De fiecare data cand isi primeste pensia, Geta Stoiciu, de 67 de ani, stie ca trebuie sa treaca pe la “plafarul” de la parterul blocului in care locuieste, ca sa cumpere un ceai calmant si ceva spirulina. Vecina ei de palier, mai cu dare de mana, cumpara unguente, creme si siropuri naturale pentru nepoti. Spune ca nu are incredere in toate “chimicalele” de la supermarket, mai ales ca sunt mult mai scumpe decat “naturistele”, asa incat cu 20-30 de lei reuseste sa-si faca provizii pentru intreaga luna.
Imaginea unui cumparator de varsta a treia pare a fi tipica pentru un astfel de magazin, intrucat cei tineri nu beau intotdeauna ceai facut acasa, ci ice-tea, nu iau neaparat vitamine, ci energizante, si nu sunt preocupati cu orice pret de o alimentatie sanatoasa.
Dar Dorin Catana, seful farmaciilor Centrofarm, se declara convins ca lucrurile se vor schimba, punandu-si sperantele intr-un brand atat de bine cunoscut, incat a devenit substantiv comun: Plafar. In urma cu doi ani, Centrofarm a achizitionat de la Societatea Nationala Plafar brandul comercial omonim, castigand astfel dreptul de a infiinta propriile magazine de produse naturiste care sa poarte acest nume.
Desi valoarea tranzactiei nu a fost pana acum facuta publica, suma cea mai des vehiculata este de un milion de euro, un pret pentru care Centrofarm a cumparat notorietatea unui nume mai cunoscut decat propriul sau brand.
Miscarea a fost benefica pentru ambele parti, mai ales pentru batrana societate Plafar, care incearca sa se mentina pe linia de plutire in ciuda datoriilor la stat acumulate de-a lungul anilor si a “rechinilor imobiliari” reclamati de conducerea societatii ca i-ar pandi proprietatile scoase la vanzare. Dar ce mai inseamna astazi Plafar, dupa 60 de ani de schimbari de stapani, de statut si divizari?
Istoria Plafar, dupa cum spune Aurel Niculae, fostul director general al acesteia, incepe in 1948, cand a fost infiintata o asociatie privata de producatori in domeniul plantelor aromatice, tehnice si medicinale. Dupa anii ‘50, asociatia a fost nationalizata si trecuta in patrimoniul statului, iar in 1990 a fost transformata in regie autonoma.
Primii ani dupa Revolutie au insemnat inceputul decaderii Plafar. Dupa separarea sediului de la Bucuresti de celelalte sucursale din tara, societatea a devenit in 1999, prin hotarare de guvern, regie nationala inclusa in categoria societatilor strategice (denumire care se refera, de fapt, la faptul ca obiectul sau de activitate includea si industrializarea plantelor toxice si stupefiante) si a inceput oficial un proces de restructurare care nici pana in ziua de astazi nu s-a incheiat. In 2005, cand Niculae a venit in functie – si nu se sfieste sa-si recunoasca numirea pe baza de criterii politice – situatia i s-a parut dezastruoasa.
Societatea acumulase deja datorii la stat de peste 20 de milioane de lei, desi rula un volum de afaceri de patru ori mai mic. Atunci, Niculae a facut o evaluare pe baza careia a stabilit metodele de privatizare, incepand cu vanzarea activelor care nu mai erau de folos activitatii de baza.
Au fost concediati mai mult de 100 de angajati – in mare parte paznici ai acelor proprietati -, s-a reluat activitatea de export, desi nu cu prea mare succes, si a fost gandita o strategie de repozitionare pe piata de profil. Dupa o perioada de circa un an, timp in care Societatea Nationala Plafar a fost controlata de Ministerul Economiei, compania a fost preluata in 2007 de Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului (AVAS) in proportie de 51%, iar restul de Fondul Proprietatea.
Printr-o ordonanta de Guvern, societatea a trecut din nou, incepand cu anul acesta, in patrimoniul Ministerului Economiei. Sfarsitul anului trecut a coincis si cu un esec politic al lui Niculae, care a candidat fara succes pentru un post de deputat PNL in Buzau, dar si cu anuntul unei noi runde de restructurare a activitatii companiei; dar cu un nou sef in frunte – Stefan Grigore, care inainte facuse parte din Consiliul de Administratie.
Niculae spunea, intr-o discutie cu BUSINESS Magazin in vara, ca este hotarat sa faca tot posibilul ca societatea sa nu se vanda “pe doi lei” si ca vrea sa-i reduca din pierderi. In cele cateva zeci de pagini ale planului sau, calculele erau facute in doua variante – una pentru cazul in care societatea ar ramane cu o singura fabrica din cele cinci existente acum si o a doua pentru situatia in care ar fi crutate doua.
In prezent, compania detine fabrici la Brasov, Craiova, Cluj, Braila si Timisoara, prima fiind cea mai performanta si, dupa toate aparentele, singura in afara pericolului de desfiintare. Conform planului de atunci al lui Niculae, ar fi urmat in schimb sa se deschida o noua fabrica, cel mai probabil tot in Brasov, cu o investitie de 2,5 milioane de euro, care sa sustina planurile de intrare a societatii si pe alte segmente de produse, ca de exemplu tratamentele homeopate sub forma de capsule.
Niculae a motivat aceasta strategie prin faptul ca toate cele cinci fabrici furnizeaza acelasi produs – in speta, ceaiuri – cu costuri ridicate si productivitate scazuta. “La ce-mi sunt buni cei 32.000 de metri patrati (suprafata pe care se intind cele patru fabrici vizate pentru restructurare – n. red.) daca un concurent, cu o fabrica pe 1.800 de metri patrati, este aproape de cinci ori mai productiv decat Plafar?”, se intreba el, aratand ca noua fabrica urma sa beneficieze de echipamente mai performante, care sa poata tine ritmul cu ceilalti producatori.
Acum insa, situatia la Plafar este incerta si asta pentru ca nu s-a stabilit bugetul societatii pentru anul acesta. “Asteptam sa vedem ce proiecte ne lasa sa dezvoltam”, spune noua conducere a societatii, adaugand ca “sunt foarte dezamagit ca trebuie sa astept pentru ca luna viitoare (in februarie – n.red.) trebuie sa incep achizitiile”.
Cititi in continuare cum vrea Dorin Catana sa revitalizeze bradul Plafar