BusinessMagazin

Tag: panificatie

  • Cine este familia Servitje, cea care deţine 66% din Bimbo, noul proprietar al Vel Pitar

    • Compania mexicană numără aproape 140.000 de angajaţi la nivel global

     

    Fondat în 1945 de un grup de afacerişti conduşi de Lorenzo Servitje Sendra, grupul mexican Bimbo este în prezent una dintre cele mai mari companii din panificaţie la nivel mondial, cu o valoare de piaţă de circa 22 de miliarde de dolari.

    Recent, ZF a scris în exclusivitate că Bimbo a cumpărat Vel Pitar, liderul pieţei locale de panificaţie, evenimentul marcând cea mai mare achiziţie din industria alimentară din România. Tranzacţia s-ar ridica la 200 de milioane de euro.

    Fiu de brutar care a emigrat din Catalonia în Mexic la începutul secolului trecut, Lorenzo Servitje a condus compania până în 1997, când a venit la cârmă Daniel Servitje, unul dintre cei opt fii ai săi, conform LA Times. Lorenzo Servitje a stat la bazele tranziţiei Bimbo de la o mică afacere de panificaţie la un conglomerat multinaţional, care a achiziţionat de-a lungul timpului peste 100 de branduri domestice şi internaţionale şi care numără în prezent aproape 140.000 de angajaţi.

    Reîntors în Mexic în 1990, după ce a obţinut un master în administrarea afacerilor la Universitatea Stanford din California, Daniel Servitje – cel mai mare fiu al fondatorului – a fost numit la acea vreme în funcţia de director regional şi a pus în scurt timp bazele primelor linii de distribuţie către Statele Unite. Odată cu ocuparea poziţiei de CEO, strategia principală a companiei a constat în extinderea pe plan internaţional.

    Familia Servitje are o deţinere de 2,9 miliarde de acţiuni în cadrul Bimbo, o participaţie de 66% din capitalul social al companiei. Mai mulţi membri ai familiei Servitje continuă să facă parte şi astăzi din boardul executiv al grupului.

    De la listarea pe Bursa din Ciudad de Mexico din 2001, acţiunile Bimbo s-au apreciat cu circa 2.600%. Dinamica din ultimele 12 luni este de plus 46%, arată datele Yahoo Finance. În 2017, Forbes estima că averea netă a familiei mexicane ar ajunge la 4,2 miliarde de dolari.

     

  • Cum am ajuns să mâncăm pâine mexicană. Cine sunt giganţii care au cumpărat liderul panificaţiei din România şi cât au plătit pentru această companie

    O multinaţională mexicană, considerată una dintre cele mai mari afaceri din producţia de panificaţie din lume, cu o cifră de afaceri de 17 miliarde de dolari în 2021, a cumpărat grupul Vel Pitar, liderul pieţei de panificaţie din România. Cine se află în spatele Bimbo, grup ce a plătit 200 de milioane de euro pe o bucăţică de 5% din piaţa pâinii, şi care este legătura dintre noul proprietar al Vel Pitar şi filmele lui Walt Disney?

    Recent, s-a semnat cea mai mare tranzacţie din industria alimentară din România. Grupo Bimbo a preluat producătorul de pâine şi produse de panificaţie Vel Pitar, controlat de fondul de investiţii american Broadhurst, administrat la rândul său de New Century Holdings (NCH Capital). Valoarea tranzacţiei pentru un business de 120 de milioane de euro este estimată la peste 200 de milioane de euro. Cine este Bimbo? Grupo Bimbo a fost fondat în Mexic în 1945 de către Lorenzo Servitje, José T. Mata, Jaime Sendra, Jaime Jorba şi Alfonso Velasco.

    În prezent, este cel mai mare producător de morărit şi panificaţie din lume, cu activităţi în 33 de ţări începând din America şi până în Europa, potrivit datelor de pe site-ul companiei. În 2021, a avut o cifră de afaceri de 17 miliarde de dolari, cu 137.000 de angajaţi la nivel mondial, şi estimările pentru anul 2022 sunt de 19,36 miliarde de dolari de dolari. Grupul Bimbo este listat la bursa din Mexic şi are o capitalizare de piaţă de 21 de miliarde de dolari. Revista Forbes în 2017 a clasat Grupo Bimbo în Forbes Global 2000. Preţul lui Bimbo pe piaţă era atunci de 11,8 miliarde de dolari. Multe dintre rudele fondatorilor, Lorenzo Servitje Sendra, José T. Mata, Jaime Sendra Grimau, Jaime Jorba Sendra şi Alfonso Velasco, sunt încă strâns legate de compania. Familia Servijte a fost forţa motrice în cadrul companiei, iar actualul CEO, Daniel Servitje, este fiul lui Lorenzo Servijte. În plus, mare parte dintre membri ai consiliului sunt rude cu familiile extinse Servijte, Mata sau Sendra, potrivit Seeking Alpha, platformă de analiză financiară şi de date pentru investitori.  De altfel, numele „Bimbo” era o combinaţie de Bambi şi Dumbo, personaje din cele două filme Disney care erau favorite ale Marinelei, fiica lui Lorenzo Servitje. Ea a desenat ursul Bimbo într-o felicitare de Crăciun oferită lui Jaime Jorba. Anita Mata, soţia lui Jaime Sendra, a adăugat căciula, şorţul şi pâinea, iar în cele din urmă Alfonso Velasco a rearanjat faţa la forma sa actuală. Astfel, au apărut Bimbo şi logo-ul cu ursul. Familia Servitje deţinea în 2021, ultimul an pentru care sunt date disponibile, 65,9% din acţiunile Grupo Bimbo, conform Marketscreener, care funcţionează ca o piaţă internaţională de valori şi un site de ştiri financiare. Familia avea o avere în valoare netă estimată la 4,2 miliarde de dolari în 2019, scria Tharawat, revistă internaţională care se concentrează pe afacerile de familie şi pe businessurile antreprenoriale. Printre acţionarii Grupo Bimbo se numără şi BlackRock, cel mai mare manager de active din lume şi cel mai puternic fond de investiţii din lume, condus de miliardarul american Lary Fink, Vanguard, una dintre cele mai mari societăţi de administrare de investiţii la nivel mondial, cu expunere prin prisma fondurilor mutuale, precum ETF-uri, APG, unul dintre cei mai mari investitori de pensii din lume, Charles Schwab Corporation, un gigant care oferă servicii de brokeraj, bancare şi de consiliere, Dimensional Fund Advisors, un fond de investiţii din Texas, şi GBM Administradora de Activos, un fond de investiţii din Mexic, conform Marketscreener. Grupul are 203 fabrici în lume, conform celor mai recente date, şi operează peste 100 de mărci comerciale, printre care se numără Entenmann, Bimbo, Tia Rosa, Marinela, Barcel, Sara Lee, Doamna Baird, Stroehmann, chiflele Ball Park, Oroweat şi Arnold Bread. Bimbo are una dintre cele mai largi reţele de distribuţie din lume, se arată pe propriul site.

    Potrivit companiei de cercetare Global Data, panificaţia este o industrie globală de 561 de miliarde de dolari, iar primele trei companii, Bimbo, Mondelez şi Campbell, controlează doar aproximativ 4%, 3% şi, respectiv, 1%. Aproximativ 92% din industrie este formată din companii mai mici.  În Europa, Bimbo este prezent în ţări precum Franţa, Italia, Spania, Portugalia, Elveţia, Marea Britanie, Rusia şi Ucraina, potrivit datelor de pe site-ul grupului. Aproape 60% din veniturile Grupo Bimbo provin din ţările dezvoltate şi 42% din pieţele emergente, a scris recent Seeking Alpha. El operează una dintre cele mai mare flote de livrări direct în magazin, din lume, care distribuie peste 10.000 de produse repartizate în zece categorii de produse de patiserie de bază vândute prin cel puţin şase canale diferite de distribuţie, conform aceleaşi surse. Anul trecut, după izbucnirea războiului ruso-ucrainean, Grupo Bimbo a suspendat temporar operaţiunile în fabricile sale din Dnipro (Ucraina) şi din Rusia, potrivit presei străine. Mai mult, recent a avut loc un atac rusesc cu rachete în Dnipro. Sursele ZF spun că în acest context dificil, Bimbo a făcut mişcarea achiziţiei Vel Pitar pentru a-şi muta o parte din operaţiuni şi a-şi menţine în continuare prezenţa în Europa de Est. În plus, prin achiziţia de către grupul Bimbo a Vel Pitar se creează un pol mexican în industria alimentară din România, după ce în 2017 grupul mexican Sigma Alimentos a cumpărat Caroli Foods Group, lider de piaţă în România în industria produselor din carne ambalate la acel moment. Sigma este unul dintre principalii jucători la nivel mondial în industria alimentară refrigerată, cu prezenţă în 18 ţări, 44.000 de angajaţi şi cu venituri de 6,9 miliarde de dolari în 2021.Tranzacţia dintre Bimbo şi Vel Pitar este cea mai mare din industria alimentară din România până în prezent. O valoare similară, circa 200 de milioane de euro, a mai primit însă Constantin Duluţe în 2018, dar el a vândut pământ. Mai exact, arabii de la Al Dahra au preluat Agricost, cea mai mare fermă de cereale din România după suprafaţa cultivată. Însă, pentru Grupo Bimbo valoarea tranzacţiei din România este similară cu valoarea investiţiei într-o fabrică de la zero în America. La sfârşitul anului 2022, guvernatorul Brian P. Kemp din Georgia a anunţat că Grupo Bimbo va investi peste 200 de milioane de dolari pentru a construi a doua unitate de producţie în Valdosta, potrivit georgia.org, Departamentul de Dezvoltare Economică din Georgia, unul din statele sudice ale Statelor Unite ale Americii. Tot pe la finele anului 2022 a fost anunţată investiţia într-o fabrică de 431 de milioane de dolari în Ohio, potrivit publicaţiei Food Dive.

     

    Cine este Vel Pitar, liderul pieţei de pâine şi produse de panificaţie din România?

    În 2022, Vel Pitar a fost lider al vânzărilor de pâine, cu o cotă de piaţă de 5,2%, în uşoară creştere de la 5% în 2021, conform datelor oferite de Euromonitor International la solicitarea ZF. Rezultatele vin după doar două decenii de existenţă în cea mai mare piaţă din industria alimentară, a pâinii, ca urmare a unor investiţii de zeci de milioane de euro şi a extinderii prin achiziţii de noi fabrici, făcute de Broadhurst. Compania deţine zece fabrici în principale ale ţării şi anume în Cluj-Napoca, Târgu Jiu, Râmnicu Vâlcea, Piteşti, Braşov, Giurgiu, Iaşi, Tecuci (jud. Galaţi), Pantelimon (jud. Ilfov) şi Chitila (jud. Ilfov), conform datelor oferite de reprezentanţii companiei. Anterior a mai avut o fabrică la Balş (jud. Olt) şi una în cartierul Berceni din Bucureşti, dar le-a închis. De altfel, înainte de criza din 2008-2009, Vel Pitar mai avea o reţea de magazine proprii, peste 100, la care a renunţat.

    Vânzările anuale de pâine din România sar de 10 miliarde de lei (circa 2 mil. euro), iar pe următoarele poziţii în topul celor mai mari companii care comercializează pâine în funcţie de cota de piaţă se află Dobrogea Grup (1,7% în 2022) şi Boromir Ind (0,8% în 2022), ambele deţinute de antreprenori români. În sectorul de panificaţie activează peste 6.500 de companii, iar în cel de morărit peste 700 de companii, care au generat o cifră de afaceri totală de 10 miliarde de lei (2 miliarde de euro) în 2021, conform datelor de la Registrul Comerţului. Însă, cu toate că există o concurenţă acerbă în sectorul panificaţiei, Vel Pitar are în portofoliu trei din cinci cele mai vândute branduri de pâine din România şi anume Vel Pitar, Grâu Întreg şi Deplina, produsele de panificaţie ajungând zilnic în peste 7.000 de magazine atât din comerţul tradiţional, cât şi din cel modern. De asemenea, compania mai are în portofoliu produse precum, Chef Gourmand, Sylvester Graham, Maya, batoanele Doi Fraţi, sărăţele şi alte produse de panificaţie şi de patiserie. 

    Astfel, se observă şi o scădere a numărului de angajaţi, numai în ultimii zece ani micşorându-se cu 800 de persoane, până la 1.900. Cea mai mare fabrică a Vel Pitar, singura investiţie de la zero a grupului, este situată în Chitila şi a fost realizată după o investiţie de peste 11 milioane de euro. De asemenea, în 2021, Vel Pitar a anunţat investiţii ample, de 43 mil. lei (circa 9 mil. euro) în tehnologii care să permită fabricarea unor produse care să aibă un termen mare de valabilitate, fără E-uri sau fără conservanţi, urmând noile trenduri din piaţă. În 2021, Vel Pitar a ajuns la o cifră de afaceri de 586 de milioane de lei în 2021 (circa 120 mil. euro), în creştere cu 5% faţă de anul precedent, şi un profit net de 68,5 milioane de lei (14 mil. euro), în scădere cu 11% faţă de anul anterior, conform calculelor ZF pe baza datelor de la Ministerul de Finanţe. La nivelul profitabilităţii, 2020 a fost cel mai bun an din istoria companiei, potrivit aceleaşi surse. Numai în ultimii zece ani, Vel Pitar şi-a dublat veniturile şi a ajuns la o marjă de profit de peste 10%. Originile Vel Pitar sunt din 1999, când fondul american de investiţii Broadhurst Investment a cumpărat două dintre cele mai importante companii româneşti din industria panificaţiei (Mopariv din Vâlcea şi Berceni din Bucureşti). La acel moment, fondul Broadhurst era cel mai important investitor pe piaţa românească de capital şi în următorii ani a efectuat achiziţii multiple.  Compania Vel Pitar a fost înfiinţată în 2001 prin fuziunea mai multor fabrici de pâine (Mopariv din Vâlcea, Panegrano din Cluj, Berceni din Bucuresti, Granpan din Tecuci şi Spicul Arges). Broadhurst era acţionar majoritar, iar în 2003, fondul american de investiţii a plătit 1,1 mil. dolari pe primele acţiuni ale Vel Pitar, care era un business regional, cu intenţia ca Vel Pitar să devină o marcă naţională de pâine. Broadhurst a cumpărat şi a vândut mai multe companii de-a lungul anilor, sub conducerea lui Siminel Andrei, un inginer de la Dacia care apoi a trecut şi pe la BNR, a cumpărat la privatizare întreprinderile care deţineau spaţii comerciale, de genul Romarta sau celebrele magazine universale din mijlocul oraşelor, plus fabricile comuniste cu terenurile aferente.Reprezentanţii NCH Capital spuneau că vânzarea Vel Pitar reprezintă al 27-lea exit mare din companiile deţinute, la care se adaugă 873 de tranzacţii de exit mai mici, dar de peste 50.000 de euro fiecare. În prezent mai deţine, printre alte active, Libra Bank şi Tradeville, unul dintre cei mai mari brokeri de pe bursă. De asemenea, va rămâne pe plan local în industria de morărit cu compania Şapte Spice, pe care o deţine, conform surselor ZF. Compania Şapte Spice a fost înfiinţată în 2007, prin desprinderea diviziei de morărit din cadrul grupului Vel Pitar, liderul pieţei de morărit şi panificaţie. Ea are patru mori în România, una în Iaşi, una în Braşov, una în Târgu Jiu şi una în Râmnicu Vâlcea, care au o capacitate anuală totală de măciniş de peste 200.000 de tone. Moara din Râmnicu Vâlcea, o investiţie de 20 de milioane de lei, a fost finalizată în 2020, mare parte din sumă fiind cofinanţare europeană.În 2021, compania Şapte Spice a avut o cifră de afaceri cifră de afaceri de circa 65 mil. euro, în creştere cu 25% faţă de anul trecut, având peste 350 de angajaţi. Compania estima la mijlocul anului trecut o cifră de afaceri de 80 mil. euro pentru 2022, în creştere cu 25% faţă de anul 2021, conform datelor oferite pentru ZF. În portofoliul companiei se găsesc brandurile de făină 7 Spice, Ducesa, Principesa, Domniţa, Regina sau Contesa, cât şi mixuri, premixuri, ameliatori sau ingrediente precum griş de grâu sau tărâţe de grâu.

  • Cum am ajuns să mâncăm pâine mexicană. Cine sunt giganţii care au cumpărat liderul panificaţiei din România şi cât au plătit pentru această companie

    O multinaţională mexicană, considerată una dintre cele mai mari afaceri din producţia de panificaţie din lume, cu o cifră de afaceri de 17 miliarde de dolari în 2021, a cumpărat grupul Vel Pitar, liderul pieţei de panificaţie din România. Cine se află în spatele Bimbo, grup ce a plătit 200 de milioane de euro pe o bucăţică de 5% din piaţa pâinii, şi care este legătura dintre noul proprietar al Vel Pitar şi filmele lui Walt Disney?

    Recent, s-a semnat cea mai mare tranzacţie din industria alimentară din România. Grupo Bimbo a preluat producătorul de pâine şi produse de panificaţie Vel Pitar, controlat de fondul de investiţii american Broadhurst, administrat la rândul său de New Century Holdings (NCH Capital). Valoarea tranzacţiei pentru un business de 120 de milioane de euro este estimată la peste 200 de milioane de euro. Cine este Bimbo? Grupo Bimbo a fost fondat în Mexic în 1945 de către Lorenzo Servitje, José T. Mata, Jaime Sendra, Jaime Jorba şi Alfonso Velasco.

    În prezent, este cel mai mare producător de morărit şi panificaţie din lume, cu activităţi în 33 de ţări începând din America şi până în Europa, potrivit datelor de pe site-ul companiei. În 2021, a avut o cifră de afaceri de 17 miliarde de dolari, cu 137.000 de angajaţi la nivel mondial, şi estimările pentru anul 2022 sunt de 19,36 miliarde de dolari de dolari. Grupul Bimbo este listat la bursa din Mexic şi are o capitalizare de piaţă de 21 de miliarde de dolari. Revista Forbes în 2017 a clasat Grupo Bimbo în Forbes Global 2000. Preţul lui Bimbo pe piaţă era atunci de 11,8 miliarde de dolari. Multe dintre rudele fondatorilor, Lorenzo Servitje Sendra, José T. Mata, Jaime Sendra Grimau, Jaime Jorba Sendra şi Alfonso Velasco, sunt încă strâns legate de compania.

    Familia Servijte a fost forţa motrice în cadrul companiei, iar actualul CEO, Daniel Servitje, este fiul lui Lorenzo Servijte. În plus, mare parte dintre membri ai consiliului sunt rude cu familiile extinse Servijte, Mata sau Sendra, potrivit Seeking Alpha, platformă de analiză financiară şi de date pentru investitori.  De altfel, numele „Bimbo” era o combinaţie de Bambi şi Dumbo, personaje din cele două filme Disney care erau favorite ale Marinelei, fiica lui Lorenzo Servitje. Ea a desenat ursul Bimbo într-o felicitare de Crăciun oferită lui Jaime Jorba. Anita Mata, soţia lui Jaime Sendra, a adăugat căciula, şorţul şi pâinea, iar în cele din urmă Alfonso Velasco a rearanjat faţa la forma sa actuală.

    Astfel, au apărut Bimbo şi logo-ul cu ursul. Familia Servitje deţinea în 2021, ultimul an pentru care sunt date disponibile, 65,9% din acţiunile Grupo Bimbo, conform Marketscreener, care funcţionează ca o piaţă internaţională de valori şi un site de ştiri financiare. Familia avea o avere în valoare netă estimată la 4,2 miliarde de dolari în 2019, scria Tharawat, revistă internaţională care se concentrează pe afacerile de familie şi pe businessurile antreprenoriale. Printre acţionarii Grupo Bimbo se numără şi BlackRock, cel mai mare manager de active din lume şi cel mai puternic fond de investiţii din lume, condus de miliardarul american Lary Fink, Vanguard, una dintre cele mai mari societăţi de administrare de investiţii la nivel mondial, cu expunere prin prisma fondurilor mutuale, precum ETF-uri, APG, unul dintre cei mai mari investitori de pensii din lume, Charles Schwab Corporation, un gigant care oferă servicii de brokeraj, bancare şi de consiliere, Dimensional Fund Advisors, un fond de investiţii din Texas, şi GBM Administradora de Activos, un fond de investiţii din Mexic, conform Marketscreener. Grupul are 203 fabrici în lume, conform celor mai recente date, şi operează peste 100 de mărci comerciale, printre care se numără Entenmann, Bimbo, Tia Rosa, Marinela, Barcel, Sara Lee, Doamna Baird, Stroehmann, chiflele Ball Park, Oroweat şi Arnold Bread. Bimbo are una dintre cele mai largi reţele de distribuţie din lume, se arată pe propriul site.

    Potrivit companiei de cercetare Global Data, panificaţia este o industrie globală de 561 de miliarde de dolari, iar primele trei companii, Bimbo, Mondelez şi Campbell, controlează doar aproximativ 4%, 3% şi, respectiv, 1%. Aproximativ 92% din industrie este formată din companii mai mici.  În Europa, Bimbo este prezent în ţări precum Franţa, Italia, Spania, Portugalia, Elveţia, Marea Britanie, Rusia şi Ucraina, potrivit datelor de pe site-ul grupului. Aproape 60% din veniturile Grupo Bimbo provin din ţările dezvoltate şi 42% din pieţele emergente, a scris recent Seeking Alpha. El operează una dintre cele mai mare flote de livrări direct în magazin, din lume, care distribuie peste 10.000 de produse repartizate în zece categorii de produse de patiserie de bază vândute prin cel puţin şase canale diferite de distribuţie, conform aceleaşi surse. Anul trecut, după izbucnirea războiului ruso-ucrainean, Grupo Bimbo a suspendat temporar operaţiunile în fabricile sale din Dnipro (Ucraina) şi din Rusia, potrivit presei străine. Mai mult, recent a avut loc un atac rusesc cu rachete în Dnipro.

    Sursele ZF spun că în acest context dificil, Bimbo a făcut mişcarea achiziţiei Vel Pitar pentru a-şi muta o parte din operaţiuni şi a-şi menţine în continuare prezenţa în Europa de Est. În plus, prin achiziţia de către grupul Bimbo a Vel Pitar se creează un pol mexican în industria alimentară din România, după ce în 2017 grupul mexican Sigma Alimentos a cumpărat Caroli Foods Group, lider de piaţă în România în industria produselor din carne ambalate la acel moment.

    Sigma este unul dintre principalii jucători la nivel mondial în industria alimentară refrigerată, cu prezenţă în 18 ţări, 44.000 de angajaţi şi cu venituri de 6,9 miliarde de dolari în 2021.Tranzacţia dintre Bimbo şi Vel Pitar este cea mai mare din industria alimentară din România până în prezent. O valoare similară, circa 200 de milioane de euro, a mai primit însă Constantin Duluţe în 2018, dar el a vândut pământ. Mai exact, arabii de la Al Dahra au preluat Agricost, cea mai mare fermă de cereale din România după suprafaţa cultivată. Însă, pentru Grupo Bimbo valoarea tranzacţiei din România este similară cu valoarea investiţiei într-o fabrică de la zero în America. La sfârşitul anului 2022, guvernatorul Brian P. Kemp din Georgia a anunţat că Grupo Bimbo va investi peste 200 de milioane de dolari pentru a construi a doua unitate de producţie în Valdosta, potrivit georgia.org, Departamentul de Dezvoltare Economică din Georgia, unul din statele sudice ale Statelor Unite ale Americii. Tot pe la finele anului 2022 a fost anunţată investiţia într-o fabrică de 431 de milioane de dolari în Ohio, potrivit publicaţiei Food Dive.

    Cine este Vel Pitar, liderul pieţei de pâine şi produse de panificaţie din România?
    În 2022, Vel Pitar a fost lider al vânzărilor de pâine, cu o cotă de piaţă de 5,2%, în uşoară creştere de la 5% în 2021, conform datelor oferite de Euromonitor International la solicitarea ZF. Rezultatele vin după doar două decenii de existenţă în cea mai mare piaţă din industria alimentară, a pâinii, ca urmare a unor investiţii de zeci de milioane de euro şi a extinderii prin achiziţii de noi fabrici, făcute de Broadhurst. Compania deţine zece fabrici în principale ale ţării şi anume în Cluj-Napoca, Târgu Jiu, Râmnicu Vâlcea, Piteşti, Braşov, Giurgiu, Iaşi, Tecuci (jud. Galaţi), Pantelimon (jud. Ilfov) şi Chitila (jud. Ilfov), conform datelor oferite de reprezentanţii companiei. Anterior a mai avut o fabrică la Balş (jud. Olt) şi una în cartierul Berceni din Bucureşti, dar le-a închis. De altfel, înainte de criza din 2008-2009, Vel Pitar mai avea o reţea de magazine proprii, peste 100, la care a renunţat.

    Vânzările anuale de pâine din România sar de 10 miliarde de lei (circa 2 mil. euro), iar pe următoarele poziţii în topul celor mai mari companii care comercializează pâine în funcţie de cota de piaţă se află Dobrogea Grup (1,7% în 2022) şi Boromir Ind (0,8% în 2022), ambele deţinute de antreprenori români. În sectorul de panificaţie activează peste 6.500 de companii, iar în cel de morărit peste 700 de companii, care au generat o cifră de afaceri totală de 10 miliarde de lei (2 miliarde de euro) în 2021, conform datelor de la Registrul Comerţului. Însă, cu toate că există o concurenţă acerbă în sectorul panificaţiei, Vel Pitar are în portofoliu trei din cinci cele mai vândute branduri de pâine din România şi anume Vel Pitar, Grâu Întreg şi Deplina, produsele de panificaţie ajungând zilnic în peste 7.000 de magazine atât din comerţul tradiţional, cât şi din cel modern. De asemenea, compania mai are în portofoliu produse precum, Chef Gourmand, Sylvester Graham, Maya, batoanele Doi Fraţi, sărăţele şi alte produse de panificaţie şi de patiserie.

    Astfel, se observă şi o scădere a numărului de angajaţi, numai în ultimii zece ani micşorându-se cu 800 de persoane, până la 1.900. Cea mai mare fabrică a Vel Pitar, singura investiţie de la zero a grupului, este situată în Chitila şi a fost realizată după o investiţie de peste 11 milioane de euro. De asemenea, în 2021, Vel Pitar a anunţat investiţii ample, de 43 mil. lei (circa 9 mil. euro) în tehnologii care să permită fabricarea unor produse care să aibă un termen mare de valabilitate, fără E-uri sau fără conservanţi, urmând noile trenduri din piaţă. În 2021, Vel Pitar a ajuns la o cifră de afaceri de 586 de milioane de lei în 2021 (circa 120 mil. euro), în creştere cu 5% faţă de anul precedent, şi un profit net de 68,5 milioane de lei (14 mil. euro), în scădere cu 11% faţă de anul anterior, conform calculelor ZF pe baza datelor de la Ministerul de Finanţe. La nivelul profitabilităţii, 2020 a fost cel mai bun an din istoria companiei, potrivit aceleaşi surse. Numai în ultimii zece ani, Vel Pitar şi-a dublat veniturile şi a ajuns la o marjă de profit de peste 10%.

    Originile Vel Pitar sunt din 1999, când fondul american de investiţii Broadhurst Investment a cumpărat două dintre cele mai importante companii româneşti din industria panificaţiei (Mopariv din Vâlcea şi Berceni din Bucureşti). La acel moment, fondul Broadhurst era cel mai important investitor pe piaţa românească de capital şi în următorii ani a efectuat achiziţii multiple.  Compania Vel Pitar a fost înfiinţată în 2001 prin fuziunea mai multor fabrici de pâine (Mopariv din Vâlcea, Panegrano din Cluj, Berceni din Bucuresti, Granpan din Tecuci şi Spicul Arges). Broadhurst era acţionar majoritar, iar în 2003, fondul american de investiţii a plătit 1,1 mil. dolari pe primele acţiuni ale Vel Pitar, care era un business regional, cu intenţia ca Vel Pitar să devină o marcă naţională de pâine.

    Broadhurst a cumpărat şi a vândut mai multe companii de-a lungul anilor, sub conducerea lui Siminel Andrei, un inginer de la Dacia care apoi a trecut şi pe la BNR, a cumpărat la privatizare întreprinderile care deţineau spaţii comerciale, de genul Romarta sau celebrele magazine universale din mijlocul oraşelor, plus fabricile comuniste cu terenurile aferente.Reprezentanţii NCH Capital spuneau că vânzarea Vel Pitar reprezintă al 27-lea exit mare din companiile deţinute, la care se adaugă 873 de tranzacţii de exit mai mici, dar de peste 50.000 de euro fiecare. În prezent mai deţine, printre alte active, Libra Bank şi Tradeville, unul dintre cei mai mari brokeri de pe bursă. De asemenea, va rămâne pe plan local în industria de morărit cu compania Şapte Spice, pe care o deţine, conform surselor ZF. Compania Şapte Spice a fost înfiinţată în 2007, prin desprinderea diviziei de morărit din cadrul grupului Vel Pitar, liderul pieţei de morărit şi panificaţie. Ea are patru mori în România, una în Iaşi, una în Braşov, una în Târgu Jiu şi una în Râmnicu Vâlcea, care au o capacitate anuală totală de măciniş de peste 200.000 de tone. Moara din Râmnicu Vâlcea, o investiţie de 20 de milioane de lei, a fost finalizată în 2020, mare parte din sumă fiind cofinanţare europeană.În 2021, compania Şapte Spice a avut o cifră de afaceri cifră de afaceri de circa 65 mil. euro, în creştere cu 25% faţă de anul trecut, având peste 350 de angajaţi. Compania estima la mijlocul anului trecut o cifră de afaceri de 80 mil. euro pentru 2022, în creştere cu 25% faţă de anul 2021, conform datelor oferite pentru ZF. În portofoliul companiei se găsesc brandurile de făină 7 Spice, Ducesa, Principesa, Domniţa, Regina sau Contesa, cât şi mixuri, premixuri, ameliatori sau ingrediente precum griş de grâu sau tărâţe de grâu.
     

  • Liderul pieţei locale de morărit şi panificaţie din România, a fost vândut. De acum vom consuma pâine mexicană

    Fondul american de investiţii Broadhurst / NCH a vândut grupului mexican Bimbo afacera Vel Pitar, cel mai mare producător de morărit si panificaţie din România, au declarat pentru ZF surse de pe piaţă.

    Tranzacţia de vânzare a afacerii Vel Pitar, cel mai mare producător de morărit si panificaţie din România, către grupul mexican Bimbo a fost parafată, au menţionat sursele citate.

    Conform estimărilor, valoarea tranzacţiei se aproprie sau depăşeşte 200 de milioane de euro.

    Grupul Vel Pitar cu 12 fabrici şi care deţine 15% din piaţa de morărit şi 9% din piaţa de panificaţie este la vânzare de mai mulţi ani.

    Vel Pitar a raportat pentru 2021 afaceri de 586 de milioane (120 de milioane de euro) de lei cu un profit net de 68 milioane de lei (13 milioane de euro)

    Grupul Vel Pitar a avut o istorie destul de zbuciumată, el fiind format prin fuziunea mai multor companii din segmentul de morărit şi panificaţie, intenţia grupului Broadhurst / NCH fiind de vânzare a afacerii.

    Grupul Bimbo este cel mai mare producător de morărirt şi panificaţie din lume, prezent în 33 de şări ăncepând din Ameria până îânEuropa, cu vânzări anuale de 15 miliiarde de dolar şi 137.000 de angajaţi.

    Grupul Bimbo care are o istorie de 77 de ani a pornit din Mexico City şi este listat la bursa din Mexic, având o capitalizare de 21 de miliarde de doalri.

    Broadhurst / NCH este unul dintre cele mai vechi fonduri de investiţii  din România cu o istorie care începe în anii ‘90, odată cu procesele de privatizare a întreprinderilor comuniste şi lansarea bursei de la Bucureşti. La un moment dat investiţiile depăşiseră 300 de milioane de dolari în primul deceniu.

    Dea lungul celor de aproape 3 decenii grupul american condus de Siminel Andrei, un inginer de la Dacia care apoi a trecut şi pe la BNR, a cumpărat la privatizare întreprinderile care deţineau spaţii comerciale, de genul Romarta sau celebrele magazine universale din mijlocul oraşelor, plus fabricile comuniste cu terenurile aferente.

    Foto: Siminel Andrei

    După ce o bună parte din fabrici au fost date jos, terenurile au devenit extrem de valoroase după intrarea României în Uniunea Europeană şi mai ales în ultimul deceniu.

    Spre exemplu, magazinul Ikea din Pallady este construit pe terenul unei foste fabrici cumpărate de fondul de investiţii şi date jos.

    Mall-ul AFI din Cotroceni, plus birourile şi partea rezidenţială din spate au dfost făcute pe terenul unei fabrici – UMEB cumpărate de fond şi date jos.

    Broadhurst mai deţine în acest moment, printre alte active, Libra Bank şi Tradeville unul dintre cei mai mari brokeri de pe bursă.

     

  • Tudorel Andrei, preşe­din­te­le Institutului Naţio­nal de Statistică: Şocul inflaţiei continuă la început de an: preţurile accelerează şi în ianuarie, cu energia, dar şi uleiul sau făina vârfuri de lance

    Inflaţia anuală a ajuns la 8,35% în ianuarie 2022, în accelerare atât faţă de ianuarie 2021, cât şi faţă de decembrie 2021, arată datele publicate de Institutul Naţional de Statistică (INS). Cel mai mult au crescut preţurile la energie, dar şi la produse alimentare de bază, precum făina sau uleiul.

    „Este foarte greu, combustibilii se scumpesc în fie­care noapte, preţurile la energie şi gaze sunt de necon­trolat. Deşi s-au încheiat contracte, nu au fost respectate. Preţurile materiei prime cresc de la o săptămână la alta. Dacă în noiembrie 2021 am luat o maşină de 20 de tone de grâu cu 30.000 de lei, acum o lună aceeaşi maşină a fost 47.000 de lei“, spune Aurora Păun, proprietara Ardamis, o companie din domeniul morăritului şi panificaţiei.

    Energia rămâne însă cea mai importantă compo­nentă a inflaţiei, cu o creştere a preţurilor la gaze de peste 60% în ianuarie 2022 faţă de ianuarie 2021. Datele de la INS arată că preţurile alimentelor au accelerat cu 7,2% în ianuarie 2022 faţă de ianuarie 2021. Din coşul de consum al unui român, alimentele înseamnă circa o treime, cea mai mare pondere din Uniunea Europeană.

  • Pâinea noastră (scumpă) cea de toate zilele? România, producţie record de grâu în 2021

    Preţul făinii a crescut cu 20-30% pentru unii procesatori de la începutul anului până acum, iar pâinea s-a scumpit cu 4,5% faţă de 2020, totul într-un an cu o producţie istorică de grâu. Dincolo de raliul făcut de preţul energiei, sub toate formele sale, cu impact direct asupra oricărui bun, ce alţi factori, unii din logica globală a business-ului, scumpesc pâinea noastră cea de toate zilele?

    România a avut în anul agricol 2021 o producţie record de grâu – 11,3 milioane de tone – şi totuşi preţurile alimentelor cresc în lanţ.

    „Producţia record a agriculturii româneşti nu reprezintă decât o picătură din efortul global de hrănire a omenirii, iar 11 milioane de tone de grâu sunt doar 1,45% din prognoza mondială de producţie la grâu. Iar aceasta este în suferinţă, căci producţia mondială este cifrată la 775 milioane de tone de cereale, faţă de consumul care este estimat la 786 milioane de tone de cereale”, spune Cezar Gheorghe, fondatorul Casei de Trading a Fermierilor, expert analist şi consultant pentru comerţul cu cereale al Clubului Fermierilor România.

    Cu alte cuvinte, cererea este foarte mare, consumul este foarte apropiat de producţie, iar preţurile sunt alimentate de cerere şi ofertă. El crede că preţurile vor creşte în continuare, pentru că România este în circuitul comercial mondial şi nu stă în puterea niciunui guvernant să schimbe acest traseu inflaţionist. „Semnele de revenire vor veni peste minim un an”, prevede Gheorghe.

    O opinie similară are şi Vasile Varvaroi, director general în România al gigantului trader de cereale american Cargill: „suntem participanţi într-un flux global. Ce se întâmplă în România, că avem producţii mari sau mici, în general, nu are un impact semnificativ asupra creşterilor de preţuri înregistrate la nivel naţional. Dacă stau să mă uit la partenerii noştri fermieri, mă bucur de această conjunctură. (…) Cred că este o oportunitate pentru fermierii români să vândă cerealele la un nivel de preţ foarte bun”.

    Business MAGAZIN. Cu cât va creşte preţul pâinii după toată această nebunie a creşterii preţurilor materiilor prime?

  • Simpa, una dintre cele mai vechi fabrici de pâine din Sibiu: Noi nu am scumpit pâinea şi am observat că a crescut uşor volumul de vânzări

    Reprezentanţii Simpa, o companie cu tradiţie pe piaţa de panificaţie, fiind una din cele mai vechi fabrici de profil din Sibiu, deţinută majoritar de Maria Agârbicean (98%) şi administrată de Alexandru Agârbicean, spun că nu au majorat preţul pâinii, deşi costurile cu producţia au crescut, pentru că aşteaptă să vadă care este reacţia pieţei.

    „Ni s-a scumpit mult făina, iar preţul gazului s-a triplat. Noi nu am scumpit pâinea, pentru că aşteptăm reacţia pieţei. Am observat că a crescut uşor volumul de vânzări“, a spus pentru ZF Alexandru Agârbicean, admi­nistrator şi director tehnic al Simpa, din Sibiu, business cu o cifră de afaceri de aproape 95 milioane de lei în 2020, mai mică cu 3% decât în 2019, şi un profit net de 6,3 mi­lioane de lei şi peste 320 de angajaţi.

    Simpa, a cărei istorie a început în anul 1967, are în portofoliu peste 60 de sortimente de pâine şi produse de panificaţie şi peste 60 de produse de cofetărie, patiserie şi produsele noastre fast-food. Compania îşi desface producţia în peste 20 de magazine din oraşul Sibiu şi împrejurimi, arată datele de pe site-ul companiei.

  • Pâinea noastră (scumpă) cea de toate zilele? România, producţie record de grâu în 2021

    Preţul făinii a crescut cu 20-30% pentru unii procesatori de la începutul anului până acum, iar pâinea s-a scumpit cu 4,5% faţă de 2020, totul într-un an cu o producţie istorică de grâu. Dincolo de raliul făcut de preţul energiei, sub toate formele sale, cu impact direct asupra oricărui bun, ce alţi factori, unii din logica globală a business-ului, scumpesc pâinea noastră cea de toate zilele?

    România a avut în anul agricol 2021 o producţie record de grâu – 11,3 milioane de tone – şi totuşi preţurile alimentelor cresc în lanţ.

    „Producţia record a agriculturii româneşti nu reprezintă decât o picătură din efortul global de hrănire a omenirii, iar 11 milioane de tone de grâu sunt doar 1,45% din prognoza mondială de producţie la grâu. Iar aceasta este în suferinţă, căci producţia mondială este cifrată la 775 milioane de tone de cereale, faţă de consumul care este estimat la 786 milioane de tone de cereale”, spune Cezar Gheorghe, fondatorul Casei de Trading a Fermierilor, expert analist şi consultant pentru comerţul cu cereale al Clubului Fermierilor România.

    Cu alte cuvinte, cererea este foarte mare, consumul este foarte apropiat de producţie, iar preţurile sunt alimentate de cerere şi ofertă. El crede că preţurile vor creşte în continuare, pentru că România este în circuitul comercial mondial şi nu stă în puterea niciunui guvernant să schimbe acest traseu inflaţionist. „Semnele de revenire vor veni peste minim un an”, prevede Gheorghe.

    O opinie similară are şi Vasile Varvaroi, director general în România al gigantului trader de cereale american Cargill: „suntem participanţi într-un flux global. Ce se întâmplă în România, că avem producţii mari sau mici, în general, nu are un impact semnificativ asupra creşterilor de preţuri înregistrate la nivel naţional. Dacă stau să mă uit la partenerii noştri fermieri, mă bucur de această conjunctură. (…) Cred că este o oportunitate pentru fermierii români să vândă cerealele la un nivel de preţ foarte bun”.

    Vasile Varvaroi, director general în România al gigantului trader de cereale american Cargill:„Cred că este o oportunitate pentru fermieriI români să vândă cerealele la un nivel de preţ foarte bun.”

    Luni, 4 octombrie, floarea-soarelui din recolta nouă se negocia pentru livrări în noiembrie cu 649 de dolari/tonă, porumbul cu 237 de dolari/tonă, iar grâul de panificaţie cu 265 de dolari/tonă, potrivit Euronext, Bursa paneuropeană cu sediul la Paris şi subsidiare în Olanda, Belgia, Franţa, Portugalia şi Anglia. În luna iunie, grâul de panificaţie se vindea cu 217 euro/tonă şi rapiţa cu 543 euro/tonă, iar porumbul se negocia prin contracte al termen la un preţ de 269 euro/tonă.

     

    Care au fost totuşi factorii care au dus la creşterea preţurilor?

    „Un factor sunt măsurile de combatere a efectelor pandemice care s-au constituit în tipărirea banilor. La nivel global tiparirea banilor a atins niveluri record, Sistemul Federal de Rezerve al Statelor Unite ale Americii şi băncile centrale au ajuns la un nivel de peste 16 trilioane de dolari, care efectiv au fost pompaţi în piaţă cu intenţia de a susţine companiile şi implicit populaţia. Aceşti bani nu au randament pozitiv sub nicio formă, dar ar trebui să aibă. Astfel, a fost declanşat un proces inflaţionist pentru ca banii să aibă randament”, explică Cezar Gheorghe.

    Randamentul, continuă analistul, nu poate fi obţinut decât prin revărsarea pe materia primă – în acest caz cereale – la nivel global prin burse. În acest context, fondurile de investiţii au început să joace în burse la nivel de materii prime din domeniul hranei şi al hrănirii, dar nu numai. Pentru rentabilizarea masei monetare construiesc poziţii şi efectuează operaţiuni prin care obţin profit imediat şi apoi vând activele, de obicei, la un preţ scăzut. „Vremea este al doilea factor ce a contribuit masiv la creşterea preţurilor materiilor prime. Anul 2020 a adus cu el o secetă teribilă în Europa şi bazinul Mării Negre, locuri de originare pentru restul lumii, adică locuri de unde pleacă mărfurile sub formă de materie primă către destinaţiile ce nu pot produce, ci doar cumpără, printre care Orientul Mijlociu, Nordul Africii, Africa Subsahariană, Asia de Sud, Asia de Sud-Est sau regiunea Caraibelor”, menţionează Gheorghe.

    Anual, în medie, prin Portul Constanţa sunt tranzacţionate circa 25 de milioane de tone de cereale, iar 10-12 milioane de tone de cereale care pleacă la export sunt „made in RO”, potrivit specialiştilor din piaţă. Însă, situaţia excepţională de anul trecut a făcut ca sursele de aprovizionare să nu poată oferi randamente de volume, iar ţările importatoare au plusat în preţuri spre a suplini necesarul. „Agregat cu pandemia şi efectele pe alocuri nejustificate de panică, s-a creat sistemul de stockpilling, adică de a face provizii”, întăreşte Cezar Gheorghe.

    Cezar Gheorghe, fondatorul Casei de Trading a Fermierilor: „Producţia record a agriculturii româneşti nu reprezintă decât o picătura din efortul global de hrănire a omenirii, iar 11 milioane de tone de grâu sunt doar 1,45% din prognoza mondială de producţie la grâu. Iar aceasta este în suferinţă, căci producţia mondială este cifrată la 775 milioane de tone de cereale, faţă de consumul care este estimat la 786 milioane de tone de cereale.”

    Anul 2021 a generat acelaşi fenomen advers de secetă, însă de data aceasta victime au fost continentele nord şi sud americane. În Canada şi SUA au fost afectate producţiile de rapiţă şi grâu, iar în Brazilia a fost afectată producţia de porumb. „Canada a pierdut circa 9,3 milioane de tone din producţia de grâu şi circa 7 milioane de tone din producţia de rapiţă, SUA a pierdut circa 6,23 milioane tone de grâu, Brazilia circa de 25 milioane de tone din producţia de porumb. Iar pe continentul european, mai precis în bazinul Mării Negre, Rusia a pierdut 12,5 milioane de tone de grâu din aceleaşi cauze”, susţine analistul pentru comerţul cu cereale.

    Un alt factor care a contribuit la creşterea preţurilor, crede el, este factorul politic. Spre exemplu, multe ţări au impus bariere tarifare la exportul materiei prime. Rusia are o taxă de export variabilă la grâu, de circa 53 dolari pe tona de grâu, iar la seminţele de floarea-soarelui percepe un nivel de jumătate din preţul unei tone, dar nu mai puţin de 320 de dolari.

    În plus, pe lângă aceşti factori care au afectat direct, vine energia, care a cunoscut o creştere extremă în ultimul an. „Dacă ne uităm la preţul barilului de petrol, el a ajuns astăzi la nivelul de 80 de dolari/baril în cotaţia BRENT şi trage după el efectiv toată logistica mondială. Cu alte cuvinte, pentru a transporta o tonă de materie primă de la punctul A la punctul B, costul este dublat. Spre exemplu, costul de transport al grâului din Constanţa în Egipt a plecat de la 13 dolari/tonă, iar acum a ajuns la 35 dolari/tonă. Logistica se manifestă pe scara diversităţii de la mare la mic în toate sensurile, astfel că impactează preţurile finale”, subliniază Cezar Gheorghe.

    Anual, în medie, prin Portul Constanţa sunt tranzacţionate circa

    25 de milioane de tone de cereale,

    iar

    10-12 milioane de tone de cereale

    care pleacă la export sunt „made in Ro”, potrivit specialiştilor din piaţă.

    La extracţie, dintr-o tonă de grâu ies 650 de kilograme de făină,

    iar pentru a produce o franzelă de 300 g se folosesc 60 g de făină, conform specialiştilor din industrie.

    Practic, dintr-un kilogram de grâu ies 650 g de făină, cantitate din care se pot produce 10 franzele.

    Mai departe, de la pâine la paste, totul se scumpeşte.

    „Nouă, de la începutul anului şi până în prezent ne-a crescut cu 27% preţul făinii şi probabil va mai creşte cu 5-7% până la finalul anului. Acum, trebuie să facem un calcul şi să creştem direct proporţional şi preţul pastelor”, spune Atilla Vancsa, administrator al businessului Vancsa Multipast din judeţul Covasna, care are o fabrică în localitatea Ilinei, unde produce 2.000 kg/zi.

    Totodată, Iulian Şomîtcă, director de morărit şi panificaţie în cadrul Grup Şerban Holding, care operează în prezent mai multe linii de business în agricultură, spune că simte o explozie a preţului făinii. El afirmă că în luna iulie preţul de achiziţie fără TVA era de 1,14 -1,16 lei/kg, astăzi se duce spre 1,5 lei, plus 30%.

    La extracţie, dintr-o tonă de grâu ies 650 de kilograme de făină, iar pentru a produce o franzelă de 300 g se folosesc 60 g de făină, conform specialiştilor din industrie. Practic, dintr-un kilogram de grâu ies 650 g de făină, cantitate din care se pot produce 10 franzele.

    În retail, o franzelă de 300 g costă între 0,9 şi 1,2 lei, iar în Constanţa, traderii comercializează grâul de panificaţie cu puţin peste 1.100 de lei/tonă, potrivit AgroGo, platformă online dedicată tranzacţionării cerealelor. Ceea ce înseamnă că un kilogram de grâu pentru panificaţie costă circa 1,1 lei. Pentru a face un kilogram de făină, producătorul plăteşte, în aceste condiţii 1,78 de lei pe grâu. Totuşi, pentru un procesator preţul făinii poate fi dublu, iar în retail un kilogram poate să coste de 2,4 ori mai mult.
     

  • Harta investiţiilor străine în 2019: ce companii au pariat pe România şi ce lipseşte

    Un sfert dintre judeţele României au în poziţia de lider o companie din sectorul auto  – fabricarea de maşini sau de componente pentru industria auto – şi toate sunt investiţii străine. Harta proiectelor de tip ISD (investiţie străină directă) arată cât de mult au cântărit în economia judeţelor cele mai recente proiecte mari din industria auto – Daimler cu peste 300 mil. euro la Sebeş, în compania Star Assembly – Ford cu motoarele turate la Craiova sau Pirelli cu mai multe proiecte de extindere la Slatina. De pe aceeaşi hartă lipsesc însă fabrici de mezeluri, de dulciuri, de conserve. Singurii reprezentanţi ai industriei alimentare lideri într-un judeţ sunt producătorul din industria de morărit şi panificaţie Vel Pitar, controlat de fondul de investiţii Broadhurst şi Fabrica de Lapte Braşov a grupului grec Olympus.

    Judeţele Gorj, Mehedinţi, Vaslui, Botoşani şi Teleorman au un stoc al investiţiilor străine directe de sub 100 de milioane de euro, bani „strânşi” în 30 de ani de capitalism. La polul opus, zece judeţe la care se adaugă Bucureştiul şi Ilfovul au atras cel puţin 1 mld. euro fiecare, cu un vârf de 46 mld. euro în Bucureşti, dintr-un total de 82 mld. euro, arată o analiză a Business Magazin pe baza datelor de la BNR aferente anului 2019.

    Ruptura dintre judeţele României este evidentă de două decenii încoace, însă în loc să se estompeze ea pare să se amplifice. În Gorj, de exemplu, BNR notează în 2019 un stoc total al ISD-urilor de numai 3 milioane de euro, la fel ca în 2018. Cel mai mare business din judeţ este reprezentat de Complexul Energetic Oltenia, un colos cu aproape 13.000 de angajaţi în 2019, dar cu pierderi de 863 mil. lei în acelaşi an la o cifră de afaceri de 3,1 mld. lei. CE Oltenia, jucător strategic pe piaţa de energie, controlat de stat, trece acum printr-un proces de reorganizare gândit şi structurat pe o perioadă de cinci ani, perioadă în care compania ar urma să devină viabilă prin eficientizarea operaţiunilor şi trecerea la resurse regenerabile şi mai puţin poluante.

    În Dolj, investiţia realizată de constructorul auto Ford la Craiova a schimbat raportul de forţe din judeţ, iar prezenţa Ford şi Dacia în judeţele Dolj şi Argeş a atras şi zeci de producători de componente auto în cele două zone sau în judeţele vecine. Ilfovul a câştigat şi el în ultimii ani din mutarea sediilor unor companii din Bucureşti odată cu explozia rezidenţială care a cuprins şi multe din zonele de lângă Capitală.

    Investiţiile străine se văd pe harta de business a României, la fel de bine cum se vede şi lipsa lor. Se văd proiectele mari din industria auto – în 12 judeţe din ţară compania lider după cifra de afaceri este un jucător din industria auto, firme cu capital străin. Nu se văd investiţii comparabile în industria alimentară. Paradoxal, o ţară care domină topurile europene ale producţiilor agricole de cereale, nu are nicio fabrică de alimente, fie ea cu capital străin sau local cu afaceri de 1 mld. lei cel puţin. Mai mult, între liderii judeţelor după cifra de afaceri din 2019 se află doar două companii din industria alimentară – Vel Pitar – business din industria de morărit şi panificaţie deţinut de fondul de investiţii Broadhurst şi care este cea mai mare companie din judeţul Vâlcea şi Fabrica de Lapte Braşov (Covasna).

    Dacă industria alimentară are doar două companii pe harta liderilor de business, agricultura – cultivarea cerealelor – are trei companii lider în judeţe, respectiv Agricost (Brăila), Agro-Chirnogi (Călărăşi) şi Plantagro (Vaslui). Lor li se adaugă însă şi Bunge (Buzău) sau Expur (Ialomiţa), companii care au activităţi în industria alimentară, prin brandurile de uleiuri vegetale, dar care au şi o puternică amprentă în agrobusiness.

    Capitalul străin dă cel mai mare număr de lideri din judeţe, în doar 8 regiuni ale României compania lider este un business antreprenorial. Fiecare dintre lideri, capital românesc sau străin generează business în jurul lui, dezvoltă nuclee de companii mici, majoritatea antreprenoriale care cresc odată cu liderii judeţelor.

    Polarizarea investiţiilor, lipsa lor din unele zone ale României au creat în ultimii 30 de ani diferenţe majore între judeţe vecine, diferenţe care pot fi corectate doar prin proiecte noi.

  • Grupul Şerban din Bacău estimează afaceri de 80 mil. euro în 2020, în creştere cu 16%

    Grupul Şerban din Oneşti, judeţul Bacău, cu activităţi în cultivarea şi comercializarea cerealelor şi oleagi­noaselor, creşterea păsărilor, morărit şi panificaţie, patiserie şi cofertărie şi alimentaţie publică, speră la atingerea unei cifre de afaceri de 80 mil. euro în 2020, adică o creştere de 16% faţă de anul anterior.

    „Ritmul de creştere pe care îl previzionăm este cu do­uă cifre, conti­nuând în ace­laşi ritm ca în ulti­mii ani, de­păşind creş­terea medie a pie­ţei, mi­zând pe oleagi­noa­se şi le­gume, no­ua noastră li­nie de afaceri. Dacă anul 2019 a însemnat depăşirea pragului de 70 mil. euro, pentru 2020 ne propunem să tre­cem de borna 80 mil. euro“, a spus Ovi­diu Bucătaru, CFO al Grup Şerban Holding.

    Businessul Şerban operează în prezent şapte companii şi are peste 12.000 de hectare cultivate cu cereale şi oleaginoase, trei ferme de creştere a puilor şi cinci băcănii, potrivit datelor de pe propriul site.  

    Reprezentanţii companiei spun că anul agricol 2019-2020 a început bine, culturile de toamnă sunt într-o stare mai bună comparativ cu situaţia similară din ianuarie anul trecut şi întrevăd o creştere a sectorului vegetal. În ceea ce priveşte piaţa cărnii de pasăre, Şerban estimează o creştere a cererii de 5-7%. De altfel, ei îşi propun să extindă ramura de panificaţie la nivel naţional.