “acesta este cel mai puţin nebunesc lucru la care ne putem gândi” pentru a putea explica existenţa acelor munţi.

    Sonda New Horizons a descoperit şi câteva crăpături adânci în scoarţa lui Pluto, cea mai mare dintre ele având o lungime de 322 de kilometri. Vârful acelei crăpături este cu 4 kilometri mai înalt decât baza acesteia – o diferenţă de nivel de două ori mai mare decât aceea din Marele Canion de pe Terra.

    “Există atât de multe imperfecţiuni în acea zonă de pe Pluto, iar asta indică faptul că scoarţa a suportat o extensie majoră într-un anumit moment din istorie”, a spus Oliver White.

    Oamenii de ştiinţă bănuiesc că descompunerea unor elemente radioactive din nucleul lui Pluto reprezintă sursa de căldură a acestei planete pitice şi a transformărilor ei.

    Sonda New Horizons, lansată de NASA în 2006, este destinată cercetării planetei pitice Pluto, dar şi corpurilor spaţiale din Centura Kuiper, într-o misiune fără precedent.

    Pluto se află în Centura Kuiper, o regiune de mini-planete şi alte corpuri îngheţate care orbitează Soarele dincolo de Neptun şi despre care se crede că sunt rămăşiţe ale procesului de formare a Sistemului Solar, în urmă cu 4,6 miliarde de ani. Este ultima dintre regiunile neexplorate ale Sistemului Solar.

    De la descoperirea ei, în 1930, de astronomul american Clyde William Tombaugh, Pluto a rămas un mister pentru savanţi, care se chinuie să explice de ce o planetă cu o rază atât de mică ar putea exista dincolo de lumile uriaşe ale planetelor Jupiter, Saturn, Uranus şi Neptun.

    În 1992, astronomii au descoperit că Pluto, situată la o distanţă de Soare de 40 de ori mai mare decât cea dintre Terra şi astru, nu era singură în depărtările Sistemului Solar, iar din acest motiv Uniunea Astronomică Internaţională (International Astronomical Union) a decis să reevalueze definiţia unei “planete”.

    În 2006, cu New Horizons deja lansată, Pluto şi-a pierdut titlul de a noua planetă a Sistemului Solar, fiind clasată în categoria “planetelor pitice”, deoarece nu a “curăţat” spaţiul cosmic din vecinătatea orbitei sale. De atunci, peste 1.000 de planete pitice au fost descoperite în Centura Kuiper.

    Centura Kuiper este o regiune a Sistemului Solar similară centurii de asteroizi, dar mult mai mare ca aceasta şi cuprinzând mult mai multe corpuri spaţiale, formate din diferite tipuri de gheaţă. Centura Kuiper a fost denumită după Gerard Peter Kuiper (1905 – 1973), un astronom olandezo-american care a prezis şi demonstrat existenţa acestei centuri de materie a Sistemului Solar.

    În afară de New Horizons, astronomii contează în anii viitori şi pe sistemul de imagistică în infraroşu de la bordul succesorului lui Hubble, telescopul spaţial James Webb – deocamdată programat pentru lansare în 2018, potrivit site-ului NASA -, pentru a realiza o serie de cercetări şi mai detaliate, precum compoziţia chimică de la suprafaţa lui Pluto şi a sateliţilor săi, dar şi de la suprafaţa numeroşilor asteroizi care se află în Centura Kuiper.

  • NASA publică o nouă imagine impresionantă cu planeta Pluto – FOTO

    Potrivit Daily Mail, fotografiile au fost prezentate ca parte a campaniei în social-media NASA “#PlutoTime” care a început în luna iunie a acestui an. Prin acest proiect, NASA a îndemnat oamenii din întreaga lume să  posteze imagini cu ei în locurile în care trăiesc atunci când este “Pluto Time”. 

    “Pluto Time” reprezintă un scurt moment din zorii zilei şi de la amurg, când lumina de pe Pământ se potriveşte cu cea existentă pe planeta Pluto în jurul prânzului.

    Acest fenomen a fost dezvoltat de NASA, astfel încât oamenii să poată experimenta nivelul de lumină al Soarelui pe Pluto la amiază – atunci când acolo este cel mai cald şi luminos.

    Agenţia spaţială a primit peste 7.000 de imagini din întreaga lume (repere celebre, selfie-uri şi chiar animale de companie).

  • NASA a anunţat noua descoperire despre Pluto: „Cer” ALBASTRU şi regiuni de APĂ ÎNGHEŢATĂ, pe planeta pitică – FOTO, VIDEO

    „Cine s-ar fi aşteptat la un cer albastru în Centura Kuiper? Este splendid”, a declarat Alan Stern, investigator principal al misiunii New Horizons.

    Particulele propriu-zise de ceaţă sunt probabil gri sau roşii, însă modul în care acestea dispersează lumină albastră a captat atenţia echipei de cercetători ai misiunii New Horizons, se arată în anunţul făcut joi de NASA.

    „Acea nuanţă izbitoare de albastru ne oferă informaţii despre dimensiunea şi compoziţia particulelor de ceaţă”, explică omul de ştiinţă Carly Howett.

    „Un cer albastru rezultă, de multe ori, din dispersia razelor solare de către particule foarte mici. Pe Pământ, acele particule sunt molecule foarte mici de azot. Pe Pluto, acestea par să fie particule mai mari – dar tot relativ mici – asemănătoare funinginei, pe care le numim <<tholine>>”, continuă Howett.

    În acelaşi anunţ făcut joi de NASA, se precizează că sonda spaţială New Horizons a detectat numeroase regiuni mici şi expuse de apă îngheţată pe Pluto.

    Descoperirea a fost făcută cu ajutorul informaţiilor colectate de un aparat de cartografiere aflat pe această misiune, denumit Ralph.

    Dezvăluirea vine după ce Alan Stern, unul dintre cei mai apreciaţi cercetători care lucrează pentru Agenţia spaţială americană, a afirmat că NASA este pe punctul de a anunţa, joi, o descoperire “uluitoare” care are legătură cu planeta pitică Pluto.

    Prezentând cele mai recente imagini cu Pluto realizate de sonda New Horizons, Alan Stern a declarat: “NASA nu mă lasă să vă spun ceea ce urmează să aflaţi cu toţii în cursul zilei de joi. Este extraordinar”.

    Săptămâna trecută, NASA a dezvăluit noi imagini cu suprafaţa lui Pluto, care arată diverse forme de relief – munţi, cratere şi canioane.

    Potrivit publicaţiei britanice The Guardian, Alan Stern ar fi spus: “Acea lume de acolo este vie”.

    “Are un ciclu meteorologic, are ceaţă în atmosferă, este activă din punct de vedere geologic… În fiecare săptămână rămân perplex”, a adăugat Alan Stern.

    NASA a păstrat acelaşi registru de discreţie ca şi în cazul celui mai recent anunţ major făcut de agenţia spaţială americană – descoperirea unor depozite de săruri hidradate, ce atestă prezenţa apei în stare lichidă pe Marte.

    Totuşi, numeroase chestiuni au rămas deocamdată fără răspuns. Pluto are lanţuri impresionante de munţi şi dune, o suprafaţă multicoloră şi câteva alte elemente de relief misterioase, care nu au putut fi deocamdată explicate de către ştiinţă.

    NASA a avut un an 2015 plin de descoperiri majore. Găsirea urmelor unor cursuri de apă pe Marte şi identificarea unei “surori gemene a Terrei” – Kepler 452b -, planeta care seamănă cel mai mult cu Pământul dintre toate exoplanetele descoperite până în prezent, au determinat agenţia spaţială americană să organizeze cu regularitate în ultimele luni conferinţe de presă prin care a anunţat acele descoperiri.

    Alan Stern spune că “2015 va fi un an care va rămâne pentru totdeauna în manualele de astronomie”, deoarece este acela în care omenirea a descoperit “atât de multe lucruri despre Sistemul Solar”.

  • Orizont învăluit în ceaţă, într-un nou set de fotografii spectaculoase cu planeta pitică Pluto

    Acele fotografii arată, de asemenea, imagini cu relieful muntos accidentat al planetei pitice, dar şi cu văile şi câmpiile ei plate. Sonda New Horizons a realizat numeroase observaţii ştiinţifice în timp ce a survolat planeta pitică Pluto, pe 14 iulie, la o altitudine de 12.500 de kilometri.

    Oamenii de ştiinţă cred că acea ceaţă oferă încă o dovadă a prezenţei pe Pluto a unui fenomen echivalent cu circuitul apei de pe Terra, dar care are la bază un tip exotic de gheaţă.

    Sonda New Horizon şi-a reluat în această lună transmisia de date şi imagini către Terra, un proces ce va dura aproximativ un an, care va permite oamenilor de ştiinţă să analizeze topografia şi atmosfera lui Pluto.

    O nouă imagine cu Pluto a ajuns pe Terra pe 13 septembrie. Întrucât Soarele este surprins luminând-o pe Pluto din spate, această fotografie evidenţiază relieful divers al acestui corp cosmic şi peste o duzină de straturi în atmosfera sa, care se întinde de la suprafaţă şi până la o altitudine de cel puţin 100 de kilometri.

    Potrivit cercetătorilor de la Lowell Observatory din Arizona, ciclul hidrologic de pe Pluto implică azot îngheţat şi alte gheţuri moi.

    Recent, alte fotografii spectaculoase au confirmat prezenţa unor dune pe Pluto.

    Sonda spaţială New Horizons a început să trimită spre Terra aceste fotografii de înaltă rezoluţie la începutul lunii septembrie. Specialiştii se aşteaptă ca sonda să aibă nevoie de 16 luni pentru a trimite pe Terra toate datele şi fotografiile realizate în timpul survolării lui Pluto. Mai multe fotografii vor fi publicate de NASA în zilele viitoare, iar unele dintre acestea vor include imagini cu sateliţii lui Pluto.

    Sonda New Horizons va continua să transmită date şi imagini pe Terra până la sfârşitul anului 2016. Sonda americană se află în prezent la o distanţă de 4,9 miliarde de kilometri de Terra şi la 78 milioane de kilometri de Pluto şi a pătruns în Centura Kuiper, o aglomerare vastă de fragmente de corpuri cereşti aflate dincolo de orbita planetei Neptun.

    Sonda New Horizons, lansată de NASA în 2006, este destinată cercetării planetei pitice Pluto, dar şi corpurilor spaţiale din Centura Kuiper, într-o misiune fără precedent.

    “Întâlnirea” dintre New Horizons şi Pluto a completat misiunea de explorare a celor “nouă planete clasice” din Sistemul Solar: odată cu survolarea lui Pluto, toate cele nouă corpuri cereşti vor fi fost explorate cel puţin o dată de o sondă spaţială.

    De la trecerea sondei Voyager 2 pe lângă Neptun la sfârşitul anilor 1980, nicio planetă (clasică, pitică) nu a fost explorată de la o distanţă atât de mică, aşa cum o face sonda New Horizons.

    Pluto se află în Centura Kuiper, o regiune de mini-planete şi alte corpuri îngheţate care orbitează Soarele dincolo de Neptun şi despre care se crede că sunt rămăşiţe ale procesului de formare a Sistemului Solar, în urmă cu 4,6 miliarde de ani. Este ultima dintre regiunile neexplorate ale Sistemului Solar.

    De la descoperirea ei, în 1930, de astronomul american Clyde William Tombaugh, Pluto a rămas un mister pentru savanţi, care se chinuie să explice de ce o planetă cu o rază atât de mică ar putea exista dincolo de lumile uriaşe ale planetelor Jupiter, Saturn, Uranus şi Neptun.

    În 1992, astronomii au descoperit că Pluto, situată la o distanţă de Soare de 40 de ori mai mare decât cea dintre Terra şi astru, nu era singură în depărtările Sistemului Solar, iar din acest motiv Uniunea Astronomică Int

    ernaţională (International Astronomical Union) a decis să reevalueze definiţia unei “planete”.

    În 2006, cu New Horizons deja lansată, Pluto şi-a pierdut titlul de a noua planetă a Sistemului Solar, fiind clasată în categoria “planetelor pitice”, deoarece nu a “curăţat” spaţiul cosmic din vecinătatea orbitei sale. De atunci, peste 1.000 de planete pitice au fost descoperite în Centura Kuiper.

    Centura Kuiper este o regiune a Sistemului Solar similară centurii de asteroizi, dar mult mai mare ca aceasta şi cuprinzând mult mai multe corpuri spaţiale, formate din diferite tipuri de gheaţă. Centura Kuiper a fost denumită după Gerard Peter Kuiper (1905 – 1973), un astronom olandezo-american care a prezis şi demonstrat existenţa acestei centuri de materie a Sistemului Solar.

    În afară de New Horizons, astronomii contează în anii viitori şi pe sistemul de imagistică în infraroşu de la bordul succesorului lui Hubble, telescopul spaţial James Webb – deocamdată programat pentru lansare în 2018, potrivit site-ului NASA -, pentru a realiza o serie de cercetări şi mai detaliate, precum compoziţia chimică de la suprafaţa lui Pluto şi a sateliţilor săi, dar şi de la suprafaţa numeroşilor asteroizi care se află în Centura Kuiper.

     

  • Noi IMAGINI SPECTACULOASE cu planeta pitică Pluto, publicate de NASA – FOTO

    Noile imagini, realizate pe parcursul verii, în timp ce sonda New Horizons a survolat această planetă pitică, vor permite oamenilor de ştiinţă să examineze anumite trăsături specifice ale reliefului de pe Pluto.

    Una dintre imagini prezintă regiunea întunecată Cthulhu în apropiere de o câmpie îngheţată, denumită Sputnik Planum – aceste nume sunt informale, până când vor fi aprobate de Uniunea Astronomică Internaţională.

    “Dacă un artist ar fi pictat-o pe Pluto înainte de survolarea făcută de sonda noastră, aş fi spus cel mai probabil că e vorba de o imagine exagerată”, a spus Alan Stern, principalul coordonator al misiunii New Horizons, cercetător la Southwest Research Institute. “Însă acestea sunt exact elementele de relief care există de acolo”, a adăugat savantul american.

    Alan Stern spune că noile imagini au dezvăluit “o diversitate a formelor de relief şi o complexitate a proceselor telurice care nu seamănă cu nimic din ceea ce oamenii au văzut până acum în Sistemul Solar”.

    Unele dintre acele forme de relief spectaculoase par a fi dune.

    “Să vezi dune pe Pluto – dacă acestea sunt cu adevărat acele forme – ar fi o ipoteză foarte îndrăzneaţă, deoarece atmosfera lui Pluto este în prezent foarte rarefiată”, a spus William B. McKinnon, coordonatorul echipei de Geologie, Geofizică şi Imagistică (GGI) din cadrul misiunii New Horizons, care lucrează la un sediu operat de NASA în California – Ames Research Center din Moffett Field.

    “Ori Pluto a avut o atmosferă mai groasă în trecut ori anumite procese pe care încă nu le-am detectat continuă să se producă. Este o enigmă”, a mai spus acesta.

    O altă imagine prezintă forme de relief care seamănă cu “rămăşiţele montane, haotic amestecate, ale unor terenuri sfărâmate de pe Europa, satelitul îngheţat al lui Jupiter”.

    “Suprafaţa lui Pluto este absolut la fel de complexă ca aceea a lui Marte”, a spus Jeff Moore, cercetător la NASA. “Acei munţi amestecaţi în mod aleatoriu ar putea fi blocuri uriaşe de gheaţă din apă dură care plutesc pe un depozit vast, mai dens, dar mai moale, de azot îngheţat, în regiunea denumită până acum informal Sputnik Planum”.

    Sonda spaţială New Horizons a început să trimită spre Terra aceste fotografii de înaltă rezoluţie în weekendul trecut. Specialiştii se aşteaptă ca sonda să aibă nevoie de 16 luni pentru a trimite pe Terra toate datele şi fotografiile realizate în timpul survolării lui Pluto. Mai multe fotografii vor fi publicate de NASA în zilele viitoare, iar unele dintre acestea vor include imagini cu sateliţii lui Pluto.

    Sonda New Horizons va continua să transmită date şi imagini pe Terra până la sfârşitul anului 2016. Sonda americană se află în prezent la o distanţă de 4,7 miliarde de kilometri de Terra şi la 39 milioane de kilometri de Pluto şi a pătruns în Centura Kuiper, o aglomerare vastă de fragmente de corpuri cereşti aflate dincolo de orbita planetei Neptun.

    Sonda New Horizons, lansată de NASA în 2006, este destinată cercetării planetei pitice Pluto, dar şi corpurilor spaţiale din Centura Kuiper, într-o misiune fără precedent.

    “Întâlnirea” dintre New Horizons şi Pluto a completat misiunea de explorare a celor “nouă planete clasice” din Sistemul Solar: odată cu survolarea lui Pluto, toate cele nouă corpuri cereşti vor fi fost explorate cel puţin o dată de o sondă spaţială.

    De la trecerea sondei Voyager 2 pe lângă Neptun la sfârşitul anilor 1980, nicio planetă (clasică, pitică) nu a fost explorată de la o distanţă atât de mică, aşa cum o face sonda New Horizons.

    Pluto se află în Centura Kuiper, o regiune de mini-planete şi alte corpuri îngheţate care orbitează Soarele dincolo de Neptun şi despre care se crede că sunt rămăşiţe ale procesului de formare a Sistemului Solar, în urmă cu 4,6 miliarde de ani. Este ultima dintre regiunile neexplorate ale Sistemului Solar.

    De la descoperirea ei, în 1930, de astronomul american Clyde William Tombaugh, Pluto a rămas un mister pentru savanţi, care se chinuie să explice de ce o planetă cu o rază atât de mică ar putea exista dincolo de lumile uriaşe ale planetelor Jupiter, Saturn, Uranus şi Neptun.

    În 1992, astronomii au descoperit că Pluto, situată la o distanţă de Soare de 40 de ori mai mare decât cea dintre Terra şi astru, nu era singură în depărtările Sistemului Solar, iar din acest motiv Uniunea Astronomică Internaţională (International Astronomical Union) a decis să reevalueze definiţia unei “planete”.

    În 2006, cu New Horizons deja lansată, Pluto şi-a pierdut titlul de a noua planetă a Sistemului Solar, fiind clasată în categoria “planetelor pitice”, deoarece nu a “curăţat” spaţiul cosmic din vecinătatea orbitei sale. De atunci, peste 1.000 de planete pitice au fost descoperite în Centura Kuiper.

    Centura Kuiper este o regiune a Sistemului Solar similară centurii de asteroizi, dar mult mai mare ca aceasta şi cuprinzând mult mai multe corpuri spaţiale, formate din diferite tipuri de gheaţă. Centura Kuiper a fost denumită după Gerard Peter Kuiper (1905 – 1973), un astronom olandezo-american care a prezis şi demonstrat existenţa acestei centuri de materie a Sistemului Solar.

    În afară de New Horizons, astronomii contează în anii viitori şi pe sistemul de imagistică în infraroşu de la bordul succesorului lui Hubble, telescopul spaţial James Webb – deocamdată programat pentru lansare în 2018, potrivit site-ului NASA -, pentru a realiza o serie de cercetări şi mai detaliate, precum compoziţia chimică de la suprafaţa lui Pluto şi a sateliţilor săi, dar şi de la suprafaţa numeroşilor asteroizi care se află în Centura Kuiper.

     

  • Noi imagini de pe Pluto îi iau prin surprindere pe specialiştii de la NASA. Sonda New Horizons continuă să dezvăluie secretele planetei – GALERIE FOTO

    Sonda New Horizons a realizat peste 1.200 de fotografii cu planeta pitică şi sateliţii ei naturali. Sonda americană va transmite treptat toate datele colectate pe 14 iulie în timpul survolării planetei Pluto în următoarele 16 luni.

    Noi imagini de pe Pluto îi iau prin surprindere pe specialiştii de la NASA – GALERIE FOTO

     

  • Planeta Pluto continuă să-şi dezvăluie secretele: Cercetătorii de la NASA au făcut o nouă descoperire istorică – FOTO, VIDEO

    După ce o lume întreagă a aşteptat cu sufletul la gură fotografiile prin care ni s-a dezvăluit cum arată de fapt planeta Pluto, acum NASA a anunţat că acest corp ceresc mai ascunde un secret.

    Neobişnuitul fenomen a fost descoperit de un instrument denumit SWAP (Solar Wind Around Pluto), care se află pe nava spaţială New Horizons.

    Planeta Pluto continuă să-şi dezvăluie secretele: Cercetătorii de la NASA au făcut o nouă descoperire istorică – FOTO, VIDEO

  • NASA a publicat o serie de fotografii spectaculoase, ce prezintă câmpiile îngheţate de pe Pluto – FOTO

    Fotografiile transmise de sonda spaţială americană sosesc pe Terra treptat, una câte una, şi cercetătorii care participă la misiunea New Horizons se declară fascinaţi de noile date pe care le primesc. Aceste date au permis deja să răspundă unor întrebări importante, dar au generat, la rândul lor, alte întrebări, informează site-ul fr.news.yahoo.com.

    Dintre noile imagini dezvăluite, NASA s-a declarat interesată de o vastă câmpie îngheţată situată în “Regiunea Tombaugh”, o zonă în formă de inimă, denumită după Clyde Tombaugh, astronomul care a descoperit planeta Pluto în 1930.

    “Nu este o zonă uşor de descifrat”, a declarat Jeffrey Moore, unul dintre cercetătorii care participă la misiune. “Nu se văd urmele unor cratere de impact recente şi suprafaţa din acea zonă este, deci, destul de recentă, având o vechime mai mică de 100 milioane de ani. Ea este, probabil, încă în faza de a fi fasonată de un proces geologic”.

    “Descoperirea pe Pluto a acestei câmpii vaste, destul de tinere, fără cratere de impact, ne-a depăşit toate aşteptările”, a adăugat acelaşi cercetător.

    Planeta pitică Plutto este situată în Centura Kuiper, o aglomerare vastă de fragmente de corpuri cereşti aflate dincolo de orbita planetei Neptun, şi, în mod normal, ar fi trebuit să fie “bombardată” cu regularitate de asteroizi. Cercetătorii americani se aşteptau să descopere numeroase cratere de impact pe suprafaţa planetei, însă, potrivit primelor imagini transmise de sonda New Horizons, situaţia pare complet diferită.

    Echipa care coordonează misiunea New Horizons a denumit acea zonă plată şi îngheţată “Câmpia Sputnik”, după numele primului satelit artificial lansat în spaţiu de omenire, o reuşită ştiinţifică realizată de Uniunea Sovietică.

    Savanţii de la NASA au făcut o altă descoperire: ei au constatat că atmosfera lui Pluto, formată în principal din azot, “evadează” de pe planeta pitică, din cauza forţei sale slabe de gravitaţie, într-un ritm destul de important – “circa 500 tone pe oră”, potrivit lui Fran Bagenal, participantă la misiune. Cercetătoarea americană speră să îşi nuanţeze şi mai mult estimările şi să înţeleagă mai bine acest proces cosmic, odată cu sosirea pe Terra a următoarelor tranşe de date ştiinţifice transmise de New Horizons.

    Savanţii de la NASA au putut să cerceteze de aproape munţi destul de înalţi – de peste 3.500 de metri – în primele fotografii expediate de sonda americană şi care au ajuns pe Terra în cursul zilei de miercuri. Sonda americană va transmite treptat toate datele colectate marţi în timpul survolării planetei Pluto în următoarele 16 luni.

    “Sonda se află acum la 3,5 milioane de kilometri de Pluto (a trecut cel mai aproape la 12.400 de kilometri, n.r.) şi funcţionează conform previziunilor”, a precizat Alan Stern, principalul coordonator al misiunii. Savantul american a estimat că sonda a trimis deocamdată pe Terra doar 2% din totalul datelor colectate la începutul acestei săptămâni.

    O altă surpriză este Charon, principalul satelit natural al lui Pluto, despre care se credea că este “mort” din punct de vedere geologic. În schimb, New Horizons a descoperit pe Charon văi, piscuri şi canioane uriaşe – dovezi ale unei activităţi geologice interne.

    Sonda New Horizons, lansată de NASA în 2006, este destinată cercetării planetei pitice Pluto, dar şi corpurilor spaţiale din Centura Kuiper, într-o misiune fără precedent.

    New Horizons a petrecut peste opt ore pe orbita lui Pluto după trecerea momentului în care s-a aflat la cea mai mică distanţă de planeta pitică, pentru o serie de experimente ştiinţifice ce au vizat studierea atmosferei acesteia şi realizarea de fotografii pe timp de noapte, folosind doar lumina reflectată de Charon, cel mai mare dintre sateliţii săi naturali.

    Primul semnal radio transmis de New Horizons a avut nevoie de patru ore şi jumătate pentru a ajunge pe Terra, călătorind cu viteza luminii şi parcurgând distanţa de 4,88 miliarde de kilometri dintre Pluto şi planeta noastră.

    Pluto parcurge o rotaţie completă în jurul Soarelui în 248 de ani, iar traiectoria sa este atât de neregulată încât produce modificări radicale de la un anotimp la altul.

    Va fi nevoie de 16 luni pentru ca New Horizons să transmită pe Terra toate datele şi imaginile pe care le-a stocat la bordul său în timpul apropierii sale de Pluto. La finalul acestui interval, sonda americană se va afla şi mai departe de Terra, continuându-şi călătoria în Centura Kuiper, şi ar putea să primească o nouă misiune – aceea de a studia unul dintre “verişorii” lui Pluto.

    “Întâlnirea” dintre New Horizons şi Pluto a completat misiunea de explorare a celor “nouă planete clasice” din Sistemul Solar: odată cu survolarea lui Pluto, toate cele nouă corpuri cereşti vor fi fost explorate cel puţin o dată de o sondă spaţială.

    De la trecerea sondei Voyager 2 pe lângă Neptun la sfârşitul anilor 1980, nicio planetă (clasică, pitică) nu a fost explorată de la o distanţă atât de mică, aşa cum o face sonda New Horizons.

    Până de curând, cele mai bune imagini cu Pluto au fost cele realizate de telescopul spaţial Hubble. Însă acestea reprezentau o simplă succesiune de puncte, difuze, din care specialiştii reuşeau cu greu să extragă date ştiinţifice valoroase.

    Începând din luna mai, acest lucru s-a schimbat, deoarece New Horizons s-a apropiat tot mai mult de Pluto şi a început să trimită spre Terra o serie de fotografii care au rezoluţii considerabil mai bune decât cele ale imaginilor transmise de Hubble.

    Imaginile trasmise în ultimele zile de sondă arată că Pluto are o culoare naturală brun-roşiatică, generată de molecule de hidrocarburi care se formează în urma interacţiunii metanului cu razele cosmice şi cu particulele solare din atmosferă, după cum au explicat specialiştii.

    De asemenea, recentele date obţinute de specialişti indică faptul că Pluto are un diametru de 2.370 de kilometri, reprezentând 18,5% din cel al Pământului, iar satelitul său Charon are un diametru de 1.208 kilometri, 9,5% din cel al Terrei.

    Pluto se află în Centura Kuiper, o regiune de mini-planete şi alte corpuri îngheţate care orbitează Soarele dincolo de Neptun şi despre care se crede că sunt rămăşiţe ale procesului de formare a Sistemului Solar, în urmă cu 4,6 miliarde de ani. Este ultima dintre regiunile neexplorate ale Sistemului Solar.

    De la descoperirea ei, în 1930, de astronomul american Clyde William Tombaugh, Pluto a rămas un mister pentru savanţi, care se chinuie să explice de ce o planetă cu o rază atât de mică ar putea exista dincolo de lumile uriaşe ale planetelor Jupiter, Saturn, Uranus şi Neptun.

    În 1992, astronomii au descoperit că Pluto, situată la o distanţă de Soare de 40 de ori mai mare decât cea dintre Terra şi astru, nu era singură în depărtările Sistemului Solar, iar din acest motiv Uniunea Astronomică Internaţională (International Astronomical Union) a decis să reevalueze definiţia unei “planete”.

    În 2006, cu New Horizons deja lansată, Pluto şi-a pierdut titlul de a noua planetă a Sistemului Solar, fiind clasată în categoria “planetelor pitice”, deoarece nu a “curăţat” spaţiul cosmic din vecinătatea orbitei sale. De atunci, peste 1.000 de planete pitice au fost descoperite în Centura Kuiper.

    Centura Kuiper este o regiune a Sistemului Solar similară centurii de asteroizi, dar mult mai mare ca aceasta şi cuprinzând mult mai multe corpuri spaţiale, formate din diferite tipuri de gheaţă. Centura Kuiper a fost denumită după Gerard Peter Kuiper (1905 – 1973), un astronom olandezo-american care a prezis şi demonstrat existenţa acestei centuri de materie a Sistemului Solar.

    În afară de New Horizons, astronomii contează în anii viitori şi pe sistemul de imagistică în infraroşu de la bordul succesorului lui Hubble, telescopul spaţial James Webb – deocamdată programat pentru lansare în 2018, potrivit site-ului NASA -, pentru a realiza o serie de cercetări şi mai detaliate, precum compoziţia chimică de la suprafaţa lui Pluto şi a sateliţilor săi, dar şi de la suprafaţa numeroşilor asteroizi care se află în Centura Kuiper.