BusinessMagazin

Tag: păpuşa

  • Povestea omului care a lansat cea mai populară jucărie pentru copii

    Elliot Handler s-a născut pe 9 aprilie 1916 în Illinois. Era student la Arte şi făcea designul pentru obiecte de iluminat, fără să aibă prea mult succes, până în 1939, când a început să producă mobilă pentru păpuşi în garajul lui din California de Sud. În cele din urmă, a făcut designul unui pian în miniatură, care a produs furori la un târg de jucării din New York. Magazinele au comandat mai mult de 300.000 de astfel obiecte – dar familia Handler a greşit în stabilirea preţului jucăriilor, pierzând astfel foarte mulţi bani. Au intrat în datorii, dar i-a salvat ideea de a produce cutii muzicale mici, ieftine. Anterior, aceste dispozitive erau considerate obiecte de lux, fiind realizate exclusiv de artizanii europeni. Au început să pună dispozitivele în alte jucării – unele din plastic şi păpuşi, de pildă. Produsele au devenit în scurt timp un hit şi au generat venituri de milioane. Ruth Handler era responsabilă de deciziile de business ale afacerii, în timp ce el lucra la dezvoltarea de noi jucării. Ea a iniţiat ideea că Mattel trebuie să dezvolte o păpuşă din plastic care să arate ca o femeie matură – cu o talie subţire, picioare lungi – şi a insistat în acest sens, deşi soţul ei şi cei din jur erau sceptici. Au mers pe mâna ei şi au lansat în 1959 Barbie, păpuşa denumită după fiica lor. Ulterior au lansat şi păpuşa Ken, cu numele fiului lor, care a murit din cauza unei tumori la creier în 1994.

    În 1960, Mattel a lansat un nou success, Chatty Cathy, o păpuşă vorbitoare care a revoluţionat istoria jucătoriilor. Ani mai târziu, Handler s-a concentrat pe maşini de jucărie. Compania a recrutat designeri de la companii auto precum General Motors şi a perfectat un proces de manufacturare pentru roţi din plastic care se puteau învârti foarte uşor. De atunci, mai mult de 10.000 de modele diferite de Hot Wheels au fost produse. Compania s-a listat la Bursa de Valori din New York în 1963. În mai 1970, Mattel a format un joint venture cu compania de producţie cinematografică Radnitz şi a intrat apoi într-un parteneriat cu Mehra Entertainment. În 1971, Mattel a cumpărat The Ringling Bros. şi circul Barnum & Bailey, într-o tranzacţie de 40 de milioane de dolari. Mattel a vândut însă compania de circ până în decembrie 1973, în pofida profiturilor generoase aduse de aceasta.

    În 1974, o investigaţie a descoperit că Mattel falsificase anumite informaţii din rapoartele financiare ale companiei, astfel că Elliot şi Ruth Handler au fost îndepărtaţi de la conducerea acesteia. Arthur S. Spear, un vicepreşedinte al Mattel, a preluat controlul companiei în 1975 şi a readus-o pe profit în 1977. Ruth Handler şi-a vândut acţiunile deţinute în companie în 1980. După ce s-a retras de la conducerea companiei, Handler s-a dedicat picturii, axându-se pe genul fotorealist. A murit în 2011, la 95 de ani.

    Din ianuarie 2017, compania cu 32.000 de angajaţi o are ca CEO pe Margaret Georgiadis, un executiv care a lucrat anterior la Google, ca preşedinte pentru zona Americilor la Alphabet Inc.

  • A investit aproape 500.000 de euro în operaţii pentru a arăta ca păpuşa Ken – GALERIE FOTO

    Mai nou, tânărul de 33 de ani şi-a modificat abdomenul şi muşchii pectorali cu ajutorul unui chirurg estetician şi se pregăteşte să înceapă filmările pentru reality show-ul “Plastics of Hollywood”.

    Brazilianul a început operaţiile în urmă cu 13 ani, iar între timp a cheltuit peste 400.000 de euro pentru a arăta ca păpuşa Ken. A suferit 51 de operaţii şi peste 100 de intervenţii cosmetice, ce includ implanturi în pectorali şi abdomen, transplant de păr, liposucţii şi operaţii estetice la nivelul feţei.

    Citeşte mai multe pe www.prosport.ro

  • Pinocchio, varianta modernă

    Spre deosebire de tâmplarul din poveste, sculptorul francez Gael Langevin a început cu o mână, apoi a dezvoltat braţul, umerii, trunchiul şi capul. Pentru a fi complet, InMoove, cum este numit primul robot umanoid realizat prin imprimare 3D în regim open-source, mai are nevoie de picioare, pentru care francezul are designuri cu sisteme motorizate ”pe care nu le-am testat încă. Muncesc la asta“.

    Totul a început în 2011, când un client i-a cerut lui Langevin, sculptor de meserie, o proteză de mână pentru o reclamă. ”Am propus să realizăm mâna prin imprimare 3D, dar la vremea aceea s-a dovedit a fi prea scump pentru client şi au renunţat la idee. |nsă eu am decis să creez mâna.“ A creat modelul pe calculator folosind un program de editare grafică gratis numit Blender, apoi i-a printat cu ajutorul unei imprimante 3D. ”Am adăugat nişte motoraşe şi când era gata am publicat creaţia pe internet în regim open source. Am făcut asta pentru că am folosit Linux şi Blender, ambele fiind programe open source, şi am vrut să împărtăşesc rezultatul şi eu, la rândul meu, cu comunitatea.“

    Open source, sau ”cu sursă deschisă“, descrie practica de a produce şi dezvolta produse permiţându-le altora să acţioneze liber asupra procesului de dezvoltare. Practic, oricine poate să pună umărul la creare, însă nu poate profita comercial de pe urma acestuia fără acordul creatorului.

    Francezul a adus creaţia sa în Capitală pentru a putea fi expusă în cadrul evenimentului Bucharest Technology Week. |n momentul de faţă, InMoove poate vorbi şi înţelege ce spui datorită unui soft de inteligenţă artificială, îşi poate mişca capul, ba chiar îţi poate strânge şi mâna. Utilizarea principală a acestuia este în sectorul educaţional. Potrivit francezului, 78 de universităţi din lume folosesc InMoove. ”Ştim că-l folosesc, pentru că achiziţionează anumite componente de pe site. Proiectul le permite oamenilor să dezvolte produsul în ce direcţie doresc: poate vor să adauge mai mulţi senzori tactili pe mâini.“

    Deorece este open source, toată documentaţia necesară, planurile de imprimare, tutorialele sunt disponibile online pe site-ul InMoove pentru ca şi alţii să-şi poată crea propriii roboţi. Componentele francezului sunt folosite pentru a realiza proteze şi în alte proiecte. ”Un start-up din Londra a creat un robot pe care l-au montat pe roţi, ca un Segway, şi poate fi controlat de la distanţă. Au dus robotul la Sacramento, SUA, şi le-au dat copiilor aflaţi într-o cameră sterilizată din spital posibilitatea de a interacţiona cu oamenii de afară cu ajutorul unei căşti Oculus Rift“, spune Gael Langevin.

    Mai departe, Langevin vrea să dezvolte membrele inferioare, să-l facă să meargă şi să dezvolte sistemul de inteligenţă artificială; pentru asta lucrează în regim de colaborare cu zeci de programatori prin intermediul platformei GitHub. |ntrebat dacă nu cumva îi este frică ca un programator, cu intenţii rele, să-i altereze sistemul, francezul spune că este de părere că împărtăşirea informaţiilor şi acest lucru în colaborare sunt mai puţin dăunătoare decât dezvoltarea unui sistem de inteligenţă artificială (IA) de către o companie. ”Este drumul pe care trebuie să-l urmăm în viitor, deoarece vizibilitatea este mult mai mare. Atunci când închizi sistemul, doar câţiva oameni pot lucra sau repara dacă s-a stricat ceva şi acesta este un lucru periculos“, explică el. Robotul i-a adus faimă şi clienţi noi. I-a schimbat sculptorului viaţa complet; acum, îşi dedică timpul liber îmbunătăţind produsul. ”Mi-a schimbat complet viaţa. E ca şi cum ai avea un nou copil în casă care nu înţelege tot ce îi zici“, mărturiseşte el.

    Deşi nu reprezintă principala sursă de venit, InMoove generează venituri pentru Langevin, prin vânzarea anumitor componente electrice. ”|n interiorul robotului se află o placă numită Nova board, unde se conectează toate firele. Sunt două într-un robot. Iar fiecare costă cam 60 de euro. Vând între 10 şi 15 astfel de obiecte în fiecare săptămână“, mărturiseşte el. Ceea ce înseamnă că francezul câştigă între 28.800 de euro şi 43.200 de euro pe an din vânzarea doar a acestei componente. ”Dar asta este doar o parte dintr-un robot, aş putea să vând motoarele, camerele, computerul. Am putea deschide o piaţă, o linie de business în viitor“, adaugă el, precizând că nu poate cuantifica suma investită în crearea robotului.

    Francezul mai dă un alt exemplu de afacere de tip open source: Arduino, companie ce creează microcontrollere folosite de pasionaţi şi de ingineri la proiectele lor. Compania Arduino a fost înfiinţată în 2005, iar acum are în jur de 200 de angajaţi şi venituri estimate de 13 milioane de dolari.

    Provocarea pentru Langevin nu a fost construirea robotului în sine, ci păstrarea comunităţii din jurul InMoove. ”Sute de oameni cer informaţii online despre produs, despre construcţia acestuia şi trebuie să răspund în fiecare zi la e-mailuri“, mărturiseşte el. Trebuie să fie atent la cine foloseşte InMoove şi ce vor să facă cu el, deoarece ”unii vor să construiască roboţi de luptă. Trebuie să încerci să-ţi păstrezi viziunea cu care ai început proiectul“.

    Cât de complicat este să-ţi construieşti propriul robot? ”Poţi să asamblezi un raft cumpărat de la Ikea?“, întreabă râzând Gael. ”Unii oameni asamblează produsele Ikea foarte uşor, alţii au nevoie de ajutor şi de mai mult timp. Poţi construi robotul, dar construcţia acestuia variază în funcţie de de nivelul de pricepere al fiecăruia.“ Pentru a trece la treabă este nevoie de un calculator, o conexiune la internet şi o imprimantă 3D, iar tutorialele pot explica tot procesul.

    Gael Langevin vede dezvoltarea imprimării 3D ca pe un pas înainte ce îi va ajuta în special pe designeri şi creatori să vadă exact cum funcţionează fiecare componentă a produsului lor. De asemenea, nu vede dezvoltarea roboţilor, implicit a inteligenţei artificiale, ca pe un fenomen negativ. Nu crede că va exista o competiţie între om şi robot, ci vede acest proces ca pe o contopire. ”O persoană care şi-a pierdut un picior poate avea un picior robotic. Noi devenim roboţi, iar roboţii devin umani. Asta se întâmplă dacă inteligenţa artificială merge în direcţia potrivită, dar dacă merge în direcţia comercială, atunci nu cred că e bine.“

  • VIDEO O păpuşa din Germania, acuzată de SPIONAJ. Recomandarea autorităţilor pentru părinţi: Să o distrugă!

    Avertismentul a fost dat de Angenţia Federală a Reţelelor (Bundesnetzagentur) care supraveghează telecomunicaţiile. Cercetătorii de la această companie spun că hackeri pot sa folosească dispozitivul bluetooth ataşat păpuşii pentru a asculta şi a vorbi cu copii care se joacă cu ea.

    CITEŞTE CONTINUAREA ARTICOLULUI PE MEDIAFAX 

  • Povestea femeii care a inventat cea mai cunoscută păpuşă din lume

    Inspirată de fiica sa adolescentă, Barbara, care avea o fascinaţie pentru păpuşi, Ruth Handler a  creat în 1959 celebra păpuşă Barbie. 14 ani mai devreme, Ruth împreună cu soţul său, Elliot Handler, fondaseră compania Mattel Creation, gigantul producător de jucării de astăzi, cu vânzări nete de 5,7 miliarde de dolari, conform statista.com.

    Ruth Marianna Handler a fost o femeie de afaceri americană şi, ulterior, o inventatoare. Ea a deţinut mai mult timp preşedinţia producătorului Mattel Inc., fiind cunoscută în opinia publică ca „mama păpuşii Barbie”, după cum s-a şi autodescris.

    Ruth Handler s-a născut în 1916, în Colorado, într-o familie de polonezi imigranţi, dar s-a mutat în Los Angeles la scurt timp după ce s-a căsătorit cu Elliot Handler. Prima afacere a familiei a fost în domeniul comerţului cu mobilier; Ruth se ocupa de vânzări, încheind contracte cu firme precum Douglas Aircraft Company. Ulterior, soţul său, Elliot Handler, şi partenerul său de afaceri Harold „Matt” Matson, au pus bazele unei companii producătoare de rame de fotografii pe care au denumit-o, sugestiv, Mattel. Ca activitate auxiliară, de cele mai multe ori, din resturile materialelor de rame obişnuiau să producă mobilier pentru casele păpuşilor. Când şi-au dat seama că mobilierul era mult mai profitabil decât afacerea principală, s-au hotărât să se axeze doar pe asta. Când Ruth Handler şi-a observat fiica – aproape de vârsta adolescenţei – jucându-se cu păpuşile din carton, pretinzând că acestea ar fi adulţi, a realizat faptul că această nişă de jucării este limitată – atât la aspect, cât şi în ceea ce ţine de haine. Aşadar, şi-a propus să producă o păpuşă de plastic tridimensională, cu un corp de adult şi o garderobă adecvată. La început, soţul său s-a declarat reticent, considerând că părinţii nu ar cumpăra copiilor o păpuşă cu forme voluptuoase. Însă, în timpul unei vacanţe a familiei în Europa, antreprenoarea a descoperit păpuşa germană Bill Lilli – care nu era o jucărie pentru copii, ci mai mult un cadou pentru adulţi; ideile sale s-au conturat clar. Odată ajunsă acasă, Ruth Handler a reconstruit designul păpuşii după criteriile sale şi a a numit-o Barbie, după numele fiicei sale. Celebra păpuşă a fost lansată pe 9 marie 1959 la târgul de jucării din New York, dar nu a avut un succes imediat. Însă, când Disney a introdus show-ul televizat „Clubul lui Mickey Mosue”, Mattel a investit enorm în publicitate, strategie ce a avut efect. Compania a produs mai târziu, şi varianta masculină a lui Barbie, Ken, denumit, de asemenea, după fiul familiei Handler.

    Succesul acestei jucării a propulsat compania Mattel în topul Fortune 500 cele mai mari companii industriale din SUA. O bună perioadă, Ruth Handler a fost şi de preşedinte al firmei. Pe lângă statutul de inventatoare şi femeie de afaceri, acesta a rămas cunoscută în memoria americanilor ca o supravieţuitoare a cancerului. După ce a suferit o mastectomie totală şi nu a fost mulţumită de protezele existente pe piaţă, ea a pus bazele propriei companii producătoare de proteze pentru sân cât mai asemănătoare cu realitatea, pe care a denumit-o Nearly Me. Ruth a decedat în California, în 2002, la 85 de ani.

    La 57 de ani, Barbie se află încă în topul vânzărilor de jucării. Unul dintre motivele acestui succes pare să fi fost abilitatea de a depăşi barierele aşa-numitului ciclu de viaţă al produsului, care sugerează că majoritatea brandurilor au un început, un apogeu şi un declin. Compania producătoare este dată de faptul că nu i-a permis păpuşii Barbie să se maturizeze; pentru asta, a ţinut tot timpul pasul cu trendurile din modă, curentele culturale şi a răspuns la critici, într-un efort de a-şi menţine popularitatea. De asemenea, Mattel s-a asigurat că succesul nu se bazează pe o singură păpuşă Barbie – consacrata blondă cu măsura S – ci a continuat să inoveze cu diverse tipologii: brunete, cu ochelari, cu părul creţ, cu mărimile tipice femeilor americane, păpuşi în scaun cu rotile, tocilare etc. Astăzi, Barbie este încă cel mai vândut produs al Mattel.

  • Povestea femeii care a inventat cea mai cunoscută păpuşă din lume

    Inspirată de fiica sa adolescentă, Barbara, care avea o fascinaţie pentru păpuşi, Ruth Handler a  creat în 1959 celebra păpuşă Barbie. 14 ani mai devreme, Ruth împreună cu soţul său, Elliot Handler, fondaseră compania Mattel Creation, gigantul producător de jucării de astăzi, cu vânzări nete de 5,7 miliarde de dolari, conform statista.com.

    Ruth Marianna Handler a fost o femeie de afaceri americană şi, ulterior, o inventatoare. Ea a deţinut mai mult timp preşedinţia producătorului Mattel Inc., fiind cunoscută în opinia publică ca „mama păpuşii Barbie”, după cum s-a şi autodescris.

    Ruth Handler s-a născut în 1916, în Colorado, într-o familie de polonezi imigranţi, dar s-a mutat în Los Angeles la scurt timp după ce s-a căsătorit cu Elliot Handler. Prima afacere a familiei a fost în domeniul comerţului cu mobilier; Ruth se ocupa de vânzări, încheind contracte cu firme precum Douglas Aircraft Company. Ulterior, soţul său, Elliot Handler, şi partenerul său de afaceri Harold „Matt” Matson, au pus bazele unei companii producătoare de rame de fotografii pe care au denumit-o, sugestiv, Mattel. Ca activitate auxiliară, de cele mai multe ori, din resturile materialelor de rame obişnuiau să producă mobilier pentru casele păpuşilor. Când şi-au dat seama că mobilierul era mult mai profitabil decât afacerea principală, s-au hotărât să se axeze doar pe asta. Când Ruth Handler şi-a observat fiica – aproape de vârsta adolescenţei – jucându-se cu păpuşile din carton, pretinzând că acestea ar fi adulţi, a realizat faptul că această nişă de jucării este limitată – atât la aspect, cât şi în ceea ce ţine de haine. Aşadar, şi-a propus să producă o păpuşă de plastic tridimensională, cu un corp de adult şi o garderobă adecvată. La început, soţul său s-a declarat reticent, considerând că părinţii nu ar cumpăra copiilor o păpuşă cu forme voluptuoase. Însă, în timpul unei vacanţe a familiei în Europa, antreprenoarea a descoperit păpuşa germană Bill Lilli – care nu era o jucărie pentru copii, ci mai mult un cadou pentru adulţi; ideile sale s-au conturat clar. Odată ajunsă acasă, Ruth Handler a reconstruit designul păpuşii după criteriile sale şi a a numit-o Barbie, după numele fiicei sale. Celebra păpuşă a fost lansată pe 9 marie 1959 la târgul de jucării din New York, dar nu a avut un succes imediat. Însă, când Disney a introdus show-ul televizat „Clubul lui Mickey Mosue”, Mattel a investit enorm în publicitate, strategie ce a avut efect. Compania a produs mai târziu, şi varianta masculină a lui Barbie, Ken, denumit, de asemenea, după fiul familiei Handler.

    Succesul acestei jucării a propulsat compania Mattel în topul Fortune 500 cele mai mari companii industriale din SUA. O bună perioadă, Ruth Handler a fost şi de preşedinte al firmei. Pe lângă statutul de inventatoare şi femeie de afaceri, acesta a rămas cunoscută în memoria americanilor ca o supravieţuitoare a cancerului. După ce a suferit o mastectomie totală şi nu a fost mulţumită de protezele existente pe piaţă, ea a pus bazele propriei companii producătoare de proteze pentru sân cât mai asemănătoare cu realitatea, pe care a denumit-o Nearly Me. Ruth a decedat în California, în 2002, la 85 de ani.

    La 57 de ani, Barbie se află încă în topul vânzărilor de jucării. Unul dintre motivele acestui succes pare să fi fost abilitatea de a depăşi barierele aşa-numitului ciclu de viaţă al produsului, care sugerează că majoritatea brandurilor au un început, un apogeu şi un declin. Compania producătoare este dată de faptul că nu i-a permis păpuşii Barbie să se maturizeze; pentru asta, a ţinut tot timpul pasul cu trendurile din modă, curentele culturale şi a răspuns la critici, într-un efort de a-şi menţine popularitatea. De asemenea, Mattel s-a asigurat că succesul nu se bazează pe o singură păpuşă Barbie – consacrata blondă cu măsura S – ci a continuat să inoveze cu diverse tipologii: brunete, cu ochelari, cu părul creţ, cu mărimile tipice femeilor americane, păpuşi în scaun cu rotile, tocilare etc. Astăzi, Barbie este încă cel mai vândut produs al Mattel.

  • Tokidoki, păpuşa Barbie tatuată – FOTO SI VIDEO

    Păpuşa are părul roz, este îmbrăcată şic şi are un animal de companie în formă de cactus sau un cactus în formă de animal de companie, nu-i prea sigur. Sigur este numele companionului, Bastardino.
    Iar partea de sus a corpului păpuşii este acoperită cu tatuaje exotice – flori şi gheişe în zona piptului si un tigru pe gât.

    Cea mai mare parte a părinţilor nu s-a declarat încântată de tatuajele păpuşii, dar, pe de altă parte, trebuie spus că realitatea are altă părere: un american din patru, cu vârsta între 18 şi 50 de ani, are cel puţin un tatuaj. Mattel nu este la prima încercare, pentru că în 2009 a prezentat “Totally Stylin’ Barbie”, care avea tatuaje, dar acestea puteau fi înlăturate. Realismul Tokidoki, în schimb, este maxim – tatuajele au fost realizate cu cerneluri şi nu pot fi spălate. Tokidoki este considerată o păpuşă de colecţie şi costă 50 de dolari în SUA, un preţ mai mare decât de obicei.