Tag: participare

  • Peste 100.000 de pelerini înscrişi pentru vizita Papei Francisc la Şumuleu Ciuc

    Olah Zoltan, membru al comitetului de organizare a vizitei Papei Francisc la Şumuleu Ciuc, a declarat, joi, la Cluj-Napoca, într-o conferinţă de presă, că ştiindu-se un număr exact de pelerini, se pot informa instituţiile care se ocupă de securitate pentru ca participanţii să ajungă la timp în sectorul potrivit, de câte echipaje medicale e nevoie şi de câte toalete ecologice.

    „Vizita Papei Francis la Şumuleu Ciuc este un eveniment istoric. Este îmbucurător că s-au înscris foarte mulţi pelerini, numărul depăşind aşteptările noastre – peste 100.000 până acum, dar numărul ar putea creşte în urma interesului manifestat, astfel că am prelungit termenul de înscriere până în 22 aprilie. Cunoscând numărul exact al participanţilor, putem informa instituţiile care se ocupă de securitate pentru ca pelerinii să ajungă la timp în sectorul potrivit, de câte echipaje medicale e nevoie şi de câte toalete ecologice. De asemenea, ştim de unde sosesc pelerinii, din care direcţii şi cu ce mijloace de transport – autobuz, tren, cu maşina, bicicleta, motocicleta sau pe jos. Papa Francisc va sta cinci ore la Sanctuarul Marian de la Şumuleu Ciuc unde va oficia Sfânta Liturghie”, a spus Olah.

    Potrivit acestuia, la vizita Suveranului Pontif la Şumuleu Ciuc şi-au anunţat participarea şi 356 de preoţi şi 150 de călugări şi călugăriţe.

    Citiţi mai multe pe www.mediafax.ro

  • Ce le transmite ministrul Transporturilor celor care participă la protestul #şîeu

    „Nu întâmplător mă aflu astăzi în Moldova. Am venit ca să anunţ că astăzi vom începe construcţia la Autostrada Moldovei. (…) Este un proiect care a fost lansat în anul 2017, în timpul guvernării PSD, are o valoare de 150 de milioane şi pot să spun că, din punctul de vedere al antreprenorului, mă simt foarte sigur că acest obiectiv va fi dus la îndeplinire în termenul asumat contractual şi din punct de vedere calitativ la standard superioare. Vreau să vă spun că acesta este doar începutul şi o să vedeţi pe toate şantierele o mobilizare exemplară şi toţi constructorii vor lucra aşa cum trebuie, de acum înainte. Mă refer la finalizarea lucrărilor în termenele contractuale pe care şi le-au asumat”, a declarat Răzvan Cuc.
     
    Întrebat de ce a ales tocmai această zi, când va avea loc şi protestul de 15 minute, Cuc a răspuns: „Noi muncim, noi nu avem pauze la Ministerul Transporturilor şi constructorii, pe perioada în care nu a fost bugetul promulgat, au lucrat în continuare şi nu s-au oprit din lucru”.
     
    Întrebat, de asemenea, ce mesaj are pentru cei care vor participa la protestul iniţiat de omul de afaceri sucevean Ştefan Mandachi, ministrul Transporturilor a răspuns: „Mesajul este clar. A început construcţia autostrăzii Moldova. Ne-am ţinut de promisiune”.
     
    Totodată, întrebat ce va face la ora 15, Cuc a spus că va fi pe şantier.
     
  • Lista persoanelor şi firmelor din întreaga ţară care participă la protestul “15 minute” iniţiat de omul de afaceri Stefan Mandachi

    Numeroase companii si persoane si-au aratat intentia de a protesta alaturi de el. Au aparut si evenimente pe Facebook de sustinere a demersului. Evenimentele sunt promovate sub hastagul #sieu.
     
    Cine a anuntat ca se va alatura protestului:
     
    – Un politist isi indeamna colegii sa se alature celor care isi vor inrerupe activitatea pe Facebook. “ATENTIE! Fiecare politist beneficiaza, in timpul programului de lucru, de 20 de minute pauza de masa. Ce-ar fi ca toti politistii din aceasta tara sa-si ia pauza de masa vineri, 15 martie, fix la ora 15.00? Nimic ilegal. Doar ca astfel ne vom putea manifesta si noi, angajatii Ministerului Afacerilor Interne, nemultumirea generalizata, astfel vom putea fi #alaturi de un roman cu initiativa”, a transmis Bogdan Banica pe Facebook.
     
    – Restaurantul Casa Terra din Fagaras, dar si magazinele Infinity GSM, tot de aici, se vor inchide vineri pentru 15 minute.
     
    – TEDxBucharest ii invita pe cei care se alatura protestului ca in cele 15 minute sa discute modalitati de a ne schimba comunitatea, de a schimba idei care pot crea un impact pozitivi asupra societatii, in cadrul unei eveniment numit ” 15 minutes about change”.
     
    – Televiziunile Music Channel si H!T Music se alatura celorlalti, dar pentru CNA nu ii lasa sa isi intrerupa emisia, vor difuza doar clipuri in care sunt prezentate autostrazi din alte tari si nu vor difuza publicitate, arata 1music.ro.
     
    – Si-au mai anuntat intentia de a protesta CAR Flexicredit si Bitcoin Romania.ro.
     
    – Raluca Feher, unul dintre publicitarii romani de marca, face apel la colegii din publicitate sa nu lucreze cu PSD, ALDE, Pro Romania, PRU si PRM.
     
    – Initiativa Prelungirea Ghencea propune celor care doresc sa se adune pe 15 martie in fata magazinului Lidl de langa Ansamblul Primavara (Prel. Ghencea 98, sector 6) si sa protesteze 15 minute.
     
    – Saloanele de masaj erotic Attraction Club Massage se alatura protestului.
     
    – Scoala de Soferi TEO anunta ca suspenda activitatea tuturor sediilor.
     
    – Si J’ai Bistrot Bucuresti va fi inchis. “Pe 15 martie la ora 15 ne oprim si noi din tot pentru 15 minute. Protestam pentru orice ar fi trebuit sa fie deja normal dupa 30 de ani. Infrastructura, educatie, sanatate, justitie etc. Prostestam impotriva coruptiei, impredictibilitatii legislative, nepotismului, birocratiei, fiscalitatii haotice, impotriva jafului banilor publici… Protestam impotriva dezvoltarii economice uriase care a facut absolut neincapatoare drumurile publice si reteaua de autostrazi a tarii”, se arata pe pagina lor de Facebook.
     
    – Conducerea Have a cigar a anuntat ca pe 15 martie la ora 15:00 barul lor este inchis, dar in semn de protest vor deschide pub-ul cu o ora mai tarziu, adica la ora 18:00.
     
    – Uniunea Studentilor din Romania (USR) si Forumul Tinerilor din Romania se alatura initiativei #sieu si “invita pe aceasta cale toti elevii, studentii si tinerii din Romania, sa ia o pauza de la activitatile curente si sa fie solidari in ceea ce isi propune sa fie cea mai mare miscare civica din tara noastra din ultimele doua decenii: ‘Romania vrea autostrazi!’”. Acestia au de gand sa faca in Piata Universitatii o autostrada umana.
     
    – Lista protestarilor se mareste cu: Cofetaria Alice; producatorii vinului Zaz; patiseria Pain Plaisir si Gri Com, firma care ofera servicii vulcanizare si spalatorie autoturisme si camioane, vanzari anvelope.
     
    – Primarul PNL al comunei Balesti, Madalin Ungureanu, continua lista edililor care vor protesta.
     
    – Provocarea a fost acceptata si de primarul PNL al comunei Rosia de Amaradia. “E o actiune binevenita. Trebuie sustinuta. Ca nu are Rosia de Amaradia un drum de o astfel de anvergura, nu-i bai, dar sunt de acord cu demersurile facute de colegii mei primari. Ma alatur si eu. Accept provocarea!”, a declarat Liviu Cotojman.
     
    – Marcel Romanescu, primarul PNL al orasului Targu-Jiu, a scris pe Facebook ca si el va opri activitatea primariei sale. “Ma alatur demersului initiat de omul de afaceri sucevean Stefan Mandachi. Lipsa infrastructurii rutiere este o problema a intregii tari si, daca o astfel de forma de protest ar putea determina factorii de decizie sa ia masuri, atunci nu voi sta deoparte. Sunt convins ca multi cetateni ai municipiului Targu Jiu mi se vor alatura si, in data de 15 martie, la ora 15:00, impreuna vom atrage atentia Guvernului ca Romania are nevoie de autostrazi, iar Gorjul are nevoie de un drum expres”, a scris Marcel Romanescu pe Facebook.
     
    – Creste lista primarilor care se alatura protestului. “Orasul Turceni sustine protestul ’15 minute de greva. Romania vrea autostrazi!’ Si Gorjul are nevoie de autostrazi sau cel putin de un drum expres!”, a scris pe Facebook primarul PSD al orasului Turceni, Cristina Cilibiu.
     
    – Aceasta l-a provocat Ion Ciocea, primar independent al comunei Bustuchin, sa se alature protestului nostru, iar acesta a raspuns afirmativ. “Imbratisez cu drag astfel de demersuri si la randul meu sugerez tuturor cetatenilor sa sustina ideea si impreuna sa dam un avertisment #Guvernului. Chiar daca la acest moment mi-am conturat statutul de independent, somez public toti parlamentarii de Gorj sa dea dovada de #interes nu de #dezinteres! Au fost alesi sa foloseasca timpul, nu sa treaca prin timp!!15 Martie, ora 15, 15 minute! Sincer cred ca daca un parlament ar muncii doar 15 minute pe zi pentru natiune, #Romania ar cunoaste progresul. #punetimanapemunca”, anuntat Ion Ciocea pe Facebook.
     
     
     
  • Piaţa de artă din România – microscopică, dar în creştere

    Anca Poteraşu şi-a început activitatea în domeniu ca dealer de artă în 2009, iar în mai 2011 a deschis Galeria Anca Poteraşu, în cadrul căruia expune şi vinde lucrările mai multor artişti consacraţi. Din 2012 participă la târguri internaţionale de artă din nişă, iar în septembrie 2018 galeria a fost invitată să deschidă un spaţiu de proiecte la muzeul Spinnerei din oraşul german Leipzig.

    „M-am gândit atunci că ei (artiştii – n.red.) merită şi au nevoie de cineva care să îi promoveze, să îi susţină astfel încât să poată trăi din artă. Cineva trebuia să facă asta – iar pe atunci eram doar câţiva «nebuni» galerişti. Mulţi mi-au spus ca sunt nebună”, povesteşte Anca Poteraşu.

    Curatorul nu a activat însă dintotdeauna în domeniul artei. Originară din Maramureş, Anca Poteraşu a ajuns să studieze sociologie şi asistenţă socială în Bucureşti, cu un master în politici sociale europene. În Capitală a intrat în contact cu artişti, mergea la vernisaje şi la petreceri împreună cu ei, iar cercul de prieteni îi era format tot din artişti, cu care a păstrat o legătură strânsă.

    „Sigur că a fost vorba şi de o nevoie personală, de a face ceva mai mult, de a construi în jurul meu un fel de responsabilitate socială, o conştientizare a nevoii de a ne implica – am acest lucru în comun cu artiştii cu care lucrez”, îşi explică Anca motivaţia care îi propulsează businessul.

    La început, a făcut o selecţie de lucrări care îi plăceau şi a vândut mai întâi chiar din atelierele artiştilor, din propria sufragerie, atunci când lucrările au început să se adune. După ce a testat mai multe opţiuni de promovare a artiştilor, a ajuns la concluzia că printr-o galerie poate să construiască mai mult – o comunitate în jurul artiştilor, o reţea pe termen lung. Astfel, în 2009 a deschis un spaţiu alternativ în care organiza evenimente şi petreceri în jurul artei, iar apoi acesta s-a transformat într-o galerie. „Am vrut să existe o identitate şi un program artistic clar definite, să am un demers profesionist – pe care mereu îl perfecţionez”, explică Poteraşu.

    Artist: Róbert Köteles.
    Clipalma nr 2, ulei pe pânză, 80 x 140 cm, 2002

    În 2011 a deschis Galeria Anca Poteraşu, cu o comunitate puternică în jurul ei, cu artişti în portofoliu precum Decebal Scriba, Irina Botea Bucan, Matei Bejenaru, Aurora Kiraly, Belu-Simion Făinaru, artişti din generaţiile mai tinere – Olivia Mihălţianu, Iulian Bisericaru, Daniel Djamo, Dragoş Bădiţă, pictori recunoscuţi – Zoltan Béla, Robert Koteles, artişti emergenţi precum Adelina Ivan, Larisa Crunţeanu. Lucrările artiştilor sunt din diferite medii de exprimare: pictură, sculptură, dar şi fotografie, video, new media, instalaţii artistice. Galeria se implică în producţia lucrărilor noi de artă, caută parteneriate cu alte spaţii de expoziţii şi, desigur, organizează propriile evenimente.

    „Am o echipă frumoasă la galerie, artişti, curatori cu care lucrez, studenţi de la diferite facultăţi care îşi mai fac practica la noi – am organizat peste 50 de expoziţii în aceşti ani, cu un program curatorial coerent. Din 2012 am început să particip la târguri internaţionale de artă, printre cele mai bune din nişă, cum ar fi ARCO Madrid, Artissima Torino, Loop Barcelona, Nada Miami, toate foarte importante pentru strategia noastră de a promova artiştii români în străinătate, de a ajunge la colecţionari şi curatori din instituţii diverse ca mijloace de abordare şi de valorificare a artei contemporane”, descrie Anca Poteraşu etapele parcurse.

    Ea spune că în România tendinţa generală, chiar şi în rândul artiştilor, este să se emigreze, dar este de părere că în continuare la noi „sunt multe lucruri de văzut, explorat, construit”.

    Din 2015 a iniţiat un proiect de rezidenţă artistică internaţională, una dintre primele din Bucureşti – Plantelor 58. Platforma reuneşte curatori şi artişti din alte ţări, prin intermediul acesteia sunt organizate open call-uri şi se construiesc parteneriate pe termen mediu şi lung.

    „În 2018 am fost invitaţi să deschidem un spaţiu de proiecte la Spinnerei, în Leipzig, o comunitate artistică importantă la nivel internaţional, cu ateliere de artişti, galerii, spaţii artistice de expunere. Organizăm o serie de expoziţii în acest spaţiu central, timp de un an de zile – am început în septembrie 2018 şi continuăm cu proiecte expoziţionale până în august 2019”, încheie Anca Poteraşu povestea evoluţiei pasiunii transformate în business de până acum.

    Artist: Matei Bejenaru.
    Laboratorul Tehnic din Iaşi, seria Între două lumi, print digigrafie cu cerneală de arhivare, 120 x 150 cm, Ediţie 5 + 2AP, 2011

    Plan de afaceri pentru antreprenoriatul cultural

    Dar care sunt cifrele pe care le implică debutul, dar şi dezvoltarea unei astfel de afaceri? Investiţia iniţială a fost de 300 de lei (pentru un catalog printat) şi înfiinţarea firmei. În perioada următoare, şi-a bugetat însă o investiţie de 30.000 de euro, ce va fi direcţionată în amenajarea unui nou spaţiu.

    Cheltuielile lunare sunt reprezentate de chiria lunară, un angajat full-time şi o contabilă, dar şi banii pe care îi investesc în promovare. Anca Poteraşu spune că  bugetul de investiţii în social media este zero – mizează mai degrabă pe o creştere organică. Investiţiile sunt direcţionate mai cu seamă înspre participarea la expoziţii şi târguri şi în cataloage, aceasta fiind tot o formă de promovare, dar mai nişată.

    Ca exemplu, Târgul Artissima, care a reunit anul trecut cinci artişti – Adelina Ivan, Daniel Djamo, Decebal Scriba, Matei Bejenaru şi Olivia Mihălţianu – a costat 16.000 de euro. Din aceşti bani, taxa de participare a fost de 14.000 de euro. Restul au fost cheltuieli de transport, cazare, transport lucrări ş.a. Pentru acest eveniment, galeria şi-a acoperit costurile investite.

    Alte târguri la care a participat galeria anul trecut au fost Volta Basele (cu susţinere parţială din partea Institutului Cultural Român – cost total de 15.000 de euro), Loop Barcelona (specializat doar în arta video – 6.500 de euro) sau Nada Miami (8.000 de euro).

    În ceea ce priveşte colecţionarii, aceştia sunt atât colecţionari privaţi locali, majoritatea fiind însă internaţionali. „Mă bucur mult că de câţiva ani muzeele şi centrele artistice din străinătate fac de asemenea parte din portofoliul galeriei de colecţionari”, explică curatorul.

    Preţurile operelor sunt variate – de la 500 de euro (mai ales pentru desene, de exemplu) până la instalaţii artistice de 60.000 de euro. Ca în orice domeniu, antreprenorii care vor să îşi deschidă o galerie de artă întâmpină dificultăţi, conform Ancăi Poteraşu, care spune că o bună bucată de vreme s-a lovit de faptul că artiştii şi colecţionarii priveau cu suspiciune rolul unei galerii, „ca pe un intermediar inutil”, însă pe măsură ce au trecut anii, „cu toţii au înţeles rolul pe care îl are, de a promova un artist şi arta sa, de a-l susţine pe termen mediu şi lung, de a creşte valoarea lucrărilor de artă prin expoziţii, evenimente, publicaţii, activităţi consecvente care au loc indiferent de aşa-zisele tendinţe din piaţă”. „Este important ca un galerist să fie pregătit ca lucrurile să se dezvolte în timp. Este un business care se construieşte cu răbdare şi perseverenţă şi ceva curaj”, spune Anca Poteraşu.

    Galerista mărturiseşte că nu vede o diferenţă de fond între colecţionarii din România si cei din alte locuri, singura distincţie fiind numărul lor – caracteristica prezentă încă este expunerea redusă la artă.

    Artist: Dragoş Bădiţă.
    Winter Sleep, ulei pe lemn,  40 x 50 cm, 2016

    „Despre colecţionari, numai de bine. De la începuturile istoriei, marile creaţii artistice au avut nevoie de susţinere financiară. Colecţionarii, fie ei persoane fizice sau colecţionari instituţionali, sunt o formă de organizare actuală de susţinere a artei. Există o mare varietate, începând de la colecţionarii ocazionali, care se îndrăgostesc de o lucrare sau care vor sa fie înconjuraţi de frumos, până la colecţionarii care au o temă a colecţiei, cumpără regulat, urmăresc artiştii, galeriile”, spune aceasta.

    Deşi a observat o tendinţă în creştere în rândul achiziţiilor de pictură, Anca Poteraşu spune: „colecţionarul român a început să colecţioneze video, fotografie şi instalaţii.

    „Îmi aduc aminte de anul 2015, când o lucrare de Matei Bejenaru, o instalaţie de diapozitive, a ajuns într-o colecţie foarte frumoasă şi importantă în Bucureşti, şi cât de mult ne-am bucurat. Apoi au urmat lucrările video, fotografia, instalaţia. Asta da bucurie şi realizare”, povesteşte galerista. În România, până de curând nu a existat un colecţionar instituţional. Muzeele, instituţiile, marile companii sunt absente de pe piaţa de artă autohtonă. Există câteva excepţii – o fundaţie la Timişoara, un muzeu privat în Bucureşti – care confirmă însă regula.

    „Artiştii sunt lăsaţi practic în grija colecţionarilor privaţi, însă şi numărul acestora este încă foarte mic, deşi mi se pare că se observă o schimbare în bine în ultimii ani.”

    „În alte ţări vedem colecţionari care vin din familii care colecţionează de generaţii, mulţi dintre ei îşi construiesc o colecţie pe care apoi o donează muzeelor sau construiesc ei un muzeu. Este un comportament generalizat pe câteva generaţii. Noi (re)învăţăm propriile reflexe culturale acum”, declară Anca Poteraşu. „Eu sunt foarte fericită să văd că de când am deschis galeria, avem din ce în ce mai mulţi colecţionari, din generaţii şi backgrounduri diferite.”

    În ceea ce priveşte consumatorul de artă contemporană, progresul este poate mai vizibil, spune ea. „Acum şapte ani abia dacă ne intra o persoană nouă pe uşă în afara evenimentelor de deschidere a expoziţiilor. În ultimii doi ani, aproape zilnic avem vizitatori, doresc să vorbească cu noi, să cunoască şi să înţeleagă ceea ce văd – din perspectiva unei galerii, consumatorii de azi sunt colecţionarii de mâine şi investim mult în acest dialog”, spune cu încântare Anca Poteraşu.

    Nu suficienţi oameni au obiceiul şi cultura de a intra în muzee, galerii, expoziţii. Asta se reflectă in dimensiunea microscopică a pieţei româneşti de artă, caracterizează Anca Poteraşu mentalitatea românului în ceea ce priveşte arta.

    Artist: Zoltán Béla.
    Urban detail, acrylic pe hârtie, 264 x 170 cm, 2017


    „De aceea organizăm expoziţii, rezidenţe, artist talk-uri, publicăm cataloage – noi şi alte galerii şi spaţii artistice din România. Construim canale de comunicare. O caracteristică care îmi displace, dar care nu este unică pentru România, este supralicitarea dimensiunii de investiţie în artă. La un moment dat chiar a existat un index care urmărea creşterea preţurilor pentru lucrările clasice. Bineînţeles, există multe colecţii private, alcătuite de-a lungul anilor, a căror valoare a crescut spectaculos de-a lungul anilor. Însă convingerea mea este că o investiţie în artă trebuie făcută pe cu totul alte considerente. Arta de care te înconjori este o investiţie în sufletul propriu şi în promovarea valorilor culturale pe care le susţii”, consideră aceasta.

    Galerista română vede piaţa de artă din România ca fiind microscopică, dar în creştere: „Primii colecţionari, cei care au contribuit şi contribuie la pornirea ei, sunt oameni care au călătorit foarte mult, astfel încât, atunci când ea se va consolida, piaţa de artă din România va fi probabil bine integrată în structuri internaţionale – iar aici nu mă refer numai la cele occidentale. Există încă de pe acum o deschidere mare spre pieţe din America de Sud, cu care avem mai multe în comun decât am crede la prima privire, China, Japonia şi încă mai sunt alternative de explorat”.

    În România, absenţa flagrantă este marcată de colecţionarii instituţionali. În toate ţările dezvoltate muzeele colecţionează artiştii ţărilor lor – „altfel ce ar lăsa în urmă, pentru generaţiile următoare?”. În ţări precum Polonia, statul şi instituţiile locale au avut un rol foarte important în sprijinirea creaţiei contemporane de artă şi a actorilor de pe piaţă: curatori, galerii, spaţii culturale. Rezultatul: o pătură importantă de colecţionari privaţi şi instituţionali, galerii şi spaţii culturale dinamice care promovează artiştii polonezi pe plan internaţional şi o serie de artişti foarte bine cunoscuţi şi apreciaţi atât la nivel local, cât şi internaţional. „Bugetul pentru cultură în România este încă insuficient, instituţiile culturale care mai distribuie fonduri resimt aceste efecte, nu există o strategie culturală clară – acestea se resimt atât la nivel privat, cât şi public”, deplânge Anca Poteraşu lipsa investiţiilor în cultură.

    Cu toate acestea, cea mai mare mândrie a ei ca artist este că o parte din artiştii cu care lucrează trăiesc din artă. „După ani în care am investit în galerie, mă bucur că şi eu am reuşit să trăiesc din ceea ce fac. Asta numesc eu cu adevărat o victorie – sau, cum o numeşti tu, un business”, mai spune ea.

    Galerista crede că a ajuns în acest punct pentru că a fost optimistă şi că per total ne îndreptăm într-o direcţie bună, cu mai multe galerii, cu mai mulţi colecţionari, consumatori de artă şi centre de artă. Artiştii români au început să capete recunoaştere internaţională, să ajungă în colecţii muzeale şi private importante. „Putem doar spera să avem mai multă susţinere de la instituţii, muzee locale, să contribuim la o creştere economică în ţară, cu din ce în ce mai mulţi consumatori de artă contemporană”, conchide Anca Poteraşu.

  • Bani mai mulţi, muncitori asiatici sau program flexibil? Cea mai bună soluţie a angajatorilor pentru lipsa de meseriaşi

    Acestea sunt doar o parte dintre soluţiile pe care le-au găsit angajatorii la criza acută de personal de pe piaţa muncii din România, iar experienţele lor au fost împărtăşite în cadrul conferinţei „Goana după gulere albastre. Ce soluţii au companiile la deficitul de angajaţi blue collar“, organizată săptămâna trecută în Bucureşti de Business Magazin în parteneriat cu platforma de anunţuri OLX, eveniment la care au participat peste 100 de specialişti în domeniul resurselor umane. 

    „Am început să publicăm valoarea salariilor oferite în cadrul anunţurilor de angajare fiindcă era foarte important să facem o comunicare foarte transparentă. Candidaţii vor să afle cât mai multe informaţii, cât mai repede, însă cel mai important lucru pe care l-am făcut din punct de vedere strategic a fost demolarea unui mit: că salariile la McDonald’s sunt dintre cele mai mici (…) Am văzut un impact imediat în numărul de candidaţi, curiozitatea era foarte mare şi interesul de a începe a fost un pic sporit”, a explicat Irina Panaite, directorul de resurse umane al lanţului de restaurante de tip fast-food McDonald’s Romania, o companie cu peste 5.000 de salariaţi. Spre exemplu, pentru poziţia de crew, compania oferă un salariu net de 1.900 de lei pe lună, bonusuri în funcţie de performanţă, program flexibil şi programe de dezvoltare profesinală, se arată anunţurile de angajare pentru această poziţie.


    Într-adevăr, publicarea veniturilor salariale în anunţuri sporeşte numărul de aplicanţi, pentru că aceştia vor să afle cât mai rapid condiţiile pe care au la locul de muncă la care aplică.„Noi i-am încurajat pe angajatori să publice informaţiile salariale, iar o parte dintre ei sunt deschişi la această sugestie. Statisticile noastre arată că numărul de aplicanţi creşte cu 30 – 40% la anunţurile de angajare unde sunt publice salariile”, a spus Paul Neagoe, business manager al OLX, platformă de anunţuri care are o secţiune dedicată locurilor de muncă vacante. În ceea ce priveşte lucrurile pe care le caută candidaţii atunci când aplică la un nou loc de muncă, el spune că posibilitatea obţinerii unui salariu mai mare este motivul principal pentru schimbarea jobului în cazul a 50 – 60% dintre candidaţi. Totuşi, exceptând salariul, în topul motivelor care i-ar face să aleagă o companie faţă de alta apar factori precum un program de lucru puţin mai flexibil sau part-time, o zi de telemuncă, beneficii precum bonuri de masă, transport etc.


    Din 700 de candidaţi, doar 85 vin la interviu
    Una dintre marile probleme cu care se confruntă angajatorii, în special în ultimul an, este legată de faptul că numărul candidaţilor care vin la interviul de angajare este foarte redus, deşi numărul aplicanţilor este foarte mare.
    „Ultima statistică, din luna ianuarie, ne arată că în urma campaniilor noastre pe care le-am avut, am avut aproximativ 700 de aplicanţi, 85 au ajuns la interviu, iar rezultatul a fost de 45 de angajaţi. Iar dintre cei 45 de angajaţi, unii încep să plece după două ore, după o zi, după două etc. În 2018, aproximativ 40% din fluctuaţia de personal pe care am avut-o a fost reprezentată de oameni care au stat mai puţin de o lună în companie”, a explicat Zoe Dobre, directorul de resurse umane al grupului de restaurante City Grill, care are peste 1.300 de salariaţi.

    De ce pleacă noii angajaţi? Zoe Dobre crede că există o schimbare în primul rând în mentalitatea oamenilor faţă de muncă. Astfel, pentru poziţii de entry level sau de muncitori necalificaţi, oamenii nu îşi mai doresc să muncească nici numărul de ore pe care le munceau înainte şi nici pe banii oferiţi de companii.

    „Prin urmare, noi, angajatorii, mai ales cei mari, suntem în postura unor maşinării care nu se pot adapta de la o zi la alta. E foarte simplu să spui «Creşteţi salariile», dar nu cred că este neapărat o soluţie. Trebuie să devenim mai flexibili, pentru că oamenii aleg să muncească cum şi când vor”, a mai spus Zoe Dobre, care a menţionat că în cadrul companiei există şi angajaţi part-time, sezonieri sau elevi din învăţământul dual care fac practică.

    În industria ospitalităţii, unde lucrează peste 200.000 de angajaţi în prezent în România, deficitul de candidaţi este de 100.000 de persoane. Cum s-a ajuns în situaţia asta, având în vedere că tot industria hotelurilor şi a restaurantelor a făcut cele mai mari angajări din ultimul deceniu?
    „Deficitul de 100.000 de persoane pleacă de la nişte calcule pe care noi le-am făcut, care ţin cont de dezvoltarea extrem de importantă pe care noi o avem în momentul de faţă: sunt cel puţin 25 de hoteluri noi care sunt în lucru şi care urmează să se deschidă, ca rezultat al unor cifre mai bune pe care le-am înregistrat în ultima perioadă în turism. Media europeană arată că 1 din 10 angajaţi lucrează în turism, deci 10% din forţa de muncă activă are legătură cu industria ospitalităţii, pe când în România suntem undeva la 5%. Potenţialul este mult mai mare”, a spus Călin Ile, preşedintele Federaţiei Industriei Hoteliere din România (FIHR) şi director al hotelurilor Ibis.


    La şantierul naval Vard din Tulcea lucrează 450 de vietnamezi
    Una dintre soluţiile pe care le-au găsit angajatorii pentru compensarea deficitului de forţă de muncă este recrutarea de personal din statele asiatice. Aceasta este politica aplicată, de altfel, de şantierul naval Vard Tulcea, cel mai mare angajator din judeţ, care a adus câteva sute de specialişti din Vietnam.

    „Vard Tulcea, deşi într-un oraş mic, este cel mai mare angajator: avem 3.600 de angajaţi proprii, dintre care 450 sunt vietnamezi, iar pe platformă operează în fiecare zi 2.000 până la 2.500 de subcontractori. În fiecare zi, în jurul şantierului nu găseşti un loc de parcare, de câtă lume este la treabă acolo. Ne confruntăm cu aceste probleme la fel ca toată ţara probabil – pe fondul reducerii populaţiei, anticipăm reducerea numărului de oameni care ar putea să vină la muncă.

    Nu am fost pregătiţi pentru măsuri compensatorii, abia mai târziu ne-am trezit să găsim formula aducerii de personal din străinătate”, a spus Ivan Firsa, vicepreşedintele de resurse umane al Vard Tulcea, care a subliniat faptul că, dacă nu ar fi adus vietnamezi, compania nu ar fi reuşit sub nicio formă să compenseze deficitul creat de plecările românilor în străinătate.

    La finalul anului 2018 „stocul“ imigranţilor din ţările din afara UE care lucrează în România era de aproximativ 25.000 de persoane, iar cererea mare de personal asiatic i-a determinat pe guvernanţi să majoreze cota de imigranţi ce pot fi aduşi să lucreze în România. Prin urmare, anul acesta guvernul a mărit contingentul de imigranţi din state non-UE care pot să lucreze în România la 20.000 de persoane în 2019, faţă de 15.000 în 2018 şi 8.500 în 2017.

    „Noi am preluat modelul de la şantierul naval din Mangalia, am luat chiar şi o mică parte din personalul de acolo. În general, vietnamezii pe care noi i-am adus la capitolul sudori excelează, sunt foarte buni, în schimb la capitolul lăcătuşi şi construcţii nave şi tubulaturi sunt mult mai slăbuţi, dat fiind faptul că nici industria din Vietnam nu oferă astfel de specializări, astfel că trebuie să îi pregătim noi, cu cursuri de pregătire şi toate celelalte”, a mai spus Ivan Firsa.

    El a adăugat că, în acest proces, Vard Tulcea este ajutată de o filială a companiei care se află în Vietnam, iar o dată la trei luni sunt trimişi anumiţi superviseri care asigură şi dialogul intercultural între vietnamezi şi români, pentru că există o problemă: numai o parte dintre vietnamezi cunosc limba engleză. „Ca să putem să comunicăm cu ei, facem cu cei care sunt dornici cursuri de limba engleză intensiv astfel încât să putem să ne înţelegem cu ei şi, după ce creăm nuclee de oameni cu care putem comunica, îi folosim ca şefi de echipă – coordonatori, organizatori ai activităţilor, împreună cu români”, a mai spus Firsa.

    City Grill vrea să recruteze 100 de nepalezi
    În toamna anului trecut, guvernul a modificat legislaţia privind „importul” de personal non-UE, în sensul că, dacă până atunci companiile erau obligate să le ofere străinilor un salariu la cel puţin nivelul salariului mediu la nivel naţional (de circa 2.700 de lei net pe lună), ulterior a rămas obligativitatea de a le acorda cel puţin salariul minim pe economie (de 1.162 de lei net în 2018, respectiv 1.263 de lei net în 2019).

    Ce îi motivează totuşi pe vietnamezi să vină în România, dacă salariul minim pe care îl pot obţine acum este de doar 270 de euro pe lună?
    „Când ne-am decis să aducem vietnamezi, la acea vreme în Vietnam salariul mediu era în jur de 230 de dolari. Noi am oferit la vremea respectivă 520 de euro net pentru că era exact salariul mediu pe economie pe care noi îl aveam obligatoriu de acordat. Acum, legislaţia nu ne mai ajută în niciun fel, pentru că niciun vietnamez nu va mai veni decât pe salariul pe care l-am oferit în prima fază, de 520 de euro. Ca atare, legea schimbată acum nu ne mai ajută cu nimic”, a mai spus Ivan Firsa de la Vard Tulcea.

    Şi lanţul de restaurante City Grill, care a demarat anul trecut un proiect-pilot prin care a adus 5 angajaţi din Nepal în restaurantele din Bucureşti, vrea să „importe” anul acesta 100 de angajaţi nepalezi pentru a acoperi necesarul de personal.
    „Au început să apară muncitorii din Asia şi în industria ospitalităţii, iar City Grill este un exemplu în acest sens. Chiar săptămâna trecută vorbeam cu reprezentanţii unui hotel din Cluj care şi-au adus 16 nepalezi, în hotelurile din Poiană lucrează deja filipinezi, începe să se contureze din ce în ce mai mult această tendinţă”, a subliniat Călin Ile.

    Aduc zilnic sute de angajaţi de la periferia Bucureştiului să lucreze în restaurantele din Capitală

    O altă soluţie găsită de angajatori pentru acoperirea deficitului de personal a fost recrutarea de personal din zonele adiacente oraşelor mari. Spre exemplu, atât City Grill, cât şi McDonald’s aduc, în fiecare zi, câte 200 de muncitori din localităţile din jurul Bucureştiului să lucreze în restaurantele din Capitală. Această practică a început să fie implementată de câţiva ani de către angajatorii din producţia de componente auto din Arad, Timiş, Braşov sau Sibiu, care au fost nevoiţi să asigure transportul angajaţilor care proveneau din zone aflate şi la 200 de kilometri distanţă de fabrică.

    Angajatorii din toate industriile au nevoie de meseriaşi, nu doar de absolvenţi de facultate, iar şcolile profesionale nu reuşesc să livreze nici numărul de absolvenţi necesari, nici o calitate a pregătirii aşa cum ar fi necesară pentru companii.

    În plus, şcolile profesionale au fost desfiinţate în 2009 (o decizie luată de ministrul educaţiei, Ecaterina Andronescu, care era şi atunci ministru), pe motiv că nu exista cerere. Câţiva ani mai târziu, la solicitarea angajatorilor din mediul privat, şcolile profesionale s-au reînfiinţat, iar în prezent există două tipuri de şcolarizare: învăţământ profesional şi învăţământ dual. Principala diferenţă între învăţământul profesional şi cel dual este reprezentată de faptul că, în cazul celui dual, există o orientare mai mare spre partea practică în companii.

    „În 2013, s-a reînfiinţat şcoala profesională, de doi ani. Nu a fost o soluţie foarte bună, de aceea din 2014 s-a reînfiinţat învăţământul profesional şi tehnic, numărul de candidaţi a început să crească de la an la an, iar din anul şcolar 2017 – 2018 s-a înfiinţat şi învăţământul profesional dual”, a explicat Carmen Muşat, inspector asigurarea calităţii în cadrul Centrului Naţional de Dezvoltare a Învăţământului Profesional şi Tehnic (CNDIPT). Ea a spus că învăţământul dual se diferenţiază de învăţământul profesional obişnuit prin faptul că un program de acest tip se înfiinţează la cererea agenţilor economici, iar ei se implică mult mai mult în formarea profesională iniţială a acestor elevi, întrucât partea de practică se face la companie, iar programa şcolară se dezvoltă în parteneriat cu şcoala respectivă, prin dezvoltarea de competenţe pentru necesităţile companiei respective.

    „În prezent, în sistemul de învăţământ profesional dual sunt înscrişi în clasa a IX-a 87.958 de elevi, dintre care 6.566 sunt învăţământ profesional dual, restul sunt pregătiţi în sistemul de învăţământ profesional obişnuit. Creşterea numărului de elevi din această formă de învăţământ în viitor se leagă de colaborarea care va exista între companii şi stat”, a  mai spus Carmen Muşat.


    Reputaţia negativă a şcolilor profesionale, impediment în formarea meseriaşilor
    Companiile trebuie să conştientizeze că nu pot primi pe tavă meseriaşi şi trebuie să facă investiţii financiare mari în această direcţie, dar şi de timp, a spus şi Anca Hociotă, manager membership services & vocational training în cadrul Camerei de Comerţ Româno-Germane (AHK Rumaenien).

    „Totodată, ar trebui ca mediul privat să se uite nu doar la cantitate, ci şi la calitatea resursei umane, să vedem ce putem face ca tinerii (care se înscriu la programe de învăţământ dual – n.red.) să nu abandoneze programele, să-i ţinem trei ani în acestea şi să-i convingem apoi să rămână în companie”, a mai spus Anca Hociotă. Ea a spus că în primul rând părinţii şi copiii trebuie convinşi să aleagă un astfel de drum în carieră, în cadrul AHK Rumaenien există un proiect de învăţământ dual în rândul companiilor din comerţ, iar în fiecare an se desfăşoară o campanie de promovare care constă în vizite ale reprezentanţilor din companii împreună cu reprezentanţii şcolilor în satele din jurul oraşelor unde sunt aceste clase.

    „M-am uitat pe ultima campanie de promovare, am vizitat clasele a VIII-a din peste 100 de şcoli, ca să convingem la final, după două etape de înscriere, 88 de elevi să vină în învăţământul dual. A fost un efort enorm din partea companiilor”, a mai spus Anca Hociotă.
    Cu cât este mai mare investiţia în educaţie, cu atât mai mult economiile devin mai competitive şi înfloresc, este de părere Andrei Ion, country cluster lead în cadrul SHL Talent Assessment Distribution, companie care oferă servicii de evaluare a competenţelor angajaţilor.

    „Pe termen scurt, aş zice că poate e bine să oferim o rezervă de gulere albastre, dar în acelaşi timp, trendul de a avea oameni care beneficiază din ce în ce mai mulţi ani de educaţie este unul pozitiv, iar asta înseamnă că în 10 ani de acum probabil vom atrage mai degrabă altfel de investitori care caută altfel de abilităţi, nu neapărat cele pe care le oferă gulerele albastre”, a explicat Andrei Ion.

    Profesiile blue collar care necesită interacţiune umană nu vor dispărea
    În ceea ce priveşte viitorul pieţei muncii pe segmentul blue collar, specialiştii spun că există foarte multe scenarii apocaliptice care anunţă înlocuirea oamenilor de către roboţi, iar cert este că vor interveni schimbări şi în profesiile viitorului, şi în natura muncii. Prin urmare, din acest progres tehnologic vor rezulta şi ocupaţii sau activităţi care vor fi automatizate, preluate de roboţi, însă, pe de altă parte, tehnologia creează şi ea noi locuri de muncă.

    „Există tot soiul de profesii care par SF pentru noi în România, există şi foarte multe semnale care arată că angajaţii blue collar vor continua să existe, dar va exista o scădere a numărului acestora. Există un instrument la nivelul UE – Skills Panorama – care anticipează o scădere a ocupaţiilor meseriaşilor până în 2030, în acelaşi timp există creşteri la nivelul specialiştilor, tehnicienilor sau la nivelul celor care lucrează pe linii de asamblare – o tendinţă care cumva pare să fie contrară tendinţelor globale despre care citim în literatura de specialitate”, a explicat Claudia Stan, senior manager în cadrul companiei de audit şi consultanţă KPMG în România. În opinia ei, cu siguranţă pe o piaţă a muncii a viitorului va fi nevoie de angajaţi care supraveghează, care monitorizează, care repară aceşti roboţi, astfel că toate profesiile aferente domeniilor de robotică, securitate informatică, analiza datelor sunt de viitor.

    „De asemenea, profesiile care necesită interacţiune umană complexă sunt cele care nu vor dispărea. Sunt oameni care, de exemplu, au grijă de alţi oameni: educatori, cei care îngrijesc vârstnici, coafor sau chiar lucrători auto. Sunt multe locuri de muncă din zona de servicii care vor înregistra o creştere semnificativă în următorii 10-15 ani”, a mai spus Claudia Stan. Pe de altă parte, aceste transformări vor presupune, pentru gulerele albastre, recalificare sau dezvoltarea unui nou set de competenţe; pentru orice meserii devin din ce în ce mai importante anumite abilităţi, anumite competenţe transversale – abilităţi precum rezolvarea problemelor complexe, flexibilitatea, inteligenţa emoţională, abilităţile sociale, lucruri care ne vor diferenţia de aceste maşini, roboţi, care încet-încet vor intra şi în România, nu doar în Statele Unite şi în economiile dezvoltate.

    Şoferii, la mare căutare în rândul angajatorilor
    O altă meserie cu un deficit acut de candidaţi pe piaţa muncii o reprezintă categoria şoferilor. În prezent, în România există circa 300.000 – 310.000 de şoferi cu atestate profesionale, potrivit datelor Uniunii Transportatorilor Rutieri din România (UNTRR), iar deficitul de personal din această categorie este estimat undeva la 30.000 – 40.000 de persoane.

    Potrivit raportului „OLX – Indexul locurilor de muncă”, secţiunea „şoferi – servicii auto – curierat” a fost în semestrul II al anului 2018 categoria cu cele mai multe anunţuri de locuri de muncă disponibile, cu peste 45.500 de oferte. În medie, pentru un job de şofer publicat pe OLX aplică 42 de candidaţi, iar durata medie de ocupare a unui loc de muncă pentru această poziţie este de 18 zile, mai arată raportul OLX.

    „Salariile şoferilor arată o discrepanţă majoră între ofertele celor care lucrează în transportul intern şi ale celor care lucrează în transportul internaţional. Cei care lucrează pe intern câştigă undeva între 2.000 şi 4.000 de lei net, iar 20 – 25% dintre şoferii cu care discutăm şi lucrează pe transport internaţional au salarii de peste 6.000 de lei net, care includ diurne şi călătorii în afara ţării. Deficitul de candidaţi şi de angajaţi şoferi vine şi din atractivitatea sporită a joburilor de transport internaţional, care vine cu sacrificiul plecării de acasă şi a petrecerii unei anumite perioade de timp într-o deplasare”, a mai spus Paul Neagoe de la OLX.

    O altă metodă de loializare a angajaţilor din zona blue collar folosită de companiile din România este legată de flexibilizarea programului de lucru. În cadrul McDonald’s, de exemplu, dacă un angajat este student şi vine doar trei zile pe săptămână pentru că vrea să îşi continue studiile, compania îi oferă condiţiile pentru a veni doar trei zile pe săptămână.

    „Dacă noi, ca angajatori, suntem suficient de înţelepţi să luăm ceea ce au aceşti angajaţi de oferit, această flexibilitate ne ajută. Pe durata vacanţei sau în timpul weekendurilor, elevii şi studenţii ne ajută foarte mult în a oferi timp liber celor care sunt cu normă întreagă şi care preferă să stea în weekend şi vacanţe cu familiile. Acest amestec între nevoile angajaţilor şi nevoile noastre trebuie urmărit zilnic, ritmul foarte dinamic şi atunci trebuie să îi atragem prin program”, a mai spus Irina Panaite de la McDonald’s. Ea a mai precizat că, de exemplu, pentru studenţi este important ca beneficiu oferirea posibilităţii de cazare pe durata vacanţei, dar căminele sunt închise şi nu au cum să îşi plătească singuri cazarea.

    În ceea ce priveşte zonele cu cei mai loiali angajaţi, Irina Panaite spune că este greu de menţionat un singur oraş, pentru că există nuclee de angajaţi foarte fideli cam în toate oraşele, iar la nivel de companie sunt peste 850 de angajaţi aflaţi de peste 10 ani în McDonald’s.
    Chiar şi Irina Panaite împlineşte anul acesta „majoratul” la McDonald’s, unde s-a angajat în urmă cu 18 ani, încă de pe băncile facultăţii: „Nu ştiu cum au trecut 18 ani – dar know-how-ul pe care îl avem în fiecare nou restaurant ne ajută să formăm alte şi alte şi alte generaţii. Sunt colegi care aleg să plece după o zi – nici nu anunţă mulţi dintre ei –, dar şi unii care după 2-3 luni, odată ce s-au obişnuit, rămân alături de companie pentru foarte mult timp”.

    Tinerii „dispar” de la locul de muncă în primele zile de la angajare
    Anul trecut McDonald’s a realizat un studiu coordonat de unul dintre partenerii externi, care a luat toate numerele de telefon şi a vorbit cu candidaţii care au dorit să răspundă, din rândul celor care s-au angajat şi apoi au dispărut de la locul de muncă, pentru a înţelege de ce nu au anunţat: „Am crezut că o să vă daţi seama”, au spus unii, iar răspunsurile au fost printre cele mai variate. Principalul motiv este acela al numeroaselor oportunităţi pe care le au de a se angaja oriunde, proximitatea unui loc de muncă este esenţială pentru ei. De asemenea, unii spun: „Colegul meu de clasă a plecat la X, mă duc şi eu”. „Motivele sunt simple şi specifice generaţiei”, a mai menţionat Irina Panaite.
    Înainte de oportunităţile de pe piaţa muncii sunt caracterul şi educaţia, crede Zoe Dobre de la City Grill. Există aspecte la care adulţii ar trebui să lucreze mai mult, iar comportamentul tinerilor denotă faptul că aceştia nu au un ghidaj care provine şi din familie, şi din mediul de educaţie, legat de responsabilitate, de a te duce la un loc de muncă, de a învăţa ceva, de a avea răbdare să creşti.
    „Noi ne confruntăm de fapt cu lipsa de educaţie şi cu lipsa de conştientizare a cum poţi să trăieşti, să continui în viaţa asta”, spune Zoe Dobre. Se dă ea însăşi exemplu – spune că deşi provine dintr-o familie cu posibilităţi materiale, a început să lucreze de când era foarte tânără: împacheta pamperşi, într-un container, la temperaturi scăzute.
    „Legat de învăţământul dual, noi avem problema absenteismului şcolar. Avem o mare problemă aici: investiţia companiei pe trei ani de zile este de 250.000 de euro, am început cu 64 de elevi şi avem vreo 54 acum. Sunt copii care nu îşi mai iau bursa din cauza absenţelor. De ce lipsesc? Pot să vă dau un exemplu – pe una dintre fete nu o mai lasă tatăl să vină la şcoală, pentru că ea «golăneşte». Îi este teamă şi acum o ţine acasă. Unii ne-au răspuns, foarte franc, că nu se pot trezi dimineaţa, motiv pentru care nu pot ajunge la şcoală, ce să mai vorbim de un serviciu”, a mai spus directorul de HR de la City Grill. Compania are atestat pentru a oferi diplome de calificare în meseriile din restaurant, având o şcoală internă. Astfel, tinerii aflaţi la început de drum sunt educaţi, primesc o diplomă de calificare şi un loc de muncă stabil, cei cu familii sunt multumiţi de stabilitatea angajatorului şi de faptul că primesc salariul la timp şi există şi oameni de peste 60 de ani, pensionari, care îşi completează veniturile din pensie lucrând în restaurante.
    „Unii absolvenţi de facultăţi tehnice nu ştiu  să calculeze aria unui triunghi”
    Angajatorii sunt foarte nemulţumiţi de faptul că, în ultimii aproape 30 de ani, în sistemul educaţional s-au experimentat an de an modificări şi restructurări şi reorganizări. De altfel, legile educaţiei au suferit peste 100 de modificări din 1990 până în prezent, iar la conducerea Ministerului Educaţiei au fost mai mult de 20 de miniştri cu viziuni diferite de reformă.
    „La o discuţie, acum câţiva ani, la o universitate tehnică, inspectorul şcolar din judeţul respectiv afirma că a fost într-o vizită de lucru în Germania şi a constatat că şcoala profesională din Germania este identică cu cea din ’89 de la noi. Şi le-am zis: «Vă auziţi ce spuneţi? Pentru ce am trăit 25 de ani de experimente în România?» Evident că au început să vină explicaţii, că s-a schimbat sistemul economic, coordonatele, dar, pe fond, şcoala profesională trebuia să se păstreze şi nu se face nimic pentru a se revitaliza”, a adăugat Ivan Firsa de la Vard Tulcea. În opinia lui, ar fi esenţial să se introducă pragul de admitere la liceu. Ivan Firsa spune că a terminat opt clase, a făcut şcoala profesională şi apoi a făcut liceul la seral şi facultatea; prin urmare, există posibilitatea să devii şi altceva, dacă vrei şi poţi, iar acest lucru trebuie să îl înţeleagă şi sistemul educaţional din România, pentru că orientarea către liceu în mod obligatoriu şi atât de permisivă nu face decât ca elevii să rămână potenţiali angajaţi.
    „Avem absolvenţi de facultate care vin la recrutare care nu ştiu ariile poligoanelor regulate. Este jenant să vină un student după patru ani de facultate şi să nu ştie aria triunghiului; de aceea avem rezultatele pe care le avem, nu doar la blue collars, ci şi în rândul inginerilor”, a mai spus Firsa. El lucrează cu fosta şcoală profesională – liceul Anghel Saligny – cu care au dezvoltat sistemul dual şi unde Vard are două clase, deşi a vrut cinci, dar nu a găsit resursa umană necesară. „Resursa există, dar ea este în liceu şi după ce termină liceul, vine la mine la poartă şi spune că vrea să se angajeze, apoi trebuie să fac eu formare profesională cu el ulterior, să mai pierd nişte ani de zile, să îl pregătesc în meseriile care îmi trebuie mie în şantier – respectiv lăcătuşi, sudori şi tubulatori şi, bineînţeles, ingineri, care, şi aceştia, pleacă pe bandă rulantă în Occident. Anul trecut au plecat 60. Vin, fac un stagiu de doi-trei ani, au învăţat ce înseamnă ABC-ul proiectării, apoi merg în Germania, Franţa, Anglia, care pot oferi salarii mult mai competitive decât România”, a mai spus Firsa. Chiar şi cu creşterile salariale din ultimii ani – salariile inginerilor de la Vard ajung şi la 1.000, 1.000 şi ceva de euro – tentaţia plecării în exterior este mult mai mare, pentru că acolo li se oferă 3.000-4.000 de euro salariu lunar.
    „După ce fac contractul acolo – contract pe termen scurt în anumite proiecte pentru care lucrează în străinătate – ei vin la poartă şi se întorc să se angajeze. În situaţia actuală, a pieţei muncii, suntem nevoiţi să îi primim. Depinde de vremuri: dacă sunt vremuri în care intrăm într-o perioadă de criză, poarta li se închide în nas, dacă sunt vremuri în care noi stăm cu mâna întinsă să găsim personal, le permitem să intre înapoi în şantier”, a mai spus Ivan Firsa.


    Consilierea profesională din gimnaziu trebuie să devină obligatorie
    Românii par că au uitat că «meseria este brăţară de aur», iar părinţii consideră că tinerii trebuie să fie cât mai sus, să facă o şcoală cât mai bună, să facă o facultate, să ajungă ingineri sau medici, dar nu îşi pun problema dacă acel copil îşi doreşte asta sau dacă este potrivit pentru ce vrea părintele să devină.
    „Cred că principala rezolvare – sau una dintre cele mai importante – ar fi un serviciu de consiliere profesională foarte bine pus la punct, încă din clasele V-VIII. Psihologi pregătiţi pentru aşa ceva, care să testeze copilul, să vadă care sunt aptitudinile, care sunt competenţele şi să ofere recomandarea pentru ce domeniu ar fi bun”, a adăgat Carmen Muşat de la CNIDPT. Ea spune că, în momentul în care un elev are la testarea naţională 1,50 sau 2 la matematică şi la română şi totuşi este admis într-o clasă de liceu, este foarte puţin probabil ca după clasa a XII-a să ajungă să ia 6. De aceea, poate că elevii nu ar trebui lăsaţi să meargă mai departe dacă nu au acel minim de la testarea naţională şi ar trebui făcut încă un an de educaţie remedială, cu toate că părinţilor care au copii cu astfel de rezultate nu cred că le-ar conveni lucrul acesta. O altă posibilitate ar fi ca aceştia să fie îndrumaţi spre o calificare potrivită.
    „Să ştiţi că meseria încă este brăţară de aur, şi pot să vă dau un exemplu din familia mea: un frate care a terminat liceul de electrotehnică şi este electrician, iar apoi a făcut facultatea de geografie. La un moment dat, a lăsat diploma de profesor de geografie şi s-a angajat electrician, ajungând să câştige mult mai bine decât ar fi câştigat ca profesor de geografie. Se poate evolua în carieră şi pornind de la şcoala profesională”, a mai spus Carmen Muşat. Ea a subliniat că există această imagine de Cenuşăreasă a şcolii profesionale, este privită ca «un loc unde se duc numai proştii». Imaginea este însă eronată, deoarece meseriile în ziua de azi necesită foarte multe competenţe şi foarte multe cunoştinţe, totul este automatizat şi informatizat.
    „Meseria nu este pentru proşti, este pentru oameni deştepţi şi pentru oameni care pot câştiga mai mult decât dacă ar face o facultate şi ar ajunge şomeri. Sunt foarte mulţi tineri cu diplome de facultate şi care nu au loc de muncă pentru că nu s-au orientat bine”, a adăugat Muşat.
    Tot ce înseamnă pregătirea profesională trebuie continuat mai departe cu susţinere din partea angajatorilor.
    „Nu cred că este de ajuns ca la 18 ani să se oprească această susţinere a viitorilor candidaţi sau angajaţi, ci trebuie să existe o continuitate, atât la nivel de angajator, cât şi la nivel de piaţă. Şi cred că aceasta poate fi obţinută doar prin alinierea lucrurilor pe care le comunicăm, prin alinierea nevoilor angajatorilor cu tot ceea ce înseamnă ecosistem – de la educaţie până la platforme care recrutează sau alte instituţii implicate”, a concluzionat Paul Neagoe de la OLX.


    Principalele idei ale conferinţei „Goana după gulere albastre. Ce soluţii au companiile la deficitul de angajaţi blue collar“, organizată marţi, 19 februarie, de Business Magazin şi OLX
    Angajatorii din România trebuie să publice nivelul salarial oferit şi beneficiile în anunţurile de angajare dacă vor să aibă mai mulţi candidaţi care să se prezinte la interviurile de angajare.
    „Importul” de personal asiatic, în special din Vietnam pentru meserii precum cea de sudor şi din Nepal pentru joburile din restaurante, face parte din strategia de resurse umane a companiilor cu mii de angajaţi.
    Din ce în ce mai puţini candidaţi care aplică la un loc de muncă se prezintă la interviurile de angajare, iar dintre cei care se angajează majoritatea „dispar” în prima lună de la locul de muncă, fără să ofere o explicaţie.
    Flexibilitatea – indiferent că este vorba de un program de lucru part-time, despre un interval orar de venire şi de plecare de la muncă ales de angajat – a devenit un must-have în companii.
    În continuare însă, deşi piaţa muncii plânge după meseriaşi, şcolile profesionale sunt văzute ca o cenuşăreasă, deşi unii absolvenţi ai acestui tip de învăţământ câştigă mai bine decât mulţi licenţiaţi.
    Angajatorii, reprezentanţii instituţiilor de învăţământ, părinţii şi elevii trebuie să colaboreze mai mult şi mai bine pentru identificarea carierei potrivite pentru viitorii angajaţi, în funcţie de dorinţele şi de abilităţile acestora.

  • Turiştii care aleg să muncească în vacanţă

    Pe aceştia din urmă mizează o organizaţie italiană, Messors, care pune turiştii dornici de voluntariat la restaurat opere de artă, scrie Washington Post.

    Înfiinţată de un specialist în conservarea obiectelor de patrimoniu, Toni Creanza, şi soţia sa, Messors organizează sejururi în zona Apulia, turiştii participând la cursuri de istoria artei, iconografie şi analiză tehnică a lucrărilor ce au nevoie de restaurare, în special biserici rupestre din zonă, după care trec la partea practică, sub îndrumarea instructorilor. 

  • Donald Trump ar putea anula participarea la Forumul economic Davos

    “Eu intenţionam să merg în faţa comunităţii financiare mondiale la Davos. Acest lucru încă este valabil, dar, dacă va continua blocajul guvernamental, nu voi merge. Intenţionam să merg, am avut atât de mult succes când am mers. Avem de spus o poveste extraordinară”, a declarat Donald Trump joi, înainte de a efectua o vizită în Texas.

    Forumul economic mondial Davos se va desfăşura în perioada 22-25 ianuarie.

    Citiţi mai multe pe www.mediafax.ro

  • Premierul Viorica Dăncilă gafează din nou: Vom analiza într-o şedinţă anterioară

    „Sunt finalizate studiile de fundamentare pentru autostrada Târgu Neamţ – Iaşi şi pentru amenajarea râurilor Argeş şi Dâmboviţa pentru navigaţie, proiecte deja puse în consultare publică, şi pe care urmează să le discutăm într-o şedinţă anterioară”, a spus Viorica Dăncilă la începutul şedinţei Executivului.
     
    Ea s-a încurcat şi când a enumerat domeniile în care preşedintele are atribuţii constituţionale pentru a participa la şedinţele de guvern.
     
    „Şedinţa de azi va avea loc în două etape. O primă etapă în care vom face referire la cele trei domenii – apărare, ordine publică şi … ăăă.. sigu… ordine publică şi…ăăă siguranţ… şi ăăă… şi politică externă şi a doua etapă care cuprinde actele normative referitoare la domeniul economic”, a spus Dăncilă.
     
    Premierul Viorica Dăncilă a făcut mai multe gafe de exprimare de la începutul mandatului.
     
  • Steven van Groningen, preşedinte şi CEO / Raiffeisen Bank: “Orice aş face, trebuie să îmi placă. Dacă minţi că îţi place ceea ce faci, se vede din exterior, nu poţi performa şi nici nu atragi admiraţie”

    Carte de vizită
    ¶  Steven van Groningen a intrat în banking în virtutea tradiţiei de familie – el reprezintă a cincea generaţie de bancheri din familia sa
    ¶  Dintre toţi străinii care conduc bănci pe piaţa locală, el a petrecut cel mai mult timp în România, începând încă din anii ’80, când s-a căsătorit cu canotoarea şi campioana olimpică Valeria Răcilă
    ¶  A fost şi el canotor şi a participat la două campionate mondiale şi la o ediţie a Jocurilor Olimpice
    ¶  Vorbeşte şase limbi, inclusiv româna, este pasionat de activităţi caritabile şi de pictură (inclusiv de cea românească), participă la competiţii de triatlon, organizează maratoane, scrie pe blog
    ¶  Raiffeisen Bank este a cincea bancă de pe piaţa românească după active
    (36,1 miliarde de lei) 

  • Dragnea nu va participa la evenimentele de 1 Decembrie din cauza stării de sănătate

    Sursa citată transmite că, pe data de 1 Decembrie, Liviu Dragnea nu va participa la evenimentele organizate cu prilejul Zilei Nationale a României pentru că medicul nu îi recomandă să stea în frig atâtea ore.
     
    Preşedintele PSD, Liviu Dragnea, a anunţat, luni, după şedinţa BPN al partidului, că nu va participa la recepţia oferită cu prilejul Zilei Naţionale a României, care va avea loc la Palatul Cotroceni, eveniment organizat de Klaus Iohannis.
     
    ”Eu nu”, a spus Liviu Dragnea, întrebat dacă va participa la recepţia de 1 Decembrie care va avea loc la Palatul Cotroceni.