BusinessMagazin

Tag: piete emergente

  • Facebook testează o aplicaţie “simplă” pentru telefoanele mobile cu conexiune slabă la internet

    Aplicaţia “Facebook Lite” este concepută “pentru utilizatorii care dispun de conexiuni mobile 2G (prin intermediul unei reţele de telefonie mobilă de generaţia a doua, de tipul GSM, n.r.) sau în zonele unde accesul la internet este limitat”, a declarat un purtător de cuvânt al Facebook pentru AFP.

    Aplicaţia va permite utilizatorilor de telefoane mobile la preţuri mici, care funcţionează pe baza sistemului de operare Android al Google şi care este folosit de mulţi producători de astfel de dispozitive la nivel mondial să beneficieze de o încărcare mai rapidă a fluxului de ştiri (newsfeed) şi a fotografiilor de pe Facebook.

    Potrivit site-ului TechCrunch, aplicaţia a fost lansată la sfârşitul săptămânii trecute, în mai multe ţări din Africa şi Asia, precum Bangladesh, Nepal, Nigeria, Africa de Sud, Sri Lanka, Sudan, Zimbabwe şi Vietnam.

    Noua aplicaţie face parte din setul de măsuri al Facebook pentru creşterea numărului de utilizatori, care ajunsese la sfârşitul lunii septembrie 2014 la 1,35 miliarde, la nivel global. Cele mai mari rezerve de creştere se află în rândul ţărilor emergente.

    Compania americană a lansat în trecut o versiune a reţelei de socializare pentru persoanele care nu au un telefon mobil inteligent, ci unul cu funcţii de bază. De asemenea, Facebook susţine un proiect intitulat “internet.org”, care vizează introducerea accesului la internet în regiunile defavorizate sau izolate de pe glob unde nu există conexiune online.

  • Departe de cimitirele pieţelor financiare

    Dacă pornim de la premisa asta, că avem de-a face cu pasul doi în educaţia investitorului şi nu cu lecţii pentru cunoscători, textele sunt mai uşor de asimilat. Asta e şi maniera în care sunt promovate cărţile în România, de către managerii de fonduri de investiţii, într-un demers de elevare a pieţei, cu format digerabil. Scopul: stimularea investiţiilor din zona persoanelor fizice.

    Titlul sună macabru, ştiu, dar are legătură directă cu principalul contraargument pe care l-am gândit când am văzut ce au de spus cei trei cunoscători ai pieţei în privinţa investiţiilor.

    Cimitirele pieţei sunt pline de oameni care au încercat acelaşi lucru precum cei de succes, dar au eşuat, scria la un moment dat Nassim Nicholas Taleb, citat aproximativ aici, referindu-se la faptul că în spatele mâinii de oameni care au reuşit să facă istorie în piaţă, eroii cântaţi, se găsesc cimitire pline de cei care au încercat exact acelaşi lucru şi care au eşuat, pentru că nu au găsit conjunctura potrivită sau detaliul salvator. Eroii necântaţi. Minighidurile sunt, ca abordare, departe de cimitirele pieţei, pentru că sunt scrise în aşa fel încât ai impresia că oricine poate face bani în piaţă. Or, lucrurile nu stau chiar aşa.

    În esenţă, noţiunile centrale prezentate în cele trei cărţi sunt: descoperirea sau pionieratul, diversificarea portofoliului şi abordarea pe termen lung.

    Mobius, care în prezent conduce Franklin Templeton, firma care administrează printre altele şi Fondul Proprietatea, pledează pentru investiţiile pe pieţele emergente sau chiar şi cele de frontieră, aşa cum este România, ca zone care aproape că garantează creşterea puternică şi randamente solide, dacă sunt navigate cum trebuie. Riscurile, evident, sunt pe măsură. Aici vine partea de descoperire, în care investitorul trebuie să fie un pionier curajos şi să caute informaţii şi oportunităţi acolo unde piaţa nu este complet pregătită încă.

    Activele, spune Darst pe de altă parte, se protejează prin coerenţă şi o perspectivă de termen lung. Pe parcursul cărţii cititorul este sfătuit de “Unchiul Frank”, figură similară lui Ilie Moromete al nostru, care distilează cifrele şi informaţiile pentru a exprima esenţa ideilor autorului. Astfel, investitorul înţelept reuşeşte să îşi protejeze activele printr-o combinaţie coerentă de strategie şi tactici, iar exemplele, sub forma anecdotelor, sunt zeci.

    La final, în ordinea de lectură pe care am ales-o eu cel puţin, vine Fisher, care explică “greşelile investiţionale pe care le face toată lumea” şi cum ar trebui să fie evitate aceste greşeli. Cartea este pentru americani, având în vedere exemplele folosite, dar poate fi extrapolată, păstrând proporţiile. L-am lăsat la final pe Fisher pentru că, de obicei, sunt sceptic în legătură cu abordările de tipul “adevărul despre”, iar autorul exact asta face: ia în 17 capitole principalele mituri ale pieţei, cum că obligaţiunile sunt mai sigure decât acţiunile, de exemplu, sau că datoria suverană a SUA este ceva rău, şi le demontează cu argumente.

    Concluzia este că schimbarea e inevitabilă, cu atât mai mult pe pieţele de capital, iar investitorul înţelept este tot timpul atent la imaginea de ansamblu dar nu scapă din vedere operaţiunile de zi cu zi. Ca atare, atunci când schimbarea îşi face apariţia, acelaşi investitor înţelept ar trebui să fie suficient de bine poziţionat pentru a profita cum trebuie de volatilitate. Odată ce a înţeles această idee, cititorul ar trebui să fie bine echipat cu principiile generale pentru succes în investiţii, cel puţin în teorie.

    Mark Mobius – “Minighid de pieţe emergente. Cum să faci bani pe pieţele cu cea mai rapidă dezvoltare din lume”, Editura Publica, Bucureşti, 2014

    David M. Darst – “Minighid de protejare a activelor. Cum fac bogaţii să rămână prosperi indiferent de evoluţia pieţelor financiare”, Editura Publica, Bucureşti, 2014

    Kenneth L. Fisher – “Minighid de mituri ale pieţei. Cum să obţii profit evitând să faci greşelile investiţionale pe care le face toată lumea”, Editura Publica, Bucureşti, 2014

     

  • Departe de cimitirele pieţelor financiare

    Dacă pornim de la premisa asta, că avem de-a face cu pasul doi în educaţia investitorului şi nu cu lecţii pentru cunoscători, textele sunt mai uşor de asimilat. Asta e şi maniera în care sunt promovate cărţile în România, de către managerii de fonduri de investiţii, într-un demers de elevare a pieţei, cu format digerabil. Scopul: stimularea investiţiilor din zona persoanelor fizice.

    Titlul sună macabru, ştiu, dar are legătură directă cu principalul contraargument pe care l-am gândit când am văzut ce au de spus cei trei cunoscători ai pieţei în privinţa investiţiilor.

    Cimitirele pieţei sunt pline de oameni care au încercat acelaşi lucru precum cei de succes, dar au eşuat, scria la un moment dat Nassim Nicholas Taleb, citat aproximativ aici, referindu-se la faptul că în spatele mâinii de oameni care au reuşit să facă istorie în piaţă, eroii cântaţi, se găsesc cimitire pline de cei care au încercat exact acelaşi lucru şi care au eşuat, pentru că nu au găsit conjunctura potrivită sau detaliul salvator. Eroii necântaţi. Minighidurile sunt, ca abordare, departe de cimitirele pieţei, pentru că sunt scrise în aşa fel încât ai impresia că oricine poate face bani în piaţă. Or, lucrurile nu stau chiar aşa.

    În esenţă, noţiunile centrale prezentate în cele trei cărţi sunt: descoperirea sau pionieratul, diversificarea portofoliului şi abordarea pe termen lung.

    Mobius, care în prezent conduce Franklin Templeton, firma care administrează printre altele şi Fondul Proprietatea, pledează pentru investiţiile pe pieţele emergente sau chiar şi cele de frontieră, aşa cum este România, ca zone care aproape că garantează creşterea puternică şi randamente solide, dacă sunt navigate cum trebuie. Riscurile, evident, sunt pe măsură. Aici vine partea de descoperire, în care investitorul trebuie să fie un pionier curajos şi să caute informaţii şi oportunităţi acolo unde piaţa nu este complet pregătită încă.

    Activele, spune Darst pe de altă parte, se protejează prin coerenţă şi o perspectivă de termen lung. Pe parcursul cărţii cititorul este sfătuit de “Unchiul Frank”, figură similară lui Ilie Moromete al nostru, care distilează cifrele şi informaţiile pentru a exprima esenţa ideilor autorului. Astfel, investitorul înţelept reuşeşte să îşi protejeze activele printr-o combinaţie coerentă de strategie şi tactici, iar exemplele, sub forma anecdotelor, sunt zeci.

    La final, în ordinea de lectură pe care am ales-o eu cel puţin, vine Fisher, care explică “greşelile investiţionale pe care le face toată lumea” şi cum ar trebui să fie evitate aceste greşeli. Cartea este pentru americani, având în vedere exemplele folosite, dar poate fi extrapolată, păstrând proporţiile. L-am lăsat la final pe Fisher pentru că, de obicei, sunt sceptic în legătură cu abordările de tipul “adevărul despre”, iar autorul exact asta face: ia în 17 capitole principalele mituri ale pieţei, cum că obligaţiunile sunt mai sigure decât acţiunile, de exemplu, sau că datoria suverană a SUA este ceva rău, şi le demontează cu argumente.

    Concluzia este că schimbarea e inevitabilă, cu atât mai mult pe pieţele de capital, iar investitorul înţelept este tot timpul atent la imaginea de ansamblu dar nu scapă din vedere operaţiunile de zi cu zi. Ca atare, atunci când schimbarea îşi face apariţia, acelaşi investitor înţelept ar trebui să fie suficient de bine poziţionat pentru a profita cum trebuie de volatilitate. Odată ce a înţeles această idee, cititorul ar trebui să fie bine echipat cu principiile generale pentru succes în investiţii, cel puţin în teorie.

    Mark Mobius – “Minighid de pieţe emergente. Cum să faci bani pe pieţele cu cea mai rapidă dezvoltare din lume”, Editura Publica, Bucureşti, 2014

    David M. Darst – “Minighid de protejare a activelor. Cum fac bogaţii să rămână prosperi indiferent de evoluţia pieţelor financiare”, Editura Publica, Bucureşti, 2014

    Kenneth L. Fisher – “Minighid de mituri ale pieţei. Cum să obţii profit evitând să faci greşelile investiţionale pe care le face toată lumea”, Editura Publica, Bucureşti, 2014

     

  • GRAFICUL SĂPTĂMÂNII. Câştigătorii şi perdanţii perioadei post-criză

    Pe de o parte, explică Fondul, o performanţă mai bună a economiilor dezvoltate stimulează exporturile dinspre cele emergente, însă în acelaşi timp, redresarea economiilor dezvoltate înseamnă migrarea capitalurilor volatile, care părăsesc astfel pieţele emergente în căutare de câştiguri mai mari.

    În ţările care au un comerţ mai intens cu economiile avansate (Malaezia, Mexic) predomină primul factor, cel pozitiv, dar pentru ţările mai deschise faţă de intrările şi ieşirile de capitaluri volatile (Chile, Thailanda), al doilea factor îl anihilează sau chiar întrece în importanţă pe primul.

  • Mesaj de la Washington: Nu daţi vina pe SUA

    Janet Yellen a explicat că Fed va continua să reducă treptat ritmul tiparniţei de bani pe măsură ce economia se ameliorează (de la cumpărări de obligaţiuni de 85 mld. dolari în septembrie trecut, a ajuns în februarie la 65 mld. dolari), însă a precizat că problemele cărora trebuie să le răspundă Fed sunt şomajul pe termen lung (unde peisajul arată mai rău decât cifra oficială de 6,6% a şomajului) şi inflaţia, care rămâne mult sub ţinta Fed de 2% pe an.

    În ianuarie, cca 3,6 milioane de americani erau fără lucru de mai bine de şase luni, ceea ce înseamnă 36% din totalul şomerilor, în timp ce alţi 7 milioane lucrau cu normă redusă.

    Yellen a comentat cu suverană indiferenţă turbulenţele financiare care afectează economiile emergente în contextul reducerii stimulentelor monetare ale Fed, arătând că Fed  îşi face doar datoria trasată de Congres, de a stimula ocuparea forţei de muncă şi a asigura stabilitatea internă a preţurilor, iar “recenta volatilitate de pe pieţele financiare nu prezintă niciun risc substanţial pentru perspectiva economică a SUA”, astfel încât nu există motive ca banca centrală americană să-şi modifice politica monetară.

    Mai mult, raportul Fed difuzat cu ocazia discursului lui Yellen sugerează că vulnerabilitatea economiilor emergente faţă de turbulenţele financiare variază în funcţie de propriile lor dezechilibre economice – cu alte cuvinte, ţările afectate n-ar trebui să caute vinovaţi la Washington dacă au probleme.

    În ianuarie, bursele din economiile emergente au avut scăderi de 24% (Argentina), 8,7% (Turcia), Brazilia (8,2%), 6,6% (China), iar monedele au căzut faţă de dolar cu 23% (Argentina), 7,2% (Rusia), 6,6% (Africa de Sud), 5,9% (Chile), 5,2% (Turcia).

  • Cine a conspirat ca să prăbuşească forintul

    Banca a calificat drept “zvonuri răvoitoare şi nefondate” informaţiile apărute în presă la 29 ianuarie care susţineau că Ungaria are dificultăţi în a-şi plăti datoria externă, mai exact nu poate face plăţi către cumpărătorii unei emisiuni de obligaţiuni ungare pe zece ani, în valoare de aproape 1 mld. euro, care expiră la 12 februarie.

    Efectul zvonului a fost de a amplifica deprecierea deja începută a forintului, care a pierdut aproape 2% faţă de euro, iar până în prezent n-a reuşit să recupereze toată deprecierea, apărută în condiţiile tendinţei generale de ieşire a investitorilor speculativi de pe activele din economiile emergente, odată ce Rezerva Federală a SUA a anunţat că reduce ritmul tiparniţei de bani cu care le asigura lichiditate.

    Până acum, banca centrală a Turciei a fost silită deja să dubleze dobânzile, în încercarea de a contracara exodul de capital. În schimb, guvernatorul băncii centrale ungare, Gyorgy Matolcsy, a insistat că instituţia va continua programul de reducere a dobânzilor (care au ajuns acum la minimul record de 2,85%), început în urmă cu un an şi jumătate spre a stimula economia.

    Unde Gyorgy Matolcsy şi oficialii turci se întâlnesc însă este ideea că ţările lor sunt victimele unei conspiraţii formate din investitorii speculativi internaţionali care urmăresc să forţeze o majorare a dobânzilor spre a obţine câştig rapid (în cazul Ungariei, la conspiraţie ar participa şi băncile şi instituţiile financiare internaţionale).

    Declaraţia lui Matolcsy este, ca atare, o încercare de a-i preveni astfel pe speculatori că nu va ceda şantajului, spre deosebire de turcii care au cedat aşa de repede. Analiştii băncii germane Commerzbank notează însă că “la ratele actuale ale dobânzilor, Ungaria va ajunge repede o ţintă, în condiţiile unei volatilităţi puternice a pieţelor”.

  • Prognoze pentru anul bursier 2014 de la managerul Fondului Proprietatea

    În clasificările folosite de investitorii pe pieţele valutare şi de capital (inclusiv de Franklin Templeton, administratorul Fondului Proprietatea), România nu figurează între pieţele emergente, alături de Polonia sau Cehia, ci între pieţele de frontieră, cum sunt Croaţia, Nigeria sau Pakistan, considerate mai riscante şi mai puţin dezvoltate, dar care şi suportă fluctuaţii mai mari ale valorii activelor. Indicele MSCI (fostul Morgan Stanley Capital International), care clasifică România drept piaţă de frontieră, are o serie de criterii legate de capitalizare, free float şi alţi indicatori pe care o piaţă trebuie să le îndeplinească pentru a fi clasificată ca emergentă. Cu ajutorul următoarelor listări de companii mari controlate de stat, România ar putea fi mai aproape de atingerea acestor obiective, consideră Konieczny.

    Statutul actual de piaţă de frontieră s-a dovedit a fi benefic, investitorii fiind foarte interesaţi de aceste pieţe anul trecut: pieţele de frontieră au înregistrat valori record ale intrărilor de capital, în pofida ieşirilor nete înregistrate în 2013 de fondurile de pieţe emergente, arată Konieczny: “În 2014 am putea asista din nou la emisiuni-record de acţiuni noi şi plasamente secundare ale acţiunilor anumitor companii din România, având în vedere listările planificate. Cele mai importante tranzacţii sunt aşteptate anul acesta tot din partea statului, cu oferte publice iniţiale (IPO) anunţate în sectoarele de utilităţi/energie”.

    Statul intenţionează să scoată la vânzare în luna iunie o participaţie de 10% din producătorul de energie hidro, iar până la sfârşitul anului intenţionează să vândă un pachet de 51% din acţiunile Electrica.

    “Am putea vedea şi unele companii private analizând oportunităţi pentru listare, având în vedere că băncile din România continuă să fie foarte precaute în ceea ce priveşte politicile de împrumut”, continuă Konieczny. De asemenea, piaţa de obligaţiuni corporative “ar putea să depăşească volumele încurajatoare ale ofertelor din 2013; emisiunile de obligaţiuni corporative au fost metoda de finanţare preferată de câteva companii anul trecut, din cauza dobânzilor încă mari la credite”.

    Potrivit lui Greg Konieczny, un alt element-cheie în dezvoltarea pieţei de capital din România ar fi o participare tot mai mare a investitorilor individuali. “Persoanele private au arătat anul trecut un deosebit interes pentru ofertele publice ale statului şi ne aşteptăm ca acestea să devină mai active, nu doar în cadrul IPO şi al ofertelor publice secundare (SPO), ci şi, posibil, prin investiţii în vehicule investiţionale care la rândul lor sunt prezente pe Bursa de Valori Bucureşti. Un stimulent bun pentru accelerarea acestei tendinţe este faptul că dobânzile depozitelor bancare au scăzut până la niveluri record în ultimele şase luni. Credem, de asemenea, că fondurile de pensii din România şi-ar putea majora expunerile pe acţiuni, care în prezent reprezintă doar o mică parte din portofoliile acestora.”

    Oficialul Templeton adaugă că anul 2014 va fi marcat de două campanii electorale, care ar putea afecta deciziile pe termen scurt ale investitorilor. “Totuşi, nu ne aşteptăm la un impact puternic asupra economiei, având în vedere că fundamentele puternice ale ţării şi angajamentul faţă de acordurile cu organisme internaţionale precum FMI ar trebui să împiedice derapaje majore. În ciuda posibilei volatilităţi pe termen scurt provocată de alegeri, credem că economia şi piaţa de capital din România îşi vor continua în surdină evoluţia pozitivă”, încheie Konieczny.

    Templeton Emerging Markets Group este unul dintre cei mai importanţi investitori pe pieţele emergente. Grupul controlează şi compania americană Franklin Templeton, administratorul Fondului Proprietatea.

    Fondul Proprietatea a încheiat anul 2013 cu un profit net de 682 mil. lei (153 mil. euro), cu 20% mai mare decât câştigul din anul precedent. Profitul FP a urcat cu 137 mil. lei doar în luna decembrie, când fondul a vândut participaţia de 15% pe care o deţinea la compania Transgaz Mediaş, pentru care a încasat 303,5 milioane de lei.

    Conform lui Greg Konieczny, anul acesta va începe al treilea program de răscumpărări, iar acţionarilor li se va propune un nou plan pentru listarea secundară, care ar urma să îmbunătăţească vizibilitatea Fondului şi a României în rândul unei baze lărgite de investitori instituţionali.

  • Şi aşa au cântat la liră (turcească)

    Previzibil, primele afectate de decizia Fed au început să fie monedele economiilor emergente, întotdeauna vulnerabile la intrări şi ieşiri masive de capitaluri speculative, iar unda a început cu economiile deja devenite vulnerabile din cauza unor dezechilibre macro, în special legate de deficitele de cont curent, şi din cauza instabilităţii politice, ca Ucraina, Argentina şi Turcia.

    După revoltele violente din vara trecută contra regimului premierului Recep Tayyip Erdogan, Turcia continuă să se confrunte cu un şir de scandaluri de corupţie la nivel înalt, cu tot cu acuzaţii la adresa justiţiei care ar fi controlată de acelaşi premier Erdogan, astfel încât protestele violente au reînceput. Anul trecut, lira a pierdut 30% din valoare faţă de dolar, iar de la jumătatea lui decembrie până acum a mai pierdut încă 10%.

    Autoritarismul premierului s-a manifestat, mai nou, şi în cazul băncii centrale, a cărei decizie de a majora dobânzile a fost criticată puternic de Erdogan, pe motiv că destabilizează economia. Pentru orice eventualitate, Erdogan a anunţat însă că lucrează la un “plan B sau C” pentru economie şi susţinerea lirei, care va fi anunţat în curând. În acelaşi timp, banca centrală a majorat puternic estimarea de inflaţie pentru 2014, de la 5,3% la 6,6%.

    Analiştii financiari enumeră pe lista viitoarelor posibile victime ale ieşirilor masive de capital speculativ ţări ca India, Indonezia, Africa de Sud şi Thailanda.

  • Cursul valutar: un pic de optimism pentru leu

    Analiştii consideră însă că tensiunile actuale, deşi vor subzista în special în cazul economiilor emergente cu dezechilibre macro importante, se vor atenua treptat, urmând ca în decizia investitorilor să redevină importantă percepţia privind particularităţile fiecărei economii. Din acest punct de vedere, România se află într-o poziţie bună, pentru că datele macro (creşterea PIB, deficite, datorie, inflaţie) arată mai bine decât în cazul multor alte economii emergente. Pentru leu, previziunile analiştilor băncii britanice Lloyd’s vorbesc de o apreciere treptată, până la 4,40 lei/euro în septembrie, 4,37 lei/euro în decembrie, 4,34 lei/euro în martie anul viitor şi 4,28 lei/euro în decembrie al aceluiaşi an.

    Pe parcursul săptămânii, leul s-a apreciat treptat de la 4,522 la 4,459 lei/euro, în ton cu aprecierile monedelor din regiune.

     

  • Ce e de făcut cu economia Turciei

    Bursa din Istanbul a căzut cu 8%, la cel mai redus nivel din noiembrie, după o scădere de 22% din 22 mai încoace, lira a scăzut cu 0,6% faţă de dolar, la cel mai mic nivel din decembrie, iar randamentele la obligaţiunile de stat au urcat. În presa anglo-saxonă au apărut comentarii ale analiştilor bancari occidentali şi americani care consiliază investitorii să-şi reducă expunerea pe Turcia şi, de unde înainte lăudau ţara lui Erdogan ca exemplu de economie sănătoasă care duduie, acum evocă situaţia din Spania, Irlanda sau Grecia înainte de izbucnirea crizei de acolo – comentarii coincidente de minune cu reducerea generalizată din ultima vreme a expunerii investitorilor de portofoliu pe activele pieţelor emergente.

    În cazul economiei turce, reducerea expunerii ar fi fost imposibil de justificat fără violenţele de stradă, având în vedere performanţa bună a economiei, reflectată în creşterea indicelui bursei din Atena cu mai bine de 400% din 2008 până acum. Prelungirea protestelor înseamnă însă, pentru început, afectarea turismului, care anul trecut a adus încasări de peste 23 mld. dolari, iar dacă la aceasta se adaugă insistenţa interpretărilor ce văd în protestele anti-Erdogan o “primăvară turcească”, perspectiva de scădere a investiţiilor pe motiv de incertitudini politice riscă să fie deja trasată.

    Pentru Turcia, după cum scrie The Economist, cea mai periculoasă ar fi o perioadă prelungită de tulburări sociale – chiar dacă protestele s-ar diminua -, având în vedere că nicio forţă politică de opoziţie nu are capacitatea de a canaliza electoral nemulţumirile cetăţenilor. Deocamdată însă, ieşirea accelerată de pe toate pieţele emergente de către investitorii dornici să forţeze astfel Rezerva Federală a SUA să nu renunţe la programul său de relaxare monetară cantitativă rămâne însă explicaţia cea mai întemeiată pentru atitudinea din prezent a acestora faţă de Turcia.