Am încercat să fiu cât se poate de atent cu folosirea ghilimelelor, manevrarea citatelor şi indicarea bibliografiei, deşi acest text nu este academic şi nici n-are pretenţii deosebite de rigoare. Această atenţie sporită are un avantaj care nu este evident la prima vedere: poţi să afli lucruri pe care nu le ştiai. De exemplu, pentru a fi cât mai exact, am verificat în Wikipedia numele unuia dintre comentatorii mei preferaţi şi am aflat că Robert X. Cringely (pe scurt Bob) este de fapt pseudonimul lui Mark Stephens şi că faimoasa lui carte “Imperii accidentale” are un subtitlu: “Cum băieţii din Silicon Valley şi-au câştigat milioanele, au înfrânt concurenţa străină şi încă tot nu pot să aibă o prietenă” (rigoarea mă obligă iar: “and still can’t get a date”). Această carte a apărut în 1992 la editura Addison-Wesley (scuze, nu dau ISBN-ul) şi a fost reeditată în 1996, an în care PBS a realizat pe baza ei un documentar celebru despre începuturile industriei computerelor personale: “Triumph of the Nerds: The Rise of Accidentals Empires”.
În această carte, pe lângă istoria savuroasă care-i implică pe Steve Jobs, Bill Gates, Larry Ellison şi mulţi alţii, Bob Cringely propune o ipoteză empirică interesantă: orice tehnologie nouă are nevoie cam de o generaţie – în jur de 30 de ani – pentru fi integrată în viaţa de zi cu zi a oamenilor (asta s-ar putea numi “asimilare culturală”). Aşa s-a întâmplat cu cărţile după ce Gutenberg a inventat tiparul, la fel cu telefonul (inventat pe la 1870, dar folosit la modul curent abia în primii ani ai secolului XX), iar cinematograful şi televiziunea au urmat acelaşi tipar.
Deşi la momentul acela Bob nu avea cum să verifice, computerele personale s-au conformat şi ele: născute în prima parte a anilor ’70, au devenit o prezenţă cotidiană cam la începutul noului mileniu. De altfel, m-am mai referit la această teză într-un articol din 2008 numit “Generaţia Y” (cu referinţa de rigoare, se poate verifica) unde era vorba despre mutaţiile pe care accesul la tehnologiile moderne le produce asupra noii generaţii şi, indirect, asupra sistemului educaţional.
Însă Cringely mai face o observaţie interesantă şi la fel de empirică: cele mai multe noi tehnologii tind să-şi schimbe scopul şi modul de utilizare. De exemplu, radioul a fost inventat şi dezvoltat în primii ani pe ideea unui mediu bidirecţional, care să înlocuiască telefonul, dar în timp a devenit un mediu preponderent unidirecţional, axat pe broadcasting. Similară este povestea televiziunii, despre care se presupunea că va produce ceea ce astăzi am numi videotelefoane, în vreme ce Graham Bell îşi imagina că telefonul va fi folosit pentru a transmite muzică la distanţă.
Primele gramofoane puteau nu doar să redea discuri, ci şi să inscripţioneze, ideea fiind să înlocuiască scrisorile. Până şi casetele magnetice au fost inventate pentru dictafoane, pentru ca să se impună în cele din urmă, aproape exclusiv, ca suport pentru muzică. Aici îl voi părăsi pe Bob Cringely pentru a specula pe cont propriu. Şi-a schimbat oare computerul personal scopul şi modul de utilizare? Dacă ne gândim că a fost conceput ca o unealtă menită să crească productivitatea, atunci putem constata că doar în mică măsură mai este folosit în acest scop. Utilizările cele mai frecvente par să fie în zona divertismentului şi, mai ales, a comunicării. De altfel, internetul tinde să schimbe definiţia PC-ului, care devine pe zi ce trece doar un fel de unealtă de conectare la reţea şi totul pare să se mute în “nori”. Tocmai această schimbare de definiţie este cea care ne determină să decretăm sfârşitul epocii computerelor personale aşa cum le ştiam. Dar ele nu pier, doar se transformă: tabletele sunt, de fapt, tot computere personale.
În fine, telefoanele mobile au devenit computere. Port în buzunar mai multă putere de calcul decât cele mai performante PC-uri din urmă cu nu foarte mulţi ani, dar scriu acest text tot pe un PC clasic. E o chestiune de dimensiuni şi aici e slăbiciunea şi puterea telefoanelor inteligente. Ubuntu a realizat deja o versiune pentru Android şi aici se întrevede viitorul: telefonul va fi computerul personal. În rest nu vor exista decât periferice, mai mari sau mai mici, la care telefonul se va conecta wireless pentru a ne aduce înapoi ecranul de 19 ţoli şi tastatura ergonomică. Chiar şi tableta. Datele vor fi oricum în nori.
Pentru mai multe comentarii ale lui Mircea Sarbu vizitaţi
www.bmag.ro/opinii
