Studiul efectuat pe cinteze-curcubeu, o specie de păsări trăitoare în Australia, a arătat că firea acestora diferă în funcţie de culoarea pe care o au pe cap, culoare care apare ulterior ieşirii din ou, când toate păsările sunt oliv spre cafeniu.
Păsările cu cap negru sunt mai îndrăzneţe şi capabile de riscuri, având potenţial de conducere în cadrul grupurilor, iar cele cu cap roşu sunt mai agresive, dar mai puţin curajoase decât cele cu cap negru.
Un astfel de studiu care-i are ca subiect pe piţigoii mari a dat la iveală faptul că aceştia se adună în grupuri ca să alunge prădătorii care le ameninţă puii, dar şi spre a sări în ajutorul vecinilor cunoscuţi, după ce au cuibărit în acelaşi loc de mai multe ori, dacă din trilurile acestora reiese că sunt în pericol.
Acest comportament, afirmă autorii studiului, se datorează faptului că păsările ori au primit ajutor de la vecini cu altă ocazie, ori se tem ca nu cumva şi cuibul lor să nu fie ameninţat şi nu vor să-şi strice relaţiile cu aceştia.
Studiul efectuat de cercetătorii britanici cu scopul de a înţelege mai bine procesul de migraţie a cucilor a presupus alegerea a cinci reprezentanţi ai acestei specii şi marcarea lor cu un inel dotat cu transmiţător, pentru a putea fi urmăriţi. Ca să atragă sprijinul moral şi financiar al publicului, cei cinci aleşi – numiţi Clement, Martin, Lyster, Kasper şi Chris – au fost prezentaţi pe site-ul instituţiei, unde li s-a creat câte un blog pe care li se putea urmări traseul parcurs şi unde toţi cei care doreau să-i sponsorizeze îşi puteau vedea numele publicat, contra unei donaţii de cel puţin zece lire sterline.
După ce au ajuns cu toţii cu bine în Africa la iernat, călătorie ce a presupus şi traversarea Saharei, a venit vremea întoarcerii, iar la acest capitol cel mai harnic a fost Martin, care a reuşit să ajungă deja în Europa şi se îndreaptă spre locurile natale. Cucul Martin, spun cercetătorii, trebuie să fi beneficiat de “vânt bun din pupa”, deoarece datele înregistrate arată că a parcurs circa 400 de kilometri în câteva ore, lucru posibil doar dacă era ajutat de vânt. L-a urmat Chris, care a părăsit şi el continentul african, conform ultimelor informaţii disponibile. La rândul său, Kasper a traversat cu bine deşertul Sahara, în timp ce Lyster, ultimul plecat din Europa, încă nu se încumetase să-l traverseze.
Clement, din păcate, nu se va mai întoarce, cercetătorii ajungând la concluzia că acesta a murit, după ce transmiţătorul său nu a mai trimis date, iar senzorul de temperatură ataşat a semnalat, la finalul lunii februarie, o scădere foarte mare a temperaturii corpului.
Păsările adoptă această strategie pentru a ieşi în evidenţă, deoarece dacă s-ar urca pe crengi situate prea sus, s-ar expune la prădători, astfel încât preferă să adapteze complexitatea recitalului în loc să se caţere mai sus decât rivalii pentru a atrage o parteneră.
Femelele speciei îşi aleg partenerul după calitatea cântării lui, drept pentru care cel care are cele mai frumoase şi mai variate triluri are toate şansele să fie preferat.
Cercetatori de la British Trust for Ornithology si-au propus sa
urmareasca prin satelit miscarile unor cuci, prinsi in Marea
Britanie si dotati cu emitatoare care transmit intermitent date,
incercand sa determine motivul pentru care populatia de cuci din
aceasta tara scade foarte repede. Se incearca astfel sa se afle
daca nu cumva problemele apar in zona unde pasarile ierneaza sau pe
drumul parcurs pana in tarile calde.
Participantii la experiment sunt cinci cuci masculi, care au primit
numele de Clement, Martin, Lyster, Kasper si Chris, de la
organizatiile sau specialistii implicati in proiect. Acestia au
parasit deja Marea Britanie, spre surprinderea cercetatorilor, care
se asteptau ca pasarile sa plece mai tarziu, spre sfarsitul lunii
iulie, indreptandu-se spre Africa.
Calatoria cucilor poate fi urmarita online, pe site-ul British Trust for Ornithology, unde
fiecare dintre cele cinci pasari are propriul sau blog pe care sunt
postate informatii. Clement, Martin, Lyster, Kasper si Chris
accepta si sponsori, conditia fiind sa se doneze cel putin
echivalentul a zece lire. Numele sponsorilor de pana acum sunt deja
mentionate pe blogurile cucilor.
O astfel de situatie s-a remarcat in fosta Germanie de Est, unde
pe terenurile fostelor cooperative agricole de productie (CAP-uri),
ramase in parte nelucrate, s-au adunat cu mic, cu mare diverse
specii de pasari aproape disparute in Vest, cum ar fi cocorii,
berzele negre, acvilele tipatoare sau codalbii, releva un studiu
intreprins de autoritatile Germaniei unificate.
In zona de est a tarii, circa o cincime din terenurile CAP-urilor
au ramas nelucrate, umplandu-se rapid cu specii de plante, insecte
si animale mici de care pasarile au nevoie pentru a supravietui,
ceea ce le-a determinat pe acestea din urma sa se stabileasca in
zona.
Mai precis, penajul cucilor, in special cel de pe burta, seamana
foarte bine cu cel al uliilor pasarari, ceea ce le permite sa
sperie potentialele “gazde”, facandu-le sa abandoneze cuibul, asa
incat cucul isi poate depune propriul ou fara sa fie atacat.
Studiul a aratat cum, daca in cuibul unui lacar (Acrocephalus
scirpaceus) sunt plasate modele care imita cuci si modele care
imita ulii, lacarul se va feri sa atace ambele specii de
invadatori, dar daca penajul de pe burta al modelelor este
acoperit, atunci lacarul ii ataca deopotriva pe ambii
invadatori.
Expertii considera rezultatele studiului drept o confirmare
spectaculoasa a teoriei evolutioniste, la fel ca si alte studii
care au aratat felul cum puii de cuc s-au adaptat astfel incat sa
imite chemarile catre parinti ale pasarilor din specia “gazda”.