BusinessMagazin

Tag: oriental

  • Arome libaneze la un click distanţă

    Pasiunea pentru gusturi şi arome orientale a antreprenorilor Odai Shhab şi Maissam Mrad a fost principalul factor care a contribuit la deschiderea în urmă cu un an a restaurantului cu specific libanez Souk. Chiar şi în vremuri de pandemie, businessul continuă să îşi servească clienţii cu preparate exotice prin intermediul platformei de livrări foodpanda.

    „Ne cunoaştem de multă vreme, amândoi avem rădăcini din Orientul Mijlociu (Liban, Iordania) şi mai mult decât o prietenie puternică încă din vremea liceului. În plus, ne leagă şi pasiunea pentru bucătăria libaneză şi segmentul HoReCa”, povesteşte Odai Shhab, cofondatorul Souk. Restaurantul cu specific libanez nu este primul pariu în antreprenoriat şi nici în zona alimentară al celor doi. Până în prezent, ei au pus bazele unuia dintre cele mai vechi lanţuri de restaurante cu servire rapidă din piaţa locală – Springtime România, precum şi pe ale fabricii de alimente Bunătăţi de Topoloveni.

    Povestea Souk a început în decembrie 2019, cu o investiţie de aproximativ 170.000 de euro. Cea mai mare provocare pe care cei doi antreprenori au întâmpinarea în implementarea acestui nou proiect a fost aceea de a trasa un model de business nou, cu un flux diferit, dar şi publicuri diferite, cu un stil de viaţă şi cerinţe diferite. Prin deschiderea noului brand şi-au propus astfel să facă tranziţia de la segmentul Quick Service Restaurant (QSR) către o nişă cel puţin interesantă în 2020: dine-bar. „Şi am reuşit. Obiectivul a fost de la bun început să ne poziţionăm în piaţă ca un restaurant libanez care nu îţi promite doar calitate, ci şi o experienţă culinară inedită, care se adresează atât cunoscătorilor, cât şi amatorilor de gusturi şi arome orientale.

    Aşa am creat conceptul «Souk: Lebanese Food with a twist», pe care l-am combinat cu o atmosferă urbană şi ambientul contemporan. Meniul l-am creat alături de bucătări recunoscuţi, cu experienţă în bucătăria tradiţional libaneză. Preparatele noastre sunt atent pregătite doar din ingrediente proaspete, iar reţetele au întotdeauna un ingredient secret. De aici şi experienţa gustului autentic libanez, alături de vinuri atent selecţionate şi o gamă variată de signature cocktails.”

    În prezent, din portofoliul companiei fac parte trei branduri: Springtime România, fabrica de alimente Bunătăţi de Topoloveni şi Souk Restaurants, care deşi este la început, a reuşit să câştige încrederea oamenilor în scurt timp, spun fondatorii. Acestora li se adaugă extensiile de delivery: Souk Express, creat din nevoia de a extinde harta de livrare pentru restaurantul Souk cu un meniu mai restrâns, şi Springtime Delivery, unde în momentul de faţă sunt active pentru segmentul de livrare cu servicii disponibile pentru delivery cinci unităţi. De asemenea, antreprenorii testează acum încă două proiecte pilot: Stubborn Burgers şi linia de catering pentru Bunătăţi de Topoloveni.


    „Souk este proiectul nostru de suflet, unde vrem să împărtăşim cu oamenii experienţa gustului autentic libanez. Ţinem cont de cerinţele clienţilor noştri şi preferinţele lor în materie de gusturi, de aceea în bucătăria Souk adoptăm un stil «fusion libanez», asta înseamnă că preparatele noastre păstrează reţetele autentic libaneze, unde venim cu un mix interesant de «new trendy flavours»”, spune Odai Shhab. Preparatele Souk se adresează atât vegetarienilor, cu o gamă largă de specialităţi libaneze cum ar fi platourile de aperitive mezze reci sau calde, cât şi iubitorilor de specialităţi la grătar, meniul având o varietate de preparate din carne de vită sau berbecuţ, iar aprovizionarea se face de la producătorii locali. Întreaga activitate din bucătărie se petrece sub îndrumarea lui Odai Shhab şi a chef-ului Chaban Ali, bucătar din Liban cu o experienţă de peste 12 ani în bucătăria libaneză.

    În urma măsurilor luate de autorităţi, care a implicat şi sistarea activităţii restaurantelor din piaţa locală, exceptând serviciile de delivery, cei doi antreprenori au păstrat 75% din personal. „Suntem o adevărată echipă şi am ţinut morţiş să ne reinventăm şi la acest nivel, astfel încât să păstrăm un număr cât mai mare de oameni alături de noi. Personalul din bucătărie a rămas activ în proporţie de 100% în această perioadă, iar pentru o parte din restul angajaţilor am creat oportunităţi în zona de preluare comenzi şi livrare.”

    În opinia lui Shhab, pe fondul crizei generate de pandemie – o reală provocare pentru toate businessurile din industrie, ceea ce a făcut diferenţa a fost reacţia de răspuns şi adaptarea la noile condiţii. „În această perioadă ne-am concentrat atenţia asupra ofertelor şi produselor atractive, care nu pot fi preparate acasă. La nivel strategic a fost o mişcare bună, care ne-a ajutat să păstrăm vii atenţia şi cererile oamenilor. De asemenea, contextul actual ne-a forţat să ieşim din zona de confort şi să testăm un concept nou: «ready-to-cook products», care a avut un real succes.” În preajma sărbătorilor pascale businessul a lansat conceptul pilot Souk’s Easter Feast, primul produs fiind „Lamb Roast – Ready-to-cook”, un preparat gata marinat, pregătit să fie introdus direct la cuptor.

    „Am vrut ca oamenii să se bucure de un preparat în stil libanez şi gustul intact al acestuia, chiar de la ei de acasă, fără prea mari bătăi de cap. Practic, alături de instrucţiunile de gătire şi un produs ready-to-cook, oamenii au devenit proprii chefi în bucătăriile de acasă. Conceptul a fost foarte bine primit de clienţii noştri, întrucât stocurile au fost epuizate rapid şi feedback-urile pe măsură”, spune antreprenorul.

    Cu toate că adoptarea stării de urgenţă a fost o măsură care i-a afectat, mai ales că oamenii au început să consume mai mult mâncare gătită acasă, antreprenorul spune că numărul comenzilor nu a scăzut totuşi atât de mult. În momentul de faţă, Souk înregistrează în jur de 50-60 de comenzi pe zi, iar valoare medie a unui bon fluctuează între 80 şi 100 de lei, cele mai cerute produse făcând parte din categoria platourilor mezze şi a specialităţilor la grătar.

    Profilul clienţilor Souk este reprezentat în principal de oamenii cu un nivel ridicat de educaţie, corporatişti sau antreprenori, oameni cu venituri medium-high, familişti sau nu, şi nu în ultimul rând, iubitori ai gusturilor orientale. În ceea ce priveşte stilul de viaţă, îşi îndreaptă atenţia către o alimentaţie mai sănătoasă, iar printre preferinţe, vor să experimenteze continuu gusturi din bucătăriile cu specific.

    „Contextul pandemiei este un punct de cotitură fără doar şi poate pentru toată lumea – şi la nivel economic, şi la nivel social. Consider că succesul businessurilor din industria noastră şi nu numai, va depinde de capacitatea şi viziunea oamenilor de a se adapta noilor realităţi. Piaţa, cerinţele de pe piaţă şi obiceiurile de consum suferă deja schimbări majore şi acum este mai important ca oricând să fim aproape de consumator, astfel şi adaptarea noastră, a business-urilor va fi mai uşoară. Noi păstrăm o atitudine optimistă în continuare, conformă cu recomandările şi reglementările autorităţilor şi suntem aproape de echipa şi clienţii noştri. La nivel de business, ne vom focusa în continuare pe creşterea segmentului de delivery şi vom păstra, implementa şi testa concepte noi precum produse ready-to-cook. Odată cu relaxarea măsurilor de urgenţă, vom adopta o atitudine conformă cu noile precizări ale autorităţilor în ceea ce priveşte activitatea restaurantelor”, încheie Shhab.

    Acest articol face parte din campania #livramacasa lansată de foodpanda, cea mai mare platformă de food delivery din România, pentru a susţine restaurantele locale, în noul context generat de pandemia de Covid-19.

    Campania îşi propune şi să aducă în prim-plan poveştile afacerilor locale, ale antreprenorilor care le conduc şi echipelor din bucătărie şi să transmită un mesaj optimist, oferind totodată o imagine reală a provocărilor cu care se confruntă în această perioadă. Restaurantele sunt deschise pentru livrare, acordă prioritate sănătăţii şi siguranţei clienţilor, iar răspunzând la acţiunea lansată de foodpanda, platforma le poate ajuta să îşi susţină afacerea.

    foodpanda.ro, parte a grupului Delivery Hero, este cea mai mare platformă online de comenzi de mâncare din România, colaborând, în prezent, cu peste 2700 de restaurante din Bucureşti, Cluj-Napoca, Timişoara, Iaşi, Braşov, Constanţa, Arad, Ploieşti, Oradea, Galaţi, Craiova, Sibiu, Piteşti, Târgu Mureş, Baia Mare, Bacău, Buzău, Brăila, Satu Mare, Piatra Neamţ, Râmnicu Vâlcea şi Focşani.

  • Escală între dunele de nisip: Doha, cea mai nouă poartă către est

    Poziţionat la marginea peninsulei arabice, înconjurat de Arabia Saudită şi Iran, Qatarul nu răsare, în gândurile călătorilor, drept o destinaţie turistică mondială. Însă pentru o rută de lung curier către altă destinaţie asiatică, de pildă, o pauză de câteva zile între două zboruri poate fi o descoperire: atât în ce priveşte reperele culturale iconice ale oraşului, dezvoltările imobiliare, infrastructura inedită, cât şi a celor mai vechi tradiţii orientale.  

    La aterizarea pe aeroportul internaţional Hamad am fost surprinsă să văd la cozile de la verificarea paşapoartelor o aglomerare de oameni la fel ca în cele mai mari aeroporturi europene: structuraţi pe rânduri specifice culturii orientale – femei, familii, cetăţeni ai ţărilor membre Consiliului de Cooperare din Golf, alte naţionalităţi, business class – zeci de oameni aşteptau să intre în Doha. Aveam să aflu de la oficialul care însoţea grupul de presă cu care sosisem că, deşi deschis în 2014, aeroportul din Doha a devenit printre cele mai tranzitate din lume, cu peste 30 de milioane de pasageri care au trecut pe acolo în 2015. Hamad International Airport se întinde pe o suprafaţă de 22 de kilometri pătraţi – aproximativ o treime din oraşul Doha, iar investiţiile în acesta ajung la 15 miliarde de dolari. Aeroportul are o capacitate anuală de 50 de milioane de pasageri; surprinde prin spaţiile amenajate pentru expoziţii de artă, un terminal VIP inspirat de bărci arabe, precum şi o moschee cu o temă acvatică; trenuri între terminale (un serviciu inaugurat recent), precum şi un hotel cu piscină – unde cazarea porneşte de la circa 100 de riali qatarezi pe noapte (aproximativ 100 de lei).

    În centrul aeroportului oamenii îşi fac poze lângă un imens monument sub forma unui urs de pluş, care pare să aibă capul ascuns de o lampă, pe măsura dimensiunilor sale. Ursul înalt de şapte metri este de fapt o sculptură faimoasă a artistului elveţian Urs Fischer, realizată în 2006. Cântăreşte aproximativ 18-20 de tone şi este din bronz turnat. Înainte să fie adus aici a fost expus în faţa clădirii Seagram de pe Park Avenue, New York. Presa internaţională spune că a fost cumpărat de un membru al familiei regale din Qatar pentru mai mult de 6,8 milioane de dolari, de la o licitaţie la Christie în New York. În terminale sunt expuse numeroase opere de artă, în parteneriat cu muzeele din Qatar (de altfel, Qatar Museums a deschis şi un magazin şi o cafenea în aeroport).

    Apetenţa pentru artă a qatarezilor este prezentă de altfel pretutindeni în Doha: stâlpi coloraţi în lumini albastre, fuchsia, verzi, presăraţi de sus până jos de înscrisuri arabe, concurează macaralele ce se întâlnesc la tot pasul în preajma viitoarelor construcţii ce se observă la drumul dinspre aeroport. Efervescenţa sectorului construcţiilor este confirmată de cifre: este sectorul cu cel mai mare ritm de creştere din Qatar – guvernul plănuieşte să cheltuiască peste 200 de miliarde de dolari ca parte a unei scheme de investiţie majore direcţionate spre infrastructură, care include şi construirea unei linii de metrou cu peste 100 de staţii. Deadline‑ul final al proiectului (intitulat Qatar Vision) este 2030, însă un termen intermediar este 2022, când Qatarul va găzdui cupa UEFA.

    În scurtul drum de la aeroport (amplasat la circa 20 de minute de centrul oraşului), am observat că zicala „bigger is better” se aplică nu doar în proiectele vaste de infrastructură, ci şi la vehicule; majoritatea maşinilor înşirate la semafor sunt SUV-uri albe sau maşini luxoase pe care doar în filme (sau poate parcările din Mamaia) le-am mai văzut. Se pare că SUV‑urile acordă qatarezilor percepţia respectului cuvenit, dar sunt şi utile în off road‑urile prin deşert. De altfel, qatarezii nu au nevoie de motive de îngrijorare în ce priveşte consumul mare al acestora: preţul pentru un litru de benzină este de 1,3 riali qatarezi.

    Prima oprire turistică pe care am făcut-o, în seara în care am ajuns în Souk Waqif din Doha, un loc în care pari că te întorci în timp, la adevăratele tradiţii orientale, datează de aproximativ un secol, într-o vreme în care localnicii veneau acolo să cumpere şi să vândă peşte, capre şi lână. Simţul olfactiv a fost primul atacat; un amestec de mirosuri orientale de mirodenii şi arome de narghilea (chicha) te loveşte imediat ce intri. Apoi, bogăţia cu care te întâmpină vizual locul este pe măsură: tarabele încărcate cu lămpi şi alte obiecte aurite, toate sunt aşezate într-o ordine impecabilă în clădiri cu arhitectură orientală.

    Dacă în alte pieţe orientale m-am simţit deseori agasată de insistenţele negustorilor, aici nu te simţi vinovat dacă atingi marfa, o pozezi sau vrei să o fotografiezi. Ca oriunde în Orient, e bine să negociezi: aveam dolari în momentul în care voiam să cumpăr mirodenii, iar vânzătorul s-a oferit să meargă el la casa de schimb valutar pentru a-i schimba. Îndoielile legate de întoarcerea negustorului s-au spulberat imediat ce vânzătorul a ajuns cu chitanţa, cu explicaţiile legate de curs, cu restul, dar şi cu reducerea negociată anterior. De altfel, toate tarabele sunt deţinute de oameni de afaceri qatarezi, iar orice lipsă de profesionalism a vânzătorilor, majoritatea imigranţi, angajaţi aici, ar putea fi pedepsită cu confiscarea paşaportului şi condamnarea la muncă până la răscumpărarea greşelii. Motiv pentru care chiar şi pe timp de noapte tarabele lor sunt acoperite doar de o folie de plastic, fără niciun alt mijloc de securizare.

    Pe măsură ce avansam în interiorul pieţei, zgomotele se intensificau: o varietate de păsări cu care puţine grădini zoologice se pot mândri se află în centru, de la zeci de canari, la papagali în diferite dimensiuni, coloraţi şi ridicaţi de negustori la momentul în care voiam să le fac poze. Pisici de rasă, iepuri îmbrăcaţi în haine, ţestoase, dihori, cam orice animal pe care cineva şi-l poate imagina că poate fi animal de companie este aici. La loc de cinste, în încăperi dedicate, se află însă şoimii, înşiraţi pe bârne paralele, cu ochii acoperiţi; ghidul povesteşte că este pasărea naţională a qatarezilor, văzută ca simbol al forţei şi curajului şi este folosit la vânătoare. Lângă ei, negustorii hrănesc în cuşti alte păsări, de dimensiuni mici: „Sunt hrana şoimilor”, explică Ashan, ghidul turistic srilankez, în timp ce ne îndepărtăm de această zonă. Preţul acestora ajunge  la peste 250.000 de euro; nu e de mirare că operatori aerieni precum cel naţional al statului Qatar şi alţi operatori aerieni permit pasagerilor să zboare cu aceste animale de companie în cabina aeronavelor.

    În cadrul Souq Waqif se află o zonă de terase şi de „majilis” – un loc de relaxare al arabilor, cu perne confortabile, în care îşi savurează ceaiurile şi narghilele; o atmosferă efervescentă pe care nu cred că greşesc dacă o asemăn cu serile de weekend din Centrul Vechi.

    Faptul că populaţia este formată majoritar din bărbaţi (peste 70%) se observă cel mai bine aici: într-o mişcare browniană, o aglomerare de thawburi albe (îmbrăcămintea tradiţională a bărbaţilor) se mişcă în grupuri printre tarabele şi terase; printre ei, femei în abaya negre, se plimbă însoţite de copii. Toţi par oameni de afaceri – pixul la buzunarul halatului alb este la fel de des întâlnit ca şi ghutras-urile (eşarfele purtate de bărbaţi pe capete, ale căror culori pot varia: alb – care înseamnă puritatea, alb şi roşu – patriot, negru şi alb – care înseamnă libertate). Se plimbă alene în grupuri gesticulând în timp ce vorbesc – formate majoritar din bărbaţi, stau la terasele din souk, îşi fumează narghilele la terase amplasate în aer liber. De altfel, toate afacerile din piaţă sunt deţinute de câţiva cetăţeni qatarezi, iar negustorii sunt angajaţii lor.

    Turiştii sunt prezenţi – însă se află în minoritate evidentă faţă de proporţia mare de persoane cu veşminte specific arabe. Pentru ei, nu există restricţii vestimentare majore şi se traduc, în cazul femeilor, în ţinute care acoperă braţele şi fuste până peste genunchi. Un alt lucru care m-a frapat în piaţă (şi la toate destinaţiile vizitate ulterior în Doha) este că totul este extrem de curat – pe alocuri sunt lăsate în voie perne pe canapele din lemn – iar ghidul Asham spune că amenzile sunt ridicate pentru cei care aruncă lucruri pe stradă (ajung la 10.000 riali).

     

  • A renunţat la compania pe care o conducea de 12 ani pentru a lansa un business în domeniul parfumurilor

    Parfumeria s-a inventat în Orient, chiar dacă marketingul şi  reclama ne-au determinat să credem că parfumurile vin din Franţa“, explică Anca Marcu, antreprenoarea ce a lansat pe piaţă Marab Perfumery, o afacere de comercializare de parfumuri orientale, în timp ce descrie fiecare dintre parfumurile de pe raftul magazinului său, unele dintre ele cu arome ce pot fi catalogate drept agasante de un necunoscător. După un an şi jumătate de activitate, Marab Perfumery este formată din magazinul din Bucureşti, o franciză de tip insulă într-un centru comercial din Constanţa, un magazin online, dar şi colaborări cu câteva saloane de frumuseţe, activităţi ce au generat anul trecut afaceri de 540.000 de lei (circa 122.700 euro).

    „Am acumulat experienţă mai mult în management, nu a fost ceva ce mi-a plăcut, dar a fost ceva ce am ales la momentul respectiv“, explică Marcu, referindu-se la momentul când a intrat în antreprenoriat, în 2001, pornind o afacere de distribuţie de produse de unică folosinţă. S-a ocupat de administrarea acesteia timp de 12 ani, apoi, după o călătorie în Dubai, a hotărât să schimbe domeniul în care activa şi să transforme pasiunea mai veche pentru parfumuri într-o nouă afacere, intrând pe nişa parfumurilor orientale. „Am depistat acolo o lume total diferită a parfumeriei faţă de ce ştiam şi am hotărât să aduc o parte din aceasta aici“, descrie ea momentul când a hotărât să se axeze pe o afacere de distribuţie de parfumuri orientale, în 2013.

    A revenit în ţară, a cercetat structura pieţei şi s-a întors în Dubai cu un plan de afaceri, având în plan să aducă pe piaţa locală câteva dintre mărcile întâlnite acolo. A investit aproximativ 15.000 de euro în primul stoc de marfă, dar lucrurile nu au evoluat conform planului. Dacă iniţial îşi propusese să aducă parfumuri ce urmau a fi distribuite retailerilor specializaţi, a realizat că piaţa nu era suficient de dezvoltată pentru ca ei să le accepte. „Toţi mi-au întors spatele, aşa că a trebuit să atac cu un alt plan de bătaie“, povesteşte antreprenoarea despre unul dintre motivele pentru care afacerea nu a funcţionat de la început şi anume ataşamentul românilor faţă de mărcile cunoscute. Arabii nu sunt interesaţi de marketing şi de reclamă şi mărcile comercializate de ei nu erau renumite, deoarece alegerea parfumurilor se face în Orient pe baza aromelor preferate de clienţi. Românii însă sunt sensibili la reclamă şi preferă în continuare mărcile cunoscute.

    A început astfel să vândă ea însăşi parfumurile, mai întâi într-un spaţiu sezonier de pe litoral, în iunie 2013, pe care l-a considerat şi o modalitate de testare a pieţei, pe seama diversităţii de clienţi de acolo. În acelaşi an, în septembrie, a participat la un târg de profil la Romexpo, iar apoi a deschis un magazin în centrul Capitalei, pe o stradă aflată în apropiere de Calea Victoriei.

    Primele importuri au fost ale Casei Sterling, o firmă ce acoperă o paletă de branduri, arome şi preţuri variate. „Nu am vrut să fim o nişă doar pentru acei oameni care au posibilitatea de a cumpăra un parfum scump, ci am vrut o paletă de preţuri prin care să fim deschişi la mai multe categorii de clienţi.“ Un alt producător despre care aminteşte este Casa Urud, cu brandul Salveza, prezent şi în Galeriile Lafayette şi pe a cărei creatoare a întâlnit-o într-una din desele călătorii în Dubai. „Mi-a povestit cum bunica ei a creat parfumuri pentru familia regală şi a continuat acest obicei al familiei, la rândul ei creând pentru casa regală şi, de asemenea, creând multe parfumuri pentru VIP-uri“, explică Anca Marcu modul cum se construieşte reputaţia unui brand oriental.

  • Elicopter PRĂBUŞIT în Rusia. Autorităţile anunţă cel puţin 19 morţi

     “La bord se aflau 25 de pasageri şi trei membri ai echipajului. Potrivit echipajului, 19 pasageri au murit, elicopterul a fost distrus de flăcări”, a declarat într-un comunicat MAK, organismul care se ocupă de anchete în cazul accidentelor aeriene.

    Cititi mai multe pe www.mediafax.ro