BusinessMagazin

Tag: Pernod Ricard

  • Unora le place whisky-ul

    "Macar o sticla de vin fin sau de whisky" a devenit pentru multi etalonul minim in materie de cumparaturi sau de cadouri cu ocazia sarbatorilor de Craciun si Revelion, fie ca sarbatoresc acasa sau intr-o statiune. La cresterea puterii de cumparare, care a sporit in ultimii ani vanzarile de bauturi alcoolice scumpe din comert, se adauga vanzarile de bauturi fine datorate cadourilor pe care tot mai multe companii obisnuiesc sa le faca angajatilor sau partenerilor de afaceri cu ocazia sarbatorilor.

    "Sezonul conteaza foarte mult in sensul cresterii vanzarilor. Pentru ca asa cum creste consumul in segmentul de HoReCa (hoteluri, restaurante, catering, n.red.) datorita avalansei de evenimente de firma si petreceri de Craciun, la fel de bine cresc si vanzarile din retail", spune Tudor Furir, director general al importatorului de bauturi Pernod Ricard.

    Dincolo de factorul sezonier, trei sunt factorii care au influentat radical anul trecut piata bauturilor alcoolice importate, ce a crescut anul trecut cu 50% fata de 2006, estimarile pentru 2007 referindu-se la o valoare plasata in jur de 100 de milioane de euro: eliminarea taxelor vamale, disparitia magazinelor duty-free si cresterea puterii de cumparare.

    Disparitia taxelor vamale a dus la ieftinirea sensibila – in unele cazuri cu 30% pana la 35% – a preturilor la raft. Aceasta a sustinut "translatia" consumatorilor catre marcile de pe treapta urmatoare de pret: de la premium la superpremium, de la mediu la premium. Datorita ieftinirilor, "consumul evolueaza fara un efort financiar major spre branduri plasate in segmentul superior", spune Furir, a carui companie a inregistrat anul trecut o cifra de afaceri de peste 10 milioane de euro. Astfel, explica Furir, tot mai multi dintre cumparatorii ce luau de pe raft pana la inceputul lui 2007 Ballantine’s (la 60-70 de lei), prefera acum sa ia un Chivas la 80 de lei. La fel de bine, Ballantines (ce costa acum in jur de 40 de lei) incepe sa atraga clientii marcilor premium produse in Romania, ca Alexandrion sau Stalinskaya, ce afiseaza etichete cu preturi plasate in jur de 30 de lei. "Un salt usor catre un produs plasat ceva mai sus este facut cu lejeritate, pentru ca romanilor le plac foarte mult brandurile".

    Un rol cheie l-a jucat anul trecut si inchiderea duty-free-urilor, ce a avut un impact „cel putin la fel de mare” ca si scaderea taxelor vamale, spune Pepe Berciu, managing partner la BDG. El da ca exemplu faptul ca in 2006 compania pe care o conduce realiza in jur de 70% din vanzari prin intermediul duty-free-urilor. Cifra de afaceri a companiei a ajuns anul trecut la 18 milioane de euro, fata de circa 12 milioane de euro in 2006. Tendinta de crestere a vanzarilor ar urma sa se mentina si pentru anul acesta, pentru care previziunile companiei se refera la vanzari de circa 27 de milioane de euro. Compania a devenit de la finalul anului trecut unic importator si distribuitor in Romania al marcilor Remy Cointreau, una dintre cele mai mari companii europene pe piata de sampanie si bauturi spirtoase. Aceasta a adaugat portofoliului BDG marci ca Metaxa, Cointreau, Passoa si Remy Martin.

    Un rol important il va juca insa si cursul valutar euro/leu in acest an, apreciaza Berciu, care se declara surprins de recenta ascensiune a euro fata de leu, cu efect negativ direct asupra activitatii importatorilor.
    Dintre toate tipurile de bauturi alcoolice de import, cele mai mari cresteri le-au punctat anul trecut, in termeni absoluti, vanzarile de vodca, a carei pondere tinde sa se mareasca in totalul pietei. |n 2006 insa, dintre toate categoriile de bauturi, brandy a fost sortimentul cu cea mai importanta crestere a valorii vanzarilor (44,5%), urmat de gin (26,8%) si lichior (15,4%), arata un studiu MEMRB. "Anul trecut, cam toate bauturile alcoolice au cunoscut un avans spectaculos, iar in cazul companiei noastre vedetele au fost Cinzano si bauturile de tip sparkling wine (vinuri spumante)", declara Dan Ursu, director general al Cristalex, importatorul si distribuitorul marcilor Jack Daniel’s, Cinzano si Jim Beam si Campari.

    Daca in 2006 vodca de import insemna doar 2% din totalul pietei, anul trecut volumele vandute s-au dublat, ajungand la 4%. Pe ansamblu, importurile ar urma sa ajunga in acest an la o pondere de 4-5% din totalul pietei, ce cuprinde si bauturile vrac. |nsa reprezentantii companiilor importatoare sunt optimisti. "Cred ca pana in 2010-2012 volumul vanzarilor de bauturi de import se va tripla", declara Tudor Furir. In acest peisaj insa, partea leului va fi detinuta in continuare de bauturile de tip whisky, iar inclinatia romanilor pentru acest tip de bautura este evidenta, in opinia lui Pepe Berciu. El spune ca in conditiile ieftinirii bauturilor de import, era de asteptat ca majoritatea consumatorilor de vodca produsa local sa se indrepte catre cea importata, "insa clientii au direct catre whisky".

    In randul clientilor romani nu conteaza insa foarte mult originea unui whisky, crede Furir, care adauga totusi in gluma ca "trebuie sa nu ai papile gustative ca sa nu faci diferenta intre un scotch si un bourbon". |n cazul scotch-ului este evident gustul de fum (din butoaiele in care este tinut whisky-ul la maturat), in timp ce reteta bourbon-ului exclude afumarea baricului. La fel de bine, bourbon-ul (varianta americana de whisky) se diferentiaza printr-o aroma mai puternica de amidon, maltul de porumb fiind folosit in cantitate de peste 50% in retetele folosite pe continentul american. Situatia se schimba insa radical in cadrul aceleiasi "specii" de whisky, cand doar cunoscatorii pot face diferenta intre marci, producatori sau ani de productie. Iar in cazul amestecului cu Red Bull sau bauturi de tip cola, "nici nu prea mai conteaza marca de whisky", declara Furir, deoarece gustul este acoperit, sau cel putin afectat, de celalalt ingredient din amestec.

    Pe ansamblul pietei, dintre toate bauturile de import, cea mai consistenta felie o detine segmentul mediu de pret, ce se adreseaza insa, explica Furir, consumatorilor cu venituri peste medie. Ceea ce se numeste in limbajul de specialitate "standard scotch", ca Ballantine’s sau Teachers, intruneste peste jumatate din preferintele de consum pentru bauturi alcoolice. Cu certitudine insa, piata va continua sa atraga consumatorii spre palierele superioare de pret, pe masura ce cresc puterea de cumparare, atractia catre branduri si o mai mare familiaritate cu marcile internationale. La toate acestea se adauga insa ceea ce managerul Pernod Ricard din Romania numeste "un interes general in privinta whisky-ului, fie ca este vorba de executivi sau manageri din middle management sau vicepresedinti de institutii sau companii: cu totii sunt fascinati de aceasta bautura".

    In general, in canalul HoReCa – ce reuneste barurile, cafenelele, restaurantele si terasele – se vand aproape 40% din totalul bauturilor alcoolice (cu exceptia pietei negre). Dar bauturile alcoolice de import – ce echivaleaza cu "spuma" pietei de bauturi alcoolice – nu se potrivesc in orice local. Astfel incat un whisky de peste 200 de lei sticla nu poate fi gasit decat in spatiile ale caror pretentii cresc in ritm cu preturile din meniuri.

    Din cele peste 31.000 de spatii HoReCa, doar intr-o treime din ele sunt prezente bauturile alcoolice din segmentele superioare, ce exclud bauturile vrac, de genul tuica sau palinca. Dar servirea cu dichis a bauturilor, fie paharul de cognac inflacarat sau vinul la temperatura corecta, se intampla doar in cateva mii dintre acestea. "Probabil ca nici in Bucuresti nu sunt decat cateva mii de spatii ce au in oferta o gama de bauturi rafinate. Iar cei ce merg pe detalii, ca paharul potrivit, temperatura si prezentarea se pot numara deja pe degete", spune Tudor Furir.

    In hoteluri, restaurante, baruri sau cafenele au loc cele mai multe dintre vanzarile de bauturi alcoolice de import, cam 60% din vanzari fiind atrase de aceste puncte de vanzare. "Exista insa si bauturi dedicate prin definitie spatiilor din HoReCa, pentru ca sunt folosite in mod covarsitor in coctailuri", spune Furir, care da ca exemplu bauturile de tip cahlua sau tequila. In cazul bauturilor "clasice", cu un grad mai mare de rezonanta in mintea consumatorului, vanzarile sunt insa echilibrate: jumatate se datoreaza comertului si diferenta e consumata in HoReCa. Iar in segmentul de retail, partea leului revine hipermarketurilor si supermarketurilor, ce detin peste 80% din totalul vanzarilor.

  • Primul an dupa aderare

    BUSINESS Magazin: Cum ati rezuma anul 2007 in cat mai putine cuvinte?

    Liliana Solomon: Continua crestere. Cred ca asteptarile legate de piata romaneasca au fost foarte mari inainte de intrarea in comunitatea europeana si cred ca acestea au fost implinite. Si poti vorbi atat din punctul de vedere al investitorilor din Romania, cat si din punctul de vedere al consumatorilor. Daca ma uit la industria in care operez, dar si la ce se vede la televizor, asistam la o crestere a pietei si la o dorinta de consum care este binevenita pentru orice piata din lume.

    Mihai Rohan: Adaptare si calitate. Adaptare la noile exigente ale Uniunii Europene, la modul de lucru si la felul in care companiile actioneaza pe piata mult mai responsabil, iar calitatea se vede cu ochiul liber: daca te uiti la orice constructie, poti sa vezi diferenta intre cum se lucra inainte de a se introduce noile norme si perioada ulterioara. Toate acestea caracterizeaza primul an dupa intrarea in UE. A fost un an pozitiv. Estimarile noastre au fost optimiste, dar piata este mult peste asteptarile noastre. Nimeni nu se astepta la o crestere de 2025% timp de doi-trei ani succesiv. Practic, piata cimentului s-a dublat in trei ani de zile; constructiile merg intr-un ritm infernal.

    Tudor Furir: Mult peste asteptari. Romanii au asteptat bineinteles ieftiniri dupa aderare, iar noi poate am fost printre putinele categorii care am ieftinit semnificativ si pot spune ca am intrat intr-o piata pe care am subevaluato. Noi practic ne-am dublat businessul in anul acesta.

    Radu Stoicoviciu: Din punctul meu de vedere este o crestere acceptata. Observ si ma bucura faptul ca exista aici niste sectoare care au o viteza de crestere deosebita.

    Mariana Gheorghe: Cred ca pentru mine este foarte important consumul, care a devenit un factor de crestere economica si acest lucru se manifesta si in sectorul nostru. Daca ma uit la cifrele de retail, cresterea a ajuns la 1520% si este fascinant arata increderea consumatorilor in ceea ce este si in ceea ce va veni. Iar al doilea cuvant ar fi provocare, deoarece in sectorul energetic este o constientizare a rolului acestui sector, dar si a ceea ce trebuie sa facem. Pot spune ca 2007 a fost o continua provocare pentru noi si pentru acest domeniu. Si ne asteptam sa continue.

    BUSINESS Magazin: Nu a ajuns pretul petrolului la 100 de dolari.

    Mariana Gheorghe: Nu a ajuns, tocmai ce s-a oprit. Va fi un prag psihologic foarte important, dar datele fundamentale ale pietei, care sunt cererea si oferta, arata ca nu am ajuns acolo. Speculatia poate sa mai continue si astfel vom mai avea astfel de momente de varf sau poate caderi, dar probabil pretul va ramane ridicat.

    Marius Persinaru: In zona de IT as defini 2007 prin dinamica a fost un an foarte vioi si prin flexibilitate. s-a vazut foarte mult aceasta dinamica in urma integrarii in UE datorita a doua motive in principal: unul din ele este infrastructura saraca pe care o avem si pe care in mod obligatoriu trebuie sa o dezvoltam si cred ca se va intampla si fara sa ne punem problema. Lumea incepe sa isi cumpere imprimante, sunt retele, sunt institutii ale statului care au descoperit calculatorul si imprimanta acum un an. Ministerul Justitiei nu avea imprimante in tribunale pana anul trecut. In al doilea rand, pentru noi este foarte important faptul ca a inceput sa se dezvolte zona de externalizare, de servicii; din ce in ce mai multe firme au inteles ca este mult mai bine sa te concentrezi pe core businessul tau si sa iti externalizezi anumite procese de business. Foarte interesant este ca Romania a mers mult mai rapid decat celelalte tari surori, sa le zicem: Polonia, Cehia, Ungaria.

    Radu Lucianu: Cuvintele prin care as caracteriza 2007 sunt „se intampla“. Uitativa ce se intampla cu dobanzile: au fost mici la inceputul anului, sau dat credite; acum au crescut, bancile sunt precaute, iar pe finalul de an o sa avem o calmare a vitezei de cumparare. Multi spuneau ca o sa vedem asta in 23 ani de zile, dar la noi s-a intamplat repede. La noi a scazut foarte mult yieldul, rata de intoarcere a banilor; la fel de repede o sa isi revina. A fost mult prea mult, a trebuit sa scada si va trebui sa recupereze. Aminteati de Polonia, Ungaria si Cehia: toti banii au venit aici. Nu stiu daca anul viitor ii vom mai regasi aici sau peste doi ani de zile. Eu am spus ca aceasta crestere va mai tine inca doi ani, insa va fi mult mai calma. Dupa aceea va trebui sa stam putin sa respiram, sa ne tragem suflul. Atunci cand alergi 10 kilometri mai te si opresti si mai mergi si la pas putin.

    Liliana Solomon: Ce inseamna pentru dumnevoastra criza creditelor ipotecare „subprime“? O simtiti?

    Radu Lucianu: Deocamdata nu si nu o vom simti atat timp cat bancile noastre sunt precaute. Mergeti si luati un credit de la banca, sa vedeti cate lucruri vi se cer. In America mergeai la banca si spuneai ca vrei sa cumperi un apartament si primeai imediat credit. La noi trebuie sa demonstrezi, sa arati, ti se iau la tocat veniturile.

    Mariana Gheorghe: La noi nu sunt la fel de relaxate conditiile de creditare, nu am ajuns inca la faza aceea, pentru ca piata imobiliara a inceput de-abia de doi ani.

    Radu Lucianu: Nu cred ca se va ajunge la cum este in afara. Vom simti poate o criza a celor care nu vor mai lua asa de usor credit ca sa cumpere.

    Liliana Solomon: Daca ne gandim totusi ca o mare parte dintre investitorii romani sunt fonduri finantate in Vest si daca acesti bani nu mai exista in Germania, Anglia, Austria, Italia, practic se va cunoaste si aici.

    Radu Lucianu: Stiti care este culmea? Daca ei mergeau sa cumpere ceva sau dezvoltau ceva cu fonduri luate de afara, acum vin si au finantari de 70% obtinute din piata locala. Nici ei nu mai simt asa o durere. Vor simti o durere in doitrei ani de zile, cand actionarii vor veni si vor spune „vinde“. Problema mare este alta: noi am tot construit, si malluri, apartamente nu mai spun. Fondurile au cumparat, 20, 30, 100. Am cumparat si noi aici, cate unul, cate doua, cate trei. La un moment dat, aceste apartamente vor iesi in piata. Va rezulta o inflatie de apartamente.

    Mihai Rohan: Eu va contrazic putin. Noi inainte de 1989 construiam 150.000 de apartamente pe an. Este o cerere acum, nesatisfacuta, de circa un milion de case, iar noi construim 50.000 pe an.

    Marius Persinaru: Cred ca problema este ca oamenii nu or sa mai aiba returul pe care il au acum la investitii. Pana acum lumea se gandea: imi bag banii intr-un depozit in euro, unul in lei, cumpar actiuni, iau pamant sau imi iau o casa si peste cinci ani capat retur de 100%. Problema este ca nu or sa mai capete returul acela. Isi vor lua un apartament, dar s-ar putea ca intr-un an valoarea sa creasca, spre exemplu, numai cu 5%. Cred ca asta se va intampla.

    Radu Lucianu: Este problema si la ce valoare revinzi.

    Mariana Gheorghe: Toate dezvoltarile acestea imobiliare fara a te gandi la utilitati la drumuri, la acces… Vorbeam de Pipera, este o monstruozitate sa ai o singura strada pentru un cartier in care se fac sau vor sa se faca si blocuri turn. Si fiindca tot vorbeam de doua cuvinte, acestea sunt infrastructura si piata muncii si amandoua vor limita acest boom, pentru ca vor fi constrangeri in dezvoltarea cererii bancare, nu neaparat pentru ca nu ar fi cerere de apartamente. Este problema ca sectorul privat 
sa dezvoltat fara ca sectorul de stat sa isi realizeze rolul sau de administratie. Ceea ce este imbucurator este ca totusi sectorul privat s-a dezvoltat in acest an fantastic de dinamic in ciuda acestor neconcordante din sectorul administratiei de stat.

    BUSINESS Magazin: Ati folosit niste cuvinte dinamice pentru a descrie anul 2007. Nu este aceasta crestere prea rapida? Se vorbeste de conceptul de „bule“, spre exemplu cea imobiliara. Care este cea mai mare temere legata de 2008?

    Mihai Rohan: Eu consider ca pretul petrolului este cea mai mare temere. Si nu numai pentru anul viitor.

    BUSINESS Magazin: Dar a devenit Romania atat de interconectata incat sa depinda de contextul mondial?

    Mihai Rohan: In mod sigur, da. Toti depindem de petrol, de la energie electrica la incalzire si la ciment, la orice. De pretul petrolului depinde orice.

    Liliana Solomon: Romania este parte din UE si suntem afectati direct de ceea ce se intampla in economia globala. Bine, criza subprime nu nea atins, dar nu inseamna ca nu o va face; conteaza cat va mai dura criza, daca va mai dura un an de zile pana sa se curete, este posibil sa ne afecteze la un moment dat. Cred ca in Romania sunt alte aspecte importante. Pentru mine, intrebarea este ce se intampla din punct de vedere a ceea ce se numeste „public policy“. Anul viitor va fi un an de alegeri. Clar, avem o agenda sociala care este necesara. Un lucru care a facut Romania foarte atractiva este taxa de 16%, dar ce se intampla daca aceste taxe ajung la 30%, la 35%? Se intampla frecvent in economia globala, dar in locuri unde economia este „home made“. Cu siguranta ca subprime sau pretul petrolului sunt factori care ne pot afecta, dar poate nu atat de mult ca sa duca la o schimbare a regimului de taxe. Daca taxele se dubleaza pentru ca vedem ca guvernul nu are destui bani pentru a face infrastructura, scoli, sanatate si asa mai departe, cresterea Romaniei la momentul respectiv nu va mai fi la fel. O multime din banii care intra astazi in Romania sunt pentru ca „return on investment“ul (ROI) este atat de mare, la un nivel al taxei de 16%, foarte atractiv pentru investitori. Si nu numai in real estate, chiar si banii in industria noastra se pot duce in India, in China, in Turcia, se pot duce in alte parti. Noi suntem constienti in grupul Vodafone ca in momentul in care cresterea din orice motiv, cand ROI nu mai este la un nivel atractiv, banii acestia se pot duce in alte parti. Deci, daca ma intrebati pe mine ce ma ingrijoreaza pe mine cel mai mult, este ce se va intampla anul viitor si care vor fi deciziile economice care vor fi luate in Romania ca sa asigure cresterea sectorului industrial.

    Marius Persinaru: Care este strategia politicului din Romania? A fost foarte simpatic: daca ii intrebai pana in ianuarie 2007, raspunsul era „Strategia noastra este sa intram in Uniunea Europeana“. Fals! Asta nu este o strategie, este cel mult un scop. Partea si mai simpatica este ca am intrat in UE si… strategia dupa ce am aderat care este? Se leaga foarte tare de ce a spus doamna Solomon, pentru ca noi suntem in Uniunea Europeana, dar nu stim care este rolul nostru aici si ce valoare dam noi existentei in UE, nu stim exact din ce traim noi in Uniune, pentru ca daca banii se duc in India, Turcia, China si nu uitati ca avem un pericol si mai apropiat in Balcani…

    Mariana Gheorghe: Dar dumnevoastra vedeti in 2008 posibila definirea unei politici economice coerente?

    Marius Persinaru: In 2008 nu cred, dar pe un termen mediu de 23 ani, lipsa de strategie in privinta existentei noastre in UE mie mi se pare cel mai dureros lucru, pentru ca nu ne vom gasi locul si nu stiu ce vom face noi acolo.

    Mariana Gheorghe: Ceea ce este foarte important in strategia asta nu este o colationare a tuturor strategiilor punctuale ale unui sector si economii, ci o strategie coerenta care porneste de la resurse, de la cererea de piata si de la a defini acele directii in care avem un avantaj comparativ. Nu ne putem baza doar ca investitorul din afara sa ne determine directia in functie de interesul lui este jocul pietei si acesta trebuie sa functioneze. Si aceasta coerenta a strategiei nu o vad in 2008. Iar o decizie la fiscalitate este cel mai usor de luat.

    Marius Persinaru: Mie cel mai tare imi este frica de faptul ca este un tren care trece rapid pe langa noi. Daca noi ne trezim sa facem strategia aceasta peste doi ani, va fi prea tarziu.

    Liliana Solomon: Dar cum se finanteaza o tara in mod normal? Din taxe, TVA, plus taxele de la angajati si daca mai este ceva de privatizat. Intrebarea actuala este de unde vin acesti bani, deoarece stim ca avem un deficit si Romania nu se poate finanta. Deci Romania este de fapt „bankrupt“ (in faliment n. red.). Daca nu ar intra banii investitorilor, investitiile straine directe, banii care vin de afara, nu ar fi bine deloc.

    Tudor Furir: Eu as vrea sa comentez putin problematica legata de populatia tarii. De fapt nu sunt 22 de milioane de romani si pentru mine este o temere. Eu vad ca segmentul meu de consumatori, in general de 2025 de ani, se diminueaza. Si nu neaparat in Bucuresti unde piata este foarte tumultuoasa, ci in zonele urbane medii, unde distribuitorii mei sunt ingroziti de faptul ca nu au oameni la nivel de vanzatori, de operatori in depozit, joburi de entry level, unde pe urma iti cresti oameni care sa faca apoi diferenta in business. Si vad si la mine, baza piramidei se subtiaza.

    Radu Lucianu: Daca vom continua sa platim muncitorii in constructii cu 500 de euro… Domnul Rohan probabil stie mai bine ca sunt constructori care actualmente au ajuns sa plateasca muncitori cu 1.500 de euro. Comparabile cu salariile de afara.

    Mariana Gheorghe: Si vor veni inapoi cei de afara?

    Radu Lucianu: Nu stiu daca vin. Nu mai vin, dar macar nu mai pleaca. Va dau un alt exemplu, forta de munca pentru cei din real estate. Eu nu am de unde sa imi iau oameni. Avem un master cu ASEul. Nici nu am din ce sa aleg. Mie imi trebuie niste oameni care macar sa aiba bazele economice. Daca dintr-o suta opresc unul, este mare lucru. Trebuie sa aiba o tinuta anume. Pentru mine este un risc.

    BUSINESS Magazin: Este bursa o „bula“? A inceput bine anul, apoi a fost si mai bine si deodata a scazut foarte mult. Apoi a venit Transgaz cu o suprasubscriere foarte mare.

    Stere Farmache: La Transgaz este vorba de un grad de subscriere care a luat prin surprindere. Partea buna a lucrurilor este ca 2007 a fost un an sarac in oferte publice, cred ca 2008 va fi anul in care samanta sadita va da roade. Exemple de genul Transgaz vor antrena si alte companii din portofoliul statului, dar si din mediul privat, sa faca acest pas. In 1999 era dificil sa faci o oferta de succes chiar si pentru doua milioane de dolari. In ultimii ani am observat ca lucrurile sau schimbat fundamental, iar acesta este cel putin al doilea exemplu de suprasubscriere. Anul trecut, Transelectrica si-a propus sa atraga 34 de milioane si a atras 224 de milioane de euro; acum, Transgaz a facut o oferta de 66 de milioane de euro, iar disponibili au fost aproape 2 miliarde. Cand vorbim de miliarde este deja altceva, este deja un semn ca piata de capital incepe sa functioneze.

    BUSINESS Magazin: Daca RCS&RDS ar fi preferat bursa de la Bucuresti in locul celei de la Londra, ce credeti ca s-ar fi intamplat?

    Stere Farmache: Aproximativ acelasi lucru. Sectoarele de comunicatii si de energie sunt in general bine primite de investitori. Si cred ca, chiar daca anul 2008 va reprezenta din punct de vedere cantitativ un an cu un numar limitat de oferte, trebuie sa stiti ca ele nu au aparut intamplator. Transgaz este a doua companie dintr-un calup de sapte companii pentru care sa ales ca solutie de privatizare oferta publica. A doua companie si al doilea succes.

    Liliana Solomon: Datimi voie sa pun o intrebare: multi dintre noi au lucrat pe pietele de capital si stim ca atunci cand aduci ceva la bursa, vrei ca bursa respectiva in sine sa fie lichida si sa dea o anumita garantie. Al doilea lucru important este ceea ce vinzi (si nu ma refer la Transelectrica sau Transgaz) si motivul: poti sa o faci pentru a atrage bani sau pentru a aduce un management mai bun. De fapt, listarea presupune ca un activ care este subevaluat sa fie pus in lumina cu un management competent care sa iti creasca compania. Daca e sa revin la intrebarea dvs. referitoare la RCS&RDS, eu cred ca la Bucuresti ar fi scos mai mult. Daca ne uitam la ce sa intamplat pe bursele straine la sfarsitul anilor ‘90, cand evaluarea se facea pe clickuri (nu contau cashflowul, investitia etc.), faptul ca nu sa putut face IPO pe RCS&RDS inseamna ca piata de acolo a considerat ca de fapt compania nu valoreaza atat.

    BUSINESS Magazin: Cum a fost 2007 din punctul de vedere al profitului?

    Mariana Gheorghe: As incepe eu, pentru ca la noi toata lumea se asteapta la profituri foarte mari. Toata lumea vorbeste de 100 de dolari (pe barilul de petrol n. red.); asta este o binefacere, dar nu numai o binefacere. La noi, de exemplu, costurile au crescut incredibil de mult, nepredictibil. Am avut si cresteri de 100% pe unele segmente de costuri, atat la costuri operationale, cat si la costuri investitionale. Variatia cursului de schimb pentru noi, o companie denominata in dolari, a avut efecte surprinzatoare, iar tot ce a crescut in primele doua trimestre ale anului a fost ras dintr-o miscare in al treilea trimestru din cauza aprecierii leului fata de dolar. Costurile cu forta de munca au crescut cu 25%, in total cu 75% in ultimii trei ani.

    Marius Persinaru: Profitul e si o chestie de flexibilitate. Solutia au fost produsele noi. Sunt oportunitati noi de business odata cu intrarea in UE, chestiuni pe care poti sa ti le adaugi in portofoliu pentru a creste si am avut norocul sa prindem oportunitatea inaintea altora.

    Liliana Solomon: Eu nu l-as numi noroc.

    Tudor Furir: Apropo de produse noi, si la noi intrarea in UE a avut un efect important. Erau multe produse noi pe care noi nu le aduceam in Romania din cauza pretului extrem de ridicat. Acum avem produsele superpremium, care au inregistrat un superboom in acest an.
    Radu Lucianu: In domeniul imobiliar, din pacate, anul asta a fost ca un vapor cu panze. Si a fost vant din spate. Mie greu sa spun o cifra de profit, dar as fi ipocrit sa nu recunosc ca 3035% din cifra noastra de afaceri din acest an a provenit din aceasta crestere artificiala a pietei.

    Mihai Rohan: Cred ca la noi a fost un an profitabil tocmai pentru ca am lucrat la maxim din capacitate.

    BUSINESS Magazin: Doamna Solomon, ati obisnuit piata cu niste profituri frumoase…

    Liliana Solomon: Desigur ca partea de profitabilitate e „a nice thing to talk about“. Dar intrebarea e ce va fi in trei-cinci ani de zile si cum vedem evolutia industriei si economiei in Romania. Este foarte importanta evolutia macroeconomica si cred ca este rolul fiecarui lider de a face un plan cu ce va lansa nou in piata, insa majoritatea lucrurilor care se intampla in piata nu le putem noi influenta: e vorba de salarii, de taxe, de facilitati, de chirii, de schimbul valutar. Cred ca cea mai importanta provocare este sa ne intrebam: daca se intampla ceva rau cu unul din aspectele astea, ce fac, ce plan de business am? Si cred ca diferenta in business se face de catre acei oameni care se gandesc la „daca“ si nu de catre cei care spun ca vor creste si la anul oricum.