BusinessMagazin

Tag: pe Internet

  • Pe Internet, negrul e verde

    Cantitatea de energie pe care o consuma de la priza un monitor depinde intr-o mare masura de culorile afisate. Negrul este de departe preferatul ecologistilor.

     

    O campanie a ecologistilor condusa de Mark Ontkush, autointitulat evanghelist pentru calculatoarele cu consum redus de energie, sustine ca atentia la culorile afisate de site-uri ar duce la o crestere substantiala a eficientei energetice. Cu cat culorile sunt mai inchise, cu atat monitorul consuma mai putina energie pentru a afisa o pagina de Internet. Ontkush a venit chiar cu ideea conform careia daca cel mai utilizat site din lume, motorul de cautare Google, ar trece de la albul imaculat care predomina acum la un negru inchis, s-ar economisi sute de MWh pe an. La scurt timp, mai multi dezvoltatori web au lansat versiuni ale cunoscutului motor de cautare in negru intens si le-au botezat Blackle, BlackWebSearch.com sau Darkoogle.

     

    Oricare dintre ele este complet functional si ofera aceleasi rezultate pe care le ofera si originalul. Raspunsul Google a venit doar in august, dar fara ca albul caracteristic sa fie inlocuit. Unul dintre managerii Google, responsabil de politica „verde“ a companiei, a publicat pe blogul oficial un articol din care rezulta ca studiile proprii spun ca monitoarele LCD, cele care predomina acum in Statele Unite, nu reduc consumul la afisarea nuantelor inchise, dar ca reducerile de consum sunt reale in cazul monitoarelor de generatie veche, pe tub catodic. Aceasta pentru ca monitoarele CRT (cathode ray tube) afiseaza culori in functie de intensitatea cu care campuri de electroni sunt proiectate pe sticla. Atunci cand niciun electron nu este proiectat, culoarea ecranului este neagra si de aici rezulta un consum redus in medie cu 10,8 wati pentru pagina aproape integral neagra a Google fata de cea standard. Pe de alta parte, monitoarele LCD au un alt principiu de functionare, ce nu influenteaza semnificativ consumul de energie. Chiar daca acum Google va ramane de aceeasi culoare, lobby-ul facut de Ontkush a influentat o parte a comunitatii de designeri web, care recomanda acum clientilor sa isi faca site-urile in culori sumbre. Iar o alta metoda pentru reducerea consumului este alegerea unui monitor cu o diagonala cat mai mica. Insa de departe cea mai „verde“ alegere, fara a apela la studii de specialitate, este de a scoate pur si simplu din priza monitorul, pentru cresteri de eficienta cu 100%.

  • INTERNET: Cum te poti trezi ca numele tau nu e al tau, pe internet

    La sfarsitul anilor ‘90, cei de la Coca-Cola Romania descopereau pe cand lucrau la constructia propriei pagini de Internet ca le-au luat-o altii inainte si au inregistrat domeniul coca-cola.ro. Regula dupa care se aloca o adresa e simpla: „primul venit, primul servit“. Un algoritm in care multi au vazut o oportunitate de afaceri.

     

    Sa presupunem, bunaoara, ca producatorul de electronice Pioneer decide sa-si faca o pagina de Internet cu terminatia .ro si ca asta sa intampla atunci cand producatorul omonim de fertilizatori pentru agricultura vrea sa faca acelasi lucru. Practic, primul care va cumpara domeniul pioneer.ro il va si pastra.

     

    E adevarat insa ca inainte de a fi „servit“, „primului venit“ i se prezinta o serie de reguli pe care trebuie sa le respecte in momentul inregistrarii. Una dintre acestea spune ca „acceptarea unei aplicatii si inregistrarea unui nume de domeniu nu inseamna ca se recunoaste cumparatorului dreptul legal de a folosi acel domeniu, de exemplu cazul numelor de domenii ce se refera la marci inregistrate, nume de firma sau de personalitati binecunoscute“.

     

    Pot aparea, astfel, situatii in care numele unui domeniu inregistrat de un anumit cumparator sa fie disputat ulterior in instanta. Piata romaneasca nu a fost straina de astfel de cazuri: in urma cu sase ani, Tribunalul Bucuresti, Sectia a III-a Civila, pronunta o decizie prin care domeniul www.airfrance.ro ii revenea companiei franceze de aviatie, in urma unui litigiu cu Amaltea Impex si Evergreen C&A, pentru ca un an mai tarziu aceeasi instanta sa dea castig de cauza reclamantilor si in cazul www.coca-cola.ro. „Prima data i-am abordat amabil si le-am explicat ca este vorba de un brand si nu au dreptul sa il foloseasca. Ei au cerut initial 5.000 de euro, pe urma au spus ca mai putem negocia“, isi aminteste Ana Mihail, director financiar al Air France Romania.

     

    Propunerea cedarii domeniului pentru aceasta suma a venit la pachet cu o oferta de a realiza grafica site-ului, insa intr-o multinationala identitatea vizuala a companiei pe Internet este aceeasi in orice tara. Urmarea a fost ca cei de la Air France au intentat un proces care avea sa se intinda pe parcursul a sase luni, la capatul carora cele doua firme nu doar ca au pierdut domeniul airfrance.ro, dar au si platit cheltuielile de judecata.

     

    Iar cele doua cazuri nu sunt nici pe departe singulare, nu putini fiind oportunistii care, profitand de lacunele legislative, au inregistrat domenii ale unor companii cunoscute in strainatate, dar absente la acea ora de pe piata romaneasca. Pe lista companiilor care si-au gasit site-urile inregistrate de altii se afla branduri de traditie precum Bayer, Beiersdorf, Billa, Chrysler, Ferrari, Ikea, Marlboro, Philips sau Pizza Hut.

     

    In fond, care este miza acestor framantari? Pentru multi dintre milioanele de internauti romani, daca nu esti pe Internet, practic, nu existi. Pe de alta parte, orice companie risca sa-si piarda din potentialii clienti in momentul in care, odata ce acestia au tastat o adresa in browser, sunt trimisi de fapt la o pagina de Internet care nu le ofera nimic din asteptarile lor. Este si motivul pentru care nu putine sunt firmele care, inainte de a lansa un brand nou, verifica mai intai disponibilitatea domeniului pe Internet, si in unele cazuri aleg un alt nume pentru a evita fie plata la negru a unei adrese deja inregistrate, fie un proces care sa-i amane lansarea produsului.

     

    Dar atunci cand este vorba de o marca de traditie, cu zeci de ani in spate in care si-a construit imaginea, lucrul acesta nu mai e posibil. Iar pierderile nu sunt numai de imagine, ci pot fi traduse in bani. Cei de la Directia juridica a venerabilei Case de Economii si Consemnatiuni spun ca, in 1999, cand s-a decis lansarea unui site propriu, au avut supriza sa constate ca firma Off Neodesign le-o luase deja inainte. Dupa mai multe invitatii in vederea gasirii unei solutii amiabile formulate de CEC, care nu au ramas fara nici un raspuns, Off Neodesign  a fost data in judecata in 2004, procesul inca aflandu-se pe rol.

     

    Pana la pronuntarea unei sentinte definitive si executorii, domeniul cec.ro a fost suspendat, iar Casa de Economii si Consemnatiuni a optat pentru un compromis, dezvoltandu-si site-ul la adresa www.cec-sa.ro.

    Prejudiciile suferite sunt apreciate de Departamentul juridic drept „nesemnificative“, dar pretul pe care il va plati CEC pentru transferul la o alta adresa Internet vor fi cu siguranta mult mai mari decat ar fi costat inregistrarea de la inceput a acestui domeniu. Cel mai banal si mai la-ndemana exemplu: costurile implicate de schimbarea cartilor de vizita ale tuturor angajatilor, ale caror adrese de e-mail au terminatia „cec-sa.ro“.

     

    In opinia lui Ciprian Dragomir, partener la societatea de avocati Tuca, Zbarcea si Asociatii, singura metoda prin care o societate se poate proteja este sa-si inregistreze la OSIM (Oficiul de Stat pentru Inventii si Marci) elementele sale de identitate drept marci. „In acest fel, titularul marcii va putea intenta actiune in contrafacere impotriva «intreprinzatorului» pentru contrafacerea sau folosirea fara drept a marcii sale.“

     

    Domeniile cu terminatia .ro sunt atribuite si administrate de RNC (Reteaua Nationala de Calculatoare) prin intermediul ROTLD (Romania Top Level Domain). Nici unul dintre cele doua organisme nu a dorit sa comenteze pe marginea subiectului acestui articol.

     

    Autoritatea suprema in cazul numelor de domenii Internet este ICANN (Internet Corporation for Assigned Names and Numbers), cu sediul in Statele Unite, care ia decizia adoptarii unor noi nume de domenii. ICANN a decis infiintarea unor arbitri ai mediului Internet – Asian Domain Name Dispute Resolution Centre, CPR Institute for Dispute Resolution, eResolution, The National Arbitration Forum si World Intellectual Property Organization (WIPO) – al caror rol este tocmai solutionarea problemelor legate de dreptul de utilizare a unui anumit domeniu.

    In prezent, exista 264 de terminatii pentru adresele Internet, la care sunt adaugate permanent altele noi (Romania a primit dreptul de utilizare a terminatiei .ro in 1993.) Unul dintre cele mai recente nume pentru domenii internet este cel care foloseste terminatia .eu, pentru identificarea organizatiilor care apartin Uniunii Europene.

     

    Exista insa doua deosebiri esentiale intre practica internationala si modalitatea de atribuire a domeniilor romanesti. Prima dintre ele ar fi aceea ca in Romania taxarea la achizitia unei adrese pe Internet se face o singura data. Cu alte cuvinte, inregistrarea unui domeniu .ro confera titularului dreptul de folosinta  exclusiva a acestuia (mai putin tehnic spus, pentru totdeauna).

    Alte tipuri de adrese ofera doar posibilitatea innoirii anuale a calitatii de proprietar – la domeniile .com plata este anuala, iar in conditiile in care taxa nu este achitata la scadenta domeniul este pierdut. Un domeniu de genul .ro costa 61 de dolari, suma in care este inclus si TVA, in vreme ce o adresa .com sau .net costa 15 dolari anual. Domeniile pot fi achizitionate si online, la www.rnc.ro pentru cele de tip .ro, sau la www.softhost.ro ori www.domreg.ro, in cazul celor .com, respectiv .net.

     

    Pe site-ul ROTLD se precizeaza ca pe viitor sistemul „s-ar putea schimba“, iar posesorii care au platit 61 de dolari „vor fi anuntati din timp“. Astfel se ajunge la situatia in care odata platita o adresa, chiar daca site-ul nu mai este tinut la zi, adresa respectiva ramane blocata pentru alti doritori, iar Internetul romanesc devine o groapa de gunoi plina cu reziduuri virtuale. Cat despre indepartarea linkurilor moarte, e nevoie de o cerere a proprietarului pentru stergerea domeniului in cauza.

    Cea de-a doua particularitate a spatiului virtual autohton ar fi aceea ca adresele .ro nu pot fi vandute legal de catre posesori. In alte tari, adresele de Internet sunt tranzactionate permanent, uneori ajungand la preturi semnificative. Nu vorbim aici despre site-urile ale caror nume sunt marca inregistrata, ci despre numele generice.

     

    De exemplu, daca un retailer de electrocasnice ar vrea sa cumpere domeniul aspiratoare.ro, nu ar avea mijloacele legale sa o faca. Daca am fi in alta tara, retailer-ul ar putea teoretic sa negocieze cu Domo (proprietarul site-ului in cauza), pentru a achizitiona aceasta adresa. Si la fel ca in cazul cumpararii unei portiuni de teren, din tranzactia pentru achizitia de real-estate virtual, statul ar castiga impozite. Dar, in situatia de acum, vanzarile de site-uri se fac „la negru“, printr-un algoritm relativ simplu. Vanzatorul isi negociaza pretul, incaseaza banii si apoi cere stergerea domeniului in cauza. Ulterior, cumparatorul il achizitioneaza cu acte in regula de la ROTLD. Doar ca, daca nu o face in timp util, s-ar putea trezi ca la adresa pe care a cumparat-o ilegal s-au mutat alti chiriasi.

  • TENDINTE: Filmele se muta, <br/>cu succes, pe Internet

    O noua tehnologie de publicare si redare a filmelor pe Internet a provocat o explozie a numarului de telespectatori online si a diversificat peste noapte serviciile furnizorilor de continut.

     

    Acum doua luni, MTV anunta prin intermediul unui promo ca va difuza, in exclusivitate mondiala, cel mai nou videoclip al baietilor de la Red Hot Chilli Peppers, „Dani California“. Insa cu doar patru zile inainte de data anuntata, videoclipul in cauza avea sa apara pe Internet, la adresa YouTube.com, un site care avea la acea data numai trei luni de viata. In zilele ramase pana la lansarea oficiala a videoclipului pe MTV, peste 120.000 de internauti l-au urmarit pe YouTube.

     

    Chiar daca nu a reinventat roata, YouTube a venit in schimb cu o noutate izbitoare prin simplitatea ei: un sistem extrem de usor de utilizat, prin care oricine poate incarca pe Internet clipuri video, pentru a fi urmarite de alti internauti. Redarea filmelor se poate face direct pe site-ul YouTube, dar adevarata revolutie consta in faptul ca orice pagina web se poate lega la site-ul YouTube, afisand clipurile ca si cum ele ar fi stocate pe pagina respectiva. Nu in ultimul rand, pentru a urmari filmele utilizatorii nu au nevoie de un anumit player video, pe care sa-l instaleze pe calculator. E suficient un simplu click pe butonul „play“, iar continutul video selectat incepe sa ruleze chiar in pagina web.

     

    Unul dintre primele site-uri din Romania care a profitat de noua tehnologie a fost Gazeta Sporturilor (gsp.ro), care a afisat pe propriul site clipuri cu secvente sportive gazduite de fapt pe serverele YouTube.

     

    Insa cum a inceput acest site, care a ajuns la doar cinci luni de la lansare la un continut de 35.000 de videoclipuri publicate zilnic? La inceputul anului trecut, Chad Hurley si Steve Chen (fosti angajati ai site-ului de plata la distanta PayPal) au dat o petrecere pentru cativa prieteni, iar a doua zi au vrut sa le trimita invitatilor cateva filmulete surprinse cu o camera video. Numai ca nici una dintre variantele pe care le-au incercat nu a functionat. Ba e-mail-urile aveau dimensiuni prea mari pentru a putea fi trimise, ba site-urile pe care incercau sa incarce filmuletele nu functionau sau erau anuntati ca nu exista suficient spatiu pe server. Asa au inceput cei doi sa dezvolte o tehnologie de publicare a continutului video pe Internet dupa niste reguli mai simple ca niciodata.

     

    Le-a luat aproape un an pana sa reuseasca, dar in noiembrie 2005 au atras o finantare de 3,5 milioane de dolari de la fondul Sequoia Capital si au lansat cu adevarat YouTube. com, transformandu-se intr-una dintre cele mai populare destinatii ale internautilor din intreaga lume. Astazi, videoteca YouTube contine 30 de milioane de „scurtmetraje“, iar publicul sau este mai mult decat numeros. Numai in luna februarie a acestui an, site-ul a fost accesat de peste noua milioane de persoane. Aceasta audienta face din YouTube unul dintre cei mai importanti furnizori video de pe Internet, imediat in urma Microsoft, devansandu-i insa pe Yahoo! sau Google, conform estimarilor Nielsen//Net Ratings. Chad Hurley si Steve Chen spun chiar ca serviciul lor este o televiziune a viitorului, iar cei de la Sequoia Capital, care au investit luna trecuta in YouTube alte opt milioane de dolari, par sa incline sa le dea dreptate.

     

    Cum a reusit un nou-venit sa rivalizeze cu gigantii Internetului intr-o perioada atat de scurta de timp? Autorii site-ului au gasit o metoda prin care oricine isi poate publica pe internet filmuletele facute acasa in doar cateva minute. Practic, rezultatul este un post de televiziune care nu comenteaza profesionalismul prezentatorilor, un post in care vizitatorii vor sa impartaseasca momente din viata sau sa devina vedete „underground“.

     

    Pe de alta parte, YouTube nu este o aparitie singulara. Un rival care a inceput sa aiba la randul sau succes este site-ul Veoh.com, tot din SUA. Potrivit organizatiei non-profit OurMedia, care sprijina presa online, asistam la o crestere masiva a numarului de persoane care produc continut multimedia de acest fel, peste 170 de site-uri gazduind productiile video ale amatorilor.

     

    Jennifer Feikin, director al Google Video – un serviciu surclasat de YouTube pentru ca nu este atat de usor de utilizat -, spune ca aceste productii video nu reprezinta o amenintare pentru producatorii profesionisti de continut sau pentru filmele de la Hollywood, ci mai degraba o completare. „Dupa ce instant messenger-ul s-a raspandit, a dus el la disparitia altor forme de comunicare?“, se intreaba retoric Feikin. „Nu, a insemnat doar mai multa comunicare. Cred ca acelasi lucru se va intampla si cu videoclipurile facute de amatori.“ Si, intr-adevar, este o completare: nu doar pentru bloggeri care isi diversifica metodele de exprimare, ci si pentru presa traditionala. Pe YouTube pot fi vizionate scene interesante din programele de stiri ale televiziunilor romanesti, disponibile la liber pentru oricine a ratat difuzarea lor in direct la televizor.

     

    Serviciile de hosting facute special pentru a gazdui clipuri video sunt o sansa pentru multe tipuri de utilizatori de a viziona scurte filme din genuri care nu mai fac logica promovarea lor in alte tipuri de medii. Secvente cu Toma Caragiu, de mult iesite din oferta programelor de divertisment din Romania, pot fi gasite pe YouTube. Televiziunile comerciale nu-si permit luxul de a ocupa spatiul de emisie cu un program pe placul unei categorii restranse de public, dar serviciile de hosting video si-l permit.

     

    Schimbarile sunt incurajate de reducerea costurilor pentru infrastructura hardware si de cresterea numarului de conexiuni la internetul de mare viteza. Stewart Butterfield, unul dintre fondatorii serviciului Flickr – detinut acum de Yahoo! -, isi aminteste ca acum cativa ani costurile pentru stocarea a 250 GB erau de 250.000 de dolari. Costul a coborat la aproximativ 4.000 de dolari anul trecut, iar astazi a ajuns la mai putin de 2.000 de dolari. „Costurile pentru infrastructura hardware au scazut foarte mult in ultimii ani. Acest lucru inseamna ca nu mai trebuie sa-ti asumi un risc atat de mare in cazul in care vrei sa experimentezi“, spune Butterfield.

     

    Practic, de la un anumit nivel, granitele dintre televiziune si internet au inceput sa se estompeze. O buna parte dintre stirile difuzate de BBC, de exemplu, pot fi urmarite pe site-ul televiziunii britanice in varianta inregistrata. Televiziunea americana ABC a inceput recent – cu titlul de experiment, e adevarat – sa ofere online episoadele a patru seriale difuzate pe micile ecrane. Fox va face in curand o miscare asemanatoare, estimandu-se ca, in viitorul apropiat, 60% dintre programele difuzate de aceasta televiziune vor fi disponibile online, cu un decalaj de o zi.

     

    Cat despre calitatea imaginilor, exista acum suficienti furnizori de internet cu viteze de transfer suficient de mari pentru a putea urmari secvente video in direct la standarde apropiate de cele ale televizoarelor. Desigur, calitatea unei inregistrari este foarte buna in cazul in care este urmarita pe un ecran de mici dimensiuni sau la o rezolutie mica. Aceeasi inregistrare, vazuta pe o plasma de 50 de inci (127 de centimetri), va fi aproape imposibil de urmarit. Din aceasta perspectiva, televiziunile vor reincepe sa castige teren in clipa in care se va face pasul catre standardul high-definition. Daca pentru a urmari un film pe Internet la calitate DVD este nevoie de o conexiune de cel putin 1,5 Mbps, formatul high-definition cere intre 5 si 7 Mbps, o viteza care poate fi atinsa in Romania doar in cazul unor pachete speciale, costisitoare, nicidecum in oferta clasica pentru abonati.

     

    Totusi, nu calitatea imaginii este cea care i-a atras pe utilizatorii site-urilor de genul YouTube. Dimpotriva, secretul lor ar fi acela ca au urmat exact contrariul sintagmei „think big“. In vreme ce alti jucatori isi petrec timpul si isi cheltuie banii curtand mari giganti media in incercarea de a pune la dispozitia vizitatorilor seriale, filme sau emisiuni de mare succes, YouTube a mers pe varianta atragerii directe a consumatorilor finali, a internautilor obisnuiti. Procedand astfel, catalogul de filme disponibile pe site a intrecut posibilitatile de productie ale oricarui alt studio conventional.

     

    Este si normal: spre deosebire de televiziuni, care investesc sume considerabile pentru dezvoltarea continutului video, utilizatorul obisnuit nu investeste decat timpul propriu si imaginatie si nu asteapta decat aprecierea celorlalti. Dar exista si voci rezervate sau chiar sceptice care isi pun intrebarea daca aceste site-uri vor putea evita problemele de natura legala ce pot aparea din cauza difuzarii de continut piratat.

     

    Cum se intampla pe Internet, utilizatorii mai incarca si filmulete care incalca legea copyright-ului, chiar daca acest lucru este interzis de politica site-ului. Pana acum, cei de la YouTube s-au vazut nevoiti in cateva randuri sa scoata de pe site cateva clipuri, ca urmare a unor reclamatii venite de la detinatorii drepturilor de autor. Pentru a evita acest gen de probleme, Hurley si Chen au impus cateva conditii de incarcare a filmelor pe YouTube: acestea pot avea o marime de maximum 100 MB (un film de lung metraj in format .avi are o marime de cca. 700 MB) si o durata de maximum 10 minute.

     

    In plus, s-a recurs si la implementarea unui soft care nu permite unui clip inlaturat sa poata fi publicat a doua oara. Si totusi, privind pe termen lung, analistii atrag atentia ca YouTube va trebui sa faca echilibristica pentru a-i multumi pe titularii drepturilor de autor, avand in acelasi timp grija sa nu deranjeze utilizatorii.

     

    Ramane de vazut cum se vor descurca  aceasta dilema: daca ofera prea multa libertate utilizatorilor, risca sa fie dati in judecata de televiziuni sau studiouri de cinematografie. Daca lasa impresia ca favorizeaza companiile care produc continut, milioanele de utilizatori se pot evapora cat ai zice „Veoh“ sau „Google Video“.