Tag: placinte

  • „Trândoasele” de pe Secaşe: plăcintele tradiţionale din care au mâncat şi miniştri

    Localnicii din Păuca, Bogatu Român sau Broşteni spun că „trândos”, înseamnă cleios, transmite Consiliul Judeţean Sibiu.

    Pentru Aneta Crăciun, care locuieşte la marginea Broşteniului, „trândoasele” n-au niciun secret: „Le fac aşa cum am învăţat de la o rudă din Bogatu Român, cu brânză de burduf, ou de casă, lapte covăsit, făină albă, ulei, praf de copt şi sare. Nu-ţi mai trebuie decât răbdare şi drag de lucru”.

    Ea oferă oricui lista ingredientelor, dar trece sub tăcere doar cantitatea lor: „Pot să spun că aluatul trebuie frământat până devine cleios, adică trândos, cum zicem noi pe aici, pe Secaşe. Cu sucitorul se întinde, apoi se porţionează. Brânza de burduf se aşterne din belşug, că la noi oamenii nu-s zgârciţi. Apoi, cu răbdare, marginile se închid roată şi, cu sucitorul, se întinde uşurel plăcinta. Secretul este că înăuntru nu trebuie să rămână aer.”

    Ieşite de sub sucitor şi burduşite cu brânză, plăcintele se odihnesc preţ de câteva minute pe un ştergar alb. Se pregătesc pentru un nou popas în ceaunul cu ulei încins. „Nu le las mult, doar până prind culoare”.

    Talentul Anetei Crăciun nu-i este străin primarului din Păuca, Niculae Dancu. De altfel, nu există eveniment oficial în care „trândoasele” să lipsească de pe masă: „Între musafiri am avut inclusiv miniştri, care au încercat plăcintele trândoase. Au întrebat chiar de reţetă, dar le-am spus ceea ce şi gospodinele noastre o tot zic: că este secretă. Şi că dacă mai vor, să mai vină pe la noi, că mai facem”.

    Plăcintele au şi o variantă mai… uşurică: „Aluatul întins îl prăjim în ulei, iar apoi aşternem pe el strat gros de dulceaţă”, spune Aneta Crăciun.

    În Broşteni, „trândoasele” Anetei Crăciun nu au făcut lumină în vechiul diferend al celor trei sate de pe Valea Secaşelor, legat de cine face cele mai bune plăcinte tradiţionale, dar au reuşit să certifice un lucru: judeţul Sibiu are oameni şi locuri de poveste.

  • România, ţara covrigilor: numărul de simigerii, covrigării şi gogoşerii a crescut de şase ori într-un deceniu

    Numărul de simigerii, covrigării şi gogoşerii din România a crescut de peste şase ori din 2009 până în prezent, ajungând la aproape 3.800 de astfel de unităţi, potrivit calculelor ZF pe baza datelor de la Auto­ri­ta­tea Naţională Sa­ni­tar-Vete­ri­na­ră şi pen­tru Si­gu­ran­ţa Ali­men­telor (ANSVSA).

    Afacerile cu covrigi sau produse de patiserie sunt unele dintre cele mai re­zistente în perioade de criză. Avantajul lor este că produsele se vând tot timpul anului, amplasarea locaţiei într-un loc cât de cât circulat înlocuieşte inves­tiţiile în marketing şi publicitate, iar preţul lor foarte mic atrage şi un nu­măr ma­re de clienţi, vânzările de co­vrigi, cel puţin, fiind în număr de câteva mii de bu­căţi pe zi, spun specialiştii din domeniu.

    Cele mai multe simigerii, covri­gării, gogoşerii se află în Bucureşti, în număr de 722, apoi în Argeş (306), urmate de jude­ţul Arad (277). În Capitală, anul tre­cut şi în acest an au fost deschise peste 70 de u­nităţi noi, ju­mă­tate des­chi­zân­du-şi feres­tre­le în 2020, în po­fida pandemiei de COVID-19.

    În primele zece judeţe din ţară sunt 2.657 de simigerii, covrigării, gogoşerii, adică 70% din numărul total de unităţi din ţară.

    Astfel, datele arată că cei mai „flămânzi“ oameni se află în Bucureşti, în Muntenia, în Banat şi în centrul ţării, cele mai puţine fiind în zona Moldovei, în judeţe ca Galaţi, Botoşani sau Iaşi.