Tag: pariuri sportive

  • În 2019, Superbet pariază pe inteligenţa artificială

    Din punct de vedere strategic, cele mai consistente investiţii au fost direcţionate către dezvoltarea diviziei de online. Superbet a achiziţionat în 2018 trei companii de tehnologie – două în Croaţia şi una în UK (de inteligenţă artificială), pentru care a plătit circa 20 de milioane de euro. Totodată, pentru integrarea celor trei achiziţii, au mai fost investite intern alte câteva milioane de euro.

    O altă direcţie din interiorul grupului este dezvoltarea parteneriatelor de tip franciză sub brandul GoBet. În 2018, această divizie a crescut până la 200 de parteneri în toată ţara, obiectivul fiind de a ajunge la 1.500 de parteneri până în 2021.

    De la 1 decembrie 2018, grupul Superbet, unul dintre cei mai mari angajatori din domeniu cu cei peste 3.500 de angajaţi ai săi, a decis majorarea salariului operatorilor săi. Astfel, salariul din luna decembrie creşte cu 180 de lei brut, ajungând între 1.700 si 2.700 lei net, prin adăugarea primelor şi bonusurilor de Crăciun. Acestor sume li se adaugă şi plata orelor suplimentare şi a altor sporuri de care angajaţii Superbet beneficiază.

    Superbet este cel mai mare operator de jocuri de noroc din România, cu o reţea în retail de peste 1.000 de agenţii în toată ţara şi un număr de aproape 15 milioane de pariuri plasate lunar.

  • Calităţile pe care trebuie să le aibă un bun manager sau CEO. Ce spune Vlad Ardeleanu, omul care conduce Superbet România

    Sunt un lider organizaţional, îmi place să lucrez cu oamenii, muncesc în organizaţii destul de mari şi, pe lângă asta, aş spune că am o specialitate de retail, în sensul că am făcut 16 ani de supermarketuri în România. La un moment dat, când s-au împlinit 40 de ani, a venit un fel de criză şi am zis că trebuie să schimb câteva lucruri, aşa că am schimbat industria. Sunt de trei ani în această industrie nouă, a entertainmentului, care cred că are un viitor foarte solid raportat la modul în care funcţionează, se construieşte şi evoluează societatea noastră”, se autodescrie Vlad Ardeleanu în deschiderea celui mai recent eveniment Meet the CEO, organizat de Business MAGAZIN.

    Vlad Ardeleanu este originar din Timişoara; la sfatul părinţilor săi, a urmat liceul Grigore Moisil”, specializarea informatică, la care a intrat în 1990 printre ultimii, din cauza faptului că era preocupat mai mult de concursurile şi turneele de şah la care obişnuia să participe, şahul fiind una dintre marile sale pasiuni. Pe băncile şcolii a auzit primele noţiuni legate de antreprenoriat, fiind perioada de imediat după revoluţie, când mediul de business luase avânt, iar cei cu o generaţie mai mari începuseră să dezvolte diverse afaceri. Spune că acest lucru a jucat un rol fundamental în modul în care a învăţat şi s-a dezvoltat ca persoană. În 1994 a intrat la Facultatea de Economie din cadrul Universităţii de Vest din Timişoara, iar după doi ani s-a înscris în paralel şi la Facultatea de Drept.
    După absolvirea Facultăţii de Economie povesteşte că a găsit prin diverse cunoştinţe un anunţ al Ministerului de Finanţe care căuta inspectori fiscali şi s-a gândit că cea mai bună soluţie este să se angajeze la stat, deoarece mai avea doi ani până termina Facultatea de Drept, pe care o urma la zi, aşa că era important să participe la cursuri şi seminarii. A lucrat la Ministerul de Finanţe din Timiş timp de un an şi jumătate, la Fisc. Primul salariul, de circa 50 de dolari, „era împărţit în două: avansul şi lichidarea. Mi-au pus în vedere că trebuie să ne facem legitimaţii – să ai o legitimaţie la Fisc era primordial. Era totul. Când am luat prima parte din salariu am coborât să îmi iau un hamburger şi – ţin minte – apăruse prima revistă Playboy. Mi-am cumpărat-o, am plătit banii de legitimaţie şi m-am întors acasă fără niciun ban”, îşi aminteşte el.


    O întâlnire care a schimbat o carieră
    Într-o zi, în 1999, printre inspecţiile pe care le efectua la diverse companii, a fost trimis în control la fabrica de napolitane Joe din Timişoara, care tocmai se vânduse către Nestlé. „Fiind tânăr, cu exces de zel, după două luni primesc un telefon în care fostul proprietar m-a sunat să mă întrebe dacă bem o bere – mă aşteptam să mă fi sunat ca să îmi conteste actul de control, ceea ce se întâmpla pe bandă rulantă pe unde treceam, era contestat în instanţă.” Spre surprinderea sa, abordarea acestuia a fost diferită. Proprietarul fabricii – Florentin Banu, cel care avea să îi devină mentor şi partener de afaceri – i-a făcut în schimb o ofertă de muncă: „Mi-a zis: «Mi-ai luat, prin controalele tale, ceva bani care trebuia să stea la mine în buzunar. În contextul ăsta aş vrea să îţi ofer un loc de muncă ca să îmi recuperez banii». Aşa s-a şi întâmplat, şi-a recuperat o groază de milioane”, îşi aminteşte, amuzat, Ardeleanu. L-a ales pe el pentru că pe atunci era unul dintre cei mai tineri lucrători la Ministerul de Finanţe sau la inspecţia financiară – „şi căram după mine un laptop, nu prea mai exista aşa ceva. Pe atunci am găsit un program de legislaţie piratat, că nu aveam eu atunci bani să îl cumpăr. L-am pus pe laptopul meu şi eram infinit mai capabil să răspund la întrebări faţă de toţi ceilalţi, pentru că eu aveam imediat legislaţia fiscală pe calculator. Am făcut diferenţa acolo. El a văzut că mă descurc în ceea ce fac, că am o atitudine pozitivă despre lume în general şi a existat şi o chimie”, povesteşte executivul companiei Superbet.
    Florentin Banu i-a propus să înfiinţeze, împreună, o reţea de supermarketuri, însă pentru Ardeleanu decizia nu a fost una uşoară, deoarece planurile lui de viitor erau foarte diferite. „Mai aveam câteva luni şi dădeam licenţa la drept în aprilie – anul 2000. Şi planul era să plec în SUA, la o universitate din Boston.” Totul era aranjat, dăduse şi testele de engleză şi plătise deja taxa de 3.000 de dolari cu ajutorul mamei sale, care vânduse „nişte tablouri din casă – asta era singura noastră avere. Mamei mele îi plăcea să coasă goblen. S-a dus la o vecină de scară care pleca în Germania şi care s-a gândit că ia tablourile şi le valorifică la preţ mai bun acolo”. Aşadar, „nu mai era nimic care să schimbe cursul lucrurilor”.
    Iniţial, i-a explicat lui Florentin Banu că nu poate renunţa la planurile sale, însă antreprenorul i-a spus că poate face „un MBA la locul de producţie”, şi să rămână „şi cu banii în buzunar”. Părinţii săi au fost reticenţi în faţa acestei schimbări de planuri: „Taică-miu nu a dormit în noaptea aia. Mi-a spus: «Ce să faci tu în privat, că acolo toată lumea te pune să furi, urmează să fii dus la ANAF, la poliţie»” şi l-a sfătuit, împreună cu prietenii săi, dar şi cu colegii de la Fisc, să plece în America. „Când am văzut că toată lumea îmi zice aşa, m-am dus la Florentin şi i-am zis: Da, accept!”
    Ce l-a determinat să ia această decizie, în opoziţie cu ce îl sfătuiau toţi cei din jurul său? „M-am dus la supermarketurile care existau deja în momentul acela în România, la Timişoara – un Metro şi două magazine Billa. Luând-o la pas prin acele supermarketuri, am rămas fascinat de model, tehnologie, fluxul din magazinele respective.” L-a întrebat pe Florentin Banu cu ce crede că ar fi putut să îl ajute, dat fiind că un supermarket e complicat ca o uzină, iar acesta i-a spus că trebuie să aibă energie şi să muncească. „Ăsta a fost un moment definitoriu – mi s-a părut o aventură care merită trăită. Şi a fost într-adevăr un rollercoaster extraordinar, care s-a terminat după şapte ani, când Carrefour a cumpărat compania Artima.” Florentin Banu i-a oferit un salariu de circa 400 de dolari, o sumă importantă pentru acele vremuri. „Titlul meu a fost fondator şi director financiar, dar făceam de toate.” Primul lucru a fost să înfiinţeze compania. „M-a trimis pe mine, aveam o carte după care am învăţat contracte comerciale la Drept şi în care am căutat un model de act constitutiv. L-am completat, l-am printat şi m-am dus la Registrul Comerţului. Doamna de acolo mi-a zis că trebuie să am un nume de firmă rezervat. Neavând un nume, am căutat în baza de date şi aşa a apărut Artima, care astăzi este marcă înregistrată în portofoliul Carrefour”, descrie el începuturile businessului, în anul 2000. „Îmi aduc aminte că în primele zile când am fondat Artima la Timişoara am fost într-o vizită la o bancă şi când am încercat să le explicăm ce o să facem, a fost extrem de greu şi ne-au întrebat: «Chiar vreţi să faceţi o alimentară?». Noţiunea de supermarket nu era cunoscută”, îşi aminteşte Ardeleanu.
    Spune că pentru el experienţa din cadrul Artima a fost definitorie: „Acolo am învăţat, la locul de producţie, şi a fost o cursă contra cronometru ca să nu dăm faliment, a fost o aventură cu toate ingredientele unui start-up”. De asemenea, Florentin Banu a fost o prezenţă importantă în formarea sa: „El mi-a definit personalitatea de business. De la el am învăţat cei şapte ani de business. De la mama şi de la tata am învăţat cei şapte ani de-acasă, iar echivalentul lor în business se numeşte Florentin Banu”. Cât despre businessul pe care l-au dezvoltat, spune că „mi s-a părut că am făcut un proiect extrem de valoros şi că a fost extrem de meritoriu că noi, ca echipă de manageri români care nu a ştiut să facă supermarketuri, până la urmă le-am făcut şi nu am dat faliment”.
    ESCALA PROFESIONALĂ DIN VARŞOVIA
    În anul 2005, cei doi au vândut acţiunile Artima către fondul de investiţii Enterprise Investors, într-o tranzacţie de 17 milioane de dolari. Doi ani mai târziu, compania a fost revândută retailerului Carrefour. După tranzacţie, executivul de la Superbet povesteşte că „Florentin Banu a plecat în real estate, ceea ce pentru mine nu a fost interesant. Etapa următoare mi s-a părut că trebuie să fie ceva internaţional.” Printre o serie de oferte venite din partea Sensiblu şi Mediplus, a primit o ofertă „de la acţionarii A&D Pharma, care mi-au propus să construim un business similar lui A&D Pharma în Polonia”, pe care a acceptat-o. „A fost, din nou, o aventură. Am plecat în Polonia fără să cunosc industria, fără să cunosc limba, aveam 29 de ani. Am construit acolo o companie care există şi astăzi şi produce profit.”
    După ce Carrefour a cumpărat lanţul de magazine, reprezentanţii retailerului l-au contactat şi i-au propus să se întoarcă pentru a pune umărul la dezvoltarea companiei. Era chiar în pragul crizei economice. „Mi s-a părut foarte interesant. Făcusem şi etapa asta internaţională la Varşovia şi ce îmi lipsea din portofoliul «de încercat» era şi o corporaţie de mari dimensiuni.” A fost numit director general al diviziei de dezvoltare şi real estate Carrefour Properties, care „acum este o divizie a Carrefour România, dar pe atunci era o entitate de sine stătătoare”. Cu toate că avea bunuri de 1 miliard de euro în portofoliu, a trecut însă destul de repede înapoi, pe cealaltă divizie a Carrefour, cea de retail. „Formaţia mea e un pic mai energică decât industria de real estate şi, având «injectată» această activitate de retail în sânge, am trecut în 2011 în funcţia de director comercial, ceea ce înseamnă gestiunea întregului motor de comerţ al Carrefourului.”    
    În perioada în care a lucrat în Polonia, a avut şi câteva „iniţiative antreprenoriale, dar nu au fost de succes”, printre care se numără, în 2007, o companie de dezvoltare imobiliară la Timişoara şi o companie de credite ipotecare la Bucureşti. „Am investit 80% din activele pe care le aveam atunci în real estate. Asta poate fi considerată o greşeală pe care nu aş mai face-o acum. Nenorocirea a fost timingul (sincronizarea – n.red.) – în 2008 a venit criza. A fost un proiect care s-a finalizat cu două luni înainte de căderea lui Lehman Brothers.” Cu toate acestea, spune că insuccesul acelei iniţiative antreprenoriale i-a prins „extrem de bine, pentru că am învăţat. În primul rând, că trebuie să diversifici. Am ajuns să citesc lucruri care mi-au schimbat percepţia despre viaţă. Am ajuns să contrazic multe din lucrurile pe care le-am învăţat în şcoala de economie. Şi nu mai cred în ele. Cine nu a avut un faliment ar fi bine să-l cumpere”, spune Ardeleanu, mai în glumă, mai în serios. În pofida acestui insucces, crede că ar fi avut stofă de antreprenor. „Jumătate din personalitatea mea este de antreprenor şi jumătate este de manager. Şi astăzi lucrez într-un mediu antreprenorial şi se vede în deciziile pe care le iau.” Are o urmă de regret faţă de faptul că lucrurile nu i-au mers pe calea antreprenoriatului aşa cum şi-ar fi dorit şi spune că „lucrurile au decurs foarte frumos pentru mine în cariera pe care mi-am ales-o şi sunt foarte mulţumit de ea. Dacă în viitor se va profila ceva, probabil că va fi la momentul respectiv. Ţine foarte mult de şansă, de moment şi de un ecosistem de lucruri pentru a ajunge să faci un start-up care să aibă succes”.


    DIN RETAIL, ÎN CULISELE PARIURILOR SPORTIVE
    Cum a ajuns însă la Superbet? L-a cunoscut pe fondatorul businessului, Sacha Dragic, în 2009, fiind amândoi jucători de şah. Ştiind de experienţa lui din Polonia, Dragic i-a cerut părerea în privinţa extinderii Superbet în ţările din Europa Centrală şi de Est. „Atunci s-a deschis discuţia. Cred că era anul 2012 sau 2013. Am văzut un exerciţiu antreprenorial frumos, am început să înţeleg industria pentru că am fost extrem de ignorant faţă de ce înseamnă pariul sportiv ca industrie, nu am înţeles potenţialul acesteia la momentul respectiv. Am început să învăţ un pic, am stat pe lângă companie.” În 2015, a intrat în echipa Superbet pe funcţia de director general. În acelaşi an, fondatorul companiei i-a propus să se ocupe de exportarea businessului în Polonia, şi „exact asta facem acum. Mă ocup printre altele şi de Superbet Polonia, unde deja avem un an de zile, deja am lansat lucrurile exact aşa cum am discutat“. Ce l-a determinat să aleagă Superbet? „În primul rând, partea de antreprenoriat. Am fost fermecat de modul în care s-a dezvoltat această companie ca start-up. După ce am început să mă gândesc ce viitor are această industrie, intrând un pic în interiorul ei, am ajuns la concluzia că e un business de entertainment şi entertainmentul are un viitor extrem de important în societatea pe care noi o dezvoltăm şi o trăim astăzi. Are de-a face cu şansa, ce înseamnă aceasta, cum trebuie să te raportezi la zona de risc şi care sunt avantajele. Asta mi s-a părut fascinant.” De asemenea, recunoaşte că după 16 ani de supermarketuri lucrurile „au devenit un pic plictisitoare şi m-am gândit să fac o schimbare.” L-a atras şi perspectiva de a intra într-o industrie „crudă”, aşa cum era şi cea de supermarketuri în ’99, când pornise Artima. „Este o industrie care îţi oferă foarte multe oportunităţi. Dacă era să fac o schimbare într-o altă industrie – energie, farma, telecom, care sunt industrii aşezate, foarte bine structurate, partea de oportunitate sau de amploare era vizibilă mult mai greu.”
    Un alt argument a fost faptul că la Carrefour se ocupase de partea de digital. „Eu am lansat carrefour-online.ro, am pus bazele a tot ce înseamnă digital în Carrefour. În industria pariurilor sportive zona de digital e o componentă fundamentală a businessului. Astăzi, businessul de digital l-a depăşit pe cel de retail, în condiţiile în care în retail lucrează 3.000, de oameni iar în digital circa 300 de oameni. E o industrie în care businessul de online este infinit mai avansat decât în zona de supermarketuri. Ăsta a fost un alt punct foarte bun, pentru că era esenţial pentru mine să învăţ lucruri noi.” Spune că gestionarea segmentului de digital din industria pariurilor este „foarte complicat, similar cu partea de banking, în care noi preluăm depozitele oamenilor, le stocăm, facem o sumedenie de tranzacţii în momentul în care se face un pariu, plătim”.
    Printre calităţile pe care consideră că un bun manager sau CEO ar trebui să le aibă se numără, în opinia sa, „să îţi placă ceea ce faci, altfel nu ai cum să consumi suficientă energie pentru a duce în spate o organizaţie. Asta cere foarte multă energie. Apoi, e important să ai un nivel de energie ridicat. Relaţiile interumane şi zona de risk management consumă foarte multă energie. Toate procesele şi calculele, la fel. Dacă nu reuşeşti să îţi menţii energia vitală şi să o consumi pe o perioadă suficient de lungă de timp, lucrurile nu mai sunt ceea ce trebuie. E foarte importantă şi zona de mind training. Din cauza volumului din ce în ce mai mare de informaţie şi de relaţii care trebuie gestionate, mintea noastră se încarcă. E foarte important să o calmezi şi să extragi esenţialul, să selectezi, să prioritizezi.” În ceea ce îl priveşte, crede că unul dintre defectele sale este lipsa răbdării, „din ce în ce mai puţină”; printre calităţi, aminteşte faptul că îi place foarte mult ceea ce face: „Pentru mine businessul este o plăcere. Nu ţin minte să mă fi uitat vreodată pe ceas, când mă trezesc dimineaţa îmi face plăcere când ştiu că trebuie să mă duc la birou. Dacă aş fi trăit în comunism, ca părinţii mei, ar fi fost o viaţă mizerabilă, pentru că nu ajungeai să faci business”. Ardeleanu mai spune şi că reuşeşte să construiască relaţii interumane solide „şi asta mă ajută extraordinar de mult la scalabilitate, pentru că reuşesc să deleg foarte bine. Oamenii au încredere în modul în care relaţionează cu mine şi atunci pot să acopăr o plajă foarte mare de departamente, procese şi proiecte”.
    Pe de altă parte, printre provocările cu care se confruntă spune că „cel mai greu este să te asiguri că lucrezi cu oamenii pe care ţi-i doreşti şi că ei rămân motivaţi în permanenţă; să reuşeşti să aduci cele mai puternice talente în echipa ta”. Printre scriitorii care l-au inspirat se numără Daniel Kahneman, Antonio Damasio, Ivano Maharadi şi mai ales Nassim Taleb, autorul cărţii „Black Swan” („Lebăda neagră”), „pe care am citit-o după criză şi care m-a ajutat, pentru că în perioada respectivă sistemul m-a făcut să înţeleg ce înseamnă şansa în viaţă şi să accept acest element de imprevizibilitate”.
    În 2017, cifra de afaceri a grupului Superbet, business înfiinţat în 2009, a fost de 139 de milioane de euro, „dar asta reprezintă doar diferenţa dintre încasări şi plăţile pe care le facem jucătorilor. Rulajul e diferit, e de ordinul miliardelor de euro”, spune Ardeleanu. Pentru anul acesta, reprezentanţii companiei se aşteaptă la o creştere a acesteia de până la 180 de milioane de euro. Businessul a ajuns în prezent la 1.000 de agenţii şi circa 3.500 de angajaţi la nivel naţional, însă activitatea companiei se desfăşoară în alte cinci ţări: prin operaţiuni directe în Polonia (cu 50 de agenţii) şi cu birouri deschise în Austria, Croaţia, Serbia şi Marea Britanie. De asemenea, Superbet are trei huburi de tehnologie în care lucrează peste 200 de angajaţi – în Bucureşti, Leeds şi Zagreb, acesta din urmă fiind şi cel mai mare. Acestea au fost deschise în perioada 2016-2017, „când au avut loc cele mai mari investiţii şi accelerarea pe zona de tehnologie din cadrul grupului. Investiţiile în toate cele trei sunt de ordinul zecilor de milioane de euro”, spun reprezentanţii businessului.
    Dacă anul trecut conducerea Superbet s-a axat pe consolidarea poziţiei de lider pe piaţa locală a pariurilor sportive, dezvoltarea operaţiunilor din Polonia, lansate oficial în noiembrie 2017, dezvoltarea businessului online şi achiziţia a trei companii de tehnologie (două din Croaţia şi una din Marea Britanie, pentru achiziţia şi integrarea cărora Superbet a cheltuit peste 20 de milioane de euro), anul acesta accentul este pus pe dezvoltarea diviziei de online. Mai exact, se doreşte „continuarea investiţiilor şi lărgirea echipelor de programatori, statisticieni din departamentele de tehnologie şi bookies – minţile care creează produsele Superbet şi GoBet – precum şi consolidarea operaţiunilor din Polonia”.
    În România, executivul de la Superbet spune că un procent covârşitor din volumul lunar de circa 15 milioane de pariuri – aproximativ 80% – este acoperit de fotbal, 6% de tenis şi restul de alte sporturi. În schimb, în Polonia, predominante sunt „evenimentelr şi ramurile sportive considerate naţionale – sky jumping, hochei; voleiul e foarte important.” Anul acesta, evenimentul pe care s-a pariat cel mai mult în România a fost Campionatul Mondial de Fotbal din Rusia, iar premiile record plătite de Superbet au fost de 300.000 de euro, respectiv 163.000 de euro. Ardeleanu spune că în spatele Superbet „e matematică şi statistică. Din partea jucătorului, ţine şi de cunoaştere, şi de şansă. Dacă te documentezi foarte bine despre o echipă de fotbal, sunt şanse să pui de cele mai multe ori un pariu corect”.



    Vlad Ardeleanu este, din septembrie 2017, general manager al Superbet Holding România, cea mai mare companie de pariuri sportive de pe piaţa locală.
    Originar din Timişoara, Ardeleanu a urmat liceul „Grigore Moisil“ şi a absolvit Facultatea de Economie din cadrul Universităţii de Vest, în 1998. Imediat după absolvire, s-a angajat la Ministerul de Finanţe, ca inspector fiscal.
    A renunţat însă la munca în minister după ce a aflat de intenţia lui Florentin Banu (care anterior vânduse către Nestlé brandul de napolitane Joe) de a construi un lanţ de supermarketuri. A făcut echipă cu acesta şi au dezvoltat împreună lanţul de supermarketuri Artima. Afacerea a început în 2000, a crescut rapid, iar în 2005 a fost cumpărată de fondul de investiţii Enterprise Investors şi, doi ani mai târziu, a fost vândută către Carrefour.
    Ulterior, Vlad Ardeleanu a decis să schimbe domeniul în care activa, din dorinţa de a-şi dezvolta o carieră internaţională, şi a preluat rolul de director general al firmei Ozone Laboratories din Polonia, parte a grupului A&D Pharma.
    S-a întors apoi la Carrefour, mai întâi ca director general al diviziei Carrefour Property (2009-2011), iar apoi ca director comercial şi de retail, funcţie pe care a ocupat-o până în septembrie 2015, când a intrat în domeniul jocurilor de noroc. A deţinut iniţial rolul de general manager al BetArena, parte a grupului Superbet Holding România, de unde a evoluat în funcţia sa actuală, devenind astfel responsabil de cele câteva sute de agenţii de pariuri sportive ale companiei, de platforma online a operatorului, precum şi de expansiunea în regiunea Europei Centrale şi de Est.

     

  • Casele de pariuri vor fi interzise! Anunţul premierului: “Este o măsură dureroasă, dar necesară! S-au răspândit ca ciuma”

    “Este o măsură dureroasă, dar necesară. Casele de pariuri sportive s-au răspândit ca ciuma”, a spus Edi Rama. Oficialii de la Tirana sunt conştienţi de impactul negativ pe care această lege îl va avea asupra economiei, dar sunt de părere că s-a ajuns într-un punct critic. Într-o ţară cu aproape trei milioane de cetăţeni, există o casă de pariuri la fiecare 730 de locuitori. Aşadar, în Albania există la ora actuală circa 4000 de case de pariuri.

    Paradoxal, în România, o ţară cu aproape 20 de milioane de cetăţeni, există o casă de pariuri la fiecare 1475 de locuitori, conform Oficiului Naţional pentru Jocuri de Noroc (ONJN), citat de Telekom Sport. Astfel că în România putem găsi la ora actuală peste 13.000 de case de pariuri. Cum echipa naţională, Liga 1, Liga 2 şi aproape toate echipele profesioniste sunt sponsorizate de agenţiile de pariuri, e clar că numărul sediilor va creşte pe zi ce trece.

    Episodul Skenderbeu

    Gruparea albaneză a fost suspendată timp de zece ani din cupele europene după ce UEFA a descoperit că albanezii au aranjat 53 de partide în ultimii opt ani. Pe lângă suspendarea de un deceniu, Skenderbeu a fost amendată cu un milion de euro. Nicio echipă nu a mai fost vreodată acuzată că a trântit un număr atât de mare de meciuri. “Nimeni în istoria fotbalului nu a mai aranajat meciurile într-un asemenea mod. Vorbim de meciuri din campionatul intern, meciuri amicale şi meciuri din cupele europene”, se arată în comunicatul emis de UEFA. Albanezii ar fi început să aranjeze meciuri din anul 2010.

    Cititi mai multe pe www.prosport.ro

  • Care sunt planurile noului CEO al Superbet

    “Piaţa este un pic diferită, dar principiul este cam acelaşi – de exemplu, în America, agenţiile de pariuri se află în cazinouri, care sunt imense; la noi sunt agenţii mici, la colţul străzii, şi sunt multe, aceasta ar fi principala diferenţă”, descrie Vlad Ardeleanu, directorul general al Superbet România, polul mondial al jocurilor de noroc.

    A ajuns acolo nu fiindcă ar fi el însuşi un pasionat – se autodeclară mai cu seamă un observator al pieţei – ci ca o consecinţă a principalului său hobby, motocicleta, în contextul celui mai lung drum parcurs de el, celebrul Route 66, traseu străbătut în 30 de zile; cinci le-a petrecut în Las Vegas. Nici parcursul profesional lui Ardeleanu nu este unul care să fi avut anterior tangenţe cu domeniul. „Exact acelaşi lucru îl fac la Superbet – export ce există în România în Europa Centrală şi de Est – şi l-am făcut cu A&D Pharma”, descrie Ardeleanu specificul activităţii din rolul pe care îl ocupă în cadrul acestuia, comparându-l cu rolul avut în urmă cu câţiva ani, de general manager în cadrul companiei de farmaceutice Ozone Laboratories din Polonia.

    Executivul de 42 ani a avut anterior o activitate de aproximativ 16 ani în retail şi descrie noua lume drept una cu nimic diferită faţă de cea anterioară: „În momentul în care conduci la nivel de general management un business, industria nu prea mai contează atât de mult. Ai specialişti în echipă deja care sunt specializaţi pe industrie – general management înseamnă strategie şi leadership, people management”.

    A intrat în domeniul jocurilor de noroc în septembrie 2015, ca director general al companiei BET Arena, din cadrul holdingului de companii, de unde a evoluat anul acesta în funcţia de CEO al Superbet, devenind astfel responsabil pe cele câteva sute de agenţii de pariuri sportive ale companiei, de platforma online a operatorului, precum şi de expansiunea în regiunea Europei Centrale şi de Est.

    Cota de piaţă ocupată de Superbet pe piaţa locală este de circa 20%, cu volumele de pariuri şi casino (wagered amounts) dezvoltate de Superbet la undeva peste 1 miliard de euro. Activităţile Superbet România sunt operate de un holding pe piaţa locală; iar dezvoltările din Europa Centrală şi de Est se fac sub un altul înregistrat la Viena; compania are o a treia entitate, globală, care operează platforma superbet.com, înregistrată în Gibraltar. Compania este una antreprenorială, înfiinţată în România chiar înainte de criză, de familia Augusta şi Sacha Draghici, care deţin mai mult de 51% din acţiunile companiei. Potrivit celor mai recente declaraţii ale lui Vlad Ardeleanu, veniturile întregului grup de companii se îndreaptă anul acesta spre 120 de milioane de euro.

    Originar din Timişoara, Vlad Ardeleanu a absolvit Facultatea de Economie (în cadrul Universităţii de Vest, în 1998), dar şi dreptul (Universitatea din Craiova, în 2000). Imediat după absolvire, s-a angajat la Ministerul de Finanţe, ca inspector fiscal, îşi aminteşte el debutul parcursului profesional. 2001 era anul în care omul de afaceri Florentin Banu vindea fabrica de napolitane Joe către gigantul elveţian Nestlé, iar lui, împreună cu un coleg, îi revenise responsabilitatea să verifice tranzacţia. „După controlul respectiv, omul a venit la mine şi mi-a zis: «M-ai cam amendat aici, trebuie să-ţi ofer un contract de muncă pentru a-mi recupera banii»”, rememorează Ardeleanu. A devenit astfel prima persoană care aflase despre intenţia lui Florentin Banu de a construi un lanţ de supermarketuri – denumite încă la acea vreme „alimentare”. „L-am întrebat de ce crede că pot să îl ajut să facă alimentare; mi-a răspuns că nu îl pot ajuta cu nimic, în afara faptului că am putere de muncă.”

    Astfel, la 25 de ani, a ajuns directorul financiar al companiei nou înfiinţate, sub care avea să se dezvolte lanţul de supermarketuri Artima. Afacerea a început în 2000, s-a dezvoltat rapid, iar în 2005 a fost cumpărată de fondul de investiţii Enterprise Investors şi, ulterior, de Carrefour. În acel an a decis să schimbe domeniul, în dorinţa de a-şi dezvolta o carieră internaţională, şi a preluat rolul de director general al firmei Ozone Laboratories din Polonia, parte a grupului A&D Pharma. „Mi-am dorit o carieră internaţională, iar A&D Pharma asta îşi dorea, să exporte un succes antreprenorial românesc în Europa Centrală şi de Est.”

    Timp de trei ani, a vândut şi a distribuit astfel pe piaţa poloneză produse precum Fervex, Efferalgan, Trachisept. S-a întors apoi la Carrefour, mai întâi ca director general pe divizia Carrefour Property (2009-2011), iar apoi ca director comercial şi de retail, funcţie pe care a ocupat-o până la trecerea la Superbet. „Înainte de Carrefour am fost întotdeauna un executiv care a fost şi acţionar minoritar, şi antreprenor, şi director, statut pe care o corporaţie nu poate să ţi-l ofere. Grupul de firme Superbet poate, iar acest pas este o revenire la prima dragoste; într-un mediu diferit de corporaţie, pot să aplic ceea ce am învăţat şi în corporaţie.” Una dintre respnsabilităţile sale în noua funcţie constă în dezvoltarea activităţilor Superbet în regiunea Europei Centrale şi de Est, iar primul pas făcut în acest sens este intrarea pe piaţa din Polonia, în urma unei investiţii „de câteva milioane de euro”, ce se va recupera în câţiva ani, potrivit lui Ardeleanu.

    Prin această expansiune, Superbet a devenit în noiembrie singurul operator străin autorizat să funcţioneze pe piaţa poloneză, cu peste 50 de agenţii deschise acolo până la finalul anului. „Ceea ce vrem este să devenim numărul 1 pe piaţa din Polonia – unde există doi jucători importanţi, care au 4-500 de agenţii fiecare. În total, ambii jucători au 1.000 de agenţii, cam cât avem noi în România. Îi vom depăşi cu siguranţă; pe lângă businessul de retail, o altă parte însemnată a afacerii o reprezintă partea de digital şi vor conta şi volumele de business care se fac şi în online”, descrie Vlad Ardeleanu obiectivele pentru piaţa poloneză. El spune că lucrează de circa un an, de când au aplicat pentru obţinerea licenţei de operare în Polonia, la construirea echipei de acolo, ce este formată din câteva sute de angajaţi. În Polonia sunt circa 38 de milioane de cetăţeni şi, potrivit reprezentanţilor polonezi ai Superbet, 8-10% dintre adulţi înclină spre un anumit tip de activitate de gambling.

     

  • Vlad Ardeleanu, directorul general al companiei româneşti de pariuri sportive Superbet: „Vrem să devenim numărul 1 pe piaţa din Polonia”

    Superbet devine astfel singurul operator străin autorizat să funcţioneze pe piaţa poloneză, cu peste 50 de agenţii deschise pe piaţa poloneză până la finalul anului.

    „Ceea ce noi vrem este să devenim numărul 1 pe piaţa din Polonia – pe aceasta există doi jucători importanţi, care au 4-500 de agenţii fiecare;  în total,  ambii jucători au 1.000 de agenţii, cam cât avem noi în România. Noi îi vom depăşi cu siguranţă; pe lângă businessul de retail, o altă parte însemnată a afacerii o reprezintă partea de digital, vor conta şi volumele de business care se fac şi în online”, descrie Vlad Ardeleanu, directorul general al Superbet România, obiectivele pentru piaţa poloneză. El spune că lucrează la construirea echipei poloneze, ce este formată din câteva sute de angajaţi, de aproximativ un an de zile, de când au aplicat pentru obţinerea licenţei de operare în Polonia. Potrivit lui Ardeleanu, de anul viitor, Superbet vrea să îşi extindă operaţiunile şi în Serbia şi Slovacia.

    O particularitate a pieţei poloneze constă în faptul că în agenţiile de pariuri sportive nu pot fi operate de către companiile private a aparate tip slot machines, acestea fiind sub monopol de stat, astfel că modelul de business diferă uşor de cel din România, unde în agenţiile Superbet există şi astfel de aparate.  

    În ceea ce priveşte piaţa locală, Superbet operează aici circa 1.000 de agenţii, iar cifra de afaceri previzionată pentru anul în curs se îndreaptă spre 150 de milioane de euro.

    O direcţie importantă de investiţii pentru companie o constituie şi digitalul, potrivit lui Ardeleanu, care spune că şi-au propus să transforme compania dintr-un de retail, într-una de tehnologie.

    „Provocările sunt aduse mai ales pe partea de tehnologie, în zona avansului de digital, unul dintre proiectele pe care noi le rulăm în organizaţie este transformarea culturii companiei dintr-o companie pur de retail, într-o companie de tehnologie şi de digital pentru viitor.” El spune că cea mai mare parte a profitabilităţii companiei este  investită în digital şi în tehnologie software avansată. „Dezvoltăm propriile platforme, core-ul acestora, în interiorul organizaţiei, iar pentru aceasta avem hub-uri de tehnologie în Bucureşti, la Zagreb, precum şi în Leeds, UK.”

    Nivelul investiţiilor în direcţia dezvoltării tehnologice se ridică la zeci de milioane de euro anual. „Sunt cu siguranţă mai mari decât cele dedicate extinderii internaţionale”, punctează directorul general al Superbet. Miza pe online vine în contextul în care volumul pariurilor rulate pe piaţa locală  în agenţiile fizice ale Superbet a ajuns să fie egalat de cel din online.

    Compania-mamă a Superbet Polonia a fost fondată în 2008 de Sacha Dragic, care astăzi este CEO al întregului grup de firme. În această toamnă, Superbet a devenit prima companie din industria pariurilor sportive prezentă pe bursa alternativă AeRo, în urma unei emisiuni de obligaţiuni în valoare de 9,6 milioane de lei vândute unor investitori români.

    Potrivit reprezentanţilor companiei. Superbet este la acest moment cel mai mare operator de jocuri de noroc din România, cu o reţea în retail de aproape 1.000 de agenţii în toată ţara şi cu rulaje care se dublează cel puţin de la an la an. Businessul la nivel naţional este în prezent consolidat sub umbrela Superbet Holding România, care operează patru branduri de retail – Superbet, BetArena, GoBet şi Magic Jackpot. ”Toate brandurile au propriile planuri de expansiune, urmează să fie o expansiune consistentă”, explică Ardeleanu.

    Superbet este brandul-locomotivă al grupului, iar la acest moment generează şi cea mai mare parte din venituri. În cadrul Superbet România lucrează peste 2.500 de angajaţi.  

    Holdingul Superbet operează sub trei entităţi – entitatea din România, o entitate pentru activităţile din Europa Centrală şi de Est, cu baza la Viena şi entitatea globală, de superbet.com, cu baza în Gibraltar.

    Potrivit informaţiilor disponibile, valoarea totală a pieţei româneşti de pariuri se situează la circa 1 miliard de euro; volumul pariurilor sportive şi casino (wagered amounts) din online şi offline cumulând circa 4 miliarde de euro.

     

  • Superbet angajează manageri pentru activităţile din România. Ce profil de manageri caută operatorul de pariuri sportive

    Operatorul de pariuri sportive Superbet, cu aproape 600 de agenţii deschise în toată ţara se află în plin proces de recrutare a unor seniori şi top manageri de la cele mai mari companii mondiale ale industriei pariurilor sportive în cadrul unei trategii de dezvoltare şi consolidare a businessului online al operatorului român, potrivit unui articol publicat de publicaţia internaţională eGaming Review.

    Printre recrutările făcute recent se numără Jamie Hart şi Peter Morgan, ambii foşti directori în cadrul William Hill, cea mai mare companie de pariuri sportive din Marea Britanie ca număr de locaţii. Jamie Hart va fi viitorul director de e-commerce al operatorului român, iar Peter Morgan, fostul director de dezvoltare software  în cadrul William Hill va ocupa o poziţie similară în cadrul Superbet. După William Hill, Jamie Hart a condus SunBets, parte a unui joint venture cu gigantul australian Tabcorp, care a a avut anul treecut venituri de 1,7 miliarde dolari. Sunt doar câteva dintre recrutările de top ale unor manageri cu notorietate în industria mondială a jocurilor de noroc pe care Superbet le face, un proces care va continua şi în lunile următoare, după cum indică EGR.

    Tot de dată recentă este şi recrutarea lui Jon Hewlet de la bWin, din poziţia de director de trading, iar la Superbet va ocupa aceeaşi poziţie. Noua echipă, menită să ducă Superbet în liga marilor case internaţionale de pariuri sportive online,  va fi completată de Ben Gross. Recrutat de la compania de pariuri sportive bet365, cu venituri de aproape 2 miliarde de lire sterline, Gross va supraveghea departamentul care gândeşte algoritmii după care sunt stabilite cotele.

    Demersul de consolidare a echipei de management a grupului condus de Sacha Dragic, din poziţia de CEO şi fondator, este menit să susţină strategia de dezvoltare regională pe care acesta a gândit-o pe următorii cinci ani. Superbet deja a aplicat pentru o licenţă online şi offline pe piaţa poloneză a pariurilor sportive şi totodată prospectează şi alte pieţe din Europa Centrală şi de Est unde se poate extinde în următorii ani.

    De precizat că din 2015, România are o legislaţie strictă aplicabilă jocurilor de noroc online, ceea ce a dus la o bună reglementare a pieţei şi, în consecinţă, la deschiderea acesteia. Conform informaţiilor de pe site-ul ONJN, în prezent activează 32 operatori de pariuri tradiţionali si 19 online.  În ţări cu tradiţie în pariurile sportive precum Marea Britanie, industria de gaming generează peste 5,4 mld. lire sterline annual. În România, peste un milion de români pariază în mod constant. Se pariază pe fotbal, tenis, box, hochei, curse de câini, dar şi pe loterii la minut. 

  • Povestea românului care a câştigat 5 milioane de dolari în trei luni, din pariuri sportive

     Povestea lui David „Vegas Dave” Oancea este una tipic americană. ProSport a scris, marţi, 8 martie, despre gamblerul de 37 de ani stabilit în Las Vegas care a câştigat 5 milioane de dolari în trei luni, din pariuri sportive. Între timp, Oancea a mai câştigat aproape 80.000 de dolari. Duminică, 13 martie, americanul cu sânge românesc a postat pe contul său de Twitter un bilet cu un combo de trei meciuri din Major League Baseball: a mizat 50.000 de dolari şi a avut un profit de 79.900 de dolari.

    Povestea sa pare desprinsă din 1001 de nopţi, doar că Las Vegas a luat locul Bagdadului, oraşul califilor. ProSport l-a contactat pe Oancea pentru a afla secretul unui parior intrat într-un „hot-streak”, adică o perioadă de succese în lanţ. Dave era acasă, împreună cu tatăl său, Dumitru. Fiul vorbeşte doar engleza, tatăl nu a uitat limba română. Născut şi crescut la Sibiu, Dumitru Oancea a emigrat în 1969 în America şi s-a stabilit la Detroit, Michigan, unde s-a angajat la uzinele Ford. „Tatăl meu s-a căsătorit cu mama mea, o japoneză din Hawaii. Eu sunt unicul lor copil. Sunt jumătate român, jumătate japonez”, îşi dezvăluie Dave Oancea originile.

    Citit mai multe pe www.prosport.ro

  • Fabuloasa viaţă a unui parior român în America. A câştigat 5 milioane de dolari în 3 luni, din pariuri sportive. Strategia care l-a ridicat din faliment

    Ai vrea să poţi paria 77.000 de dolari odată, fără grija că, în cazul unui eşec, îţi vei pierde casa, maşina şi toată viaţa liniştită? Un american de origine română poate şi, mai mult, câştigă milioane de dolari pe bandă rulantă.

    Faceţi cunoştinţă cu David Oancea, un parior în vârstă de 37 de ani extrem de cunoscut în Statele Unite sub numele Vegas Dave. El poate fi văzut în numeroase fotografii sau filmuleţe postate pe reţelele de socializare numărând sute de mii de dolari cu aceeaşi nonşalanţă pe care o arată cu dolarii celebrul campion mondial Floyd „Money” Mayweather.

    Dave Oancea, căruia americanii îi pronunţă numele „Wancha”, cunoaşte la perfecţie sportul din America şi face bani pe care un om cu o slujbă normală nu i-ar câştiga nici măcar în 100 de vieţi.

    Cititi articolul integral pe www.prosport.ro

  • Câţi bani pierd sau câştigă românii care vor să se îmbogăţească peste noapte

    Pe vremuri o industrie luxoasă, cu mulţi bani şi tentaţii pentru pasionaţi, dar mai ales dependenţi, la orice pas, jocurile de noroc s-au lovit, odată cu criza economică, de sărăcia românilor şi de taxele tot mai multe şi mai mari, ajungând acum la jumătate faţă de perioada de vârf. Cum arată radiografia uneia dintre cele mai bănoase şi totodată disputate afaceri din România?

    Au apus vremurile în care Bucureştiului i se mai spunea şi micul Las Vegas. Domeniul jocurilor de noroc, unde intră cazinourile, pokerul, aparatele electronice, pariurile sportive şi loteria de stat şi care a însemnat anul trecut o afacere de peste 1,3 miliarde de euro, s-a diminuat în ultimii ani nu doar în Capitală, dar mai ales în provincie. Iar şansele să se întoarcă la perioada de glorie scad şi ele văzând cu ochii.

    Banii puţini din portofelele oamenilor, legislaţia ambiguă şi apăsătoare, dar şi piaţa neagră calculată la circa un miliard de euro au dus nu doar la împuţinarea cazinourilor, dar şi la falimentul multor competitori din zona jocurilor electronice concomitent cu scăderea încasărilor şi profiturilor. Extravaganţa şi luxul unei industrii în plină ascensiune, care nu părea să mai poată fi atinsă de ceva, a pălit în ultimii ani. Acum mai există 456 de organizatori de jocuri de noroc de orice fel, dintre care 422 de jocuri tip slot machine, 16 case de pariuri, 7 cazinouri şi 14 săli de bingo, conform datelor oficiale, cei mai mulţi grupaţi într-o serie de asociaţii (două pentru cazinouri, două a operatorilor de aparate de joc şi una a pariorilor).

    Chiar şi aşa, jocurile de noroc sunt în continuare privite ca o vacă de muls, după cum spune Cristian Pascu, preşedintele executiv al Asociaţiei Organizatorilor şi Producătorilor de Jocuri de Noroc din România. Asta pentru că în acest moment, doar 3-4% din populaţia ţării joacă vreun soi de joc de noroc, pe când în alte ţări ponderea e mai mare, după estimarea lui Sorin Constantinescu, preşedintele Asociaţiei Cazinourilor din România, dar şi pentru că statul încasează încă bani buni la bugetul de stat de pe urma acestei industrii şi sumele au toate şansele să se mărească – numai taxele şi impozitele pentru jocurile de noroc sunt de aproximativ 160 de milioane de euro, la care se adaugă şi contribuţiile la stat pentru cele câteva zeci de mii de angajaţi, din care 30.000 numai în domeniul sloturilor, conform lui Dan Iliovici, executive manager al Romslot. Impactul în economie al industriei jocurilor de noroc este însă chiar mai mare – „afacerea se multiplică pe orizontală de cel puţin câteva ori prin chirii pentru spaţiile unde se desfăşoară jocuri de noroc, utilităţi, taxe şi contribuţii sau parcuri auto”, spune Iliovici.

    FATA MORGANA JOCURILOR DE NOROC. Un tânăr care nu pare să aibă mai mult de 30 şi ceva de ani, o doamnă trecută probabil de 50 de ani şi un domn cărunt, cu siguranţă dincolo de vârsta pensionării, joacă într-o seară obişnuită de weekend la ruletă în Platinum Casino, cazinoul din incinta hotelului Radisson din Capitală. Bine îmbrăcaţi, la o primă vedere destul de înstăriţi, relaxaţi şi fără să trădeze vreo temere atunci când pierd, nu seamănă deloc cu jucătorii care vin de obicei în cazinouri. Descoperim că formează o familie. Ea, doctoriţă de profesie, vine destul de des în cazinou, iar fiul său, Mihai, care lucrează în domeniul IT şi are, pe lângă serviciu, şi propria firmă, o urmează de cele mai multe ori. „Pentru noi, cazinoul e un soi de activitate de familie”, explică tânărul, aşa cum alte familii ies în parc în weekend sau merg la teatru.

    „E mai interesant la cazinou decât la restaurant sau în alte locuri„, mai spune Mihai. Ei joacă de patru-cinci ori pe lună şi o fac pentru distracţie, dar şi pentru a rotunji banii pe care vor să-i cheltuie, părinţii pentru casa lui Mihai, iar el pentru un Porsche şi poate chiar o motocicletă şi o barcă. Şi deşi nu joacă sume foarte mari, câştigă cam 3.000 de lei în fiecare lună. Asemenea jucători sunt însă destul de rar întâlniţi în cazinouri, mai ales în ultimii ani, când criza şi-a pus puternic amprenta asupra domeniului, poate cel mai afectat din întreaga industrie a jocurilor de noroc. Odată cu împuţinarea veniturilor şi implicit a bugetelor disponibile pentru asemenea activităţi, în cazinourile din România au început să meargă din ce în ce mai puţini oameni.

    Mihai şi părinţii lui fac parte din categoria jucătorilor de noroc care înlocuiesc distracţia de la restaurant, pub sau bowling, de pildă, cu o seară în cazinou. Cheltuie sume similare, niciodată foarte mari, se distrează şi, spre deosebire de o ieşire în oraş, au şansa să plece acasă şi cu bani în plus. Sunt însă destul de puţini, la fel cum se întâmplă şi cu jucătorii din rândul oamenilor de afaceri şi al vedetelor sau al persoanelor publice care vin la cazinou pentru adrenalina unui joc şi pentru care câştigurile sunt prea puţin importante. Cea mai vastă categorie este compusă, în opinia lui Sorin Constantinescu, preşedintele Asociaţiei Cazinourilor din România, din jucătorii atraşi de perspectiva îmbogăţirii peste noapte, care joacă mult, se împrumută şi mulţi devin dependenţi de jocuri de noroc, o dependenţă mai periculoasă decât cea de alcool sau droguri, pentru că în jocuri este greu să depistezi şi să tratezi un dependent.

  • Patriciu impanzeste Capitala cu chioscuri si agentii de pariuri

    In conditiile in care miliardarul si oamenii desemnati sa
    conduca aceste afaceri refuza sa ofere in prezent informatii,
    detalii despre procesul de extindere apar din documentele publicate
    in Monitorul Oficial, cele doua companii inregistrand periodic noi
    puncte de lucru.

    Zonele din sudul si vestul Capitalei (cartierele Militari –
    Drumul Taberei – Berceni) atrag cele mai multe investitii, in
    ultimele saptamani in aceasta parte a Bucurestiului fiind deschise
    cel putin zece magazine Mic.ro si patru agentii sportive Bet Arena
    Cafe.


    Cititi mai multe
    pe www.zf.ro