În urmă cu zece ani puţini fermieri vorbeau despre rapiţă, pentru că florile galbene apăreau în primăvară pe o suprafaţă infimă în comparaţie cu cea dedicată grâului sau orzului. Piaţa rapiţei a crescut de şapte ori şi a ajuns să însemne un sfert din producţia de seminţe oleaginoase. Totul se datorează creşterii preţurilor pe fondul cererii venite din industria energetică.
O loterie de 250 de milioane de euro este acum miza cu care pot fi comparate afacerile cu rapiţă ale fermierilor locali. Planta oleaginoasă este un pariu extrem de riscant pentru fermieri, dar mirajul marjelor mari îi determină pe aceştia să se urce an de an în acest carusel. Seceta, îngheţul, dăunătorii, ploile excesive din primăvară sau chiar vântul puternic pot nărui chiar şi într-o singură zi toate speranţele de profit. În anii norocoşi, agricultorii fac din rapiţă profituri chiar şi 1.000 euro/hectar, duble faţă de grâu, dar câştigul se poate transforma într-o pierdere la fel de mare în alţi ani.
„Rapiţa e întotdeauna un pariu riscant, indiferent de vreme„, spune Victor Chivu, fermier din Teleorman care are cultivate 390 de hectare de rapiţă. Toamna trecută fermierii au acoperit cu rapiţă în total 350.000 de hectare, de şapte ori mai mult decât acum zece ani, ceea ce înseamnă aproape un sfert din totalul însămânţat cu seminţe oleaginoase, categorie ce include floarea-soarelui şi soia. Piaţa este în creştere de trei ani, dar încă nu a revenit la vârfurile din 2009 şi 2010, atunci când suprafaţa a depăşit 500.000 de hectare.
În ecuaţia producţiei de rapiţă aproape totul depinde de vreme având în vedere că cele mai mari riscuri apar pe parcursul iernii.
Anul acesta, rapiţa a reuşit să depăşească momentele critice, pentru că iarna a fost blândă, şi se află în linie dreaptă pentru a umfla marjele de profit ale fermierilor. Se anunţă un an bun pentru rapiţă, iar prognozele din aprilie ale Comisiei Europene indică o recoltă totală de 700.000 de tone, ceea ce înseamnă încasări cumulate de circa 230 de milioane de euro pentru producătorii care au mizat pe acest produs.
În general, rapiţa este un produs de oportunitate pentru fermieri, o materie primă pe care preferă să o transforme imediat în cash şi pe care nu o stochează. Rapiţa se vinde de obicei cu livrare imediată, achizitorii intrând în fiecare vară într-o adevărată cursă pentru a prelua seminţele de la fermieri.
Lupta se dă între procesatorii de seminţe şi traderii multinaţionali, iar interesele sunt divergente: primii aduc seminţele de rapiţă în fabrici şi le procesează pe liniile de producţie, iar traderii redirecţionează marfa către pieţe externe, cu precădere din Uniunea Europeană.
În jocul rapiţei nimeni nu pierde: fermierii nu vând fără câştig, procesatorii câştigă din marjele realizate la transformarea seminţelor în ulei, iar traderii îşi pun de fiecare dată adaos atunci când livrează la export.
Pentru fermieri, a planta rapiţă este asemănător cu a planta monezi, pentru că seminţele pot fi transformate rapid în lichidităţi. Acest lucru este posibil şi pentru că piaţa din România este una cheie în Uniunea Europeană, fiind pe locul al şaselea în funcţie de producţia estimată pentru această vară.
Calculele agricultorilor sunt simple: costurile se ridică la 500 euro/hectar, iar, la o producţie de 3,5 tone la hectar, încasările pot ajunge la 1.300 euro, ceea ce înseamnă o marjă brută de profit de 60%, mult peste cea de la grâu sau orz.
Elementele fundamentale ale pieţei europene a rapiţei rămân aproape neschimbate faţă de cele din sezonul anterior, cu o recoltă uşor peste 21 de milioane de tone pentru întreg blocul comunitar şi cu stocuri la final de sezon care se ridică la
1 milion de tone. Aproape întreaga cantitate de rapiţă ajunge în cele din urmă în industrie, unde este transformată în ulei, folosit fie în industria alimentară, fie pentru biocombustibili.
Susţinerea din viitor a preţurilor pentru rapiţă depinde în bună parte şi de direcţiile dictate de Bruxelles având în vedere că Uniunea subvenţionează utilizarea de biocombustibili în carburanţi. Strategia, menită să reducă gradul de poluare, a stârnit controverse puternice în condiţiile în care contestatarii politicii au argumentat că subvenţiile reduc suprafeţele dedicate producţiei de alimente şi le măresc pe cele pentru plante energetice. Dezbaterea este însă departe de finalizare, iar investitorii nu se avântă în continuare în această industrie.
În acest context, preţurile pentru uleiul de rapiţă sunt estimate să coboare cu 18% în această vară faţă de perioada similară a anului precedent, potrivit estimărilor făcute în martie de FMI.
