“Cipru este un fel de Republica Moldova a Greciei”, ma avertiza
un prieten inainte de plecare. Dupa o vizita in Republica Moldova
si una in Cipru, tin sa il contrazic. Acasa la Afrodita e cald si
bine chiar si in luna martie. Mai mult, obiectivele turistice sunt
la tot pasul, la fel ca si autostrazile. Singura asemanare cu
Republica Moldova ar fi limba romana pe care o auzi la tot
pasul.
Desi harta o indica la capatul Europei, insula Cipru este la
doar o ora si 45 de minute de zbor distanta de Romania. Cam de
acelasi timp ai nevoie ca sa parcurgi distanta intre oricare dintre
cele mai importante orase cu cel mai rapid mijloc de transport –
masina -, pe care o poti inchiria inca din aeroport, cu circa 25-35
de euro pe zi. Bineinteles, masina va avea volanul pe partea
dreapta, fapt explicat de rolul pe care britanicii l-au jucat acolo
unde grecii si turcii si-au disputat influenta zeci de ani la
rand.
Cuvantul “influenta” nu are insa forta necesara sa explice
relatia dintre Turcia si Cipru. Insula a fost cucerita de turci in
secolul al XVI-lea. A urmat apoi perioada cand Cipru s-a aflat sub
administratie britanica. Statul si-a obtinut independenta in 1960.
La mai putin de doua decenii mai tarziu, in 1974, Turcia invadeaza
din nou Cipru si ocupa partea de nord a insulei. Nici in prezent,
desi Cipru este membru al Uniunii Europene si al zonei euro,
situatia nu s-a schimbat.
Inainte de a pleca in Cipru nu am cautat minutios pe internet
pentru a face liste cu ce urma sa vizitez. Stiam ca la aeroport
exista un birou de informare turistica unde iti sunt puse la
dispozitie toate aceste informatii. Am gasit acolo o harta a
insulei si una a orasului, plus o carte cu principalele regiuni si
obiectivele lor turistice. Toate gratuit. Si in limba engleza.
Ciudat sau nu, nu exista si in limba romana, desi numarul de romani
din Cipru este mare, de 60.000, a doua minoritate dupa bulgari, la
o populatie totala de 800.000 de oameni.
Romanii sunt insa aici pentru munca. Cele mai multe posturi de
vanzatoare, soferi sau electricieni sunt ocupate de romani. In
Larnaca, in prima seara la restaurant, doi dintre chelneri erau
romani. A doua seara in Paphos, la fel. A fost aproape ciudat cand
in a treia seara ne-au servit persoane de alta nationalitate.
Totusi, in niciun moment nu a aparut o dificultate de comunicare,
nici la restaurant si nici oriunde altundeva, pentru ca in Cipru
absolut toata lumea vorbeste engleza. Absolut normal, de altfel,
pentru o tara atat de turistica precum Cipru, dat fiind ca numarul
celor care vin sa viziteze insula unde s-a nascut Afrodita
depaseste de circa trei ori populatia.
Nicosia, capitala statului, este impartita in doua. Un gard de
sarma desparte cele doua parti ale orasului: partea turceasca de
partea europeana. Pe la posturile de control se poate face
trecerea, cu buletinul. Curiozitatea nu m-a impins “dincolo”, poate
si pentru ca descrierile nu erau atragatoare. “Partea cealalta este
saraca, pare parasita. Singurele care ii dau viata sunt cazinourile
intalnite la tot pasul”, ne-a spus o cipriota. “Iti dai seama
imediat ca ai trecut dincolo. Cladirile ingrijite din partea
cipriota nu le gasesti in partea turca”, spune un turist care a
trecut “bariera”.