Tag: PET

  • King. Stephen King. – VIDEO

    Stephen King este, fără doar şi poate, unul dintre cei mai prolifici scriitori din punctul de vedere al numărului de texte transpuse pe marele ecran. Şi chiar dacă este cunoscut mai ales pentru poveştile de groază precum The Mist, Carrie, Dark Tower sau Salem’s lot, King este şi autor al unor capodopere precum The Shining sau The Shawshank Redemption – cel din urmă considerat de mulţi, printre care şi subsemnatul, unul dintre cele mai bune filme realizate vreodată.

    Povestea din Pet Sematary începe atunci când familia Creed se mută într-o nouă casă în oraşul Ludlow din Maine, Statele Unite. O casă minunată, dar cu anumite probleme: o autostradă care trece prin faţa porţii şi un cimitir de animale în spatele locuinţei.

    Urmează o serie de accidente nefericite, ceva înmormântări şi reveniri la viaţă. Nu am povestit tot filmul, ci doar elementele întâlnite în prima jumătate de oră.

    După cum scriam în primele rânduri, aceasta nu este prima versiune cinematografică a lui Pet Sematary; un prim film a fost lansat în 1989, dar calitatea a lăsat mult de dorit. Versiunea 2019 e mai bună, dar nu reuşeşte totuşi să inducă spectatorului starea de groază cu care rămâi în cazul altor filme – The Shining e un bun exemplu în acest sens.

    Păstrând mare parte din scenariul imaginat de King, regizorii acestui film au încercat totuşi să includă propriile idei, modificând în special finalul filmului. Dar King nu a vândut peste 350 de milioane de exemplare degeaba, aşa că intervenţia celor doi regizori e mai degrabă nefericită.

    Nu este neapărat genul de film la care să analizez prestaţia actorilor, dar prezenţa lui Jason Clarke, un actor extrem de talentat, pare uşor lipsită de sens. Nu că prestaţia sa ar fi una slabă, din contră, dar momentele în care el îşi poate etala abilităţile sunt prea puţine.

    Deşi multe dintre operele lui King au fost deja ecranizate, puţine reuşesc să implice spectatorul în acelaşi fel în care cărţile îşi implică cititorul.
    Într-adevăr, citind cărţile lui Stephen King intri parcă într-o lume întunecată, violentă, unde pericolele pândesc la tot pasul. Capacitea minţii umane de a imagina tot ceea ce şi-a imaginat şi King rămâne încă ceva ce realizatorii de film nu pot imita.

    În concluzie, nu vorbim de cea mai bună adaptare a unei poveşti de Stephen King, dar nici de una pe care să o ignoraţi. Dacă sunteţi fani ai genului, Pet Sematary poate fi o opţiune bună pentru un drum la cinema.

    Nota: 6,5/10

  • King. Stephen King. – VIDEO

    Stephen King este, fără doar şi poate, unul dintre cei mai prolifici scriitori din punctul de vedere al numărului de texte transpuse pe marele ecran. Şi chiar dacă este cunoscut mai ales pentru poveştile de groază precum The Mist, Carrie, Dark Tower sau Salem’s lot, King este şi autor al unor capodopere precum The Shining sau The Shawshank Redemption – cel din urmă considerat de mulţi, printre care şi subsemnatul, unul dintre cele mai bune filme realizate vreodată.

    Povestea din Pet Sematary începe atunci când familia Creed se mută într-o nouă casă în oraşul Ludlow din Maine, Statele Unite. O casă minunată, dar cu anumite probleme: o autostradă care trece prin faţa porţii şi un cimitir de animale în spatele locuinţei.

    Urmează o serie de accidente nefericite, ceva înmormântări şi reveniri la viaţă. Nu am povestit tot filmul, ci doar elementele întâlnite în prima jumătate de oră.

    După cum scriam în primele rânduri, aceasta nu este prima versiune cinematografică a lui Pet Sematary; un prim film a fost lansat în 1989, dar calitatea a lăsat mult de dorit. Versiunea 2019 e mai bună, dar nu reuşeşte totuşi să inducă spectatorului starea de groază cu care rămâi în cazul altor filme – The Shining e un bun exemplu în acest sens.

    Păstrând mare parte din scenariul imaginat de King, regizorii acestui film au încercat totuşi să includă propriile idei, modificând în special finalul filmului. Dar King nu a vândut peste 350 de milioane de exemplare degeaba, aşa că intervenţia celor doi regizori e mai degrabă nefericită.

    Nu este neapărat genul de film la care să analizez prestaţia actorilor, dar prezenţa lui Jason Clarke, un actor extrem de talentat, pare uşor lipsită de sens. Nu că prestaţia sa ar fi una slabă, din contră, dar momentele în care el îşi poate etala abilităţile sunt prea puţine.

    Deşi multe dintre operele lui King au fost deja ecranizate, puţine reuşesc să implice spectatorul în acelaşi fel în care cărţile îşi implică cititorul.
    Într-adevăr, citind cărţile lui Stephen King intri parcă într-o lume întunecată, violentă, unde pericolele pândesc la tot pasul. Capacitea minţii umane de a imagina tot ceea ce şi-a imaginat şi King rămâne încă ceva ce realizatorii de film nu pot imita.

    În concluzie, nu vorbim de cea mai bună adaptare a unei poveşti de Stephen King, dar nici de una pe care să o ignoraţi. Dacă sunteţi fani ai genului, Pet Sematary poate fi o opţiune bună pentru un drum la cinema.

    Nota: 6,5/10

  • Cum să faci bani din orice: omul care a vândut pietre drept animale de companie şi a câştigat milioane

    Practic, Dahl a fost genial deoarece a reuşită să vândă pietre ca să-şi câştige existenţa. Mai mult, a făcut milioane de dolari din vânzarea de pietre pe post de animale de companie.

    El şi-a început cariera ca om de publicitate, apoi a dat jobul pe un rol de antreprenor atunci când ideea lui de a vinde pietre a dat roade. Ideea i-a venit atunci când era într-un bar din Los Gatos, California, când a auzit că oamenii se plângeau cât de greu este să creşti un animal de companie. El a spus că nu are probleme cu animalul lui de companie, o piatră. Răspunsul lui a fost bine primit şi s-a gândit să pornească un business. A găsit doi investitori, a găsit un furnizor de pietre şi s-a pus pe treabă.

    El a cumpărat o pieatră un cu penny şi ştia că dacă sunt ambalate frumos le va putea vinde cu mult mai mult. A încercat mai multe variante până când a ales designul final – o cutie de carton ce poate fi cărată uşor şi care este prevăzută şi cu găuri pentru ca piatra să poată “respira”. Ca să fie totul impecabil, Dahl a adăugat un manual de utilizare cu instrucţiuni precum: “dacă scoateţi piatra din cutie şi pare agitată atunci plasaţi-o pe un ziar”.

    Strategia lui a funcţionat şi Pet Rock a devenit un fenomen naţional. “Era o perioadă neagră, războiul din Vietnam abia se terminase şi Watergate abia începea. Lumea avea nevoie de ceva pozitiv, de ceva amuzant”, a declerat antreprenorul în 1999.
    După lansarea oficială din 1975, Dahl a fost invitat şi la celebrul “Tonight Show”, iar în câteva luni a vândut 1,5 milioane de pietre la aproape 4 dolari bucata, câştigând în jur de 6 milioane de dolari. El spune că cererea era uriaşă şi la scurt timp s-a mutat din casa sa într-o vilă şi a schimbat Honda-ul cu un Mercedes.

    Succesul nu putea fi de lungă durată şi alţii au început să vândă pietre, iar Dahl nu-i putea opri. După aceasta afacere el s-a întors în publicitate şi a scris o carte “Advertising for Dummies” ce a fost publicată în 2001.
     

  • Cel mai „costisitor” prieten al omului

    “Am patru animale de companie: doi câini, un iepure pitic şi o broască ţestoasă de apă dulce. Lunar, cheltuielile ajung cam la 500 de lei, doar pentru mâncare, produse de igienă şi treats (recompense). O dată la trei luni se mai adaugă cam 150 de lei pentru deparazitare internă la câini, iar vara, lunar, încă 150 de lei pentru deparazitare externă. Anual, mai cheltuiesc cam 200 de lei pentru vaccinarea antirabică a celor doi câini. Aleg mereu doar branduri premium pentru toate cele patru animăluţe”, îmi povesteşte Alexandra, în vârstă de 30 de ani, angajată în cadrul unei companii din IT şi unul dintre cei peste 7,5 milioane de proprietari de animale de companie din România, potrivit rompetid.ro.

    Aproape 50% dintre gospodăriile din România au un animal de companie, conform PetExpo. În 2017, valoarea pieţei locale a produselor alimentare şi de îngrijire a animalelor a fost de circa 1,4 miliarde de lei (322 milioane de euro), fiind dublă faţă de valoarea din urmă cu nouă ani, când se situa la 688 milioane de lei, potrivit datelor Euromonitor citate de ZF. Anul trecut, românii au cumpărat în jur de 172.000 de tone de hrană pentru animalele de companie, o cantitate aproape dublă faţă de anul 2008, când au cumpărat 93.000 de tone de hrană. Datele companiei de cercetare Euromonitor arată că piaţa de profil din România este dominată de companii multinaţionale precum Mars sau Nestlé, care au o cotă cumulată de 60%.

    „Preconizăm în continuare o creştere puternică, determinată de doi factori: în primul rând, proprietarii de animale înlocuiesc hrana acestora, formată din resturile de la masă, cu produse manufacturate; în al doilea rând, cumpărătorii, în special cei din zonele urbane, sunt interesaţi de produse specializate, de o calitate superioară, prin urmare trec la branduri premium”, descrie James McGrath, marketing director al Mars Europa Centrală pe diviziile pet food şi food ale companiei, evoluţia pieţei produselor destinate animalelor de companie. Potrivit lui, piaţa din România creşte rapid, ritmul de creştere înregistrat în ultimii doi ani fiind de aproape 14% anual.

    Potrivit datelor Nielsen, citate de James McGrath, Mars deţine în România brandurile de produse alimentare pentru câini şi pisici cu cele mai mari vânzări de pe piaţa locală – Pedigree, respectiv Whiskas. Pe lângă acesta, din portofoliul companiei fac parte brandurile premium Sheba, Cesar şi Perfect Fit.

    Nestlé Purina, un alt jucător important din piaţa locală, deţine în portofoliu mărci internaţionale printre care se numără Purina Pro Plan, Purina One, Gourmet, Felix, Friskies, Dog Chow şi Darling.

    Niciunul dintre reprezentanţii celor doi jucători nu a precizat însă care este valoarea vânzărilor pe care le realizează în România.

    În ceea ce priveşte retailul, principalul jucător de pe această piaţă este compania Animax, preluată vara aceasta de fondul de investiţii TRG Management, într-o tranzacţie estimată de ZF la aproximativ 20 de milioane de euro. Lanţul de retail a avut anul trecut venituri de circa 120 de milioane de lei (peste 25 de milioane de euro) şi este format din 80 de magazine pe plan local.

    Comparând piaţa locală de profil cu cea din vestul Europei, Petar Stoilov, business executive officer la Purina în cadrul Nestlé România, precizează că „România este o piaţă în curs de dezvoltare”. El remarcă totuşi o serie de diferenţe semnificative faţă de ţările vestice – în primul rând, nivelul de consum al hranei procesate industrial, care se măsoară, explică el, prin gradul de acoperire a necesarului caloric al unui animal de companie, este „în jurul a 20%, sub nivelul altor ţări din regiune, ceea ce se traduce printr-un potenţial ridicat de creştere pentru industria locală”.

    Un alt criteriu prin care piaţa locală se diferenţiază de cea din vest este, în opinia lui Stoilov, „prezenţa semnificativă a alimentelor vrac, influenţată de nivelul veniturilor şi de procesul de educare a proprietarilor de animale de companie, aflat la început de drum”.

    Reprezentantul Nestlé Purina remarcă şi faptul că, în ceea ce îi priveşte pe retaileri, „pet shopurile tradiţionale sunt predominante în România, în timp ce în alte ţări din regiune sunt mai dezvoltate marile reţele de magazine specializate”.

    Printre tendinţele pieţei, Petar Stoilov spune că o dezvoltare accelerată în ultimii ani o are comerţul online, dar şi că „proprietarii de animale de companie din România au început să caute din ce în ce mai multe informaţii, pentru a se asigura că îi oferă animalului lor de companie hrană adecvată”.

    Şi reprezentantul Mars observă că un indicator relevant pentru dezvoltarea pieţei se referă la procentul caloric cu care sunt hrăniţi câinii şi pisicile, mai mare în situaţia hranei concepute special pentru animale: „Potrivit unui studiu realizat de Gfk, conversia calorică în România este de aproximativ 30%, în timp ce în Europa de Vest e de 98%”.

    Ana Robescu, medic veterinar şi asociat în cadrul clinicilor Crystal Vet, observă că o diferenţă semnificativă între piaţa de profil din România şi cea din vest se remarcă în primul rând la nivelul puterii de cumpărare, dar şi în ceea ce priveşte oferta, „cumpărătorii din Europa de Vest manifestând o preferinţă evidentă către brandurile premium şi superpremium, acestea din urmă reprezentând şi segmentul care înregistrează cea mai mare creştere”. Ca şi reprezentantul Nestlé Purina, ea observă şi că „o altă diferenţă majoră faţă de ţările din vest este prezenţa masivă a vânzărilor în vrac, situaţie care este chiar interzisă de lege în majoritatea ţărilor – din motive de igienă şi siguranţă a consumului”.

    Potrivit statisticii mordorintelligence.com, Europa asigură 30% din vânzările globale ale pieţei de pet food şi pet care, piaţa europeană fiind estimată la peste 25,5 miliarde de dolari în 2017. Primele zece companii din Europa aflate în topul pieţei de profil au avut anul trecut venituri de peste 200 de milioane de dolari, cu un volum de 8,5 milioane de tone şi o creştere anuală de două procente în ultimii trei ani, arată datele European Pet Food Industry Federation (FEDIAF), citate de PetfoodIndustry.com.

    Peste jumătate din populaţia la nivel internaţional deţine cel puţin un animal de companie. În Argentina, Mexic şi Brazilia se găsesc cei mai mulţi dintre proprietarii de animale de companie, iar în Asia, cei mai puţini. Alte statistici globale indică faptul că femeile deţin cei mai mulţi câini şi cele mai multe pisici, iar bărbaţii, cei mai mulţi peşti. Câinii sunt cei mai populari în Argentina, Mexic şi Brazilia, pisicile în Rusia, Franţa şi SUA, peştii în China, iar păsările, în Turcia, potrivit GfK.

    Anul trecut piaţa globală de produse destinate îngrijirii animalelor era estimată la circa 110 miliarde de dolari, cu o creştere de circa 3% în ultimii cinci ani, potrivit studiului The State of Global Pet Care: Trends and Growth Opportunities lansat de Euromonitor. La nivel global, în top trei jucători ai pieţei de pet food se află companiile Mars Petcare Inc. (Mars), Nestlé Purina PetCare (Nestlé) şi Hill’s Pet Nutrition (Colgate-Palmolive). Aproximativ jumătate din cifra de afaceri a companiei Mars pe plan mondial este determinată de zona de pet care, aceasta reprezentând cel mai extins segment de activitate al companiei.

    Când medicii veterinari devin parteneri de business

    În afară de asigurarea hranei zilnice, din îngrijirea animalelor de companie nu lipsesc vizitele la cabinetul veterinar, iar nişa serviciilor medical-veterinare private este una în plină dezvoltare şi pe piaţa locală. Una  dintre reţelele de clinici veterinare din Capitală este Crystal Vet, un business cu o cifră de afaceri anuală de circa 3,5 milioane de lei.

    Povestea acesteia începe în 2006, când Ana Robescu, medic veterinar şi asociat în cadrul clinicilor Crystal Vet, a fondat prima clinică „împreună cu cel mai bun prieten şi coleg de facultate, Cristian Enciu”.

    Ideea a venit de la visul lor de a face un loc în care animalele de companie să beneficieze atât de îngrijire competentă şi multidisciplinară, cât şi de servicii de cea mai bună calitate. În prezent, businessul se desfăşoară în patru puncte de lucru din Capitală, două clinici şi două farmacii, acestea fiind deservite şi de ambulanţe veterinare. Pe viitor, reprezentanţii clinicii nu exclud posibilitatea de a se extinde şi în afara Bucureştiului.

    Anul trecut, cifra de afaceri a businessului Crystal Vet a fost de aproape 3,3 milioane de lei, în primele şase luni ale anului acesta înregistrând o creştere de circa 20% faţă de aceeaşi perioadă din 2017. Serviciile medicale generează aproximativ 80% din venituri, restul fiind generate de serviciile de îngrijire (cosmetică). „Preconizăm o intensificare a vânzărilor în special în mediul urban, acolo unde media veniturilor este mai ridicată, iar cumpărătorii au surse de informare rapide şi urmăresc cu interes noile tendinţe europene în consum”, spune Ana Robescu. Ea spune că piaţa locală de profil din ultimii 7-8 ani a luat o amploare extraordinară: „La ora actuală estimăm un ritm de creştere anuală de 25%-30%”.

    Investiţiile anuale depăşesc suma de 50.000 euro, acestea fiind destinate achiziţionării de aparatură medicală de ultimă generaţie, cât şi cursurilor de specializare a medicilor veterinari care fac parte din echipa Crystal Vet. „Anul acesta vrem să inaugurăm departamentul de imagistică radiologică, investiţie ce a depăşit suma de 70.000 euro, iar pentru 2019 luăm în calcul o extindere în zona de nord a Capitalei”, descrie Robescu cele mai recente investiţii. 

    În ceea ce priveşte comportamentul consumatorilor, reprezentantul Crystal Vet spune că „având în vedere situaţia economică fluctuantă din ultimii ani din ţara noastră, o schimbare notabilă în tendinţele acestora ar fi aceea de a cumpăra accesorii (lese, produse cosmetice, coşuleţe) mai rar şi la un preţ mai mic, ceea ce se traduce de cele mai multe ori printr-o calitate precară, dar şi aceea de a se folosi în continuare hrană vrac”. O altă observaţie vizează numărul stăpânilor de animale de companie care apelează la şcoli de dresaj, circa 40% dintre clienţii proprietari de câini de talie medie şi mare ai clinicii optând pentru astfel de servicii, spune Ana Robescu.

    Reţeaua de clinici Crystal Vet are în prezent peste 20 angajaţi, însă caută în continuare să îşi mărească echipa „cu noi colegi”.

    Bani din foarfecă şi pieptăn

    După hrană şi sănătate, cosmetica este următoarea nevoie a animalelor de companie, iar aceasta a fost identificată, în ultimii ani, de tot mai mulţi antreprenori locali, printre care şi Gabriel Gonţea, medic veterinar şi proprietar al salonului Royal Pet Spa din Capitală. „Am deschis salonul Royal Pet Spa pe când eram student la Facultatea de Medicină Veterinară. Pe vremea aceea aveam un căţeluş şi mă tot duceam la diferite saloane şi cabinete să îl tund, dar nu îmi plăceau formele. M-am gândit că există o mulţime de poze şi cataloage şi că aş putea să dau noi forme, dar şi că deschiderea unui salon de cosmetică este o variantă de ridicare a nivelului de grooming în România. Nu a fost neapărat o joacă, ci o dorinţă de a vedea ce se întâmplă, dacă se poate perfecţiona un pic domeniul acesta, care nu era foarte bine dezvoltat la acea vreme”, descrie Gonţea modul în care a decis să intre în businessul de cosmetică pentru animale. 

    Un alt motiv legat de dezvoltarea acestei afaceri a fost faptul că domeniul de grooming şi partea de estetică l-au atras mai mult, comparativ cu opţiunea de a-şi exercita profesia de medic veterinar, după absolvirea facultăţii de profil. Investiţia iniţială în afacere a fost de 15.000 de euro, însă anual mai investeşte circa 10.000 de euro în reclamă şi minimum aceeaşi sumă în echipamente, reamenajarea spaţiului şi ustensile, spune el. În prezent, salonul are cinci angajaţi.

    Anul viitor, Gonţea şi-a propus să deschidă două saloane noi în Capitală, pentru care are pregătită o investiţie de 50.000 de euro, iar în viitor se gândeşte să iasă şi în afara Bucureştiului prin intermediul unei francize. De asemenea, ia în calcul pentru o viitoare locaţie şi deschiderea unor camere hoteliere. „Ramura de hoteluri pentru animale este în continuă dezvoltare. Se cunoaşte o creştere exponenţială a cererii de la an la an.” Proprietarul Royal Pet Salon spune că anul trecut businessul a înregistrat o cifră de afaceri de peste 70.000 de euro, iar în primele şase luni ale anului businessul a crescut cu 20% faţă de aceeaşi perioadă din 2017. De la deschidere, salonul a avut o evoluţie anuală a veniturilor de 30%, aceeaşi creştere fiind înregistrată şi la nivelul numărului de clienţi care îşi aduc animalele aici, care a ajuns la 300-400  lunar. 

    Dacă în 2010, atunci când Gabriel Gonţea a deschis salonul, proprietarii îşi tundeau câinii destul de rar, de două ori pe an, el remarcă o creştere a preocupării faţă de aspectul animalelor. Cu toate că au şi servicii de cosmetică felină, serviciile clinicii sunt în special pentru cosmetică canină, deoarece „la pisici e o situaţie specială, ele nu se tund decât dacă au anumite afecţiuni şi medicul recomandă o tunsoare pentru a trata anumite boli de piele”, încheie el.

    „Acum, mulţi îi tund de cel puţin patru ori. S-a creat o diferenţă între un tuns la un salon de cosmetică canină şi un tuns la cabinet (tunsul igienic). Lumea a început să vadă diferenţele. Se duc la cabinet pentru îngrijiri medicale şi tratamente şi vin la salon pentru grooming, cosmetică şi tot ce ţine de înfrumuseţare. E şi răsfăţ, dar îmbinat cu necesitatea şi utilul.”

    Anual, românii cheltuie în medie între 1.000 şi 1.500 de lei pentru îngrijirea unui căţel, venind lunar la salon cu animalele de companie pentru întreţinere, baie şi retuş, iar odată la trei luni pentru tuns, aşadar pachetul complet, spune Gonţea. La Royal Pet Salon, preţurile serviciilor sunt cuprinse între 49 şi 349 de lei şi diferă în funcţie de talia căţelului, lungimea blănii şi multitudinea de tratamente oferite. De asemenea, salonul oferă şi servicii de taxi pentru animale, care presupun ca un angajat al salonului să ia căţelul de acasă, să îl aducă în unitate, unde se urmează procedurile de cosmetizare, şi să îl ducă înapoi acasă.

    Când vine vorba de servicii de cosmetică canină, Gonţea spune că la noi în ţară nivelul de grooming a crescut foarte mult şi că ne situăm cam la aceeaşi poziţie cu ţările din vestul Europei: „România ocupă un loc fruntaş. Nu pot spune că suntem pe primul loc, pentru că diferă locurile pentru fiecare rasă în parte. Groomingul e ceva destul de complex, fiecare ţară are rasele ei la care excelează”. 

    Proprietarul Royal Pet Spa spune că are clienţi din toate categoriile de venituri şi sociale: „Oamenii fac sacrificii, mulţi dintre ei consideră animalele ca parte din familie, le privesc ca pe copiii lor, aşa că nu fac diferenţe şi economii când vine vorba de îngrijirea căţeluşilor. Animalul face parte din familie şi asta nu poate fi cuantificat financiar”.

  • Unii oameni chiar pot scoate bani şi din piatra seacă. Cum a reuşit un om să facă milioane de dolari cu o idee absurdă de afaceri

    Practic, Dahl a fost genial deoarece a reuşită să vândă pietre ca să-şi câştige existenţa. Mai mult, a făcut milioane de dolari din vânzarea de pietre pe post de animale de companie.

    El şi-a început cariera ca om de publicitate, apoi a dat jobul pe un rol de antreprenor atunci când ideea lui de a vinde pietre a dat roade. Ideea i-a venit atunci când era într-un bar din Los Gatos, California, când a auzit că oamenii se plângeau cât de greu este să creşti un animal de companie. El a spus că nu are probleme cu animalul lui de companie, o piatră. Răspunsul lui a fost bine primit şi s-a gândit să pornească un business. A găsit doi investitori, a găsit un furnizor de pietre şi s-a pus pe treabă.

    El a cumpărat o pieatră un cu penny şi ştia că dacă sunt ambalate frumos le va putea vinde cu mult mai mult. A încercat mai multe variante până când a ales designul final – o cutie de carton ce poate fi cărată uşor şi care este prevăzută şi cu găuri pentru ca piatra să poată “respira”. Ca să fie totul impecabil, Dahl a adăugat un manual de utilizare cu instrucţiuni precum: “dacă scoateţi piatra din cutie şi pare agitată atunci plasaţi-o pe un ziar”.

    Strategia lui a funcţionat şi Pet Rock a devenit un fenomen naţional. “Era o perioadă neagră, războiul din Vietnam abia se terminase şi Watergate abia începea. Lumea avea nevoie de ceva pozitiv, de ceva amuzant”, a declerat antreprenorul în 1999.
    După lansarea oficială din 1975, Dahl a fost invitat şi la celebrul “Tonight Show”, iar în câteva luni a vândut 1,5 milioane de pietre la aproape 4 dolari bucata, câştigând în jur de 6 milioane de dolari. El spune că cererea era uriaşă şi la scurt timp s-a mutat din casa sa într-o vilă şi a schimbat Honda-ul cu un Mercedes.

    Succesul nu putea fi de lungă durată şi alţii au început să vândă pietre, iar Dahl nu-i putea opri. După aceasta afacere el s-a întors în publicitate şi a scris o carte “Advertising for Dummies” ce a fost publicată în 2001.
     

  • Sunimprof Rottaprint: Cererea pentru etichetele pe suport reciclabil a crescut cu 300% în primele şase luni ale anului, faţă de aceeaşi perioadă din 2017

    Sunimprof Rottaprint realizează etichete autoadezive pe liner PET din anul 2012. Această tehnologie creşte productivitatea procesului de etichetare, deoarece linerul PET este mai subţire şi mai rezistent comparativ cu hârtia siliconată, folosită ca suport obişnuit. De asemenea, spaţiul necesar pentru transportul şi depozitarea rolelor de etichete – scade cu cel puţin 10%, având în vedere dimensiunea mai mică a materialului.

    Conform reprezentanţilor companiei, acest tip de etichete poate fi utilizat în orice industrie, inclusiv pentru utilajele clasice de etichetare. Preţul unei etichete pe suport liner PET este acelaşi ca al unei etichete pe suport obişnuit. 

    „Produsele eco-friendly sunt o prioritate pentru noi şi căutăm opţiuni pentru a putea recicla o mare parte din deşeul pe care îl producem. La nivelul pieţei, există tendinţa de a găsi soluţii pentru a impacta cât mai puţin mediul în care trăim şi aici ne putem gândi la tot lanţul de producţie: realizarea materialelor, livrarea acestora la client, rezidurile care rămân după tipărirea etichetelor şi după aplicarea acestora pe produs. Furnizorii noştri dezvoltă mereu astfel de materiale, aliniindu-se tendinţelor globale”, a declarat Cristi Nechita-Rotta, director general Sunimprof Rottaprint.

     

     

  • Trei eleve de liceu din Cluj-Napoca au câştigat un concurs de start-up-uri: în ce transformă PET-urile care poluează râurile. “Vrem să încurajăm oamenii să recicleze”

    Astrid Frâncu, una dintre cele trei eleve în clasa a XI-a la Liceul ”Avram Iancu” din Cluj-Napoca, a declarat corespondentului MEDIAFAX că proiectul prevede şi înfiinţarea unui magazin online în care să fie vândute produsele realizate.

    ”Împreună cu colegele mele de clasă Antonia Andraşoni şi Raluca Dragonici am format echipa Kaarma şi am pus bazele unei afaceri prin care ne-am propus să transformăm PET-urile care poluează râurile în accesorii vestimentare din plastic, cum sunt brăţările, cercei şi lănţişoarele. Ideea a avut-o Raluca după care am dezvoltat, împreună, acest proiect de antreprenoriat, care a câştigat concursul organizat de iXperiment, primul accelerator de start-up-uri creat pentru elevii de liceu din România. Ne-am dat seama că ecosistemul din ţara noastră are mult de suferit din cauza poluării, mai ales din cauza PET-urilor care plutesc pe râurile de la noi şi se adună pe maluri, astfel că ne-am gândit la o soluţie. Vom înfiinţa şi un magazin online în care să ne vindem produsele care vor fi create de noi”, a spus Astrid.

    Potrivit acesteia, urmează să fie înfiinţată o firmă, va fi lansată o acţiune de strângere de fonduri pentru dezvoltarea afacerii iar apoi va fi cumpărată şi o imprimantă 3D cu care se vor realiza accesoriile din plastic.

    Cititi mai multe pe www.mediafax.ro

  • Cum să faci bani din orice: omul care a vândut pietre drept animale de companie şi a câştigat milioane

    Practic, Dahl a fost genial deoarece a reuşită să vândă pietre ca să-şi câştige existenţa. Mai mult, a făcut milioane de dolari din vânzarea de pietre pe post de animale de companie.

    El şi-a început cariera ca om de publicitate, apoi a dat jobul pe un rol de antreprenor atunci când ideea lui de a vinde pietre a dat roade. Ideea i-a venit atunci când era într-un bar din Los Gatos, California, când a auzit că oamenii se plângeau cât de greu este să creşti un animal de companie. El a spus că nu are probleme cu animalul lui de companie, o piatră. Răspunsul lui a fost bine primit şi s-a gândit să pornească un business. A găsit doi investitori, a găsit un furnizor de pietre şi s-a pus pe treabă.

    El a cumpărat o pieatră un cu penny şi ştia că dacă sunt ambalate frumos le va putea vinde cu mult mai mult. A încercat mai multe variante până când a ales designul final – o cutie de carton ce poate fi cărată uşor şi care este prevăzută şi cu găuri pentru ca piatra să poată “respira”. Ca să fie totul impecabil, Dahl a adăugat un manual de utilizare cu instrucţiuni precum: “dacă scoateţi piatra din cutie şi pare agitată atunci plasaţi-o pe un ziar”.

    Strategia lui a funcţionat şi Pet Rock a devenit un fenomen naţional. “Era o perioadă neagră, războiul din Vietnam abia se terminase şi Watergate abia începea. Lumea avea nevoie de ceva pozitiv, de ceva amuzant”, a declerat antreprenorul în 1999.
    După lansarea oficială din 1975, Dahl a fost invitat şi la celebrul “Tonight Show”, iar în câteva luni a vândut 1,5 milioane de pietre la aproape 4 dolari bucata, câştigând în jur de 6 milioane de dolari. El spune că cererea era uriaşă şi la scurt timp s-a mutat din casa sa într-o vilă şi a schimbat Honda-ul cu un Mercedes.

    Succesul nu putea fi de lungă durată şi alţii au început să vândă pietre, iar Dahl nu-i putea opri. După aceasta afacere el s-a întors în publicitate şi a scris o carte “Advertising for Dummies” ce a fost publicată în 2001.
     

  • Cum să faci bani din orice: omul care a vândut pietre drept animale de companie şi a câştigat milioane

    Practic, Dahl a fost genial deoarece a reuşită să vândă pietre ca să-şi câştige existenţa. Mai mult, a făcut milioane de dolari din vânzarea de pietre pe post de animale de companie.

    El şi-a început cariera ca om de publicitate, apoi a dat jobul pe un rol de antreprenor atunci când ideea lui de a vinde pietre a dat roade. Ideea i-a venit atunci când era într-un bar din Los Gatos, California, când a auzit că oamenii se plângeau cât de greu este să creşti un animal de companie. El a spus că nu are probleme cu animalul lui de companie, o piatră. Răspunsul lui a fost bine primit şi s-a gândit să pornească un business. A găsit doi investitori, a găsit un furnizor de pietre şi s-a pus pe treabă.

    El a cumpărat o pieatră un cu penny şi ştia că dacă sunt ambalate frumos le va putea vinde cu mult mai mult. A încercat mai multe variante până când a ales designul final – o cutie de carton ce poate fi cărată uşor şi care este prevăzută şi cu găuri pentru ca piatra să poată “respira”. Ca să fie totul impecabil, Dahl a adăugat un manual de utilizare cu instrucţiuni precum: “dacă scoateţi piatra din cutie şi pare agitată atunci plasaţi-o pe un ziar”.

    Strategia lui a funcţionat şi Pet Rock a devenit un fenomen naţional. “Era o perioadă neagră, războiul din Vietnam abia se terminase şi Watergate abia începea. Lumea avea nevoie de ceva pozitiv, de ceva amuzant”, a declerat antreprenorul în 1999.
    După lansarea oficială din 1975, Dahl a fost invitat şi la celebrul “Tonight Show”, iar în câteva luni a vândut 1,5 milioane de pietre la aproape 4 dolari bucata, câştigând în jur de 6 milioane de dolari. El spune că cererea era uriaşă şi la scurt timp s-a mutat din casa sa într-o vilă şi a schimbat Honda-ul cu un Mercedes.

    Succesul nu putea fi de lungă durată şi alţii au început să vândă pietre, iar Dahl nu-i putea opri. După aceasta afacere el s-a întors în publicitate şi a scris o carte “Advertising for Dummies” ce a fost publicată în 2001.
     

  • BREAKING NEWS!! Cutremur în retail! Unul dintre cele mai mari lanţuri de magazine vrea să VÂNDĂ tot

    Antreprenorul Cristian Ludovic Pop a vândut retai­le­­rul Animax care deţine aproape 80 de magazine şi afaceri de circa 100 mil. lei (peste 20 mil. euro) în 2016, ultimul an pen­­tru care există date publice. Cumpărătorul este Rohatyn Group, un fond de investiţii care tatona piaţa locală de câţiva ani.

    Rohatyn Group este un fond apărut în 2002 la iniţiativa lui Nicolas Rohatyn şi a altor parteneri. Nicolas Rohatyn este cel care s-a ocupat de dezvoltarea businessului JPMorgan pe pie­ţele emergente, pentru ca apoi să pună bazele propriului fond. Fondul a plătit peste 20 mil. euro pentru reţeaua Ani­max potrivit datelor din piaţă, suma fiind influenţată de faptul că retailerul este lider incontestabil pe o piaţă unde se luptă cu mici magazine de cartier şi cu reţele de mici dimen­siuni. Totuşi, valoarea tranzacţiei este mică pentru alte fon­duri de in­vestiţii care caută tranzacţii de peste 50 sau chiar peste 100 mil. euro.  Până la închiderea ediţiei reprezentanţii Animax nu au răspuns solicitării ZF. Oficialii Rohatyn Group au declarat că „nu comentăm“.

    Cititi mai multe pe www.zf.ro