BusinessMagazin

Tag: OUT-OF-TOWN

  • Patinaj, dar nu pe gheaţă. Ce sport de iarnă prinde avânt în România

    În paralel cu „cei trei grei” ai sporturilor de iarnă – schiul, snowboardul şi patinajul pe gheaţă – în România încep să se contureze timid noi sporturi de sezon – prelungit, în ultimii ani, şi în lunile de primăvară. Unul dintre ele este patinajul pe zăpadă, care a câştigat, momentan, doar câteva sute de a
    depţi, însă are potenŢial de creştere. Ce investiţii minime sunt necesare pentru a-l practica?

     

     

    Patinajul pe zăpadă s-a născut în Germania anilor ’30 şi a fost uitat până la începutul anilor ’90, când a început în schimb să câştige popularitate în Statele Unite. Însă adevărata evoluţie a patinelor a venit în anii 2014 – 2015. De atunci a început să aibă tot mai mulţi adepţi în Europa şi în Asia. În România, acest sport a apărut în anul 2017,  însă a fost mai puţin mediatizat”, povesteşte Theo Grecu, care se numără printre cei aproximativ 500 de români practicanţi, unul dintre cei doi reprezentanţi de anul acesta ai României la campionatul mondial de patinaj pe zăpadă, în Italia, unde a obţinut locul 5 la proba de SnowCross şi locul 7 la proba de Freestyle, şi brand ambassador în România pentru Tomsen Sports, brandul care produce patinele cu care poate fi practicat. Deşi în prezent este consultant IT „pentru o companie ce deţine o aplicaţie utilizată de diverse businessuri la nivel global în departamentele financiare”, asta după ce a activat aproape şapte ani în HoReCa, alţi patru în contabilitate şi încă cinci în consultanţă de business, el şi-a găsit întotdeauna timp şi pentru sport, care l-a pasionat încă din copilărie, aşa că a făcut la nivel de performanţă şi karate, volei, golf şi nu numai.

     

    Un sport pentru toate vârstele

    E patinajul pe zăpadă un sport greu de învăţat? Theo Grecu spune că nu, şi asta „deoarece mişcările sunt foarte simple şi intuitive”, aşa că procesul de învăţare este unul foarte rapid, astfel încât oricine, chiar şi fără experienţă sportivă, poate învăţa în mai puţin de două ore, notează el. „Am putea spune că este chiar mai uşor decât mersul pe bicicletă şi după 3 – 4 ieşiri la pârtie oricine poate să devină pasionat, şi astfel să se bucure şi să se distreze cu familia şi prietenii.” El susţine că patinajul pe zăpadă poate fi practicat deopotrivă de copii şi adulţi, chiar şi de persoanele mai în vârstă. „Am putea spune că intervalul de vârstă este între 5 şi 70Ă de ani.”

    Pe lângă patinele de zăpadă speciale, care seamănă cu clăparii de schi însă au o rigiditate mai scăzută pentru a oferi un confort şi mobilitate mai ridicate, echipamentul necesar e unul clasic, de munte, şi constă în pantaloni şi geacă de schi, mănuşi, ochelari şi cască. „Patinele au o bază specială asemănătoare cu cea a schiurilor – au canturi laterale de fier pentru control şi frânare. Costul unei astfel de perechi de patine de zăpadă este între 350 şi 600 de euro, la care se adaugă protecţiile de cauciuc (walkers), care costă 40 de euro şi recomandăm achiziţia acestora pentru a proteja baza patinelor când faceţi pauză la restaurant/ toaletă sau când vă deplasaţi în afara pârtiei”, precizează el.

    Legat de locul în care poate fi desfăşurat, Theo Grecu spune că acest sport poate fi practicat pe toate pârtiile din România şi nu numai – inclusiv pe pârtiile cu grad de dificultate ridicat, cu singura menţiune că nu vor putea fi folosite în zăpada mare din afara pârtiilor, „powder”, adică zăpada de peste 30 de centimetri, fără să fie bătătorită de ratrac. „Iar patinele pot fi închiriate în România la pârtiile Şureanu, Bucovina, Rânca, Şugaş Băi şi Sinaia cota 1400 la preţuri modice.” Este însă un sport sezonier şi depinde de condiţiile meteo şi stratul de zăpadă la pârtii. „În afara sezonului de iarnă, patinele pot fi folosite pe simulatoare indoor, pârtii artificiale şi pârtii indoor, însă în România la momentul actual ştim doar un simulator indoor funcţional.” Pentru cei care vor să încerce patinajul pe zăpadă în afara pârtiei, Theo Grecu spune că o pot face şi pe simulatorul indoor de la Hype Arena, situat în incinta Romexpo. La capitolul pârtii, România are, potrivit ZF, un total de 218 pârtii de schi, care însumează 189 de kilometri.

     

    O nişă în creştere

    Deoarece în România comunitatea este în formare, Theo Grecu notează că este greu să vorbim la momentul actual despre o categorie de sportivi profesionişti. Evenimentul anual, la care a participat şi el, şi care adună profesionişti din mai multe colţuri ale lumii este compus din două competiţii: SnowCross, competiţie în cadrul căreia participanţii trebuie să parcurgă un traseu cu jaloane şi obstacole cât mai rapid, şi Freestyle, care presupune parcurgerea unui traseu cu două rampe de sărituri şi un obstacol „box” cât mai artistic şi făcând trickuri.

    Deoarece numărul practicanţilor de patinaj pe zăpadă este în creştere, Grecu spune că, „după semnalele din acest an, preconizăm că în 2024 comunitatea se va dubla sau chiar tripla”.

    „Anul acesta ne-a dovedit că românii sunt deschişi şi dornici să încerce lucruri noi. Oamenii sunt tot mai atraşi de sporturile de iarnă şi de munte, ceea ce ne face să fim foarte încrezători că în următorii ani se va auzi tot mai mult despre acest nou sport.”

    Pe lângă clasicul schi şi popularele snowboard şi patinaj pe gheaţă, Theo Grecu spune că nu doar patinajul pe zăpadă, ci şi schiul de tură adună de la an la an tot mai mulţi practicanţi în ţara noastră. „Am observat în ultimii 5-10 ani că tot mai mulţi oameni au schimbat schiul cu snowboard şi în ultima perioadă oamenii au început să dea snowboardul sau schiul pe patine. Totodată, în ultimii ani au apărut tot felul de noi echipamente pentru ca lumea să se distreze la pârtie, de la trotinete de zăpadă la biciclete de zăpadă – sno go sau snow skate – o combinaţie între snowboard şi skate, şi nu numai.” 

    „Anul acesta ne-a dovedit că românii sunt deschişi şi dornici să încerce lucruri noi. Oamenii sunt tot mai atraşi de sporturile de iarnă şi de munte, ceea ce ne face să fim foarte încrezători că în următorii ani se va auzi tot mai mult despre acest nou sport.” Theo Grecu​

  • OUT-OF-TOWN. Invitaţie la munte

    Pentru Ramona şi Septimiu Sîrbu, muntele a scris o poveste aparte şi le-a dat un nou sens în viaţă. Povestea a început şi continuă să se scrie mai exact în satul Mătişeşti, comuna Horea, din judeţul Alba. Când anume a început? Ei bine, era anul 2016 când, la recomandarea unei prietene care se perinda de ceva vreme în zonă, au ajuns să viziteze locul în care aveau să-şi întemeieze propriul proiect turistic format din şapte case, atât de sincer denumit La noi la munte.

    Ştiau de la prietena lor că, în Mătişeşti, exista o casă de vânzare, însă Ramona îşi aminteşte că nu s-ar fi gândit nicio secundă că ei ar fi putut s-o cumpere. Au plecat totuşi spre Mătişeşti s-o vadă, iar odată ajunşi acolo au rămas uimiţi de frumuseţea locului. Era septembrie, o zi cu soare, iar peisajul din curtea casei care a şi devenit rapid a lor i-a fermecat. Cu ei era şi mama Ramonei, care s-a bucurat nespus de descoperire.

    „Din primul moment, am simţit că ne integrăm perfect în acel loc, ca şi când îl ştiam dintotdeauna. Ne-am îndrăgostit iremediabil de căsuţa veche de 60 de ani, acoperită cu şindrila ce purta demnă patina timpului. A fost a unei bunicuţe, Sava, care a construit-o şi a locuit acolo până s-a stins”, îşi aminteşte Ramona Sîrbu.

    Casa era plină de lucrurile făcute de Sava în cursul vieţii, curată şi bine întreţinută. Cum ei sunt de profesie artişti plastici, Ramona şi Septimiu au simţul fin pentru detalii deosebite, aşa că au văzut potenţial şi surse de creativitate în fiecare colţ al casei, mai ales că visaseră dintotdeauna la o căsuţă atât de simplă, pe care s-o conserve, în încercarea de a contribui la păstrarea lucrurilor vechi şi valoroase.

    Cei mai frumoşi ani, pentru ei, au fost aceia în care mergeau acolo şi stăteau în căsuţa pe care doar o văruiseră, luau apă din izvor cu găleata şi se încălzeau cu sobiţa din cameră, pe care o alimentau cu vreascuri din pădurea din spatele casei. Atunci au simţit pe deplin conexiunea cu natura.

    Starea bună pe care le-o dădea locul îi îndemna să împărtăşească şi cu alţii această vibraţie. Cum tot postau fotografii pe paginile lor de pe reţelele de socializare, au trezit şi în rândul prietenilor lor interesul de a vedea cu ochii proprii acel loc de la munte. Şi aşa, treptat, Ramona şi Septimiu Sîrbu au început să se gândească la renovarea mai profundă a casei pentru un confort sporit, păstrând totuşi multe din elementele originale.

    „Cel mai mare accent de noutate este geamul mare de la mansardă, de unde poţi vedea peisajul care îţi taie răsuflarea, direct din pat. Practic, de la această mansardă începe proiectul nostru, pentru că toată lumea voia să stea într-o cameră cu aşa vedere. Iniţial, a fost căsuţa noastră. Ulterior, datorită cererilor, am decis să aibă şi alţii parte de ea.”

    Timp de un an, au închiriat doar casa veche în curtea căreia au construit şi o căbănuţă cu tera­să, pentru ca, atunci când merg cu toată familia la Mătişeşti, să aibă cu toţii loc. Acea cabană avea să fie doar prima, şi nu singura, pentru că, treptat, au mai făcut încă patru astfel de construcţii în stil nordic, cu ferestre mari, care să asigure legătura directă cu natura. A cincea cabană este strămutată din împrejurimi, după ce văzuseră ani de zile pe ea anunţul că este de vânzare şi au decis să fie ei cei care să-i mai dea o şansă.

    „Aceasta este casa tradiţională reinterpretată, deoarece am restaurat-o, adăugându-i accente moderne pentru confort. Am încercat însă să nu obturăm peisajul, aşa că am montat o balustradă din sticlă, astfel încât să poţi vedea peisajul din pat”, povesteşte Ramona.

    De altfel, fiecare cameră vine cu o amenajare diferită a interiorului, astfel că şansele sunt mari ca orice turist să găsească ceva pe gustul său. Ramona şi Septimiu explică această alegere şi prin faptul că ei, ca artişti, sunt obişnuiţi să fugă de rutină şi repetiţie. Nu i-au scăpat din vedere nici pe iubitorii de animale, aşa că una dintre cabane a fost gândită să fie pet-friendly.

    „Construcţia cabanelor a durat aproximativ opt luni. Au fost construite de meşteri din sat şi din zonă, iar detaliile interioare le-am făcut noi, în familie. Tata a construit toată viaţa, este priceput la orice şi ne-a transmis şi nouă multe dintre aptitudinile sale.”

    Cel mai dificil din întregul proces de amenajare şi pregătire pentru oaspeţi a fost ceea ce ţinea de infrastructură şi utilităţi.Ţevile de apă au fost aduse de la distanţă, obţinerea contoarelor de curent a durat mai mult de şase luni. Ulterior, au montat şi generatoare profesionale, pentru a evita căderea curentului. În plus, pentru că iarna drumul poate deveni impracticabil din cauza zăpezii, Ramona şi Septimiu a trebuit să cumpere un utilaj pentru deszăpezire. La final, când au tras linie şi după ultima cabană achiziţionată cu credit, investiţiile au ajuns la 500.000 de euro.

    „Nu a fost uşor, nici lipsit de costuri, însă feedbackul clienţilor noştri ne aduce mulţumire. În plus, o altă mulţumire sufletească avem şi datorită faptului că implicăm comunitatea, întrucât lucrăm momentan cu nouă-zece persoane, toate din sat.”

    La noi la munte a devenit destinaţie de vacanţă pentru numeroşi români până acum, dar n-au lipsit nici turiştii din alte ţări europene sau chiar din America. În medie, gradul de ocupare ajunge la circa 70% anual. Preţul de cazare porneşte de la 500 de lei pe noapte pentru cabane­le de trei persoane şi ajunge la 1.250 de lei pe noapte, pentru cabana Montesse, cu o capacitate de şase persoane. Toate au zone de relaxare cu cadă pe terasă sau în interior, ciubăr şi hamac.

    Cei care ajung acolo se pot bucura şi de câteva atracţii turistice în zonă, precum drumul Transursoaia, care leagă judeţul Alba de judeţul Cluj, lacul Beliş-Fântânele, pârtia de la Arieşeni, gheţarul de la Scărişoara sau punctul panoramic care oferă o privelişte de neuitat asupra Apusenilor.

    „Misiunea noastră este să ajutăm oamenii să se reconecteze cu natura, cu ei înşişi, cu creaţia divină”, mărturiseşte Ramona Sîrbu.

    Deşi ar mai fi loc pentru câteva cabane, ea şi Septimiu au decis ca, pentru moment, să se oprească din construit şi să se bucure de ceea ce au realizat până acum. Nu exclud însă ca în următorii cinci ani să mai găsească vreo sursă de inspiraţie care să le schimbe planurile. Până atunci însă, se bazează pe inspiraţia pe care le-o aduce proiectul La noi la munte.  

    Fiecare cameră vine cu o amenajare diferită a interiorului, astfel că şansele sunt mari ca orice turist să găsească ceva pe gustul său.

    Preţul de cazare porneşte de la 500 de lei pe noapte pentru cabanele de trei persoane şi ajunge la 1.250 de lei pe noapte, pentru cabana Montesse, cu o capacitate de şase persoane.

  • Povestea unei familii de corporatişti din Bucureşti care, sătui de agitaţia Capitalei au construit un „sat” unde poţi merge să te cazezi dacă vrei să experimentezi viaţa simplă de la ţară

    La Sat are doar trei case şi niciun locatar permanent, însă îi aşteaptă pe cei care caută liniştea pentru câteva zile. Mândră Ioană, Radu Dragu şi Blândă Mărie sunt numele celor trei unităţi de cazare „mândre”, care alcătuiesc satul aflat la 100 de kilometri de Bucureşti, imaginat de Andreea Chiva şi de soţul ei. 

    Noi suntem doi corporatişti fără preocupări în arhitectură sau design şi nu suntem deloc pricepuţi tehnic, probabil am putea să batem un cui, dar cu greutate am face mai mult de atât”, aşa se descrie familia Chiva, care a reuşit nu doară să bată un cui, dar să facă trei case tradiţionale, însă cu ajutorul meşterilor populari. Arhitectura tradiţională nu a fost aleasă întâmplător, Andreea Chiva spune că scopul unor astfel de case a fost tocmai de a le da oamenilor impresia că timpul stă în loc, cel puţin în comuna Bertea, judeţul Prahova.

    Ideea unităţilor de cazare a pornit încă din 2016, când Andreea Chiva şi soţul său au construit în aceeaşi localitate o casă pentru a veni în weekend cu copiii şi a sta la aer curat, departe de agitaţia oraşului. Ulterior, şi-au dat seama că de o astfel de casă se pot bucura şi alţii, care caută la fel ca ei aerul curat şi viaţa simplă de la sat. „Odată cu pandemia, interesul oamenilor pentru a petrece timp la ţară a crescut şi astfel şi cererile de rezervare a casei.

    Atunci ne-am gândit să construim şi alte locuri de cazare în acelaşi sat. Fiecare dintre cele trei case nou construite au fost ridicate cu ajutorul unor meşteri locali pricepuţi, folosind materiale naturale precum lemn, piatră, şi au primit un nume reprezentativ pentru noi, numele copiilor noştri şi ai bunicilor, Mândră Ioană, Radu Dragu şi Blândă Mărie”, spune Andreea Chiva. Prima dintre case a fost deschisă în luna martie a acestui an, anume Mândră Ioană, pe când celelalte două au primit turiştii începând cu luna august.

    Construcţia caselor a început însă anul trecut, când preţurile la materialele de construcţii nu erau majorate, însă Andreea Chiva spune că cei care ar dori să îşi deschidă o unitate de cazare să aibă încă 50% din suma bugetată iniţial pentru investiţie, pentru că pot apărea costuri neprevăzute. „Ne-am gândit multă vreme ce tip de case ne dorim să construim, tradiţionale, timeless, care îţi lasă impresia că sunt acolo din totdeauna, şi care să fie la fel de apreciate peste ani sau să construim case cu un design nou. Am ales în final un design tradiţional pentru toate cele trei case, din dragoste de sat. În toate plimbările noastre de-a lungul timpului prin ţară ne-am dat seama că iubim casele tradiţionale pentru mobila veche cu care au fost decorate, ţesături  facute manual, corpuri de iluminat unicat, cu forme atât de speciale şi specifice unei perioade demult apuse”, explică Andreea Chiva.

    Ea adaugă faptul că până la a se hotărî pentru acest tip de design a mers timp de câteva luni prin ţară ca să îşi dea seama care case ar fi cele potrivite, având de ales între un stil modern şi unul tradiţional. „Am realizat că ne place modernul, dar casele tradiţionale sunt mai pe sufletul nostru, în general oferă la început o senzaţie de modestie sau, mai simplu spus, te întrebi ce o fi aşa grozav aici, însă după puţin timp, 20-30 de minute de stat în ele, dau o stare de bine”, precizează ea. Cei doi antreprenori iau în calcul ca pe viitor să mai construiască cel puţin o astfel de casă, însă momentan toată atenţia lor se concentrează pe îmbunătăţirea experienţei turiştilor prin oferirea unor activităţi pe care le pot face acolo. Andreea Chiva spune că, pe lângă meşterii locali care au ajutat la construirea celor trei case, sunt implicaţi şi alţi localnici din zonă în acest business, ajutând astfel şi comunitatea din zonă. „Avem persoane din sat cu care colaborăm pentru a ajuta turiştii să aibă parte de o experienţă cât mai autentică.

    Sunt doamne în sat care pot pregăti mâncare tradiţională, folosind ingrediente fie din ogradă, fie din târguri în care vin săteni şi îşi vând produsele proprii şi pot aduce mâncare la casă. Tot în sat este o doamnă care organizează plimbări cu căruţa, calul sau poneiul, iar la sfârşitul plimbării copiii pot merge acasă la ea pentru a îngriji animalele. Mai avem persoane în sat care organizează plimbări la stâne montane sau degustări de ţuică”, adaugă ea. Andreea Chiva şi soţul ei sunt şi proprietarii paltformei de rezervări Localm, iar ea spune că deschiderea celor trei case  i-a ajutat să înţeleagă mai bine nevoile proprietarilor de unităţi de cazare. Localm este o platformă locală de turism care merge în trei direcţii, anume odihnă (cazare), bucate şi obiceiuri.

    Andreea Chiva spune că această platformă se doreşte a fi un soi de punte de legătură între viaţa la sat şi oamenii de la oraş, cei care sunt în căutarea liniştii. „Am avut norocul să descoperim locuri binecuvântate cu calm, bucate sănătoaseşi meşteşugari care ştiu de la moşii lor cum se lucrează lemnul, când e mărul numai bun de cules sau cum se întoarce fânul. Ne-am dorit să le facem viaţa mai uşoară celor care ne-au primit cu drag în casele, curţile şi livezile lor. Şi ne-am dorit să le punem la îndemână şi altora asemenea descoperiri. Aşa că am pornit această platformă ca punte de legătură între ei şi cei ca noi, cei care vor să îşi amintească de copilăria petrecută cu bunicii la sat, şi să le ofere şi copiilor lor zile de poveste. Cei care vin de departe pentru că vor să descopere locuri de odihnă, bucate şi obiceiuri româneşti. Cei care vor să afle şi o altă Românie”, scrie pe site-ul Localm.

    Mândră Ioană, Radu Dragu şi Blândă Mărie îşi aşteaptă în tihnă turiştii, iar Localm îi ajută pe aceştia să îşi găsească locul, dar şi experienţele, potrivite pentru nevoile lor. Atât casele, cât şi platforma reprezintă punţi de legătură între simplitatea satului şi agitaţia oraşelor.  ■

    Mândră Ioană are o capacitate de cazare de şase locuri, adică patru adulţi şi doi copii, Radu Dragu poate acomoda opt adulţi, pe când Blândă Mărie are cinci locuri. Costul pentru o noapte de cazare variază între 500 lei şi 1.000 lei.

    „Odată cu pandemia, interesul oamenilor pentru a petrece timp la ţară a crescut şi astfel şi cererile de rezervare a casei. Atunci ne-am gândit să construim şi alte locuri de cazare în acelaşi sat. Fiecare dintre cele trei case nou construite au fost ridicate cu ajutorul unor meşteri locali pricepuţi, folosind materiale naturale precum lemn, piatră, şi au primit un nume reprezentativ pentru noi, numele copiilor noştri şi ai bunicilor, Mândră Ioană, Radu Dragu şi Blândă Mărie.”

    Andreea Chiva, cofondator, La Satâ

    La Sat îşi propune să fie locul unde oamenii, obişnuiţi poate cu cotidianul din marile oraşe, să experimenteze chiar şi pentru câteva zile viaţa simplă din mediul rural, unde timpul are răbdare, iar natura şi omul formează un întreg armonios. Andreea Chiva se gândea să pună un ciubăr pentru turişti, însă şi-a dat seama că vrea ca oaspeţii care ajung La Sat să se bucure de lucrurile mici, din jurul lor, cât şi de o viaţă simplă. Dimineţile răcoroase, plimbarea cu căruţa, bucatele gătite de oamenii din zonă sau căpiţele de fân de pe dealurile din zare să fie experienţele care îi va determina pe turişti să se întoarcă.