Parca nu se pot compara cu nimic altceva acele zile ingrozitoare
in care toata lumea, cu exceptia cercului din jurul lui Bush, parea
constienta de catastrofa umana din New Orleans. Totusi exista o
trasatura comuna a celor doua cazuri, Katrina si accidentul din
Golful Mexic: colapsul competentei si al eficientei guvernului,
care a avut loc in mandatul administratiei Bush.
Povestea prabusirii platformei petroliere Deepwater Horizon inca nu
e foarte clara. Dar este deja evident atat ca British Petroleum nu
a luat masurile necesare, cat si ca autoritatile federale nu au
facut niciun efort sa se asigure ca aceste precautii sunt
luate.
De ani de zile, Agentia de Administrare a Mineralelor, divizia
Departamentului Internelor care supervizeaza forajele in golf, a
minimalizat riscurile de mediu asociate cu forajele. Nu a cerut un
sistem de rezerva prin care un foraj sa poata fi oprit, desi
sistemul este obligatoriu in mare parte din restul lumii si in
ciuda faptului ca propriii sai angajati au declarat ca asa ceva ar
fi necesar. A oferit exceptii, pentru multi sondori care operau in
larg, de la cerinta de a intocmi planuri de reactie la eventuale
deversari masive de petrol. Si in special a permis companiei BP sa
opereze platforma Deepwater Horizon fara o analiza de mediu
detaliata.
Sigur, niciuna dintre acestea, poate cu exceptia ultimei exceptii –
oferita la inceputul administratiei Obama – nu surprinde pe cineva
care a urmarit istoricul Departamentului de Interne in mandatul
administratiei Bush.
Pentru ca administratia Bush a fost intr-o mare masura condusa de
industriile extractive – si nu ma refer doar la interesele lui Dick
Cheney. Managementul acestui minister a fost oferit lobbistilor din
domeniu, in special lui J. Steven Griles, un lobbist al industriei
miniere care a devenit ministru adjunct si a condus efectiv
ministerul. (In 2007 Griles a pledat vinovat la acuzatia ca ar fi
mintit Congresul cu privire la legaturile sale cu Jack
Abramoff.)
Dat fiind istoricul, nu e surprinzator ca Agentia de Administrare a
Mineralelor a devenit subordonata industriei petroliere – desi ce
s-a petrecut cu adevarat intrece orice imaginatie. Potrivit
relatarilor inspectorului general din minister, abuzurile de la
Agentie au mers dincolo de orice influenta malefica: a existat “o
cultura de abuzuri substantiale si promiscuitate” – cocaina,
relatii sexuale cu reprezentantii industriei si multe altele.
Protectia mediului a fost probabil ultimul lucru la care se gandeau
angajatii guvernamentali.
Nici presedintele Barack Obama nu e complet nevinovat de actuala
scurgere de petrol. Dupa cum am zis, BP a primit o scutire de mediu
pentru Deepwater Horizon dupa ce Obama a ajuns presedinte. Este
adevarat ca era la Casa Alba doar de doua luni si jumatate si ca
Senatul nu a vrut sa-l confirme pe noul sef al Agentiei decat patru
luni mai tarziu. Dar faptul ca administratia nu a avut timp sa-si
puna apostila pe agentie ar fi trebuit sa insemne atentie maxima in
oferirea de scutiri proiectelor cu posibile riscuri de mediu.
Si degeaba s-au suparat ecologistii cand Obama l-a ales pe Ken
Salazar ca ministru. Ei s-au temut ca va fi prea prietenos cu
interesele industriei extractive si agricole, ca numirea sa nu ar
insemna o ruptura brusca de politicile administratiei Bush – si in
cel putin un caz se pare ca au avut dreptate. Oricum, acum e
momentul sa se produca acea ruptura – si nu ma refer aici doar la
curatenia necesara in interiorul Agentiei. Ce trebuie sa se schimbe
cu adevarat este intreaga noastra atitudine fata de guvernare.
Necazurile din acest minister nu erau unicele – ele erau parte a
unui model extins, care a produs si esecul in reglementarea
activitatii bancilor si transformarea Agentiei de Administrare a
Asistentei Federale (FEMA), un organism foarte apreciat in mandatul
Clinton, intr-o gluma sinistra. Iar tema comuna a tuturor acestor
povesti este degradarea guvernarii eficiente de catre ideologia
antiguvernamentala.
Obama intelege asta: in discursul tinut recent la Universitatea
Michigan a aparat cu elocinta guvernul, declarand printre altele ca
“guvernul este cel ce asigura ca minele se conformeaza standardelor
de siguranta si ca scurgerile de petrol sunt curatate de catre
companiile care le-au provocat”.
Totusi, ideologia antiguvernamentala ramane prea prevalenta in
ciuda haosului pe care l-a provocat. De fapt, ea trece printr-un
reviriment, odata cu cresterea miscarii Partidelor de ceai, a
nemultumitilor de actuala administratie. Daca exista o raza de
speranta in dezastrul din Golf este ca ar putea sa serveasca drept
semnal de alarma ca avem nevoie de politicieni ce cred in buna
guvernare – pentru ca sunt unele lucruri pe care doar guvernul le
poate face.