Cu cât echipa şi scopul organizaţiei sunt mai mari, cu atât oamenii sunt mai diferiţi atât din perspectiva modului de a fi, dar şi acoperind diverse etape de dezvoltare.
Din acest punct de vedere, organizaţiile, aş spune eu, curajoase se bucură de noi perspective, dar îşi asumă o gestiune rafinată a populaţiei, ajustând şi armonizând permanent diferenţele.
Suntem oare mereu la fel de bine pregătiţi să-i primim cum se cuvine pe colegii mai tineri? Ne place de ei, vin cu un aer proaspăt; dar cât de uşor o să ne fie să formăm o echipă?
Am lucrat ceva timp în recrutare şi gestiunea carierei. Pe cât de frumoasă este activitatea, pe atât de provocatoare. Să ai în echipă parteneri de lucru de vârsta copiilor sau părinţilor tăi devine interesant. Cum te raportezi în relaţia cu ei? Cum percepi atitudinea lor? Cât de repede cazi în capcana etichetelor? Generaţia asta… Pe vremea noastră…
Mi-am zis că ar fi mai simplu să-i prezinte cineva, aşa că am derulat un al doilea studiu, care a urmărit caracteristicile de temperament ale copiilor începând cu vârsta de 8 ani, dar şi vocaţia adolescenţilor din intervalul 14-20 ani. S-au analizat 700 de profiluri ale minorilor evaluaţi pe parcursul anilor 2014, 2015, 2016 şi în prima jumătate a acestui an.
Dacă eşti cumva părinte, s-ar putea să recunoşti trăsăturile propriului copil sau ale micuţilor prietenilor tăi. În cazul în care predai la catedră, multe dintre ele sunt şi ale elevilor tăi. Dacă eşti responsabil de o echipă a cărei performanţă depinde de aportul tinerilor pe care îi coordonezi, s-ar putea să-ţi fie de folos în anumite situaţii.
Îmi place să descopăr omul, autenticitatea individului, asigurând plusvaloarea sa în activităţile în care acesta se implică.
Copiii şi tinerii care sunt astăzi pe băncile şcolilor sau ale facultăţilor se pregătesc să profeseze alături de noi. Cum ni se vor alătura?
Ceea ce subliniez, dar mă bucur că nu sunt singura, este că o vor face cu emoţie. Da, viitorii noştri colegi sunt emoţionali. 75% din populaţia evaluată are această dominantă de personalitate. Îi recunoaşteţi? Sunt copiii care suferă pentru că doamna învăţătoare nu le-a adresat astăzi niciun cuvânt, care îndrăgesc o materie datorită celui care o predă făcând un efort suplimentar în studierea acesteia, doar – doar o să primească o apreciere. Îmi amintesc de un adolescent care a decis să participe la olimpiade pentru că altfel era ”invizibil“ pentru profesorul pe care îl admira. Mi s-a părut extrem de trist să ajungi să-ţi ”cumperi“ atenţia cu preţul muncii şi inteligenţei. Deveniţi adulţi, aceştia vor abandona un rol profesional, sau îl vor îmbrăţişa, pentru alte aspecte decât cele financiare, pragmatice. Le vor plăcea oamenii cu care lucrează, vor face tot ce le stă în putinţă să reziste jobului chiar dacă acesta este foarte solicitant. Vor fi valorizaţi de relaţia cu cel care se îngrijeşte de rezultatele echipei, vor da totul pentru aceasta. Vor fi însă atinşi cu uşurinţă de prejudecăţi şi neatenţia la nevoile personale. Se vor simţi afectaţi dacă sunt ignoraţi de cei care răspund de activitatea lor. Vor pleca din mediile profesionale care nu sunt îmbogăţite de omenie.
Un alt atribut al acestora este flexibilitatea. Ne dorim să avem noi colegi în echipă care să nu se opună schimbării, ci să o îmbrăţişeze şi să fie deschişi la noi provocări. Desigur, putem observa din perspectivă critică şi uşurinţa tinerilor coechipieri de a sări dintr-un obiectiv în altul, tratând parcă cu uşoară superficialitate calitatea realizării acestuia. Faptul că sunt în egală măsură şi practici ne aduce liniştea necesară că ne putem baza pe rezultatele lor. Dar, mai ales, e bine de ştiut că fiind caracterizaţi de extraversiune vor fi mereu dispuşi să-şi împărtăşească opiniile, să dezbată provocările şi astfel să găsim împreună soluţii provocărilor întâmpinate.
Stilul lor de a munci este unul mai degrabă aventuros. Mă bucur să evidenţiez această caracteristică pentru că aş vrea ca angajatorii care îi doresc parte din echipa lor să fie pregătiţi să-i expună la experienţe care să le crească adrenalina. Aceşti tineri se plisctisesc uşor, au nevoie de elemente de noutate, se bucură când dinamica activităţii îi solicită. Pe de altă parte, vor argumenta cu uşurinţă, pentru că le place să se documenteze, să studieze în amănunt şi să fie bine pregătiţi în ceea ce fac. Veşti bune pentru cei care investesc în dezvoltarea talentelor, dar şi în programele de succesiune din companii.