BusinessMagazin

Tag: Paradoxul Euxin

  • Paradoxul Euxin

    Turismul pe litoralul romanesc – o problema care revine in discutie vara de vara, de fiecare data cu aceeasi vehementa a discursului, si se concretizeaza, tot de fiecare data, in aceeasi lipsa de finalitate.

    Serviciile hoteliere si de restauratie sunt la pamant (s-ar putea spune si la nisip), in schimb tarifele sunt mai mari decat in statiuni din Grecia, Turcia sau chiar Spania. Vara de vara (pentru ca odata cu racirea vremii, toata lumea uita de Marea Neagra), dar nu si de acelasi inevitabil set de intrebari. A cui e vina pentru ca lucrurile merg din rau in mai rau? Ce ar trebui schimbat? Hotelierii sunt in pericol sa dea faliment. Toti turistii care vin acum la noi o sa migreze treptat catre litoralul bulgaresc. O retorica tot atat de inutila, ca si lamentarile care o insotesc.

    Chiar daca tabloul general e conturat in tusee apocaliptice, o deplasare la mare in oricare din week-end-urile cuprinse intre intervalul 15 iulie-15 august scoate la lumina o realitate opusa: in multe statiuni de litoral (Mamaia, Costinesti, Vama Veche) nu ai loc sa arunci un ac. Nu exista locuri de cazare libere, orice incercare de a-ti aseza cearsaful pe plaja este sortita esecului, iar la restaurant trebuie sa astepti o jumatate de ora doar ca sa ti se ia comanda. Cu alte cuvinte, cel putin timp de trei zile pe saptamana, afacerea numita litoralul romanesc duduie.

    „Turismul de week-end nu este decat o consecinta. Nimeni nu si-a propus ca lucrurile sa stea asa”, marturiseste un om de afaceri care detine un complex hotelier in statiunea Mamaia. Lipsa de planificare a concediilor si vacantele din ce in ce mai scurte ale romanilor se numara printre principalele cauze ale acestui fenomen. „Este clar insa ca nimeni nu poate supravietui doar din turismul de week-end”, adauga acelasi om de afaceri.

    Nimeni nu poate supravietui, insa deocamdata nimeni nu a murit. Chiar exista modele de business care functioneaza. Hotelurile incluse intr-o retea internationala (RIU si Best Western) functioneaza la parametri. De asemenea, branduri locale precum Iaki (perceput ca hotelul lui Hagi) sau Rex, controlat de Viorel Paunescu au clienti fideli. Un caz mai aparte este hotelul Europa din Eforie Nord, detinut de omul de afaceri George Copos. Anuntat ca investitia record a litoralului (20 de milioane de euro) si deschis in 2003, hotelul Europa parea sa fie una din aparitiile care vor schimba fata litoralului. Dar cu un hotel nu se face turism.

    Copos a investit mult intr-o capacitate de cazare extinsa (221 de camere – mai mult decat dublu fata de hotelul lui Hagi) cu gandul ca va da lovitura. A subestimat insa teoria vadului: degeaba ai o cladire mare si frumoasa daca in jurul ei sunt vanzatori de seminte, iar manelele rasuna din zori pana in noapte.

    Insa chiar daca nu „curge”, business-ul lui Copos tot „picura” serios. Singura consecinta concreta este ca perioada de amortizare a investitiei s-a prelungit de la circa sapte ani la 15 ani.

    Ideea e ca, desi lucrurile merg din rau in mai rau, fiecare gaseste o cale de supravietuire. E clar ca in momentele de restriste, cel mai usor le este oamenilor de afaceri care s-au orientat catre modele de business mai flexibile. Desi nu furnizeaza servicii de turism profesionist, proprietarii de pensiuni au o viata mai buna. Lasand la o parte faptul ca lucreaza preponderent la negru, unitatile turistice mai mici au sanse mai mari sa functioneze cu o rata de ocupare rezonabila pe toata durata verii. Un exemplu in acest sens este „salba” de pensiuni care s-a format in statiunea Costinesti.

    Revenind la o idee enuntata anterior, supravietuirea este cuvantul de ordine al litoralului romanesc. O intrebare banala: ce ne rezerva viitorul? La un moment dat, lucrurile se vor schimba in bine, isi spune fiecare turist roman care s-a obisnuit sa mearga la mare de mic copil. Cand va fi insa „la un moment dat”?

    Desigur, acest termen limita volatil ar putea capata concretete doar in conditiile remedierii unor hibe de ordin macro: terminarea autostrazii Bucuresti-Constanta, de exemplu. Insa ar fi simplu daca ar fi doar atat. Promovarea litoralului in mod profesionist (exista firme de consultanta care cu asta se ocupa) si pozitionarea adecvata in peisajul turistic actual ar fi primul pas. Aici, intervine o dilema de tipul „ce a fost mai intai: oul sau gaina?” Revenind la oile noastre, intrebarea este: litoralul romanesc merge prost pentru ca Guvernul nu investeste intr-o promovare profesionista sau cauza e calitatea slaba a serviciilor existente?

    Probabil ca lucrurile ar trebui facute simultan, cu conditia sa existe un cap. Paradoxul este ca pe litoral exista investitori care sunt si oameni politici (Copos nu este singurul exemplu). De ce s-a facut atat de putin pana acum? In definitiv, chestia cu promovarea nu este o vorba goala. Exista destinatii care din punct de vedere al „asset-urilor” naturale nu ofera mare lucru, numai ca vanzarile merg foarte bine. Si aici exista exemple: turismul ungar care inseamna in mare lacul Balaton si Budapesta este o afacere de sase miliarde de euro, iar Bulgaria genereaza patru miliarde de euro, in conditiile in care au litoral la aceeasi mare. Sa nu mai vorbim de Croatia unde afacerile din turism totalizeaza peste 25 de miliarde de euro. La antipod se afla Romania, unde turismul nu ajunge la un miliard de euro.

    Probabil ca o promovare mai puternica a litoralului romanesc va veni abia in clipa in care investitiile de tip Europa si Iaki nu vor mai fi singulare. Dar cum s-ar putea ajunge aici cand unicul scop al multor investitori este supravietuirea?

    Din pacate insa, acest cerc vicios nu este singurul specific capitalismului romanesc. Pana la urma, geografia sinuoasa a spatiului mioritic (vale-deal) nu caracterizeaza doar constiinta romanului, ci si modul in care el face afaceri.