În acest volum relativ recent (apărut în Franţa în 2009), filozoful Bruckner încearcă să găsească noi dimensiuni ale iubirii şi ale comportamentului erotic, pornind de la varii manifestări vizibile din lumea mileniului III. El dovedeşte, prin intermediul metamorfozelor căsătoriei şi ale erotismului fără frontiere, cât de acerbă este rezistenţa sentimentului la orice fel de încartiruiri. Una dintre concluziile cărţii ar fi că nu am găsit (şi nici nu suntem prea aproape de a o face) o soluţie la suferinţele din dragoste, dar am înmulţit paradoxurile iubirii.
Dacă în materie de condiţie a bărbatului şi a femeii există o certă ameliorare, în materie de iubire dezordinea este mai mare decât înainte, fiindcă, asimilând libertăţi noi, am păstrat reflexele multimilenare ale codurilor istorice (nevoia de fidelitate, crearea unei familii, drama adulterului etc.).
Pascal Bruckner, “Paradoxul iubirii”, Editura Trei, Bucureşti, 2011