Tag: PE MUCHIE

Egalitatea, starea de „muchie“, impartirea relativ egala a bazinelor electorale intre forte de centru stanga (Uniunea PSD plus PUR), respectiv de centru-dreapta (Alianta D.A. PNL-PD), pot fi un semn de normalitate. O normalitate in care, paradoxal, balanta va fi inclinata de asa-zisele extreme PRM si UDMR.

Caci nici Uniunea, nici Alianta nu vor putea alcatui un guvern care sa se bucure de sprijin parlamentar fara sa faca o intelegere cu minoritatile nationale, UDMR sau PRM. Scorurile electorale fiind atat de stranse, e limpede ca fiecare „contributie“ conteaza. (Mai ales ca, de data aceasta, nici procentele oferite la redistribuire nu vor mai fi asa multe – maximum 10%, fata de peste 20% in 2000). 

Este probabil ca minoritatile nationale sa sprijine coalitia care va forma guvernul, oricare va fi aceasta. Apoi, cele in jur de 12 procente ale PRM ar putea face diferenta, dar nici Uniunea, nici Alianta nu-si vor permite sa-si lege numele de cel al unui partid si al unui lider considerat extremist. In ecuatie ar putea interveni insa intelegerile neoficiale. Istoria ultimilor zece-doisprezece ani arata ca PRM a sprijinit relativ constant partidul PSD. 

De aceea, foarte important va fi cu cine va semna un protocol de colaborare UDMR, care are de oferit aproximativ jumatate din procentele PRM dar incomparabil mai multa onorabilitate.  Important insa e ca intelegerea cu UDMR se va face „pe fata“, iar cei care vor realiza aceasta intelegere vor beneficia si de o imagine externa buna. Practic, cei care vor reusi sa ia mana „miresei“ UDMR vor guverna tara in urmatoarea perioada, ceea ce inseamna ca liderii maghiari, constienti de acest lucru, isi vor vinde foarte scump sprijinul. Miza e cu atat mai mare cu cat ceilalti vor fi nevoiti sa alcatuiasca opozitia, impreuna cu PRM.

In acelasi timp, coalitia explicita cu UDMR va rupe o parte din puntile catre PRM. PSD pare avantajat in competitia cu Alianta pentru o coalitie cu UDMR. Aceasta pentru ca partidul lui Adrian Nastase are de partea lui istoria ultimilor patru ani, in care cele doua formatiuni par a se fi inteles bine. 

Singurele probleme au aparut dupa alegerile locale, cand mai multe organizatii UDMR au refuzat sa bata palma cu PSD pentru constituirea consiliilor judetene, preferand sa mearga alaturi de Alianta. Daca aceasta a sugerat o tendinta, ramane sa vedem in aceste zile. 

In campania sa prezidentiala, liderul UDMR Marko Bela a incercat sa stea cat mai deoparte de meciul dintre Uniunea PSD+PUR si Alianta PNL-PD si a trimis  decizia privind viitoarea intelegere guvernamentala candva dupa alegeri. 

Un guvern sustinut de PSD, PUR si UDMR s-ar bucura de o majoritate parlamentara de aproximativ 45-47%. Ar fi o majoritate comparabila cu cea de care s-a bucurat PSD dupa alegerile din anul 2000, cand obtinuse 37% din voturi si urcase la peste 42% dupa redistribuire. Unui guvern sustinut de aceasta coalitie i-ar fi insa mult mai greu sa se descurce tocmai pentru ca, de data aceasta, va avea opozitia puternica.

Un guvern sustinut de PNL, PD si UDMR ar avea o sustinere parlamentara tot in jurul intervalului 45-47%. In viitorul Parlament, PRM va avea o pondere mult mai mica decat in legislatura 2000-2004. Esecul inregistrat in aceste alegeri va diminua si mai mult aceasta pondere si este probabil ca acest partid va continua evolutia descrescatoare, stabilizandu-se undeva in jurul a 5-6 procente. Se poate vorbi, dar numai la modul teoretic, si despre varianta constituirii unei coalitii guvernamentale intre cele doua mari forte, Uniunea si Alianta, care s-ar bucura de o majoritate confortabila in Parlament.  Ideea unui guvern de uniune nationala este insa atat de improbabila incat pare de-a dreptul neserioasa. Ea deschide insa o alta discutie, cea despre capacitatea celor doua mari blocuri politice (Uniunea si Alianta) de a ramane impreuna si de a evita dezertarile. Nici PRM nu e un partid scutit de acest tip de probleme, ba dimpotriva.

Pentru Alianta D.A. PNL-PD, pastrarea unitatii este vitala. Un scor electoral mai slab, pierderea alegerilor asa cum sugerau estimarile exit poll-urilor ar fi avut un efect devastator asupra Aliantei. Politicienii celor doua partide au observat, pe de o parte, ca impreuna sunt mult mai puternici. De altfel, Calin Popescu-Tariceanu a anuntat deja ca cele doua partide iau in calcul varianta fuziunii. Pe de alta parte, exista grupuri, in ambele partide, care inca nu vad cu ochi buni acest mariaj si care ar putea fi tentate sa accepte oferte ademenitoare din partea PSD. 

Nu sunt excluse insa nici dezertarile din tabara PSD+PUR. Scorul obtinut la 28 noiembrie nu le va permite celor doua partide sa le ofere membrilor atatea posturi in guvern, prefecturi cate au promis inainte de alegeri.  In conditiile in care calculele arata ca probabilitatea constituirii unei coalitii majoritare este foarte mica, rolul presedintelui in negocierile din saptamanile viitoare si in viata politica din urmatorii patru ani va creste considerabil.

Scrutinul de duminica a aratat o diferenta mica, de doar cateva procente, intre Adrian Nastase si Traian Basescu. Or, se poate spune ca turul al doilea al prezidentialelor stabileste invingatorii pentru ca avem un text al Constitutiei in privinta formarii Guvernului. Legea fundamentala stabileste ca presedintele tarii este cel care desemneaza premierul – cel insarcinat cu formarea guvernului. Foarte important, Constitutia indica de unde provine primul-ministru numai in cazul in care exista un castigator detasat al alegerilor, adica un partid care beneficiaza de majoritatea absoluta a voturilor, peste 50%.

In alte cazuri – situatie in care ne aflam, Constitutia precizeaza ca premierul poate fi desemnat de catre presedinte in urma consultarii cu partidele parlamentare. Or, in situatia actuala, cine obtine Palatul Cotroceni castiga si atributia prezidentiala de a desemna persoana insarcinata cu formarea guvernului. De aceea, rezultatele alegerilor dincolo de cifre sunt de fapt necunoscute. De aceea totul depinde de negocierile si maiestria strategiei pe care o vor adopta in urmatoarele zile si PSD+PUR, si PNL-PD. Chiar daca este o supozitie cu suport teoretic, este posibil sa devenim martori, in urmatoarele zile, la schimbarea ierarhiei stabilite de urne prin intermediul intelegerilor politice.

Sondajele de opinie din ultima vreme se pare ca nu au sesizat polarizarea aproape totala a electoratului roman. Previziunile sociologilor in privinta fluctuatiilor de voturi intre prezidentiabilii iesiti din cursa si cei doi finalisti devin, astfel, nesigure.

Adrian Nastase are un avantaj in fata lui Traian Basescu si inca un atu: PSDAPUR, blocul politic care l-a sustinut, se afla pe primul loc dupa alegerile de duminica. In plus, beneficiaza de unul dintre cele mai disciplinate segmente de votanti – oamenii in varsta, din mediul rural, in continuare dominant ca numar si ca intentie de vot in comparatie cu alte categorii de electori. Este foarte probabil ca Adrian Nastase sa-si pastreze aceste avantaje. Dar la fel si Traian Basescu isi mentine imprevizibilitatea.

Si Adrian Nastase, si Traian Basescu trebuie sa isi concentreaz toata energia pentru atragerea spre ei a celor circa 26% dintre voturile pe care le-au adunat toti ceilalti zece candidati inscrisi in cursa prezidentiala. Dintre acestia, conteaza cel mai mult cele aproape 12 procente cate a acumulat liderul PRM – Corneliu Vadim Tudor, si cele aproape 7 procente obtinute de candidatul UDMR – Marko Bela. Sunt, asadar, circa 19 procente pe care se va duce intreaga batalie. 

Spre cine se vor indrepta voturile lui Corneliu Vadim Tudor, este una dintre intrebarile importante. Sociologii spun ca este exclusa migrarea in corpore a acestor voturi catre vreunul dintre cei doi finalisti. Este important ce semnal va da Vadim Tudor, pe cine va menaja in atacuri in cadrul acestui al doilea tur, dupa ce in prima etapa a alegerilor a fost evident ca a dorit sa-si adjudece cele mai multe voturi din randul electoratului lui Adrian Nastase. 

Cum, la nivel declarativ, si Traian Basescu, si Adrian Nastase afirma ca nu colaboreaza cu PRM si nici cu liderul acestui partid, atunci este important pe cine va indica liderul PRM drept cel mai bun presedinte. Dar asta ar insemna si „directionarea“  votantilor moderatilor Marko Bela, a celor care l-au preferat pe Petre Roman sau pe Gheorghe Ciuhandu. S-ar indrepta ei automat spre candidatul pe care Vadim Tudor il ataca? 

Important este si spre cine se vor indrepta voturile UDMR. Vorbim despre un electorat care in ultimii opt ani a demonstrat ca se simte confortabil in alianta si cu coalitia dintre 1996-2000 (din care au facut parte PNL si PD), dar si cu PSD. Comunitatea maghiara reprezinta de departe cel mai disciplinat segment electoral, care tine cont de promisiunile liderilor sai, de cele mai multe ori in interesul comunitatii. Dar acum se stabileste cine va fi presedinte. Pentru etnia maghiara miza a scazut in comparatie cu alegerile parlamentare, unde capitala era mobilizarea pentru a asigura reprezentarea UDMR in Parlament.

UDMR este tinta cea mai importanta pentru cele doua blocuri politice care isi disputa guvernarea, iar turul al doilea al prezidentialelor este vehiculul, suportul negocierilor. Orice declaratie a liderilor Uniunii intre cele doua tururi, orice nuanta, daca va exista, vor fi urmarite cu atentie, pentru ca de aici se pot capata indicii in privinta viitorului presedinte. Dar va face Uniunea vreo declaratie pana la turul al doilea? Va anunta pe cine sprijina? Cei care fac calcule aritmetice pe hartie trebuie sa tina seama de o poveste petrecuta la alegerile locale. La Cluj, UDMR, aflata in protocol de sustinere a PSD la guvernare, nu-si anunta candidat la primarie, pentru a-l avantaja pe reprezentantul PSD. La primul tur, desi au existat recomandari ale liderilor Uniunii, maghiarii din Cluj au votat si cu Rus, dar si cu reprezentantul Aliantei, Emil Boc. A fost semnalat astfel primul gest de distantare a comunitatii de lideri. 

In aceste conditii, daca s-ar extinde o astfel de atitudine si la turul al doilea al prezidentialelor din partea tuturor corpurilor electorale, este foarte greu de anticipat cum anume vor vota romanii la 12 decembrie.

Oricare va fi scorul final, institutiile cu autoritate ale statului – Parlamentul, Presedintia si Guvernul – se vor afla mai mult decat oricand intr-o pozitie de echilibru. Rezultatul pe care il prefigureaza numaratoarea oficiala a voturilor la alegerile parlamentare concretizeaza ceea ce analistii au prevazut cu destula precizie – votul este aproape in totalitate polarizat si exista o distanta mica intre cele doua forte politice care isi disputa suprematia. De aici exista si doua scenarii.

In primul rand, este posibil ca una dintre forte, fie ea PSD+PUR, fie Alianta PD-PNL sa castige pe toate fronturile, sa aiba majoritate in Parlament, Guvernul si, din randurile sale, locatarul de la Cotroceni. Situatia nu va fi similara insa cu tot ce a existat pana in prezent in politica romaneasca, pentru ca va ramane in opozitie cealalta forta, aproape la fel de puternica. 

O forta care se va manifesta in Parlament, dar care va avea la indemana o serie de instrumente prin care isi va impune vointa. Astfel, de departe, Legislativul va fi vedeta in spectacolul politic in urmatorii ani. Aici se vor da bataliile nu pentru o lege, ci pentru fiecare articol al unei legi. De aceea este posibil ca guvernul, oricare va fi el, sa se foloseasca de ordonantele de urgenta cu mai multa precautie decat pana acum. In Parlament vom avea probabil mult mai multe motiuni de cenzura si mai multe motiuni simple. Iar de data aceasta, opozitia care ar putea avea la limita aproape la fel de multe mandate ca si puterea ar putea sa gaseasca ocazii pentru a dobori un guvern, daca va dori, si chiar sa puna in discutie suspendarea presedintelui tarii.

Al doilea scenariu ar fi coabitarea. Este cel mai putin dorit in orice prognoza. Inseamna la Guvern si in Parlament o forta dominanta, dar la Presedintie, o alta. In acest caz, si Alianta, si PSD+PUR, ca de altfel si presedintele tarii, vor sta cu legea fundamentala deschisa pe masa de lucru, ca sa-si poata masura capacitatile.

Un Adrian Nastase presedinte intr-o tara cu guvernare PNL-PD, majoritara in Parlament, ar insemna ca va putea oricand sa participe la orice sedinta de guvern, pe care sa o prezideze? Nu. Presedintele nu poate merge decat la sedintele cu o anumita agenda – care tine de interesul national, mai degraba de aparare sau de ordine publica. Presedintele poate participa la sedinte numai daca este invitat de primul-ministru. 

Un Traian Basescu presedinte in coabitare cu PSD+PUR ar insemna, asa cum spune Constitutia, ca seful statului nu-l poate revoca pe primul-ministru. Asta s-a schimbat la Constitutie, inainte textul era interpretabil. Presedintele nu poate schimba nici un alt membru al Guvernului daca nu i-o cere primul-ministru. Dar, dupa Constitutie, presedintele este cel care poate suspenda, de unul singur, orice membru al Guvernului. Mai precis – un ministru poate fi acuzat ca, in exercitarea mandatului, a produs o ilegalitate. Daca o spune presedintele, asta ar putea insemna si inceperea urmaririi penale a acelui ministru (chiar si prim-ministru). Interesant este ca, inainte ca justitia sa se pronunte in privinta cauzei in sine, presedintele il poate suspenda din functie pe acel membru al Guvernului. Nu revoca, dar suspenda. 

In relatia cu Justitia, seful statului este cel care are un atu. Guvernul poate numi administratorul justitiei – politicianul care este numit ministru al justitiei. Insa cel care numeste toti judecatorii si procurorii, cel care decide care sunt inamovibili este locatarul de la Cotroceni.

In relatia dintre presedinte si Parlament, lucrurile s-au mai clarificat. Astfel ca cea mai grava situatie politica – alegerile anticipate – este pusa in anumite chingi. Astfel, presedintele nu poate dizolva de unul singur Legislativul, ci numai cu acordul celor doi presedinti ai celor doua camere parlamentare. In cazul nostru, al coabitarii, se poate spune ca, teoretic, nu poate avea un ascendent asupra Legislativului cata vreme nu are si acordul celor doi sefi de camere, care se presupune ca provin dintr-o tabara adversa.

Daca o lege nu este pe placul presedintelui de culoare politica diferita de cea a majoritatii parlamentare, acum, dupa noua Constitutie, nu o mai poate intoarce din drum decat o singura data. Si atunci este nevoie de interpretarea Curtii Constitutionale asupra textului aflat in divergenta. La Curtea Constitutionala, dintre cei noua judecatori, trei sunt numiti de presedintele tarii, iar ceilalti sase, de cele doua camere parlamentare. 

Seful statului se mai poate manifesta in pozitii de autoritate fata de Guvern sau Parlament intr-o situatie. Atunci cand Guvernul vrea sa adopte o lege cu rapiditate, dar si daca doreste sa nu mai fie intoarsa pe toate fetele in Legislativ, isi asuma raspunderea. Daca trece legea respectiva, este considerata ca fiind adoptata. Daca este respinsa, Guvernul cade. Aici, pe textul acestei legi care trece deci fara dezbatere, presedintele este singurul care o poate opri, cu acordul Curtii Constitutionale. 

Dar cine il opreste pe presedintele tarii? In principiu, poporul, cel care l-a ales. Este politicianul cu cea mai larga legitimitate dintre toti reprezentantii clasei politice. Vorbim aici de situatia suspendarii presedintelui, o situatie care este decisa prin referendum, dar a carei procedura depinde de parlamentari. Este suficient ca o treime dintre parlamentari (si se pare ca si PSD+PUR, si Alianta D.A. vor dispune de acest prag) sa ceara suspendarea, pentru ca procesul ca atare sa cunoasca declicul. Apoi, este nevoie de jumatate plus unu dintre numarul total de senatori si deputati pentru ca suspendarea sa fie proclamata de Parlament si sa ia calea – automat – a referendumului.

Mai exista si alte proceduri destul de incalcite pe care le prevad legile in cazul coabitarii. Problema este ca o atare situatie s-ar putea sa scoata la iveala orgolii si interese ale diferitilor poli de decizie. In acelasi timp, coabitarea ar putea deveni si cea mai semnificativa expresie a maturitatii la care a ajuns clasa politica din Romania.

Electoratul si-a transmis mesajul – gandeste in proportii aproape egale despre o tabara sau alta a politicienilor. Ar fi cea mai buna ocazie ca si politicienii sa reuseasca sa dea glas, indiferent de culoarea lor politica, aspiratiilor alegatorilor – indiferent daca i-au votat sau nu.